EU SUNT- CALEA SPRE ADEVAR SI VIATA
Dialogurile lui Nisargadatta Maharaj
“Cel ce cauta este in cautare de sine.
Renunta cautarea de raspunsuri exceptand una singura: cine sunt eu? Caci in fond, singurul lucru de care esti sigur este ca existi. ‘Eu sunt', este sigur, ‘eu sunt asta sau aia,’ nu. Straduieste-te sa afli ce esti cu adevarat.
Ca sa sti ce esti, intai trebuie sa cercetezi ce nu esti.
Descopera tot ceea ce nu esti- trup, sentimente, ganduri, timp, spatiu, asta ori aialalta- nimic, concret ori abstract ce poti percepte poate sa fie ‘tu’. Este precis actul perceperii care iti arata ceea ce nu esti.
Cu cat mai clar intelegi la nivelul mintii ca nu poti fi descris decat in termeni negativi, cu atat mai degraba vei ajunge la sfarsitul cautarilor tale prin in a intelege ca esti firea nelimitata.
Adevarul este simplu si deschis tuturor. De ce complici lucrurile? Adevarul este iubitor si de iubit. Include totul, accepta totul, purifica totul. Este minciuna care este dificila si sursa problemelor. Intotdeauna vrea, asteapta, cere. Fiind falsa, este goala, intotdeauna in cautare de confirmare si incurajare. Este tematoare si evita intrebari. Se identifica cu orice suport, indiferent cat de superficial si repede trecator. Orice obtine pierde si cere mai mult.
Cand cativa copii se joaca pretinzand realitatea, ce este de vazut si memorat?!”
Nisargadatta Maharaj
Cuprins

Nota Traducatorului in Limba Romana:

In aceasta traducere am evitat intentionat folosirea termenilor spirituali hindusi, gasiti in majoritatea traducerilor din acea limba; multi adepti yogini ori ai variatelor religii ale lumii sunt atat de atasati de jargonul exotic/dogmatic asociat venerarii unei deitati, a unui ‘guru/invatator’, reprezentantul unei linii istorice apartinand unui sistem traditional de gandire, sau chiar a cuvantului scris, ajungand sa ignore invatatura spirituala in favoarea preamaririi formei materiale. Intentia este de a nu pune in umbra mesajul universal a lui Maharaj favorizand elogiul persoanei (a carei realitate el o neaga absolut) si vreo inclinatie spre abordarea sistematica in cautarea unui model structural de urmat, bazat pe definitii si termeni sanscriti consacrati. Unele dialoguri au rezultat precis dintr-o astfel de tendinta si expectanta ale prejudicatilor cautatorului ‘profesionist’ care este interesat in biografie, istorie, geneza, limbaj si metode, mai degraba decat in adevar, care devine secundar studiului specializat, scholastic. Am considerat eliminarea acestor dialoguri, insa in final le-am pastrat, in primul rand ca exemplu de cale gresita pe care se pierd unii, atasati si orbiti in intelectualitatea lor care nu-i lasa sa vada simplitatea directa a adevarului.
Mintea omeneasca nu poate opera in afara termenilor, defintiilor si conceptelor atasate formelor lumesti. Ignorand aceste limite inerente, mintea omeneasca crede ca poate lamuri misterul lumii si al vietii, tratandu-le ca obiecte ‘externe’ de speculatie intelectuala, ce pot fi analizate sistematic, structurand conceptele cu care lucreaza in diferite sisteme religioase ori filozofice, cu scopul descoperirii ‘adevarului’ despre ele, acceptand adevaruri temporare in timp ce ignora faptul ca pentru a fi adevarat, adevarul nu poate fi decat absolut (vorba lui Tutea- ‘mai multe adevaruri, nici un adevar’). Intr-un cuvant am dorit sa elimin tentatia adoptarii sistemului si abordarii sistematice a ceea ce nu poate fi accesat astfel.
Nu persoana ori sistemul trebuie sa fie obiectul atentiei ci invatatura, si nu al veneratiei sterile ci al interesului profund, atentiei maxime si persistentei practicii. Puterea invataturii consta in testarea ei ‘pe piele proprie’, altfel, acumularea de cunostinte intelectuale este o alta aflare in treaba, intre celelalte, in viata lumeasca. Aceeasi tendinta de a pune invatatura in plan secund, favorizand persoana ori/si sistemul, se poate observa in mai toate culturile lumii, atat in religie cat si in cluburile fan-ilor de tot felul, e.g., personalitati sportive, artistice, stiintifice, politice, etc.
Apoi exista reversul medaliei, ilustrat prin tendinta universala de 'a te uita la ce face popa si nu la ce zice popa', a judeca mesagerul si nu mesajul. Cum spune Ioan: "Iudeii carteau impotriva Lui, pentru ca zisese: "Eu sunt Painea care S-a coborat din cer." Si ziceau: "Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum deci zice El: "Eu M-am coborat din cer"?" 'Nimeni nu este profet in tara lui', adica intre cunoscuti, care nu pot vedea mesajul dincolo de persoana pe care o cunosc ca trup-minte. Cei cu mintea in lume nu pot pricepe cele de dincolo de ea, pe cand cel cu mintea in Dumnezeu, nu poate face cele ale lumii, in slujba interesului personal. Compromisul nu este posibil.
Cati din cei care se numesc crestini si care cunosc in amanunt ritualurile bisericii, urmand toate regulile instaurate prin dogma si traditie, sau care pot cita biblia din coperta in coperta, urmeaza cu adevarat invatatura lui Cristos? Favorizand forma si numele in detrimentul fondului/esentei este o tentatie universala pe care Maharaj o denunta. Tolstoy, in scrierile sale din ‘In ce cred’, ‘Evanghelia pe scurt’ sau ‘Imparatia cerului este inauntrul tau’, face acelasi lucru, din perspectiva crestinului ortodox rebel ce denunta si discerne intre facatura omeneasca a dogmei si traditiei pe deoparte, si mesajul cristic pe de alta.

In timp ce am pastrat sensul mesajului, nu l-am tradus verbatim, urmand fidel textul traducatorului inregistrarilor audio ale dialogurilor originale. In unele cazuri am ignorat pasaje irelevante, pastrate in fidelitatea transcrierii benzilor de catre Maurice Frydman, traducatorul original in Engleza.

Culegerea asta de dialoguri este oferita cautatorului de adevar cu mintea deschisa, receptiv la alte perspective decat cele cunoscute, caci, cum spune Maharaj- "De ce sa fortezi adevarul pe cei care nu au interes? Oricum nu se poate face; fara cersetor nu poate fi caritate." Traducerea mea se adreseaza in egala masura (putinilor) sinceri cautatori de adevar, celor cu adevarat interesati in adevar, celor ce se vor ‘spirituali’, fie ei religiosi, atei ori agnostici. Dar, in primul rand, lucrarea asta mi se adreseaza mie, ca un exercitiu spiritual de introspectie intr-o sinceritate totala fata de mine insumi, si nu doar ca unul lingvistic, de traducere dintr-o limba in alta. Prin exercitiu spiritual inteleg reflectia asupra celor spuse in dialogurile lui Maharaj, care fie confirma ori infirma experienta-mi proprie- Maharaj insusi insista in chestionarea si investigarea celor auzite ca esentiale in discernerea falsului (alternativ el pomeneste de increderea deplina in invatator, pentru cei care sunt mai putin inclinati analizei intelectuale). Si urmand sfatul lui, asta si fac prin lucrarea aceasta, subliniind pasaje cheie din afirmatiile lui sau chestionand aspecte care imi apar contradictorii in discursul lui Maharaj, in comentariile mele din notele de subsol. Intrebat ce efect pot avea aceste dialoguri asupra cititorului, Maharaj raspunde: “In cititorul atent si profund, se vor matura si vor produce flori si fructe. Cuvintele ce vin din adevar sunt a-tot-puternice cand sunt pe deplin filtrate prin minte si supuse testului experientei directe.”
Pentru crestini ar putea fi un ajutor (‘neorotdox’) in adancirea invataturii cristice si filocalice, iar pentru ceilalti, un ghid in cercetarea adancurilor sinelui, dincolo de obisnuitul orizont psihologic al persoanei cu care cititorul s-a identificat pana acum ‘firesc’, ca rezultat al educatiei, obisnuintei si impozitiei societatii. In notele de subsol adesea fac paralele la literatura crestina, fie prezentand-o in lumina noua a intelegerii prin cele transmise de catre Maharaj, ori pentru a sublinia universalitatea mesajului spiritual al adevarului, care nu cunoaste granite de limba si traditie.
Dupa cum spune Maharaj, cuvintele nu pot decat indica adevarul, fara insa sa-l poata descrie. Descoperirea adevarului este un efort individual, intim, urmand calea chestionarii ‘adevarurilor lumii’ cu care am fost ‘hraniti’ din copilarie. Mintea care a ascuns adevarul, este aceeasi care ajuta la a-l descoperi, i.e., literal, a inlatura copertajul conceptual, eliminand falsul prin folosirea uneltelor logicii si ratiunii cu care a fost inzestrata mintea si care au fost exersate de-alungul timpului, in scopuri ‘lumesti’. In exercitiul de identificare a falsului, mintea isi intelege limitele- cel ce descopera adevarul lasa in urma persoana si mintea si se identifica cu adevarul descoperit, sau mai bine zis persoana si mintea se dizolva in adevar pentru ca iluzia nu are realitate ca sa poata fi pusa deoparte si regasita mai tarziu, neschimbata.
Da, pare oarecum dificil, desi nu imposibil, in a schimba perspectiva adoptata prin impozitia lumii si obisnuinta personala, unde adevarul este inteles ca un obiect care poate fi accesat, sau nu, pornind de la pozitia irationala ca iluzia e permanenta pe cand adevarul ar fi ceva intermitent si evaziv, care nu se poate obtine/acapara decat prin efort, dand realitate si primordialitate iluziei. Adevarul nu se poate cunoaste decat fiind, nu gandind, deci nici un efort nu este posibil ori necesar.
Mesajul lui Maharaj este simplu si in acelasi timp socant- ‘tu nu existi’ ca ceva, ca un obiect in lume. In pofida mintii care se opune cu indarjire, dar fara a fi in stare de a aduce dovezi contrarii acestei negatii, tu existi dincolo de orice indoiala. Ca ce existi nu este posibil si nici necesar sa sti pentru ca mintea care vrea sa stie, la randul ei, este lipsita de substanta. Existi si tot ce pare ca exista, exista prin tine si in tine- asta este suficient, restul doar curiozitate nenecesara, informatie cautata de mintea in perpetua cautare de avantaje/beneficii, in lumea iluzorie a diversitatii de forme si nume, pentru mentinerea si consolidarea propriei existente imaginare sub numele de ‘eu’, ca persoana centrata in trup, limitata in timp si spatiu, intre alte asemenea entitati.
In majoritatea cazurilor raspunsurile lui Maharaj constau in intrebari inapoi menite sa determine interlocutorul sa-si deschida ochii pentru a vedea singur ‘logica sparta’ a intrebarilor sale si prejudecata nefondata a raspunsului asteptat. Adesea raspunsurile sunt derutante pentru ca par a veni fie din pozitia absolutului, a constientei ori a individului, depinzand de interlocutor si de, sunt tentat sa spun- dispozitia lui Maharaj, insa cum el spune undeva ‘asa cum aud intrebarea, aud si raspunsul si de multe ori ma minunez...’
Este inevitabil ca cititorul, mai ales cel la prima citire sa nu gaseasca contradictii intre raspunsurile date diferitilor interlocutori. Dialogurile astea, desi facand citirea agreabila, prin faptul ca sunt scurte- 3-4 pagini fiecare, si ca orice dialog, se poate citi independent de celelalte, nu sunt de citit ca un roman, necesitand reveniri si mai ales timp individual pentru gandirea, contemplarea/‘testarea’ celor citite pe ‘pielea proprie’ (eu insumi am ascultat intregul set de dialoguri de-alungul timpului, de vreo 5 ori si am citit cartea cam tot de atatea ori, cu multe si dese opriri incercand sa descifrez mesajul dincolo de cuvinte, luand ce am gasit bun, filtrat prin experienta mea directa si ignorand restul). Maharaj raspunde 'in duh' intrebarilor lumesti, de multe ori naive, ce cauta un castig personal; dar cel care se crede persoana, poate auzi doar cu urechile persoanei, nu ale duhului atata vreme cat intreaba pornind de la prejudicii, opinii personale ori auzite/citite de la altii, luate drept adevar, si nu de la fapt, care nu necesita interpretare ci doar observatie ('caci nu poti sa te certi cu faptele' cum spune Maharaj).
Limbajul si vorbirea sunt cateodata enigmatice, si adeseori derutante, caci acelasi cuvant are multiple semnificatii in diferite contexte si reverbereaza diferit in diferite minti (acelasi cuvant poate sa declanseze o revelatie intr-o minte ori sa intre pe o ureche si sa iasa pe cealalta in alta, ori chiar in aceeasi minte la timpuri diferite). Pe de alta parte, ceea ce gasesc confuz de-alungul discursului lui Maharaj, este folosirea conceptului de constienta, cel mai des facandu-l proprietatea trupului-minte (pe care tot el il neaga ca fiind doar o creatie mintala fara substanta) si amalgamandu-l cu mintea, ori ceva pe-acolo, linia de separatie fiind oarecum vaga- uneori spune ca mintea este cea care apare in constienta iar constienta in constienta pura (‘awareness’- echivalentul romanesc lipsind pentru acest concept, care este un fel de capacitate vigilenta esentiala a fiintarii, o atentie potentiala etern neconsumata)¹. Insa constienta si constienta pura uneori sunt acelasi lucru, spune tot el...
Insa impactul cuvantului, mesajul general/esenta lui este ceea ce conteaza- cel care se aliniaza lui, dorind sa inteleaga, pundandu-si intrebari si negasind raspunsuri, are de ales intre fie a renunta sa le mai caute, ramanand in necunoscut, renuntand la indentitatea personala (in favoarea abandonarii in voia lui Dumnezeu, in cazul omului religios- “nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” cum spune Pavel), fie sa ignore/catalogheze problema ca fantezie lipsita de rezultate practice (i.e., ‘ce castig din asta’) si sa se intoarca inapoi in lume, traind pierdut in iluziile ei.
Daca ati obtinut intelegerea, ce faceti cu ea este treaba voastra. Cunoasterea adevarului nu prezinta nici un avantaj, nu aduce nici un profit in viata lumeasca (poate chiar dimpotriva); tot ce poti astepta sa obti este adevarul si nimic mai mult. In cel mai bun caz, stiind adevarul, evitati contradictiile generatoare de conflicte intre inima si minte, de genul 'doresc schimbare dar lucrurile sa ramana asa cum sunt'. Insa totul este spre bine caci suferinta va ‘regla conturile’ impunand ajustare pentru a restabilii echilibrul armoniei naturale a existentei in totalitatea ei). In final, nu are importanta daca ceva se schimba ori nu pentru persoana caci, dupa cum spune Robert Adams “toate-s bune, desfasurandu-se asa cum trebuie; nu exista greseli”.
D.M.,
17 Aprilie, 2022 (Redactat- 7 Februarie, 2026)
Victoria, BC
1. Simtamantul ‘eu sunt’

Intrebare: Este experienta mea zilnica ca la trezirea din somn lumea apare instantaneu. De unde vine lumea?

Maharaj: Inainte ca orice sa apara in existenta, trebuie sa fie cineva cui sa-i apara. Orice aparitie si disparitie presupun o schimbare inregistrata pe un fond neschimbator.

Inainte te a ma trezi nu am fost constient.
In ce sens? Uitand ori neavand experienta constientei? Poti spune ca nu ai experienta cand nu esti constient? Poti sa existi fara ca sa sti? O lacuna in memorie- este dovada ca nu existi? Si apoi ai putea vorbi despre inexistenta ta ca despre o experienta de moment? Nu poti nici macar sa spui ca mintea ta nu a existat. Nu te-ai trezit cand ai fost strigat pe nume? Si la trezire, nu a fost sentimentul ‘eu sunt’ cel care a venit primul? O samanta de constienta trebuie sa existe chiar si in somn sau lesin. La desteptare experimentezi asa: ‘eu sunt- trupul- in lume’. Astea apar sa vina in succesiune; in fapt sunt simultane- o idee singulara de a fi un trup in lume. Poate exista senzatia ‘eu sunt’ fara a fi cineva sau ceva?
Intotdeauna sunt cineva cu memoriile si obiceiurile mele. Nu cunosc nici un alt ‘eu sunt’.
Poate ca ceva te impiedica sa sti. Cand nu sti ceva ce altii stiu, ce faci?
Caut sursa cunostiintelor pe care le au, sub indrumarea lor.
Nu este important sa sti daca esti numai un simplu trup ori altceva? Sau poate nimic? Nu vezi ca toate problemele tale sunt problemele trupului- mancare, haine, adapost, famile, prieteni, nume si faima, siguranta si supravietuire- toate aste isi pierd insemnatatea in momentul in care intelegi ca nu esti trupul².
Ce beneficiu am sa stiu ca nu sunt trupul?
Spunand ca nu esti trupul nu este chiar asa; intr-un fel esti toate trupurile, inimile si mintile, si mai mult. Cobori adanc in sentimentul ‘eu sunt’ si vei gasi. Cum gasesti un lucru pe care ai uitat unde l-ai pus? Il pastrezi in minte pana iti amintesti. Sentimentul existentei, a lui ‘eu sunt’ este primul care apare. Intreaba-te de unde vine ori doar priveste-l in tacere. Cand mintea ramane in ‘eu sunt’ fara a se misca de acolo, intri intr-o stare ce nu poate fi pusa in cuvinte insa care este de netagaduit. Tot ce ai nevoie este sa nu renunti- incearca din nou si din nou, neincetat. Caci sentimentul acesta ‘eu sunt’ este cu tine in permanenta dar este umbrit de lucrurile pe care le atasezi lui- trup, sentimente, idei, ganduri, posesii, etc. Toate aceste identificari te fac confuz. Datorita lor te consideri ceea ce nu esti.
Atunci ce sunt?³
Este deajuns sa sti ce nu esti. Nu ai nevoie sa sti ce esti. Atata vreme cat cunoasterea inseamna o descriptie a ceea ce este deja cunoscut, perceptual ori conceptual, nu poate exista cunoastere de sine pentru ca ce esti nu poate fi descris altfel decat ca negare completa. Tot ce poti spune este ‘nu sunt asta, nu sunt aia’. Nu poti sa declari ‘asta sunt’. Nu este logic⁴. Ce poti indica ca asta sau aia nu poate fi ceea ce esti. Desigur, nu poti fi un alt lucru/altceva... ceva. Nu poti fi nimic perceptibil sau imaginabil. Insa fara tine nu poate exista nici perceptie si nici imaginatie. Observi inima simtind, mintea ganding, trupul actionand; este precis actul observatiei care iti arata ca nu esti ceea ce observi. Perceptia si experienta nu poate exista fara tine- o observatie ori experienta trebuie sa apartina cuiva. Cineva trebuie sa existe ca sa le declare ‘ale mele’. Fara persoana, experienta nu este posibila- este persoana care da realitate experientei. O experienta pe care nu o poti trai, ce valoare poate avea pentru tine?
Sentimentul de a fi cel ce experimenteaza, acel ‘eu sunt’, nu este si el o experienta?
Desigur, orice traiesti este o experienta. Si in fiecare experienta se naste cel care o traieste. Memoria creaza iluzia continuitatii. In realitate fiecare experienta este legata de cel ce o traieste (si care este intr-o transformare neincetata); sensul identitatii este datorat factorului comun la baza relatiei traitor-traire/experienta (acel ‘eu sunt’). Identitate si continuitate nu sunt acelasi lucru. La fel cum fiecare floare are culoare sa insa toate culorile sunt cauzate de aceeasi lumina, astfel toate experientele/trairile apar in unitatea indivizibila a constientei, fiecare separata in memorie insa identica in esenta (pentru ca se refera la aceeasi radacina- ‘eu’). Aceasta esenta este radacina, fundatia, potentialul (neimplinit) dezlegat de timp si spatiu, al fiecarei experiente.
Cum ajung acolo?
Nu poti si nu ai nevoie sa ajungi acolo caci tu esti acela, deja 'acolo'. Intelegerea asta va ajunge la tine daca ii dai o sansa. Renunta atasamentul la ireal si realul va veni singur, rapid si neimpiedicat. Inceteaza sa te imaginezi cineva, cel care actioneaza/creatorul/facatorul si intelegerea ca esti sursa/inima a tot si toate va rasari in tine⁵. Cu aceasta va veni si dragostea nemarginita, fara alegeri/preferinte ori atasament, ci ca o putere care face totul si toate indragite si demne de dragoste.
2. Obsesia identificarii cu trupul

Intrebare: Maharaj, tu sezi acolo in fata mea iar eu aici, la picioarele tale. Care este diferenta fundamentala intre noi doi?

Maharaj: Nici o diferenta fundamentala.

Totusi, trebuie sa fie o diferenta; eu vin la dumneata, nu dumneata la mine.
Pentru ca-ti imaginezi diferente, mergi aici si acolo in cautare de oameni ‘superiori’.
Dar dumneata esti o persoana superioara. Pretinzi ca sti realul pe cand eu nu-l cunosc.
Ti-am zis eu vreodata ca tu nu-l cunosti si ca de aceea esti inferior? Cei care inventeaza astfel de distinctii, sa le si demonstreze. Nu pretind ca stiu ce tu nu sti, de fapt stiu cu mult mai putin decat tine.
Cuvintele dumitale sunt intelepte, purtarea nobila, harul prea-puternic.
Nu stiu de astea si nu vad nici o diferenta intre tine si mine. Viata mea este o succesiune de evenimente la fel ca si a ta. Atata doar ca eu sunt detasat si vad teatrul asta trecator ca teatru si ca trecator pe cand tu te lipesti de actiune si te lasi dus de ea.
Ce te-a facut sa fi asa de dispasionat?
Nimic in particular. S-a intamplat sa am incredere in invatatorul meu. El mi-a zis ca nu sunt nimic altceva deca eu insumi si l-am crezut. Crezandu-l, m-am purtat in acord cu noua intelegere⁶ si am incetat sa am grija celora ce nu sunt ‘eu’ ori ‘ale mele’.
De ce ai fi numai dumneata asa de norocos sa-ti crezi invatatorul fara indoiala in timp ce credinta noastra este doar nominala/verbala?
Cine poate sa spuna? S-a intamplat asa. Lucrurile se intampla fara cauza sau motiv, si... in cele din urma, ce conteaza cine este cine? Opinia ta grozava despre mine este opinia ta doar. Poti sa ti-o schimbi in orice moment. Pentru ce sa atasezi importanta opinilor, chiar de le consideri originale?
Totusi, dumneata est diferit. Mintea ta se pare sa fie vesnic linistita si fericita si miracole se intampla in jurul tau.
Nu stiu nimic despre miracole si ma intreb daca natura accepta exceptii de la legile ei, numai daca suntem de acord ca totul este un miracol. Cat despre minte, nu exista un astfel de lucru. Este doar in constienta ca totul se intampla⁷. Asta poate vedea oricine. Trebuie doar sa te uiti atent, ceea ce tu nu faci. Uita-te bine si vezi!
Ce vezi dumneata?
Vad ce ai putea sa vezi si dumneata, aici si acum, insa nu o faci din cauza de atentie insuficienta si instabila. Mintea ta este cu toate lucrurile, oameni si idei, nicicand cu tine insuti- nu iti dai atentie. Adu-te pe tine in focus- fi constient de propria-ti existenta. Vezi cum functionezi, urmareste motivele si rezultatele actiunilor tale. Studiaza inchisoarea pe care ti-ai construit-o in jurul tau prin neatentie. Cunoscand ce nu esti vei ajunge sa sti ce esti. Drumul inapoi la tine insuti este prin refuz si rejectie. Un lucru este cert- realul nu este imaginar, nu este un produs al mintii. Chiar si sentimentul ‘eu sunt’ nu este continuu desi este un indicator puternic- iti arata unde sa cauti dar nu si ce sa cauti. Da-i numai putina atentie. Odata ce esti convins ca nu poti spune nimic cu adevarat despre tine decat ‘eu sunt’ si ca nimic din ce se poate indica poate fi ‘tu’, poti renunta la ‘eu sunt’ caci nu mai simti nevoia sa verbalizezi ceea ce esti/sa te identifici cu ceva (un trup/o persoana ce simte si are emotii, idei si ganduri). Scapa-te de tendinta de a te defini; definitiile sunt valabile doar pentru trup si manifestarile lui. Odata scapat de obsesia identificarii cu trupul, te vei intoarce la stare ta naturala, spontan si fara nici un efort. Singura diferenta intre noi este ca eu sunt constient de natura mea in timp ce tu esti confuz. La fel cum aurul prefacut in bijuterii nu are avantaj asupra prafului de aur, exceptand doar cand mintea ii creste valoarea, astfel tu si eu suntem unul in fiintare- diferim doar in aparenta. Ca sa descoperi asta este nevoie de sinceritate in investigatie- intreband, chestionand zilnic, ceas dupa ceas, dedicandu-ti viata descoperirii.

3. Prezentul viu

Intrebare: Din cate pot vedea, nu este nimic gresit cu trupul meu ori cu fiinta mea reala. Nici una nu este creatia mea si nu au nevoie de imbunatatiri. Ce nu-i in regula este ‘eu-l interior’, spune-i minte, constienta ori orice alt nume vrei sa-i dai.

Maharaj: Ce consideri ca este in neregula cu mintea ta?

Este nelinistita, tanjind dupa placeri si tematoare de neplaceri.
Care-i problema in cautarea placerii si evitarea neplacerii? Intre malurile durerii si ale placerii, curge raul vietii. Doar cand mintea refuza sa curga cu viata si se agata de maluri, apar probleme. Curgand cu viata inseamna acceptare– lasand sa vina ce are de venit si sa plece ce are de plecat. Nu dori, nu-ti fie teama, observa prezentul cand si cum se intampla caci tu nu esti ceea ce se intampla, tu esti cel in care intamplarile au loc. In cele din urma, nici macar cel care ‘priveste’ nu esti. Esti ultima potentialitate manifestandu-se si exprimandu-se ca si constienta deschisa la absolut tot si toate.
Si totusi, intre trup si sine se intinde un nor de ganduri si sentimente care nu servesc nici trupul si nici sinele. Gandurile si sentimentele astea sunt superficiale, tranziente si fara semnificatie, doar praf mintal care orbeste si inneaca, si care obtureaza si distruge.
Desigur, memoria unui eveniment nu poate sa fie evenimentul in sine. Nici anticiparea evenimentului. Este ceva exceptional, unic in evenimentul prezent pe care cel dinainte ori cel ce sta sa vina, nu le au. Este o vigoare, o actualitate- iese in evidenta ca si cand ar fi intr-un con de lumina. Actualul poarta ‘stampila realitatii’, pe care trecutul sau viitorul nu le au.
Ce da prezentului ‘stampila realitatii’?
Un eveniment in prezent nu are nimic deosebit fata de unul din trecut ori din viitor. Pentru moment trecutul a fost prezent iar viitorul va deveni tot asa. Ce face prezentul asa de diferit? Prezenta mea. Eu sunt real pentru sunt totdeauna ‘acum’, in prezent si ceea ce este cu mine acum imparte realitatea mea. Trecutul este in memorie, viitorul in imaginatie. Nimic din evenimentul prezent, singur, nu-l face sa iasa in relief ca real. Poate fi vreo simpla aparitie periodica, ca ticaitul ceasului. Desi stim ca fiecare tic este identic, tic-ul prezent este diferit de cel anterior si de urmatorul- cum au fost memorate ori asteptate. Un lucru pe care ma concentrez ‘acum’ este cu mine caci eu sunt vesnic prezent; este realitatea mea pe care o dau evenimentului prezent.
Dar noi tratam lucrurile memoriei ca reale.
Consideram amintirile numai cand sunt aduse in prezent. Ce se uita nu conteaza, pana cand este amintit- care inseamna a-l aduce in ‘acum’.
Da, vad ca in ‘acum’ se gaseste un factor necunoscut care da realitate de moment tranzitoriului actual.
De ce spui ca este necunoscut cand il vezi operand continuu? S-a schimbat de cand te-ai nascut? Lucruri si ganduri se schimba tot timpul dar sentimentul ca ce se intampla acum este real nu s-a schimbat niciodata, nici chiar in vis.
In somn adanc nu exista experienta realitatii in prezent.
Stupoarea din somnul adanc se datoreaza lipsei de amintiri. Insa memoria sentimentului de odihna este prezenta la trezire. Este o diferenta intre a spune ‘am dormit adanc’ si ‘am fost absent’.
Hai sa repetam intrebarea de inceput: intre sursa vietii si expresia ei (trupul) exista mintea in aspectul ei vesnic schimbator. Sirul starilor mintale este nesfarsit, fara rost si dureros. Durerea este un factor constant. Ce numim placere este doar o pauza intre doua dureri. Dorinta si frica sunt tesatura vietii si ambele sunt facute din durere. Intrebarea mea este: poate mintea sa fie fericita?
Dorinta este memoria placerii iar teama cea a durerii. Amandoua fac mintea nelinistita. Momentele placerii sunt doar pauze in permanenta de substrat a durerii. Cum ar putea mintea sa fie fericita?!
Asta-i adevarat cand dorim placere ori anticipam durere. Insa cateodata exista momente de fericire neasteptata/neanticipata. Fericire pura, necontaminata de dorinta, necautata, nemeritata- data de Dumnezeu.
Totusi, fericirea este fericire numai pe fundalul durerii.
Este durerea un fapt cosmic ori numai mintal?
Universul este complet iar unde nimic nu lipseste, ce poate da durere?!
Universul poate ca-i complet ca un intreg insa e incomplet in detalii.
Partea din intreg privita in relatie cu intregul este de asemenea completa. Numai cand este vazuta izolat devine deficienta si astfel generatoare de durere.
Ce creaza izolarea?
Limitele impuse de minte, desigur. Mintea nu poate sa vada padurea din cauza copacilor, sa zic asa. Este natura mintii sa divizeze si sa opuna. Poate exista o alta minte, care uneste si armonizeaza, care poate vedea intregul in fiecare parte si partea ca de nedespartit de intreg.
Cealalta minte- unde ar fi de gasit?
In trecerea dincolo de mintea care divizeaza si opune. In terminarea proceselor mintale asa cum le cunoastem/cu care suntem obisnuiti. Cand asta se termina, noua minte se naste⁸.
In acea minte, problemele fericirii si suferintei dispar?
Nu cum ne asteptam si cum le cunoastem - dezirabile ori inacceptabile. Problema devine una de dragoste cautand sa se exprime si intalnind obstacole. Mintea care include este dragoste in actiune, luptand impotriva circumstantelor/obstacolelor, la inceput frustrata, in cele din urma invingatoare.
Intre spirit/suflet si trup, este dragostea care face punte?
Ce altceva?! Mintea creaza abisul, inima il trece.

4. Lumea reala este dincolo de minte

Intrebare: In mai multe ocazii a fost pusa intrebarea daca universul se supune legii cauzei si efectului sau daca exista si functioneaza in afara legii asteia. Dumneata se pare sa menti parerea ca este necauzat, ca totul, oricat de mic nu are cauza, aparand si disparand fara nici un motiv.

Maharaj: Cauzalitate inseamna succesiune de evenimente in timp si spatiu, spatiul fiind fizic sau mintal. Timp, spatiu, cauzatie sunt categorii mintale, rasarind si apunand cu mintea.

Atata vreme cat mintea opereaza, cauzalitatea este o lege valida.
Ca orice mintal, asa numita lege a cauzalitatii se contrazice pe sine. Nici un lucru in existenta nu are o cauza singulara, intregul univers contribuind la existenta celui mai mic lucru; nimic nu poate fi cum este fara ca universul sa fie. Cand sursa si baza oricarui lucru este singura cauza a oricarui lucru, a vorbi de cauzalitate ca lege universala este gresit. Universul nu este limitat de continutul sau pentru ca potentialitatea lui este infinita; in afara de asta, este o expresie a unui principiu fundamental si absolut liber.
Da, pot vedea ca a vorbi de cauze singulare este gresit. Insa in viata cotidiana, invariabil initiam actiuni in vederea obtinerii unui rezultat.
Da-pai, o gramada de activitati de astea se intampla din cauza de ignoranta⁹. Daca oamenii ar intelege ca nimic nu poate sa se intample fara de univers, ar obtine mult mai mult cu mai putin efort si stres.
Daca totul este o expresie a totalitatii cauzelor, cum putem vorbi de orice activitate ce are ca scop obtinerea de rezultate?
Dorinta de rezultate este de asemenea o expresie a universului. Arata doar ca potentialul energetic a crescut pana la un punct. Iluzia timpului te face sa vorbesti de cauze. Cand trecutul si prezentul sunt vazute in eternul ‘acum’ ideea de cauza si efect isi pierde validitatea, creativitatea spontana luandu-i locul.
Totusi, nu pot intelege cum lucrurile pot sa apara fara cauza.
Cand spun ca un lucru nu are cauza, spun ca poate exista fara cauza. Ca sa te nasti a fost nevoie de mama-ta, insa tu nu ai fi putut fi nascut fara de soare si pamant. Chiar si astea nu ar fi putut cauza nasterea ta fara dorinta ta de a te naste. Este dorinta care da nastere, care da nume si forma. Dorinta este imaginata si vruta, manifestandu-se ca ceva tangibil si posibil. Astfel se creaza lumea in care traim- lumea noastra personala. Lumea reala este dincolo de acuitatea mintii de a percepe; o vedem prin reteaua dorintelor noastre divizate in placere si durere, bun si rau, interior si exterior. Sa vezi/intelegi universul asa cum este trebuie sa indepartezi reteaua. Asta nu e dificil pentru ca reteaua e plina de gauri¹⁰.
Ce sunt gaurile si cum le gasesti?
Priveste la nodurile retelei si la multele probleme de contradictie si incongruenta pe care le produce, innodand si deznodand la fiecare pas. Vrei pace, dragoste, fericire si muncesti din greu sa produci durere, ura si razboi. Vrei longevitate si mananci ca porcul, vrei prietenie si exploatezi relatia in favoarea ta. Priveste atent cum e injghebata reteaua de noduri, desfa-le si elibereaza-te din plasa lor; atentia care le-o dai le va desface si te va elibera.
Deoarece atentia mea va desface nodurile, nu inseamna ca este o relatie cauzala intre ele?
Cauzalitatea, chiar ca si concept nu se aplica haosului¹¹.
In ce masura este dorinta un factor cauzal?
Unul intre altele. Fiecare lucru are cauze nenumarate insa sursa tuturor cauzelor (cauza suprema) este realitatea absoluta in aspectul ei de potential infinit, care este in tine si care isi proiecteaza puterea, lumina si dragostea in fiecare experienta. Insa aceasta sursa nu este o cauza, si nici o cauza o sursa- de aia spun ca nu exista cauza¹². Poti incerca sa cauti de ce un lucru exista insa nu poti afla de ce exista asa cum exista- exista asa pentru ca universul este cum este.

5. Ce se naste trebuie sa moara

Intrebare: Este constienta martora permanenta?

Maharaj: Nu este permanenta. Cel ce observa/cunoaste, rasare si apune odata cu ce este observabil/cunoscut. Aceea in care amandoi- cunoscatorul si cunoscutul rasar si apun, este dincolo de timp. Cuvantul permanent nu are aplicabilitate aici.

In somn nu exista nici cunoscutul si nici cunoscatorul. Ce pastreaza corpul receptiv?

Nu poti sa spui ca cunoscatorul a fost absent¹³. Experienta lucrurilor sau a gandurilor nu a fost prezenta, asta-i tot. Dar absenta experientei este si ea experienta. Este ca si cum ai intra o camera intunecoasa si zici ‘nu vad nimic’. Un orb din nastere nu intelege ce inseamna intuneric¹⁴. La fel, numai cunoscatorul stie ca nu stie. Somnul este doar o lacuna in memorie, viata continua.
Si ce este moartea?
Este o schimbare in procesul vietii unui trup¹⁵. Integrarea se termina si dezintegrarea incepe. Cat despre cunoscator- cu disparitia trupului, dispare cunoscatorul? La fel cum trupul si cunoscatorul lui apar la nastere, asa si dispar la moarte.
Si nimic nu ramane?
Viata ramane. Constienta are nevoie de un vehicul si un instrument pentru a se manifesta. Cand viata produce un trup nou, un alt cunoscator se naste¹⁶.
Exista o legatura cauzala intre trupurile-cunoscatoare (trup-minte) succesive?
Da, este ceva ce poate fi numit trup memorie sau trup cauzal, o documentare a tot ce a fost invatat, ce a vrut si facut. Este ca un nor de imagini prinse la un loc.
Ce este sentimentul unei existente separate?
Este o reflectie a realitatii unice intr-un trup separat. In reflectia asta nelimitatul este confundat cu limitatul. Eliminarea acestei confuzii este scopul practicilor yogine.
Nu este moartea cea care desface confuzia?
In moarte doar trupul moare. Viata nu, constienta nu, realitatea nu. Si viata nu este mai vie decat dupa moarte.
Dar exista renastere?
Ce este nascut trebuie sa moara. Numai cel nenascut este fara moarte. Gaseste ce este ceea ce nu doarme niciodata si nu este nici treaz, si a carui palida reflectie este sentimentul ‘eu’.
Pai cum am sa gasesc eu asta?
Cum gasesti orice lucru care te intereseaza- pastreaza-ti mintea si inima in el. Trebuie sa fi interesat si sa nu uiti/sa iti amintesti continuu. Sa-ti amintesti ce trebuie sa-ti amintesti este secretul succesului. Vei avea succes prin onestitate.
Vrei sa spui ca este deajuns sa doresti sa gasesti? Desigur ca nu o poti face fara a fi pregatit si fara sa ai ocazii propice.
Astea vin cu sinceritatea; ce este crucial este sa fi liber de contradictii. Scopul si mijlocul de a-l ajunge sa nu fie la nivele diferite; viata si lumina sa nu se certe; purtarea sa nu tradeze credinta. Numeste-o onestitate, integritate, implinire- nu da inapoi, abanadonand terenul cucerit. fi tenace in scopul tau si sincer in urmarirea lui si vei ajunge la tinta.
Tenacitate si sinceritate aduc daruri cu siguranta, dar eu n-am nici urma de ele.
Toate vor veni in timp. Fa primul pas si vei fi binecuvantat. Intoarce-te spre inauntru- ‘eu sunt’ il cunosti¹⁷. fi cu el tot timpul pe care poti sa i-l acorzi pana ce devine obisnuinta. Nu exista cale mai simpla si mai usoara.

6. Meditatia

Intrebare: Toti invatatorii indeamna la meditatie. Care este scopul ei¹⁸?

Maharaj: Noi cunoastem lumea exterioara a senzatiilor si activitatii insa de lumea interioara a gandurilor si sentimentelor stim foarte putin. Telul primar al meditatiei este sa devi constient si familiar cu viata interioara. Telul final este sa afli sursa vietii/a constientei. Pratica meditatiei afecteaza adanc caracterul nostru. Suntem sclavi a ceea ce nu stim; a ceea ce stim suntem stapani. Oricare ar fi viciul sau neputinta pe care o descoperim in noi intelegandu-le cauza si modul de operare, reusim sa le indepartam prin aceasta cunoastere. Subconstientul se dizolva cand este expus luminii constientului. Disolutia subconstientului degajeaza energie; mintea se simte pacificata.

Care este folosul unei minti linistite?
Cand mintea este linistita, ajungem sa ne cunoastem ca martor absolut/pur¹⁹. Ne detasam emotional de obiectul si subiectul experientei (acel ‘eu’) si stam deoparte in clara/pura luciditate, care este intre ele si dincolo de ele. Personalitatea, bazata pe identificarea cu ‘eu- persoana’, imaginandu-se a fi ceva de genul: ‘sunt asa si pe dincolo’, continua insa doar ca parte a lumii obiectelor, un obiect oarecare intre altele din jur. Identificarea 'martorului obiectiv' cu personalitatea este rupta.
Pe cate inteleg, traiesc pe mai multe nivele si viata la fiecare nivel necesita energie. Sinele prin natura lui se delecteaza cu toate si energiile lui curg in afara. Nu este scopul meditatiei sa depozitezi energiile la niveluri inalte ori sa le impinga inapoi si in sus ca sa permita nivelurilor inalte sa prospere si ele?

Nu este atat o chestiune de nivele cat de calitati. Meditatia este o activitate pozitiva/binefacatoare avand scopul sa elimine inertia si nelinistea/agitatia. Armonia este libertate totala- de lene/inertie si de agitatie.
Cum sa intarim si purificam aspectul pozitiv din noi?
Aspectul asta pozitiv este intotdeauna curat si puternic. Este ca soarele. Pare a fi ascuns de nori si praf insa numai din punctul de vedere a celui ce vede nori si praf. Ingrijeste-te de cauzele obstructive, nu de soare.
Ce folos are aspectul pozitiv?
Ce folos are adevarul, bunatatea, armonia, frumusetea? Ele sunt scop in sine, manifestandu-se spontan si fara efort cand lucrurile sunt lasate singure, fara interventii din afara, fara a fi ocolite ori dorite ori conceptualizate ci doar experiate in deplina constienta- aceasta constienta este ea insasi aspectul pozitiv din om care nu foloseste omul si lucrurile din jur, ci le implineste.
Deoarece nu pot sa ameliorez aspectul asta pozitiv, trebuie sa imi pun atentia numai pe inertie/lene si agitatie. Cum sa le tratez?
Urmarind influenta lor in tine. fi pe deplin constient cand se manifesta, priveste expresia lor in ganduri, cuvinte si fapte si incet-incet, te vor slabi din stransoarea lor si lumina clara a aspectului pozitiv va straluci. Nu este nici dificil si nici un proces indelungat. Onestitatea este singura conditie de succes.

7. Mintea

Intrebare: Exista carti foarte interesante scrise de oameni competenti care neaga ca lumea ar fi o iluzie, desi nu si faptul ca este trecatoare. Potrivit lor exista o ierarhie a fiintelor, de la cea mai joasa la cea mai inalta; la fiecare nivel complexitatea organismelor asigura si reflecta adancimea, gradul si intensitatea constientei fara culminatii vizibile ori cunoscute. O singura lege stapaneste suprema peste toate: evolutia formelor cu scopul cresterii si imbogatirii constientei si pentru manifestarea potentialului infinit al constientei.

Maharaj: O fi, ori nu, cum zici. Chiar de ar fi asa, asta este doar o speculatie, nu fapt. In fapt, intregul univers exista doar in constienta in timp ce eu ma plasez in Absolut. Pe fondul existentei/fiintarii pure rasare constienta. In constienta lumea apare si dispare. Tot ce este sunt eu, si al meu. Inainte de oricare inceput si sfarsit ‘eu sunt’²⁰. Toate fiinteaza in mine, in ‘eu-sunt-ul’ care straluceste in fiecare fiinta vie. Chiar si nefiinta este de negandit fara mine. Orice se intampla, trebuie ca eu sa fiu prezent ca martor²¹.

De ce negi existenta lumii?
Eu nu neg lumea. O vad aparand in constienta²², care este totalitatea cunoscutului in imensitatea necunoscutului. Ceea ce are inceput si sfarsit este simpla iluzie. Lumea poate fi spus ca apare insa nu ca exista/este. Aparitia poate dura mult pe scara timpului ori putin, in functie de circumstante, insa in cele din urma nu face vreo diferenta. Ceea ce este legat de timp, este finit si nu poate avea realitate.
Desigur, vezi lumea care te inconjoara. Pari sa te porti destul de normal.
Asa iti apare tie. Ceea ce in cazul tau ocupa intregul camp al constientei, este doar o farama pentru mine. Lumea dureaza doar un moment. Este memoria care te face sa crezi ca lumea are continuitate. Eu nu traiesc din memorie²³. Vad lumea asa cum este- o aparitite momentana in constienta.
In constienta dumitale?
Toate ideile de ‘eu’ si ‘al meu’, incluzand acest ‘eu sunt’ apar in constienta.
Atunci fiintarea absoluta este afara de constienta?
Ideea ‘afara de constienta’ apare in constienta.
Atunci cum poti sti ca esti in starea suprema/absoluta?
Deoarece sunt/exist/fiintez- este singura stare naturala.
Poti sa o descri?
Doar prin negatie, ca necauzata, independenta, nedivizata, de nezdruncinat, de ne-chestionat, de neajuns prin efort. Orice definitie ar fi din memorie si de aceea neaplicabila ²⁴. Starea mea este foarte actuala si de aceea posibila si realizabila.
Nu esti cumva cufundat in abstractii?
Abstractia este mintala si verbala si dispare in somn ori lesin; reapare in timp. Starea mea este afara din timp in ‘acum’²⁵. Trecut si viitor sunt fabricatii ale mintii, eu sunt- ‘acum’.
Lumea este de asemenea acum.
Care lume?
Cea din jurul nostru.
Este lumea ta pe care o ai in minte, nu pe a mea. Ce sti despre mine, chiar si prin dialogul asta, este numai in lumea ta. Nu ai nici un motiv sa crezi ca lumea mea este identica cu a ta. Lumea mea este reala, adevarata, cum este observata, pe cand a ta apare si dispare, depinzand de starea mintii tale. Lumea ta este ceva strain si ti-e teama de ea. Lumea mea este eu insumi- aici eu sunt acasa²⁶.
Daca dumneata esti lumea, cum poti fi constient de ea? Nu este obiectul constientei diferit de subiect?
Constienta si lumea apar si dispar impreuna- sunt doua aspecte ale aceleasi stari.
In somn nu sunt, lumea insa continua.
De unde sti?
La desteptare o vad; memoria imi spune.
Memoria este in minte; mintea continua in somn.
Este partial inerta.
Insa imaginea lumii nu este afectata. Atata vreme cat mintea exista, trupul si lumea exista. Lumea ta este fabricatia mintii, subiectiva, inchisa in minte, fragmentara, temporara, personala, depinzand de memorie.
Asa-i si a ta.
O, nu. Eu traiesc in lumea realitatii in timp ce a ta este imaginara. Lumea ta este personala, privata, inaccesibila, intima, exclusiv a ta. Nimeni nu poate intra in ea, sa vada cum tu vezi, sa auda ce tu auzi, sa simta emotiile si sa gandeasca gandurile tale. In lumea ta esti cu adevarat singur, inchis in visul mereu schimbator, pe care il iei drept viata. Lumea mea este deschisa, comuna, accesibila tuturor. In lumea mea este comuniune, dragoste, calitate reala, intelegere; individualul este in tot si totul in individual. Toti sunt una si Unul in toti²⁷.
Este lumea ta plina de lucruri si oameni ca si a mea?
Nu, lumea mea e plina de mine insumi.
Insa vezi si auzi la fel ca noi, nu?
Da, asa apar- aud, vad, vorbesc si actionez insa astea doar se intampla in lumea mea, la fel cum pentru tine digestia sau transpiratia se intampla. Masina trup-minte functioneaza singura, eu nu am nevoie sa-i duc grija si sa intervin. La fel cum tu nu ai nevoie sa fi ingrijorat despre cresterea unghiilor ori a parului, la fel eu nu am nevoie sa fiu ingrijorat de cuvinte si purtare. Ele se intampla asa cum trebuie caci in lumea mea nimic nu este gresit.²⁸

8. Sinele se gaseste dincolo de minte

Intrebare: Copil fiind adeseori am trait stari de fericire apropiate de extaz; mai tarziu au incetat dar de cand te-am intalnit au reaparut. Insa starile astea minunate, nu dureaza- vin si se duc si nu am cum sa stiu cand si daca vor reveni.

Maharaj: Cum pot starile mintale fi constante intr-o minte care prin natura ei nu este constanta?

Cum pot sa linistesc mintea?
Cum ar putea o minte nelinistita sa se linisteasca? Desigur ca nu va putea. Este in natura mintii sa hoinareasca. Tot ce poti face este sa focusezi atentia dincolo de minte.
Si cum sa fac asta?
Refuza orice gand exceptand unul- ‘eu sunt’. Mintea se va revolta la inceput insa cu rabdare si perseveranta va ceda si se va linisti. Odata ce s-a linistit, totul se va intampla spontan si natural fara ca tu sa fi implicat.
Pot eu sa evit lupta asta indelungata cu mintea?
Da, poti- traieste viata cum vine insa alert²⁹, lasand totul sa se intample asa cum vine, traind natural, suferind, bucurandu-te... asa cum viata le aduce. Asta este calea.
Pai atunci pot sa ma castoresc, sa am copii, sa deschid un business... sa fiu fericit.
Sigur, dar fericit ori nu, accepta totul asa cum este/vine.
Dar eu vreau fericire.
Fericirea adevarata nu poate fi gasita in lucruri care se schimba si putrezesc. Placerea si durerea alterneaza inexorabil. Fericirea vine din sinele tau si nu poate fi gasita altundeva decat acolo. Gaseste sinele tau real si toate celelalte se vor adauga³⁰.
Daca sinele meu real este pace si dragoste, de ce este asa de nelinistit?
Nu este sinele real care este agitat ci relfectia lui in minte apare agitata pentru ca mintea este mereu agitata. Este ca reflectia lunii in apa starnita de vant. Vantul dorintei agita mintea- ‘eu-l’, care nu este decat o reflectie a sinelui in minte, astfel apare schimbator. Insa ideile astea de miscare, de agitatie, de placere si durere sunt doar in minte. Sinele sta dincolo de minte, constient dar impasibil.
Cum sa dau de el?
Tu esti Sinele acela, aici si acum. Da-i pace mintii, las-o sa fie cum este, ramai constient si fara griji si vei intelege ca starea aceasta de a fi alert si detasat, observand ceea ce vine si pleaca, este un aspect al naturii tale reale³¹.
Care sunt alte aspecte?
Aspectele sunt infinite ca numar. Intelege unul si le vei intelege pe toate³².
Spune-mi ceva ce m-ar putea ajuta.
Tu sti mai bine de ce ai nevoie.
Sunt fara stare. Cum pot gasi pace?
La ce ai nevoie de pace?
Sa fiu fericit.
Nu esti fericit acum?
Nu, nu-s.
Ce te face nefericit?
Am ce nu-mi doresc si ravnesc la ce nu am.
De ce nu le inversezi- doreste ce ai si nu-ti bate capul cu ce nu ai!
Vreau ce este placut si nu vreau ce este dureros.
De unde sti ce este placut si ce nu?
Din experienta trecuta, desigur.
Ghidat de memorie ai urmarit placutul si ocolit neplacutul. Ai reusit?
Nu, placutul nu dureaza; durerea il inlocuieste.
Care durere?
Dorinta de placere, teama de durere, amandoua sunt stari de distres. Exista o stare de placere pura?
Orice placere fizica ori mintala are nevoie de un instrument. Ambele instrumente- fizic si mintal sunt materiale, si ce este material oboseste si se uzeaza. Placerea pe care pot sa o dea este astfel limitata in intensitate si durata. Durerea este fundalul tuturor placerilor. Doresti placere pentru ca suferi. Pe de alta parte, este precis cautarea placerii care cauzeaza durere. Este un cerc vicios.
Vad mecanismul confuziei mele insa nu vad o solutie.
Examinarea atenta a mecanismului iti arata solutia. In cele din urma confuzia este doar in minte, care nu s-a rasculat impotriva confuziei ci doar impotriva durerii.
Deci tot ce pot sa fac e sa raman confuz?
fi alert. Intreaba, observa, investigheaza, invata tot ce poti despre confuzie, cum lucreaza, ce efect are asupra ta si a altora. Obtinand claritate asupra confuziei te limpezesti de confuzie.

Cand ma uit inauntru, cea mai mare dorinta a mea este sa creez un monument, sa construiesc ceva ce va ramane dupa mine. Chiar cand ma gandesc la o familie, femeie si copil este pentru ca este o marturie solida, de durata.
Bun, construieste-ti un monument. Cum te gandesti sa o faci?
Nu conteaza ce construiesc atata vreme cat este permanent.
Sigur ca poti si singur sa vezi ca nimic nu este permanent. Toate se uzeaza, se strica, se dizolva. Pamantul pe care construiesti se surpa. Ce poti sa construiesti ce va prevala peste toate?
La nivel intelectual, verbal, sunt constient ca totul este tranzient. Insa inima mea doreste permanenta. Vreau ceva ce ramane/dureaza.
Atunci trebuie sa-l construiesti din si pe ceva ce dureaza. Ce ai tu ce dureaza? Nici trupul si nici mintea- trebuie sa te uiti altundeva.
Doresc permanenta insa nu e de gasit niciunde.
Dar tu, nu esti permanent?
Am fost nascut, voi muri.
Poti spune cu adevarat ca nu ai fost prezent la nastere si este cumva posibil sa spui cand esti mort: ‘de-acuma nu mai sunt’? Nu poti sa spui vreodata ca nu esti, doar ‘eu sunt’; altii nu pot sa-ti infirme existenta- ca esti/existi o sti din experienta ta directa.
In somn nu este ‘eu sunt’.
Inainte de a face afirmatii de astea definitive, priveste atent la starea de veghe. Vei descoperi curand ca este plina de ‘gauri’ cand mintea este absenta. Ia vezi cat de putin iti amintesti cand esti complet treaz. Simplu, nu iti amintesti. O lacuna in memorie nu este necesar o lacuna in constienta.
Pot sa ajung sa-mi amintesc starea de somn adanc?

Desigur! Prin eliminarea intervalurilor de inadvertenta din starea de veghe vei elimina gradual intervalele de absenta a mintii pe care o numesti somn. Vei fi constient ca dormi³³.
Totusi, problema permanentei, a continuitatii existentei nu este rezolvata.
Permanenta este doar o idee legata de actiunea timpului. Timpul depinde de memorie. Prin permanenta intelegi memorie neschimbata in timp nelimitat. Tu vrei sa faci mintea eterna, ceea ce nu este posibil.
Atunci ce este eternul?
Acela care nu se schimba cu timpul. Nu poti eternaliza un lucru tranzient- numai neschimbatorul este etern.

Pricep, nu am nevoie de mai multa informatie; tot ce vreau este pace.

Poti avea toata pacea pe care o vrei daca ceri.
Cer!
Trebuie sa ceri din toata inima si sa traiesti o viata integrata.
Cum?
Detaseaza-te de tot ce-ti cauzeaza agitatia mintii. Renunta la tot ce ii deranjeaza pacea. Daca vrei pace, merit-o!
Desigur ca toata lumea merita pacea.
Doar cei care nu o perturba o si merita.
Si cum perturb eu pacea?
Facandu-te sclav dorintelor si temerilor tale.
Chiar daca sunt justificate?
Reactii emotionale, nascute din ignoranta ori neatentie nicicand nu sunt justificabile. Cauta o minte clara si o inima curata. Tot ce ai de facut este sa ramai vigilent, in liniste, imersat in studierea naturii tale reale. Asta este singura cale spre pace.

9. Raspunsurile memoriei

Intrebare: Unii spun ca universul a fost creat. Altii ca a existat dintotdeauna si ca se transforma fara incetare. Unii ca se supune unor legi eterne. Altii neaga cauzalitatea. Unii spun ca lumea este reala, altii ca nu are realitate.

Maharaj: Despre care lume vorbesti?

Lumea pe care eu o percep, desigur.
Lumea pe care tu o percepi este o lume foarte mica si complet privata. Ia-o ca pe un vis si da-i pace.
Cum pot sa o iau ca pe un vis? Un vis nu dureaza.
Cat va dura lumea ta?
In cele din urma, mica mea lume este parte din intreg.
Nu cumva ideea de o lume totala este parte din lumea ta personala? Universul nu vine sa-ti spuna ca esti parte din el. Esti tu acela care a inventat o totalitate care sa te contina ca parte. De fapt, tot ce sti este lumea ta privata, indiferent cat de bine o mobilezi cu imaginatii si expectatii.
Desigur, perceptia nu este imaginatie!
Ce altceva? Perceptia este recognitie, nu? Ceva cu totul nefamiliar poate fi simtit dar nu perceput. Perceptia include memorie.

De acord insa memoria nu o face iluzie³⁴.

Perceptie, imaginatie, expectanta, anticipatie, iluzie- toate sunt bazate pe memorie. Linia de separatie intre ele este mai mult decat vaga. Se contopesc una in alta. Toate sunt raspunsuri in memorie.

Totusi, memoria este dovada realitatii lumii mele.

Cat de mult iti amintesti? Incearca sa scri din memorie ce ai gandit, zis ori facut in ziua de 30 a lunii trecute.
Da... nu pot.
Nu-i asa de rau. Iti amintesti o gramada- memoria subconstienta face lumea in care traiesti familiara.
Admit ca lumea in care traiesc este subiectiva si partiala. Dar dumneata? In ce fel de lume traiesti?
Lumea mea este exact ca si a ta. Vad, aud, simt, gandesc, vorbesc si ma misc in lumea pe care o percep, la fel ca tine. Insa in vreme ce pentru tine este totul, pentru mine este nimic. Stiind lumea ca parte din mine, nu ii dau mai multa atentie decat tu dai mancarii pe care ai inghitit-o. In timp ce este preparata si mestecata, mancarea este separata de tine si mintea ta este la ea; odata inghitita, o dai uitarii. Eu am inghitit lumea si nu am nevoie sa-mi mai bat capul cu ea.
Nu devi complet iresponsabil?

Cum as putea? Cum as putea sa ranesc ceva ce este una cu mine? Dimpotriva, fara sa ma gandesc la lume, orice fac va fi in beneficiul ei. La fel cum trupul se autoregleaza fara mine, astfel eu sunt neincetat activ in a regla lumea.

Fara indoiala, esti constient de suferinta imensa a lumii.

Bineinteles ca sunt, cu mult mai mult decat tine.

Pai, ce faci atunci?

Ma uit la ea prin ochii lui Dumnezeu si gasesc ca totul este in regula.

Cum poti sa spui ca totul este in regula? Nu vezi razboaie, exploatare, lupta cruda intre cetatean si stat?

Toate suferintele astea sunt facute de om si este in puterea omului sa le termine. Dumnezeu ajuta prin a-i pune in fata omului rezultatele actiunilor sale si cerand ca balanta sa fie restaurata. Karma/destinul este legea care lucreaza pentru justitie; este mana vindecatoare a lui Dumnezeu.

10. Martorul

Intrebare: Sunt plin de dorinte si le doresc implinite. Cum pot sa o fac?

Maharaj: Meriti ce doresti? Trebuie sa lucrezi pentru dorintele tale, intr-un fel sau altul. Pune efortul necesar si vei obtine rezultate.

De unde sa iau energie?

Dorinta este ea insasi energie.
Atunci de ce nu se implineste?
Pentru ca probabil nu a fost destul de puternica si persistenta.
Da, asta-i problema mea- vreau lucruri insa sunt prea lenes cand e vorba de fapte.
Cand doresti fara claritate si fara insistenta, dorinta nu prinde forma. Apoi, daca dorinta ta este egoista, pentru placerea personala, energia care i-o dai este limitata la ceea ce poti oferi, nu mai mult.
Totusi, sunt oameni ordinari care obtin ce-si doresc.
Poate, dar numai dupa ce doresc intens si pentru timp indelungat. Chiar si atunci rezultatele sunt limitate.
Dar daca dorinta nu este egoista?
Cand doresti binele comun, intreaga lume doreste cu tine. Fa din dorintele umanitatii dorintele tale si lucreaza sa se indeplineasca- nu poti esua.
Umanitatea e treaba lui Dumnezeu, nu a mea. Eu sunt preocupat doar de mine. Nu am dreptul sa-mi vad dorintele legitime indeplinite? Ele nu deranjeaza pe nimeni, dorintele mele sunt legitime, sunt drepte, de ce nu se adeveresc?
Dorintele sunt drepte ori strambe, depinzand de circumstante; depinde cum le privesti. Distinctia intre drept si nedrept este o chestiune individuala.
In cazul tau, dorinta care rezulta in suferinta este gresita iar cea care duce la fericire este dreapta. Insa nu poti uita de ceilalati. Suferinta si fericirea lor conteaza.

Rezultatele sunt in viitor. Cum pot sti care vor fi?

Foloseste-ti mintea, aminteste-ti, observa. Tu nu esti diferit de altii. Majoritatea experientelor lor sunt valide si pentru tine. Gandeste clar si adanc, intra in structura dorintelor tale si vezi-le ramificatiile. Ele sunt cea mai importanta parte din structura ta mintala/emotionala, care afecteaza actiunile tale. Tine minte ca nu poti abandona ceea ce nu sti. Ca sa mergi dincolo de tine, trebuie sa te cunosti.

Ce inseaman sa ma cunosc? Cunoscandu-ma, ce exact ajung sa cunosc?

Tot ceea ce nu esti.

Si nu ceea ce sunt?

Ceea ce esti, esti deja. Cunoscand ceea ce nu esti, te eliberezi si ramai in starea ta naturala. Se intampla spontan si fara efort.

Si ce am sa descopar?

Descoperi ca nu este nimic de descoperit. Esti ceea ce esti, asta-i tot.³⁵

Nu inteleg!

Ai o idee fixa ca trebuie sa fi ceva- asta te orbeste.

Cum pot scapa de ideea asta?

Daca ai incredere in mine, crede cand iti spun ca esti constienta pura care ilumineaza, esti constienta si continutul ei infinit. Intelege astea si traieste in acord cu intelegera obtinuta.³⁶ Daca nu ma crezi atunci mergi inauntru investigand ‘cine sunt’ sau concentreaza-te pe ‘eu sunt/exist’, ca existenta pura.

De ce depinde credinta mea in tine?

De intelegerea a ceea ce este in inima oamenilor. Daca nu poti sa te uiti in inima mea, uita-te in a ta.

Nu pot, nici una nici alta.

Purifica-te printr-o viata ordonata si utila. Supravegheaza-ti gandurile, sentimentele, cuvintele si actiunile. Asta iti va limpezi vederea.

Nu trebuie sa renunt la tot intai si sa traiesc la intamplare, in saracie?

Nu poti renunta. Poti sa iti parasesti casa si familia si sa le faci probleme insa atasamentele tale sunt in minte si nu te vor parasi pana ce nu-ti vei cunoaste mintea cu de-amanuntul. Incepe cu inceputul- cunoaste-te pe tine insuti³⁷ si toate apoi vor decurge de aici.

Insa mi-ai spus deja ca eu sunt realitatea suprema. Nu este asta cunostinta de sine?

Sigur ca esti realitatea suprema, si ce daca? Oricare fir de nisip este Dumnezeu- sa sti este important insa asta e doar inceputul.

Ei bine, mi-ai spus ca sunt realitatea suprema. Te cred. Ce e de facut in continuare³⁸?
Ti-am spus deja- descopera tot ce nu esti. Trup, sentimente, ganduri, idei, timp-spatiu, viu sau mort, asta ori aia- nimic ce poti indica, concret ori abstract, nu este ‘tu’. O simpla afirmatie verbala nu e de ajuns. Poti repeta o formula verbala la nesfarsit fara nici un rezultat.³⁹ Trebuie sa te urmaresti continuu, mai ales mintea, moment dupa moment, netrecand nimic cu vederea. A fi martor este esential pentru separarea sinelui de ceea ce nu este sinele.
Nu este starea de martor natura mea reala?
Pentru a fi martor, trebuie sa ai ce sa observi- nu am parasit inca lumea dualitatii binelui si raului individual!
Dar ce zici de observarea martorului, constienta constientei?
Ocupandu-te cu constructii verbale nu te va duce departe⁴⁰. Du-te inauntru si descopera ceea ce nu esti. Nimic altceva nu conteaza.

11. Constienta pura [ca aspect cunoscator al fiintarii] si... constienta mintala [ca stare tranzitorie]

Intrebare: Cand dormi, ce faci?

Maharaj: Sunt constient ca dorm.

Nu este somnul o stare de inconstienta?
Da, sunt constient ca sunt inconstient.
Dar cand esti treaz sau visezi?
Sunt constient ca sunt treaz sau ca visez.
Nu inteleg- ce vrei sa spui mai exact? Hai sa fiu clar- a dormi inseamna inconstient, a fi treaz inseamna constient, a visa inseamna constient de mintea proprie dar nu si de ce este in jur.
Pai asa este si cu mine. Cu o diferenta- in fiecare stare tu uiti de celelalte doua, in timp ce pentru mine este o singura stare- cea a existentei, incluzand si transcendand cele trei stari mintale de care vorbesti.
Vezi in lume directie si insemnatate?
Lumea nu este decat o reflectie a imaginatiei mele. Vad ceea ce vreau sa vad. Dar de ce sa inventez modele de creatie, evolutie si distrugere? Nu am nevoie de ele si nici dorinta sa limitez lumea la o imagine mintala.
Revenind la somn- visezi?

Desigur.

Ce?

Ecouri ale starii de veghe.

Si somnul adanc?

Activitatea creierului este suspendata.

Esti atunci inconstient?

De cele din jur, da.

Nu chiar inconstient?

Stiu ca nu sunt lucid insa exist/sunt constient.

Folosesti cuvintele constienta si luciditatea; nu sunt acelasi lucru⁴¹?

A fi constient⁴² este primordial, este starea originala, fara inceput sau sfarsit, necauzata, nesustinuta, fara parti, neschimbatoare. Luciditatea este in contact, o reflectie a unei suprafete, o stare de dualitate. Nu poate exista luciditate fara constienta dar constienta fara luciditate se poate- ca in somnul adanc. Constienta este starea absoluta, luciditatea este relativa, depinzand de continutul ei; intodeauna despre ceva. Luciditatea este partiala si schimbatoare, constienta fiintarii/existentei este totala, neschimbatoare, calma si tacuta. Si este matrix-ul comun al fiecarei experiente.

Cum poti sa mergi dincolo de constienta mintala la starea de existenta constienta?

Deoarece este constienta existentei care face constienta mintala posibila. De aceea constienta de a fi (in trup) este deja o miscare in constienta pura. Interesul in fluxul constientei te duce la existenta constienta. Nu este o stare noua- este dintr-odata recunoscuta ca originalul, bazicul existentei, care este viata in sine si de asemenea dragoste si bucurie.

De vreme ce realitatea este tot timpul cu noi, in ce consta intelegerea sinelui?

A intelege cine esti este opusul ignorantei. Sa crezi lumea reala iar sinele nu, este ignoranta- cauza suferintei. Sa te cunosti ca singura realitate si tot restul ca temporal si tranzient este libertate, pace si bucurie. E totul simplu. In loc sa-ti imaginezi lucrurile, invata sa le vezi cum sunt. Este ca si cand ai curata o oglinda⁴³. Aceeasi oglinda care iti arata lumea cum este, iti arata si fata ta. Gandul ‘eu sunt’ este servetul cu care cureti oglinda- foloseste-l!

12. Persoana nu este realitate

Intrebare: Te rog sa ne spui cum ai ajuns sa intelegi toate astea.

Maharaj: Mi-am intalnit invatatorul cand am avut 34 de ani si m-am ‘desteptat’ la 37.

Ce s-a intamplat, care a fost schimbarea?

Placerea si durerea si-au pierdut puterea asupra mea. Am devenit liber de dorinta si teama. M-am pomenit implinit/mantuit⁴⁴, fara sa am nevoie de nimic. Am vazut ca in oceanul existentei, la suprafata constientei universale, valurile nenumarate ale lumii fenomenale (trecatoare) se ridica si cad fara inceput sau sfarsit. Ca si constienta (unificatoare), toate sunt eu. Ca evenimente, toate sunt ale mele. O putere misterioasa le creaza si are grija de ele. Acea putere este existenta, Sinele, viata, Dumnezeu... ce nume vrei sa-i dai. Este fundatia, suportul ultim a tot ceea ce este, la fel cum aurul este baza oricarei bijuterii de aur. Si este atat de intim a noastra⁴⁵. Inlatura numele si forma din bijuterie si aurul va deveni evident. Tine-te departe de nume si forma si de dorintele si temerile pe care le creaza si... ce ramane?

Nimic.

Da, vidul ramane, insa este plin pana la buza. Este eternul potential, la fel cum constienta este eternul actual.

Ca potential, te referi la viitor?

Trecut, prezent si viitor- toate sunt acolo. Si infinit mai mult.

Insa vidul fiind vid, nu are nici o utilitate pentru noi.

Cum poti sa spui asa ceva? Cum poti avea nastere fara o pauza in continuitate? Poate exista innoire fara moarte? Chiar si intunericul somnului aduce prospetime. Fara moarte am fi fost inmlastinati in senilitate eterna.

Exista imortalitate?

Cand viata si moartea sunt vazute ca esentiale una alteia, ca doua aspecte ale fiintarii, asta este imortalitate. Sa vezi sfarsitul in inceput is inceputul in sfarsit este eternitatea inteleasa in mod intim. Imortalitatea nu poate fi atribuita unei entitati ca ceva continuu in timp. Numai procesul de transformare continua. Nimic nu dureaza.

Constienta existentei dureaza.

Existenta si constienta ei nu sunt in timp. Timpul exista in constienta doar. Dincolo de constienta unde sunt timpul si spatiul?

In campul constientei exista si trupul tau.

Desigur. Insa ideea de ‘trupul meu’ ca diferit de alte trupuri, nu exista. Pentru mine este un trup, nu ‘al meu’, o minte, nu ‘a mea’. Mintea are grija de trup fara ca eu sa fiu nevoit sa intervin. Ceea ce necesita a fi facut, se face normal, natural.⁴⁶
Poate ca nu iti dai seama de functiile tale fiziologice insa cand e vorba de ganduri si sentimente, esti deplin constient.
Pentru mine astea tin in mare de inconstient. Ma surprind vorbind cu oameni, facand lucrurile natural, fara sa fiu foarte constient de ele. E ca si cum as trai automat, reactionand spontan si precis.

Este spontaneitatea asta rezultatul intelegerii sau este dobandita prin antrenament?

Ambele- devotiunea data scopului te face sa traiesti curat si ordonat, o viata daruita cautarii adevarului si ajutorarii semenilor. Intelegerea face purtarea virtuoasa usoara si spontana prin inlaturarea obstacolelor in forma de dorinte, temeri si idei false.

Nu mai ai dorinte si temeri?

Destinul meu a fost sa ma nasc un om simplu, comun, un negutator modest cu putina educatie formala. Viata mea a fost cea obisnuita, cu dorinte si temeri comune tuturor. Cand, prin increderea mea in invatatura primita si ascultarea invatatorului, am ajuns sa inteleg adevarata mea natura, mi-am lasat in urma natura umana sa aiba grija de sine pana cand destinul ei vine la un sfarsit. Ocazional, o reactie mintala ori emotionala, veche, ma surprinde insa este imediat stopata si respinsa. Atata vreme cat omul este prins in viata sociala ca persoana, este expus obiceiurilor si excentricitatilor personale.

Nu ti-e frica de moarte?

Pai sunt deja mort.

In ce sens?

Sunt dublu mort- nu numai trupului ci si mintii.

Dar nu arati mort deloc!

Asta-i ce spui tu- se pare ca cunosti starea mea mai bine decat mine!

Scuze, dar nu inteleg. Spui ca nu ai minte si trup dar eu te vad viu si articulat.
O activitate grozav de complexa are loc tot timpul in creierul si trupul tau- esti constient de ea? Deloc! Dar pentru un martor extern totul pare sa se desfasoare inteligent si cu un scop. De ce nu admiti ca viata personala este in mare parte scufundata sub nivelul constientului si totusi se desfasoara lin si cuminte.

Este normal?

Ce este normal? Este o viata cu dorinte si temeri obsesive, plina de griji si incercari, fara semnificatie si bucurie, normala? Sa fi mereu preocupat si constient de cum arati- este normal⁴⁷? O minte si un trup sanatos traiesc in mare parte neperceptute in sine. Numai ocazional cer atentie prin durere sau suferinta. De ce nu extizi asta la intreaga viata personala? Poti functiona fara probleme, raspunzand cum trebuie si complet la ceea ce se intampla, fara sa fie nevoie de consideratii speciale. Cand controlul de sine devine o a doua natura, constienta de sine se focuseaza pe nivelele mai adanci ale existentei.

Nu devi un robot?

Ce problema prezinta automatizarea a ceea ce este obisnuinta si repetitie? Este automatic oricum. Dar cand este si haotic, cauzeaza durere si suferinta si pretinde atentie. Intregul scop al unei vieti curate si ordonate este sa elibereze omul de haos si suferinta.

Pari sa favorizezi o viata computerizata.

Ce bai are o viata fara probleme? Personalitatea este doar o reflectie a realului. De ce nu ar fi reflectia la fel ca orginalul, automata? Are persoana nevoie de planuri? Viata, careia persoana este o expresie, o va dirija. Odata ce intelegi ca persoana este doar o umbra a realitatii dar nu realitate, vei inceta sa te agiti. Accepti sa fi calauzit dinauntru si viata devine o calatorie in necunoscut.

13. Supremul, mintea si trupul

Intrebare: Din cate ne-ati spus, inteleg ca nu sunteti total constient de cele din jur. Noua insa ne pareti foarte alert si activ. Nu putem crede ca sunteti intr-un fel de stare hipnotica care nu lasa urma in memorie. Dimpotriva, memoria va apare ca excelenta. Cum sa va intelegem afirmatia ca lumea si tot ce e in ea nu exista?

Maharaj: Este o chestiune de focusare. In timp ce mintea dumitale este focusata in lume, a mea este in realitate. Este ca luna in timpul zilei- cand soarele straluceste pe cer, luna abia se vede. Sau, observa cum mananci- atat timp cat mancarea este in gura esti constient de ea. Odata inghitita, nu te mai preocupa. Ar fi o serioasa bataie de cap sa o ai continuu in minte pana este eliminata. Mintea in mod normal ar trebui sa fie relaxata; activitatea intelectuala necontenita este o stare morbida. Universul lucreaza singur- asta stiu sigur, ce altceva mai am nevoie sa stiu?

Deci inteleptul stie ce face doar cand isi pune mintea la asta, altfel actioneaza fara sa fie preocupat.
Omul de rand nu este constient de trupul sau ci doar de senzatii, sentimente si ganduri. Chiar si astea, odata detasat de ele, le observa intamplandu-se spontan si fara efort.

Care este centrul constientei?

Acela caruia nu i se poate da nume caci nu are forma, nu are calitati si este dincolo de minte. Daca vrei, este un punct in constienta care este dincolo de ea. Ca o gaura in hartie- este a hartiei si totusi nu facuta din hartie, astfel este starea suprema in centrul constientei si totusi, dincolo de ea. Este ca o deschidere in minte prin care lumina indunda mintea. Deschiderea nu este lumina, ci doar deschidere.⁴⁸

O deschidere este doar vid, absenta.

Chiar asa- din perspectiva minti, este numai o deschidere pentru ca lumina sa patrunda in spatiul mintal. In ea insasi, lumina poate fi comparata doar cu o masa de constienta pura, solida, densa, ca un monolit, omogena si neschimbatoare, libera de tipare mintale de forma si nume.

Exista vreo conectie intre spatiul mintal si starea suprema?

Supremul da existenta mintii. Mintea da existenta trupului.⁴⁹

Si ce este dincolo?

Un exemplu: un venerabil maestru in arta longevitatii, el insusi peste 1000 de ani, vine sa ma invete arta sa⁵⁰. Eu respect si admir realizarile lui insa tot ce pot sa-i spun este: la ce bun este sa traiesti indelung? Eu sunt dincolo de timp. Nu importa cat de lunga este viata, ea ramane doar un vis de moment. Eu sunt dincolo de orice atribut; atributele apar si dispar in lumina mea dar nu ma pot descrie. Universul este tot nume si forme bazate pe calitati si diferente in timp ce eu sunt dincolo. Lumea este aici pentru ca eu sunt insa eu nu sunt lumea.

Dar traiesti in lume!

Asta spui dumneata! Stiu o lume care cuprinde trupul si mintea asta insa nu le consider sa fie mai ale mele decat alte trupuri si alte minti. Toate sunt in timp si spatiu dar eu sunt liber/afara de ele.

Dar cum toate exista prin lumina ta, nu esti tu creatorul lumii?

Nu sunt nici potentialitatea, nici actualizarea si nici actualitatea lucrurilor. In lumina mea ele vin si pleaca ca un fir de praf dansand intr-o raza de soare. Lumina cade pe firele de praf insa nu depinde de ele. Nici nu se poate spune ca le creaza, nici chiar ca le stie/percepe.
Eu intreb si dumenata raspunzi. Esti constient de intrebare si de raspuns?
In realitate nici nu aud nici nu raspund. In lumea evenimentelor intrebari si raspunsuri apar. Nimic nu mi se intampla mie. Totul numai se intampla.

Si dumneata esti martorul?

Ce inseamna martor? Simpla cunoastere. A plouat si acum a stat- eu nu m-am udat⁵¹. Stiu ca a plouat insa eu nu sunt afectat; doar am observat ploaia.
Cel ce intelege pe deplin astea, salasuind spontan in starea suprema, apare sa manance, sa bea, si asa mai departe. Este el constient de ele sau nu?
Acela in care constienta se intampla, constienta universala ori mintea, o numim eterul constientei. Toate obiectele constientei formeaza universul; ce este dincolo, sustinand ambele, este starea suprema, o stare de liniste si nemiscare totala. Oricine intra acolo, dispare. Este de neajuns pentru minte si pentru cuvinte. Poti sa o numesti Dumnezeu⁵², ori Realitatea Suprema, insa aste sunt nume date de minte. Este starea fara nume si continut, spontana si lipsita de efort, dincolo de fiinta si de nefiinta.

Insa ramai constient in starea aceea?

La fel cum universul este trupul mintii, asa constienta este trupul supremului. Nu este constienta, insa da nastere constientei.
In viata mea cotidiana, multe se intampla din obisnuinta, automat. Sunt constient de scopul general dar nu de fiecare miscare in detaliu. Pe masura ce constienta se largeste si adanceste, detaliile tind sa dispara, lasandu-ma disponibil pentru planul general. Nu la fel se intampla cu inteleptul, chiar mai mult?
La nivelul constientei, da; in starea suprema, nu. Starea asta este una, indivizibila, un block solid de realitate. Singurul mod de a-l cunoaste este prin a fi- mintea nu-l poate ajunge. Sa-l percepi, nu ai nevoie de simturi; sa-l sti, nu ai nevoie de minte.

Astfel conduce Dumnezeu lumea.

Dumnezeu nu are treaba cu condusul lumii.

Atunci cine?

Nimeni- totul se intampla de la sine. Tu ma intrebi ceva si tot tu produci raspunsul. Si cunosti raspunsul cand pui intrebarea. Totul este o joaca in constienta. Toate diviziunile sunt iluzorii. Poti numai sa cunosti falsul; adevarul esti tu insuti.
Constienta este observata si in acelasi timp observa. Este cea care observa suprema?
Sunt doua- persoana si martorul/cel ce observa. Cand ii vezi ca una si treci dincolo, esti in starea suprema. Nu este perceptibila pentru ca ea este cea care face perceptia posibila. Este dincolo de fiinta si de nefiinta⁵³. Nu este nici oglinda, nici imaginea din oglinda. Este ce este- realitatea fara de timp, dura si solida.
Cel intelept- este martorul sau supremul?

Este supremul, desigur insa poate fi vazut si ca martorul universal.

Insa ramane o persoana?

Cand te crezi persoana, vezi persoane peste tot. In realitate persoana nu exista, numai urme de memorie si obiceiuri. In momentul in care intelegi asta, persoana inceteaza/dispare. Identitatea ramane, insa identitatea nu este a persoanei, ci a realitatii⁵⁴. Persoana nu are fiinta; este o reflectie a mintii martore, ‘eu sunt-ul’ care este un fel de a fi.

Este supremul constient?

Nici constient, nici inconstient- iti spun din experienta..

Este vitalitatea, energia vietii, traire?

Energia vine prima. Orice este o forma de energie. Constienta este cea mai diversa in starea de veghe, mai putin in vis, si si mai putin in somn. Omogena in starea suprema. Dincolo e realitatea monolitica inexprimabila in care locuieste inteleptul.

M-am taiat la un deget; s-a vindecat. Ce l-a vindecat?

Puterea vietii.

Ce este acea putere?

Este constienta- totul este constient.

Care este sursa constientei?

Constienta insasi este sursa a tot.

Poate viata exista fara constienta?

Nu, nici constienta fara viata- sunt una si aceeasi. Insa in realitate numai supremul exista. Restul este o chestie de nume si forma. Si atata vreme cat te agati de ideea ca numai ce are nume si forma exista, supremul iti va aparea ca neexistent. Cand intelegi ca numele si formele sunt doar cochilii goale, fara nici o urma de continut, si ca ce este real este fara nume si fara forma, energie pura de viata si lumina constientei, vei fi in pace, adancit in tacerea adanca a realitatii.⁵⁵
Daca timpul si spatiul sunt doar iluzii si dumneata esti dincolo de ele, poti sa-mi spui care este vremea in New York. Este cald sau ploua?
Cum as putea sa stiu? Chestiile aste au nevoie de cunostiinte speciale, sau de o calatorie la New York. Sunt sigur ca sunt dincolo de timp si spatiu, asa ca nu sunt capabil sa ma localizez intr-un punct definit de cele doua coordonate. Nu sunt interesat deajuns si nu vad de ce as vrea sa stiu astfel de chestii. Numai ce am auzit de New York; pentru mine este doar un cuvant. Ce nevoie am sa stiu mai mult decat cuvantul spune? Fiecare atom poate fi un univers, la fel de complex ca al nostru. Am eu nevoie sa le stiu pe toate?

Intreband despre vremea in New York, unde am gresit?

Lumea si mintea sunt stari ale fiintarii. Supremul nu este o stare⁵⁶. Patrunde toate starile dar nu este o stare a cuiva. Este pe de-antregul necauzat, independent, complet in sine, dincolo de timp si spatiu, minte si materie.

Dupa ce semne il recunosti?

Asta-i chestia, ca nu lasa urme/semne. Nu poti sa-l recunosti asa- trebuie vazut direct, renuntand la orice cautare dupa semne si metode. Cand ai scapat de nume si forme, esti in realitate, ca realitate. Nu mai e nimic de cautat. Pluralitatea si diversitatea sunt jocuri ale mintii. Realitatea este una.

Daca nu lasa urme, nu putem vorbi despre ea.

Este- asta nu poate fi negat. Este adanca si intunecata, mister dincolo de mister. Insa este⁵⁷, in timp ce toate celelalte doar se intampla.

Este necunoscutul?

Este dincolo de cunoscut si necunoscut insa mai degraba as numi-o cunoscuta decat necunoscuta pentru ca oricand ceva este cunoscut, este realul ce se cunoaste.

Este linistea un atribut al realului?

Asta vine tot din minte- toate starile sunt ale mintii; realul nu are atribute. Da-i pace mintii; nu vrei nimic de la ea si nici de la trup.

14. Aparente si realitate

Intrebare: Spui ca evenimentele sunt necauzate, ca lucrurile doar se intampla fara ca sa aiba o cauza. Imposibil- orice trebuie sa aiba o cauza sau mai multe. Cum sa inteleg lipsa de cauze?⁵⁸

Maharaj: Din punctul de vedere cel mai inalt, lumea nu are cauza.

Dar care este experienta ta?

Totul este necauzat. Lumea nu are cauza.

Nu intreb despre cauza creatiei lumii. Cine a vazut creerea lumii? Poate fi fara inceput, existenta dintotdeauna. Dar nu vorbesc despre lume. Accept ca cumva, exista; contine multe lucruri. Dar sigur, fiecare trebuie sa aiba o cauza ori mai multe.
Odata ce ti-ai fabricat o lume in timp si spatiu, guvernata de cauzalitate, esti obligat sa cauti si sa gasesti cauze la orice. Tu pui intrebarea si tot tu impui raspunsul.
Intrebarea mea este foarte simpla: vad tot felul de lucruri si inteleg ca orice lucru are o cauza ori mai multe. Tu spui ca nu, din punctul tau de vedere, dar pentru tine nimic nu exista si asa problema cauzalitatii nu se pune. Pe de alta parte se pare ca admiti existenta lucrurilor insa le negi cauzalitatea. Asta-i ce nu pricep- de vreme ce accepti existenta lucrurilor cum le poti nega cauza?
Vad numai constienta si stiu ca totul este doar constienta, la fel cum tu sti ca imaginea filmului pe ecranul cinematografului este doar lumina.

Insa miscarea luminii are o cauza.

Lumina nu se misca deloc. Sti foarte bine ca miscarea este iluzorie, o secventa de interceptii si culori in film. Ce se misca este filmul, care este mintea.
Asta nu face filmul fara cauza. Filmul este datorat actorilor, tehnicienilor, directorului, producatorului si a diversilor altii. Lumea este guvernata de cauzalitate, totul este interdependent.
Desigur, totul este inter-legat. Si de aceea totul are cauze nenumarate. Intregul univers contribuie la lucrul cel mai mic. Un lucru este cum este pentru ca lumea este cum este. Vezi, tu esti interesat in ornamente de aur pe cand eu, doar in aur. Intre diferitele ornamente nu este o relatie cauzala; cand topesti unul ca sa faci altul nu exista cauzalitate intre ele, factorul comun este aurul. Dar nu poti sa spui ca aurul este cauza; nu poate fi o cauza pentru ca nu cauzeaza nimic in sine. Se reflecta in minte ca ‘eu sunt’, ca numele si forma specifica ornamentului. Insa totul este aur. In acelasi fel, realitatea face totul posibil insa nimic ce face un lucru ceea ce este- nume si forma, e cauzat de realitate.⁵⁹ Dar de ce esti asa de preocupat de cauzalitate? Ce conteaza cauza cand totul este tranzient? Lasa sa vina ce vine si sa plece cand e vremea- de ce vrei sa prinzi lucrurile si sa le gasesti cauze?

Din perspectiva relativa totul trebuie sa aiba cauza.

Si la ce iti foloseste perspectiva relativa cand o ai pe cea absoluta? Ti-e teama de absolut?
Da, mi-e teama sa ma las ametit cu certitudini absolute (care ar putea fi false). Pentru a trai o viata decenta, absolutul este inutil. Cand ai nevoie de o haina, cumperi stofa si o duci la croitor.

Toata vorbaria asta arata ignoranta.

Si care-i adevarul?

O singura lumina exista si asta e tot. Orice altceva nu este decat o imagine facuta din lumina. Imaginea este in lumina si lumina in imagine. Viata si moarte, a fi si a nu fi, abandoneaza toate ideile astea. Nu-ti sunt de nici un folos.
Din ce punct de vedere negi cauzalitatea? Din cel relativ, universul este cauza a tot; din cel absolut nimic nu este⁶⁰.

Din ce punct de vedere intrebi?

Din punctul de vedere a starii de veghe in care toate discutiile astea au loc.

In starea de veghe toate problemele rasar pentru ca asta-i natura starii de veghe. Insa tu nu esti mereu in starea asta. Ce folos ai de o stare in care intri si iesi fara voia ta, neajutorat? Cum iti ajuta sa sti ca lucrurile sunt legate prin cauze, cum iti apar tie in starea de veghe? Lumea si starea de veghe rasar si apun impreuna.
Cand mintea este linistita, absolut tacuta, starea de veghe nu exista. Cuvinte ca Dumnezeu, absolutul total, supremul, sunt doar zgomot in aer- nici o actiune nu se ia pe ele.

Ridici intrebari la care iti dai singur raspunsul.

Nu ma flitui! Esti grabnic sa vorbesti de totalitate, de univers si alte lucruri imaginare care nu pot veni sa te opreasca sa vorbesti in numele lor. Detest generalizari iresponsabile de felul asta. Si tu esti asa de inclinat sa le personalizezi. Fara cauzalitate nu este ordine, nici actiune orientata.

Vrei sa cunsosti cauzele fiecarui eveniment, este asta posibil?

Stiu ca nu, tot ce vreau este sa stiu daca exista cauze pentru orice si daca cauzele pot fi influentate pentru a schimba efectul.
Ca sa influentezi un eveniment nu e nevoie sa-i sti cauza- ce idee sucita! Nu esti tu sursa si sfarsitul oricarui eveniment? Controleaza-l de la sursa⁶¹!
In fiecare dimineata citesc ziarele, socat despre ce se intampla in lume- saracie, ura si razboaie... continuand fara oprire. Intrebarile mele se refera la mizerie, la cauze si solutii. Nu ma da la oparte calificandu-ma ca Buddhist; nu ma eticheta. Insistenta ta in necauzalitate indeparteaza orice speranta ca lumea se va schimba vreodata.
Esti confuz pentru ca crezi ca esti in lume si nu lumea in tine. Cine a venit intai- parintii tai sau tu? Iti imaginezi ca ai fost nascut la un timp si loc anume, ca ai un tata si o mama, un trup si un nume. Asta este pacatul tau si calamitatea ta. Desigur ca poti schimba lumea ta- daca pui osul. Cine te opreste- pune osul! Eu nu te opresc sau descurajez. Cauze ori ba, tu ai facut lumea si tu poti sa o schimbi.

O lume fara cauze este complet dincolo de controlul meu.

Dimpotriva, o lume a carei sursa si baza esti doar tu, este evident ca doar tu o poti schimba. Ce este creat poate totdeauna sa fie distrus/dizolvat si recreat. Totul se intampla cum vrei, totul este sa vrei cu adevarat⁶².

Tot ce vreau este sa stiu cum sa tratez mizeria lumii.

Tu ai creat-o prin dorintele si temerile tale, fixeaza-ti-o! Totul se datoreaza uitarii fiintei tale. Dand realitate imaginii de pe ecran tu ii iubesti oamenii si suferi pentru ei, cautand sa ii salvezi. Gresesti- trebuie sa incepi cu tine insuti, nu este alta cale⁶³. Munceste, desigur- nu este nici un pericol in munca. Universul tau contine toate experientele posibile, placute si neplacute. Asta da nastere la intrebari si cautari care largesc orizontul si ajuta individul sa mearga dincolo de lumea lui mica, creatie proprie, limitata si centrata in sine. Lumea asta personala poate fi schimbata in timp; universul este fara de timp, perfect. Sa iei aparentele drept realitate este un pacat fatal, cauza tututor calamitatilor. Tu esti cel omniprezent, constienta eterna si constienta creativa. Toate celelalte sunt temporare si locale. Nu uita ce esti; intre timp munceste pe placul inimii tale. Munca si cunostinta trebuie sa mearga mana-n mana.
Simt ca dezvoltarea mea spirituala nu este in mainile mele. Facand planuri si implinindu-le nu duce nicaieri, doar ma invart in jurul cozii. Cand Dumnezeu considera ca fructul s-a copt, il va culege si manca. Fructul care este inca verde va ramane pe ramurile lumii inca o zi.

Crezi ca Dumnezeu te cunoaste? Nici macar lumea nu o cunoaste⁶⁴.

Dumnezeul tau este diferit; al meu este milos- el sufera cu noi.

Te rogi ca sa salvezi unul (pe tine) cand mii mor; daca nu ar muri, nu ar fi loc pe pamant.
Nu mi-e frica de moarte; ma preocupa tristetea si suferinta. Dumnezeul meu este un Dumnezeu simplu si mai degraba neajutorat; el nu are puterea sa te convinga sa fi intelept. Nu poate decat sa stea si sa astepte.
Daca tu si dumnezeul tau sunteti amandoi neajutorati, asta nu inseamna ca lumea este accidentala? Si daca este, singurul lucru pe care il poti face este sa o transcendezi.

15. Inteleptul

Intrebare: Fara puterea lui Dumnezeu, nimic nu poate exista. Nici chiar tu, sezand aici si vorbindu-ne.

Maharaj: Toate sunt facerile lui, fara indoiala. Dar ce are asta de-aface cu mine din moment ce nu doresc nimic? Ce poate Dumnezeu sa-mi dea ori sa ia de la mine?⁶⁵ Ce este al meu a fost al meu inainte ca Dumnezeu sa fie. Desigur, sentimentul asta de ‘eu sunt’ este un fir de praf, un mic nimic. Pamantul este al meu, ce creste pe el este a lui Dumnezeu.

A inchiriat Dumnezeu pamantul de la tine?

Dumnezeu este ucenicul meu si a facut toate pentru mine.

Nu este Dumnezeu separat de tine?

Cum ar putea fi? ‘Eu sunt’ este radacina; Dumnezeu este arborele. Pe cine sa venerez si pentru ce?

Esti tu cel ce venereaza sau obiectul veneratiei.

Nici una, nici alta, eu sunt veneratia insasi.

Nu exista destula veneratie in lume.

Tu esti mereu dupa imbunatatirea lumii. Chiar crezi ca lumea asteapta salvare de la tine?
Nu stiu cat de mult pot face pentru lume; tot ce pot e sa incerc. Sugerezi ceva ce as putea face?
Fara tine, unde e lumea? Sti totul despre lume insa despre tine nu sti nimic. Tu insuti esti unealta lucrului tau, nu ai alta unealta. De ce nu ai grija de unealta inainte sa te apuci de lucru?

Eu pot sa astept, lumea nu poate.

Neinvestigand, faci lumea sa astepte.

Astepte ce?

Pe cineva care sa o salveze.

Dumnezeu conduce lumea, Dumnezeu o va salva.

Asta-i ce spui tu. A venit Dumnezeu sa-ti spuna ca lumea este creatia si afacerea lui si nu a ta?

De ce ar fi numai problema mea?

Pai gandeste- lumea in care traiesti, cine mai stie de ea?

Tu sti, toata lumea stie.

A venit cineva din afara lumii tale sa-ti spuna asa? Eu si toti ceilalti aparem si disparem in lumea ta. Toti suntem la mila ta.

Nu poate fi asa de rau; eu exist in lumea ta asa cum tu existi in a mea.

Nu ai vreo evidenta despre lumea mea. Esti complet adancit in lumea pe care tu o creezi.

Inteleg; complet dar fara speranta?

In inchisoarea lumii tale apare un om care iti spune ca lumea contradictiilor dureroase pe care ai creat-o, nu este nici continua, nici permanenta si se bazeaza pe o neintelegere. El te roaga sa o parasesti, mergand inapoi pe aceeasi cale pe care ai intrat in ea- uitand cine esti; vei iesi din ea cand te cunosti asa cum esti.

In ce masura afecteaza asta lumea?

Cand esti liber de lume, atunci vei putea face ceva pentru ea. Atata vreme cat esti prizonierul ei, esti neputincios in a incerca sa o schimbi⁶⁶. Chiar dimpotriva, orice faci, doar agravezi situatia.

Dreptatea ma va elibera.

Dreptatea te va face pe tine si lumea ta comfortabili, chiar fericiti, dar la ce folos- nu are realitate in ea si nu poate dura.

Dumnezeu o sa ajute.

Ca sa te ajute, Dumnezeu trebuie sa stie de existenta ta insa tu si lumea ta sunteti un vis doar. In vis agonizezi- nimeni nu stie si nimeni nu te poate ajuta.

Atunci toata truda mea de a investiga, cauta si studia sunt de nici un folos?

Astea sunt doar foielile celui obosit de somn, nu cauza desteptarii ci doar semnele premergatoare. Insa nu pune intrebari degeaba, intrebari la care deja le cunosti raspunsul.
Cum pot primi un raspuns adevarat?
Punand o intrebare adevarata, nu in cuvinte ci avand curajul sa traiesti dupa convingerile la care ai ajuns⁶⁷. Un om care este gata sa moara pentru adevar, il va afla.
Alta intrebare- persoana, cel ce cunoaste persoana, i.e., martorul- sunt ei aceeasi ori se gasesc in stari separate.
Cunoscatorul si martorul- cand cunoscatorul este vazut separat de obiectul cunoasterii, martorul e separat. Cand cunoscatorul si obiectul cunoasterii sunt vazuti ca una, martorul devine una cu ei.

Cine/ce este inteleptul- martorul sau supremul?

Ambele- el este si fiintare si constienta. In relatie cu continutul constientei, este constienta mintala, in relatie cu universul, fiintare pura.

Dar persoana, ce vine intai- persoana sau cunoscatorul?

Persoana este un lucru foarte mic- in fapt este un compozit, nu se poate spune ca exista in sine. Nebagata in seama, nu exista; este doar o umbra a mintii, suma memorilor. Fiintarea pura se reflecta in oglinda mintii ca si cunoastere. Ce este cunoscut ia forma persoanei, bazat pe memorie si obicei- doar o umbra sau o proiectie a cunoscatorului pe ecranul mintii.

Oglinda si reflectia apar insa unde este soarele?

Soarele este supremul.

Trebuie sa fie constient.

Nu-i nici constient, nici inconstient. Nu gandi in termeni contrari- este viata care contine ambele concepte si este dincolo de ele.

Viata este asa de inteligenta; cum poate fi inconstienta?

Vorbesti de inconstienta cand apare o lacuna in memorie. In realitate, nu exista decat constienta. Toata viata este constienta, constienta este vie.

Chiar si pietrele?

Chiar si ele sunt constiente si vi.

Grija mea este ca sunt inclinat sa neg existenta a ceea ce nu pot imagina.

Ai fi mai intelept sa negi existenta a ceea ce iti imaginezi. Este imaginarul care nu este real.

Este tot imaginabilul ireal?

Imaginatia bazata pe memorie este ireala. Viitorul nu este pe de-antregul ireal.

Care parte din viitor este real si care nu?
Neasteptatul si neprevezibilul este real.

16. Lipsa de dorinta, fericirea suprema

Intrebare: Am intalnit multi care inteleg insa niciodata un om cu adevarat liber. Ce inseamna a fi liber cu adevarat- include abandonul trupului?

Maharaj: Ce intelegi prin intelegere si prin libertate?

Intelegerea aici inseamna o experienta minunata de pace, bunatate si frumusete, cand lumea are sens si totul se imbina armonios intr-o unitate de substanta si esenta. Desi o astfel de experienta nu dureaza, nu poate fi uitata. Straluceste in minte ca memorie si dorinta de repetare. Stiu despre ce vorbesc pentru ca am avut astfel de experiente. Prin libertate inteleg a fi permanent intr-o astfel de stare minunata. Ce intreb este daca trupul poate continua/supravietui in asa libertate.

Ce e in neregula cu trupul?

Trupul este slab si pieritor; creaza necesitati si dorinte, limitand persoana.

Si ce daca? Lasa expresia fizica sa fie limitata. Eliberarea este de idei false impuse de ideea de ‘eu-persoana’.
Dureaza in timp, la nesfarsit?

Toate experientele sunt in timp- orice are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit.

Deci eliberarea, in sensul cuvantului, nu exista?

Dimpotriva, esti mereu liber. Esti in acelasi timp si constient si liber sa fi constient. Nimeni nu poate lua asta de la tine. Te poti cunoaste vreodata ca inexistent sau inconstient?
S-ar putea sa nu-mi amintesc insa asta nu demonstreaza ca ocazional as putea sa fiu inconstient.
De ce nu renunti atentia data experientei in favoarea celui ce experimenteaza, sa intelegi importanta singurei afirmatii pe care o poti face: ‘eu sunt’?

Cum se face asta?

Nu exista ‘cum’ aici. Pastreaza numai in minte sentimentul ‘eu sunt’ si uneste-te cu el pana cand mintea si sentimentul devin una. Prin incercari repetate vei reusi cumva sa obti balanta intre atentie si afectie, stabilizandu-ti mintea in gandul-sentimentul ‘eu sunt’. Orice gandesti, spui ori faci, acest sens de fiintare imutabila si afectionata va ramane ca fundal de permanenta al mintii.

Si asta numesti eliberare?

O numesc normal. Ce nu e in regula cu a fi, cunoscand si actionand fara efort si in pace? De ce sa-l consideri anormal asteptand distrugerea imediata a trupului? Care-i baiul cu trupul de trebuie sa dispara? Corecteaza-ti atitudinea fata de trup si lasa-l in pace. Nu-l cocolosi si nu-l tortura. Mentine-l sub nivelul atentiei constiente.

Memoria experientelor mele minunate ma bantuie- le vreau din nou.

Pentru ca le vrei, nu le poti avea. Dorinta intensa pentru orice blocheaza experiente mai adanci. Nimic valoros se poate intampla unei minti care stie precis ce vrea. Pentru ca nimic din ce mintea vizualizeaza si vrea are valoare.

Atunci ce merita sa vrei?

Doreste ce este mai bun. Fericirea cea mai inalta, libertatea totala. Nedorinta este fericirea suprema⁶⁸.
A fi liber de dorinta nu este libertatea pe care o doresc. Vreau libertatea de a-mi implini dorintele.
I Incerc insa obstacolele din drum ma frustreaza.
Depaseste-le.
Pai nu pot, sunt prea slab.
Ce te face slab, ce este slabiciune? Altii isi implinesc dorintele, tu de ce nu?
Pe semne ca nu am energie.
Ce s-a intamplat cu energia ta, unde s-a dus? Nu ai imprastiat-o urmand atatea dorinte contradictorii? Energia nu este infinita.

De ce nu?

Telurile tale sunt mici si joase. Nu cer mai mult. Numai energia Dumnezeiasca este infinita, pentru ca Dumnezeu nu vrea nimic pentru el insusi. fi ca el si toate dorintele tale se vor implini. Cu cat mai inalte si mari dorintele, cu atata mai multa energie vei avea pentru implinirea lor. Doreste ce este bun pentru toti si universul va lucra cu tine. Insa daca vrei sa te limitezi doar la placerile tale, trebuie sa le castigi prin sudoare si necaz⁶⁹. Inainte sa doresti, merita!
Studiez filozofia, sociologia si educatia. Cred ca am nevoie de mai multa inteligenta intainte ca sa visez sa pot intelege. Sunt pe calea cea buna?
Ca sa-ti castigi painea ai nevoie de ceva cunostinta specializata. Cunostinta generala dezvolta mintea, fara discutie. Dar daca ai sa-ti petreci viata adunand cunostinta, construiesti un zid in jurul tau. Sa transcendezi mintea nu ai nevoie de o minte bine inzestrata/dotata.
De ce atunci este nevoie?
Nu te increde in minte, mergi dincolo de ea.
Ce pot sa gasesc dincolo de ea?
Experienta directa a fiintarii, cunoasterii si dragostei.
Cum poti sa transcendezi mintea?
Sunt multe puncte de pornire- toate te duc la acelasi rezultat. Poti incepe cu munca altruista, neurmarind rezultate. Poti sa renunti ganditul si sa ajungi sa renunti orice dorinta. Renuntarea este factorul operational aici. Sau, nu te preocupa de lucrurile pe care le doresti sa le ai, sa le gandesti ori sa le faci si ramai doar in sentimentul ‘eu sunt’, focusand ‘eu sunt’ ferm in minte. Tot felul de experiente pot sa vina- ramai nemiscat in cunostinta ca tot ce apare in perceptie este tranzient si ca numai ‘eu sunt’ ramane.

Nu pot sa-mi dedic tot timpul practicilor de felul asta. Am chestii de facut.

Cu siguranta, ai grija de obligatiile tale. Activitatile in care esti implicat emotional si care sunt benefice si nu cauzeaza suferinta, nu o sa te lege. Poti sa te angajezi sa muncesti cu zel in mai multe domenii deodata in timp ce inauntru ramai tacut si liber, cu o minte ca o oglinda, care reflecta totul fara sa fie afectata.⁷⁰
Este o astfel de stare posibila?
Nu as vorbi despre ea daca nu ar fi. De ce sa ma incurc in fantezii?
Toata lumea citeaza scripturi.
Cei care stiu doar scripturile, nu stiu nimic. A sti inseamna a fi⁷¹. Si nu-ti vorbesc din auzite sau citite...
Studiez sanskrita cu un profesor dar nu fac altceva decat sa citesc scripturile. Insa eu caut intelegerea si am venit la tine pentru indrumare. Te rog, spune-mi ce sa fac.

Daca citesti scripturile, de ce ma intrebi pe mine?

Scripturile arata directia generala insa individul are nevoie de directii personale specifice.

Sinele tau este invatatorul ultim. Invatatorul exterior este doar o piatra de hotar. Este invatatorul interior care te duce la telul final pentru ca el este telul.

Invatatorul interior nu este usor de ajuns.

Din moment ce este in tine si cu tine, dificultatea nu poate fi serioasa. Priveste inauntru si il vei gasi.

Cand ma uit inauntru gasesc senzatii si perceptii, ganduri si sentimente, dorinte si temeri, memorii si expectatii. Sunt scufundat intr-un nor si nu vad nimic altceva.

Cel care vede toate astea si nimicul de asemenea, este invatatorul interior. El singur exista, tot restul doar apare sa existe, el este sinele tau, speranta si certitudinea libertatii; gaseste-l si agata-te de el si vei fi salvat si in siguranta.

Te cred insa cand vine la a-l gasi pe acest sine intern, imi scapa.

Unde apare ideea de ‘imi scapa’?

In minte.

Si cine cunoaste mintea?

Martorul mintii cunoaste mintea.

A venit cineva sa-ti spuna ‘eu sunt martorul mintii’? Desigur ca nu; ar fi fost doar o alta idee in minte.

Atunci cine este martorul?

Da, inteleg- eu sunt martorul, constienta insasi. Insa in ce fel pot sa profit de cunostinta asta?
Ce intrebare! Ce fel de profit astepti- sa sti ce esti nu este deajuns?

Cu ce se poate 'manca' cunostinta de sine?

Cu lopata... Cunostinta de sine te ajuta sa intelegi ce nu esti; te tine liber de idei false, dorinte si activitati nesabuite care duc la suferinta.
Daca sunt martorul numai, ce conteaza binele sau raul?
Ce te ajuta sa te cunosti este drept/bun. Ce previne asta este rau/gresit. Sa sti ce esti cu adevarat este fericire, sa uiti- necaz.

Este martorul-constienta sinele adevarat?

Este reflectia realului in minte. Realul este dincolo. Martorul este usa prin care treci dincolo⁷².

Care este scopul meditatiei?

Sa vezi falsul/minciuna ce este, este mediatie. Asta trebuie sa se intample continuu.

Ni se spune sa meditam cu regularitate.

Exercitii deliberate, zilnice, in investigarea si distingerea intre fals si adevar, cu renuntarea la fals este meditatie. Exista multe feluri de meditatie insa in final toate converg in una.

Te rog spune-mi care este calea cea mai scurta spre intelegere si eliberare?

Nici o cale nu este lunga sau scurta, insa unii sunt mai sinceri decat altii. Pot sa-ti spun calea mea. Am fost un om simplu insa am avut incredere in invatatorul meu. Am facut ce mi-a spus- mi-a spus sa ma concentrez pe ‘eu sunt’ si asa am facut; mi-a spus ca sunt dincolo de tot ce este perceptibil sau conceptualizabil si l-am crezut. I-am dat inima si sufletul, intreaga mea atentie si timp liber (a trebuit sa muncesc si sa am grija de familie). Rezultatul credintei si sinceritatii efortului a fost ca mi-au trebuit numai trei ani de traire interioara sa cunosc adevarul dincolo de idei si concepte, si sa-l inteleg/realizez (aduc in realitate) pe piele proprie. Tu poti sa-ti alegi ce cale ti se potriveste; sinceritatea ta va determina rata progresului tau.

Ai vreo sugestie specifica pentru mine?

Stabilizeaza-te ferm si constient in existenta, prin sentimentul ‘eu sunt’. Asta este inceputul si sfarsitul intregii intreprinderi.

17. Prezentul perpetuu

Intrebare: Puterile superioare ale mintii sunt intelegerea, inteligenta si perspectiva intuitiva. Omul are trei corpuri- fizic, mintal si cauzal. Fizicul relfecta fiinta, mintalul- cunoasterea, iar cauzalul- creativitatea. Desigur, toate sunt forme ale constientei. Insa apar sa fie separate, cu calitati proprii. Inteligenta este reflectia puterii cunostintei in minte. Este ceea ce da mintii puterea de cunoastere. Cu cat mai sclipitoare, mai cuprinzatoare si adanca mintea, cu atat mai adevarata cunostinta. Sa cunosti lucruri, oameni si sinele sunt toate functii ale inteligentei; ultima este cea mai importanta si contine celelalte doua. Intelegerea gresita a sinelui si a lumii conduce la idei false si dorinte care inrobesc. Intelegerea clara a sinelui este necesara pentru eliberarea din sclavia iluziei. Inteleg teoria insa practica ma omoara- gasesc ca esuez fara speranta cand trebuie sa raspund la situatii si la oameni si prin reactiile mele nepotrivite doar adaug la inrobire. Viata este prea rapida pentru mintea mea inceata si amortita. Inteleg, insa prea tarziu, cand vechile greseli deja s-au repetat.

Maharaj: Asa, si care-i problema ta?

Am nevoie de un raspuns vietii, nu numai inteligent dar si rapid. Nu poate fi rapid daca nu e spontan.
Cum pot sa obtin spontaneitate?
Oglinda nu poate face nimic sa atraga soarele. Poate doar ramane curata. Cand mintea este gata, soarele va straluci in ea.

Lumina este a sinelui ori a mintii?

Ambele. Este necauzata si invariabila in sine dar colorata de minte, pe masura ce se misca si se schimba. Foarte similar cu cinematograful. Lumina nu este in film dar filmul coloreaza lumina si o face sa apara ca se misca, interceptand-o.

Esti dumneata intr-o stare perfecta?

Perfectia este o stare a mintii, cand este pura. Eu sunt dincolo de minte, indiferent de starea ei- pura sau impura. Constienta lucida este natura mea; in cele din urma sunt dincolo de a fi si a nu fi.⁷³

Poate meditatia sa ma ajute sa obtin starea asta?

Meditatia te ajuta sa-ti gasesti limitele, sa le dezlegi si sa te descotorosesti de ele. Cand incetezi sa fi atasat, ti-ai facut treaba. Restul va fi facut pentru tine.

De catre cine?

De catre aceeasi putere care te-a adus pana aici, care ti-a indemnat inima sa doreasca adevarul si mintea sa-l caute. Aceeasi putere care te tine in viata; poti sa o numesti Viata sau Supremul.

Aceeasi putere ma va omori in timp.

Nu ai fost prezent la nasterea ta? Nu vei fi prezent la moarte? Gaseste-l pe acela care este tot timpul prezent si problema ta de raspuns spontan si perfect va fi rezolvata⁷⁴.
Intelegerea eternului si raspunsul adecvat si fara efort dat la mereu schimbatorul eveniment temporar sunt doua intrebari distincte pe care tu le combini. De ce?
Sa intelegi eternul trebuie sa devi eternul, intregul, universul cu tot ce contine. Fiecare eveniment este efectul si expresia intregului si este in armonie fundamentala cu intregul. Toate raspunsurile din intreg trebuie sa fie corecte, instantanee si fara efort. Nu poate fi altfel daca sunt corecte. Raspuns intarziat este raspuns fals. Gand, sentiment si actiune trebuie sa fie simultane, una cu situatia care le cere.

Cum se poate asta?

Ti-am spus deja. Gaseste-l pe acela care a fost prezent la nastere si care va fi prezent si la moartea ta.

Tata si mama?

Da, ta’ctu si ma’ta- sursa din care ai iesit. Sa rezolvi problema trebuie sa-i depistezi sursa. Numai in disolutionarea problemei in dizolvantii universali ai investigatiei si detasamentului poate fi gasita solutia corecta.

18. Ca sa sti ce esti, afla ce nu esti

Intrebare: Felul in care descri universul ca fiind compus din materie, minte si spirit, este unul intre multele. Exista alte modele la care universul este asteptat sa se conformeze si suntem pierduti, nestiind care este adevarat si care nu. In final suspectez ca toate modelele sunt doar verbale si ca nici unul nu poate contine realitatea. Dupa tine realitatea consta in trei deschideri: materie-energie, deschiderea constientei, si spiritul pur. Prima este ceva ce are miscare si interitie, ceea ce percepem. Stim de asemenea ca percepem- suntem constienti si de asemenea lucizi. Astfel avem: materie-energie si constienta. Materia apare in spatiu in timp ce energia este in timp, fiind conectata cu schimbarea si masurata ca rata a schimbarii. Constienta apare sa fie cumva ‘aici si acum’, intr-un singur punct in spatiu si timp⁷⁵. Insa tu sugerezi ca si constienta este universala, afara din timp si spatiu, si impersonala. Pot cumva sa inteleg ca nu este o contradictie intre 'afara din timp si spatiu', si ‘aici si acum’, insa o constienta impersonala, nu-mi face sens. Pentru mine constienta este totdeauna focalizata, centrata, individualizata, o persoana. Tu, inteleg ca spui ca poate exista perceptie fara perceptor, cunoastere fara cunoscatori, iubire fara iubaret, actiune fara actor. Eu vad trinitatea cunoastere, cunoscator, cunoscut in fiecare miscare a vietii. Constienta inseamna o fiinta constienta, un obiect al constientei si faptul de a fi constient. Cel care este constient, il numesc persoana. O persoana locuieste in lume, este o parte a ei, o afecteaza si este afectata de catre ea.

Maharaj: De ce nu te intrebi cat de reala este lumea si persoana?

O, nu, nu am nevoie sa ma intreb! Destul daca persoana nu este mai putin reala decat lumea in care exista.

Atunci care ti-e intrebarea?

Sunt persoanele reale si universul conceptual ori universul real si persoanele imaginare?

Niciuna nu este reala.

Sunt convins ca eu sunt real indeajuns sa merit raspunsul tau, iar eu sunt o persoana.

Nu si cand dormi.

Scufundarea nu este absenta, chiar si cand dorm, eu sunt.

Esti o persoana in timpul lacunelor de constienta?

Desigur ca sunt aceeasi persoana, imi amintesc de mine cel de ieri si cel de anul trecut- bineinteles ca sunt acelasi, persoana mea.
Memorie incompleta inseamna personalitate incompleta. Fara memorie nu pot exista ca persoana.

Cum nu- dar in somn?

Numai in sensul de a fi in viata, nu ca persoana.

Din moment ce admiti ca si persoana ca ai doar o existenta intermitenta, ai putea sa-mi spui ce esti in intervalele intre care nu te cunosti ca persoana?

Sunt, dar nu ca persoana. Deoarece nu sunt constient de mine in acele intervale, pot numai sa spun ca exist dar nu ca persoana.

S-o numim existenta impersonala?
Mai degraba existenta inconstienta. Sunt dar nu stiu ca sunt.

Tocmai ai spus ‘sunt dar nu stiu ca sunt’. Ai putea sa spui asta despre existenta ta in stare de inconstienta?
Nu, nu as putea.
Poti sa vorbesti doar la modul trecut- ‘nu am stiut, am fost inconstient’- in sensul de a nu-ti aminti.
Fiind inconstient, cum as putea sa-mi amintesc ceva?!

Ai fost cu adevarat inconstient ori doar nu-ti amintesti?

Cum as putea sa stiu?!

Considera- iti amintesti fiecare secunda de ieri?

Desigur ca nu.

Ai fost inconstient?

Desigur ca nu.

Deci ai fost constient insa nu-ti amintesti.

Da.

Poate ai fost constient in somn insa nu-ti amintesti.

Nu, n-am fost constient; am dormit si nu m-am purata ca o persoana constienta.

Din nou, cum sti?

Mi-au spus cei care m-au vazut dormind.

Tot ce ei pot sa spuna este ca te-au vazut intins, linistit si cu ochii inchisi, respirand normal. Nu pot sti daca erai constient sau nu. Singura ta dovada este memoria- o memorie nesigura, dovada nu prea solida.
Da, recunosc ca sunt o persoana doar in starea de veghe. Ce sunt intre ele, nu stiu.
Cel putin sti ca nu sti. Fiindca pretinzi ca nu esti constient in intervalele dintre orele de veghe, hai sa lasam intervalele. Hai sa consideram numai orele de veghe.

Sunt aceeasi persoana in vise.

De acord, hai sa luam vis si veghe impreuna atunci. Diferenta este doar in continuitate. Daca visele tale ar fi continuue, noapte de noapte in aceleasi conjuncturi, cu aceeasi oameni, nu ai fi in stare sa sti care este veghea si care visul. De aici incolo, cand vorbim de veghe sa includem si visele.
De acord, sunt o persoana intr-o relatie constienta cu lumea.
Este lumea si relatia ta constienta cu ea esentiale ca tu sa fi o persoana?
Chiar izolat intr-o pestera, raman o persoana.
Implica un trup intr-o pestera si o lume in care trupul si pestera exista.
Da, vad, lumea si constienta ei sunt esentiale pentru existenta mea ca persoana.
Asta face persoana parte si bucata din lume, sau invers- cele doua sunt una.
Constienta sta singura. Persoana si lumea apar in constienta.
Zici- apar; poti sa adaugi- dispar?
Nu, nu pot. Pot doar sa fiu constient de aparitia lumii mele. Ca persoana nu pot sa zic ca lumea nu exista. Fara de lume eu nu as fi prezent sa spun asta; pentru ca lumea este, eu sunt in ea si spun- ‘lumea exista’.
Poate este taman pe dos- pentru ca tu esti, lumea este.

Pentru mine o afirmatie ca asta nu are sens.

Lipsa de sens poate dispare daca investighezi atent.

Unde sa incep?

Tot ce stiu este ca tot ce depinde de altceva, nu este real. Realul este cu adevarat independent. Daca existenta persoanei depinde de cea a lumii, fiind circumscrisa lumii si definita de lume, nu poate fi reala.

Nu poate fi un vis, desigur.

Chiar si un vis are existenta cand apare- orice gandesti si simti are existenta insa nu e necesar sa fie ce tu crezi ca este; ce iei drept persoana poate fi ceva foarte diferit.

Eu sunt ceea ce stiu ca sunt.

Nu poti sa spui ca esti ceea ce crezi- ideile tale despre tine insuti se schimba de la o zi la alta, de la moment la moment. Imaginea/parerea de sine este cel mai schimbator lucru pe care-l ai. Este profund expusa, vulnerabila, la mila unui trecator mojic. Un doliu, pierdera slujbei, o insulta... si imaginea proprie, ce tu numesti persoana, se schimba adanc. Ca sa sti ce esti trebuie sa investighezi si sa afli ceea ce nu esti. Si ca sa sti ce nu esti trebuie sa te observi cu mare atentie, respingand tot ceea ce nu este necesar, care nu merge cu faptul fundamental ‘eu sunt’. Ideea: m-am nascut intr-un loc anume, la o data anume, din parintii care ii stiu, si acum sunt asta si aia, locuind in palatul cutare, sotul sotiei, tata, angajat la ..., si asa mai departe, nu sunt critice sentimentului ‘eu sunt’. Atitudinea noastra generala este cea de ‘eu sunt asta’. Separa consistent si perseverent ‘eu sunt’ de ‘asta’ sau ‘aia’ si incearca sa simti ce inseamna doar a fi, fara ‘asta’ sau ‘aia’. Toate obiceiurile noastre se opun iar sarcina de a le invinge este grea si indelungata cateodata, insa intelegerea ajuta⁷⁶. Cu cat esti mai clar ca la nivelul mintii poti fi descris numai in termeni negativi, cu atat mai repede vei ajunge la capatul cautarii, cunoscandu-te ca existenta nelimitata.⁷⁷

19. Realitatea este in obiectivitate

Intrebare: Sun un pictor profesionist. Are vreo valoare din punct de vedere spiritual?

Maharaj: Cand pictezi, la ce te gandesti?

Cand pictez, nu sunt decat eu si pictura.

Si tu, ce treaba ai acolo?

Eu pictez.

Nu, tu nu pictezi, doar vezi pictura evoluand. Tu doar privesti, restul se intampla.

Pictura se picteaza singura? Sau este un alt ‘eu’ mai adanc ori vreun dumnezeu care picteaza?

Constienta insasi este cel mai grozav pictor. Intreaga lume este o pictura.

Cine picteaza lumea?

Pictorul este in pictura.

Pictura este in mintea pictorului si pictorul este in pictura, care este in mintea pictorului din pictura. Nu este infinitatea asta de stari si dimensiuni absurda? In momentul in care vorbim de pictura din minte, care este ea insasi in pictura, ajungem la o succesiune de martori, cel mai de sus observandu-l pe cel mai de jos. Ca aflandu-ne intre doua oglinzi si mirandu-ne de lumea multa din jur...
Asa-i, tu singur si doua oglinzi- intre ele, formele si numele tale sunt fara numar.

Cum privesti lumea?

Vad un pictor pictand. Pictura o numesc lume, pictorul- Dumnezeu. Eu nu sunt nici-nici. Eu nu creez si nu sunt creat. Eu le contin pe toate si nimic nu ma contine pe mine.
Cand vad un copac, o fata, un apus de soare, pictura este perfecta. Cand inchid ochii, imaginea in minte este vaga si tulbure. Daca mintea mea proiecteaza pictura, de ce cand deschid ochii vad o floare frumoasa si cand ii inchid devine neclara?
Din cauza ca ochii tai din afara sunt mai buni ca cei dinauntru. Mintea ta este intoarsa inspre afara. Pe masura ce inveti sa privesti lumea mintala, o vei gasi si mai colorata si mai perfecta decat cum pot ochii de carne sa ti-o arate. Desigur, ai nevoie de ceva antrenament pentru asta. Iti imaginezi ca pictura trebuie sa vina de la pictorul care festeleste. Tot timpul cauti origini si cauze. Cauzalitatea este doar in minte; memoria da impresia de continuitate iar repetitia, ideei de cauzalitate. Cand lucrurile se intampla impreuna in mod repetat, avem tendinta sa vedem o legatura cauzala intre ele. Asta creaza un obicei mintal dar un obicei nu este o necesitate.

Tocmai ai zis ca lumea este facuta de Dumnezeu.

Adu-ti aminte ca limbajul este un instrument al mintii, facut de minte si pentru minte. Odata ce admiti cauzalitatea, atunci Dumnezeu este cauza ultima iar lumea, efectul. Sunt diferite dar nu separate.

Oamenii vorbesc ca-l vad pe Dumnezeu.

Cand vezi lumea, il vezi pe Dumnezeu- nu poti sa le separi. Dincolo de lume, sa vezi pe Dumnezeu este sa fi Dumnezeu. Lumina prin care tu vezi lumea, care este Dumnezeu, este mica scanteie ‘eu sunt’, ce apare foarte mica, insa prima si ultima in orice act de cunoastere si iubire.

Cum altfel- nu lume, nu Dumnezeu.

Tu ramai ca fiintare pura.

Si ce se intampla cu lumea si cu Dumnezeu?

Sunt doar fiintare pura, nu se intampla nimic.

Este aceeasi chestie cu nemariginirea?

Daca vrei sa o numesti asa... Cuvinele nu conteaza pentru ca nu pot sa o ajunga. Se intorc in negatii decisive.

Cum pot sa vad lumea ca Dumnezeu? Ce inseamna sa o vad astfel?

Este ca si cand ai intra intr-o camera intunecata. Nu vezi nimic, poti bajbaii si atinge dar nu vezi- nici culori, nici forme. Fereastra se deschide si camera este inundata de lumina. Culori si forme vin la viata. Fereastra este cea care permite lumina dar nu sursa ei. Soarele este sursa. La fel, materia este ca si camera intunecoasa; fereastra inundand materia cu senzatii si perceptii, soarele este supremul- sursa materiei si a luminii. Fereastra se poate inchide sau deschide dar soarele lumineaza tot timpul. Camerei, ii este de mare importanta dar nu si soarelui. Insa toate astea sunt secundare- fara ‘eu sunt’ nimic nu exista. Toata cunostinta este despre ‘eu sunt’- idei false despre acest ‘eu sunt’ conduc la sclavie, cunostinta dreapta, la libertate si fericire.

Care e diferenta intre ‘eu sunt’ si ‘acolo este’?

‘Eu sunt’ denota interiorul, ‘acolo este’- exteriorul’. Ambele se bazeaza pe sentimentul fiintarii.
Este la fel cu experienta existentei?
Sa existi inseamna sa existi ca ceva- un lucru, un sentiment, un gand/idee. Toata existenta este particulara. Fiintarea este universala, in sensul ca orice fiinta este compatibila cu oricare alta. Existentele se infrunta, fiintarea niciodata. Existenta inseamna a deveni, schimbare, nastere, moarte si nastere din nou, in timp ce in fiintare este doar tacere si pace.⁷⁸

Daca eu am creat lumea, de ce am facut-o rea?

Fiecare traieste in lumea proprie. Nu toate lumile sunt la fel de bune sau rele.

Ce determina diferenta?

Mintea care proiecteaza lumea, o coloreaza in felul ei. Cand intalnesti un om, este un strain; cand te certi cu el, devine dusman. Este mintea care determina ce este el pentru tine.

Pot sa vad ca lumea mea este subiectiva- este si iluzorie?

Este iluzorie atata vreme cat este subiectiva. Realitatea are radacini in obiectivitate.

Ce este obiectivitatea? Ai spus ca lumea este subiectiva si acum vorbesti de obiectivitate. Nu este totul subiectiv?

Totul este subiectiv dar realul este obiectiv in sensul ca nu depinde de memorie si asteptari, dorinte si temeri, mofturi estetice sau de alt fel. Este vazut asa cum este: solid, constant, neschimbator, fara inceput si sfarsit, mereu proaspat. Lipsa de teama si de dorinta il reveleaza.

20. Supremul este dincolo de toate

Intrebare: Spui ca realitatea este singulara. Singularitatea este atributul persoanei. Este atunci realitatea o persoana avand ca trup universul?

Maharaj: Orice spui poate fi adevarat sau fals. Cuvintele nu ajung dincolo de minte.

Incerc doar sa inteleg. Vorbesti de persoana, de sine si de suprem. Lumina luciditatii focusata ca ‘eu sunt’ in sine, ca si constienta, ilumineaza mintea, si ca viata, vitalizeaza trupul. Toate bune, la nivelul cuvintelor insa cand vine sa deosebesc in mine persoana de sine si sinele de suprem, le amestec.
Persoana nu este niciodata subiectul. Poti vedea o persoana dar tu nu esti persoana. Tu esti in permanenta supremul care apare la un anumit punct in timp si spatiu ca martor, o punte intre suprem si multele aspecte ale constientei persoanei.
Cand ma privesc, gasesc ca sunt mai multe persoane in competitie pentru uzul trupului.

Asta corespunde tendintelor variate ale mintii.

Pot face pace intre ele?
Nu, sunt contradictorii; vezi-le asa cum sunt, simple obiceiuri si simtaminte, amintiri si dorinte.
Totusi, toate spun ‘eu sunt’.
Numai pentru ca le bagi in seama. Odata ce intelegi ca orice apare in fata ta nu poate fi tu si de aceea nu pot sa spuna ‘eu sunt’, vei fi liber de toate persoanele si mofturile lor. Sentimentul ‘eu sunt’ este doar al tau. Nu te poti desparti de el dar poti sa-l imparti la orice, ca de exemplu zicand: sunt tanar, bogat, etc. Insa astfel de indentificari auto-impuse sunt false, fiind cauza robiei, in care te bagi singur.
Acum pot sa inteleg ca nu sunt o persoana ci ceea ce, reflectat in persoana ii da sentimentul fiintarii. Cat despre suprem, cum pot sa ma cunosc ca supremul?
Sursa constientei nu poate fi un obiect in constienta; sa cunosti sursa inseamna a fi sursa. Cand intelegi ca nu esti persoana ci martorul calm si detasat si ca luciditatea neinfricata este natura ta intima, esti acea natura- sursa, posibilitatea fara limite.

Exista mai multe surse ori una pentru toate?

Depinde cum privesti lucrurile, de la care capat. Obiectele lumii sunt multe insa ochiul care le vede, unul. Cel de sus totdeauna apare ca unul celor de jos si cel de jos ca multi celui de sus.
Forme si nume sunt toate creatia aceluiasi Dumnezeu?
Din nou, depinde cum privesti lucrurile. La nivel verbal, totul este relativ. Absolutul nu se poate decat trai, nu discuta.

Cum poti trai absolutul?

Nu este un obiect care sa-l recunosti si sa-l inmagazinezi din memorie. Este in sentimentul trait moment de moment- are mai mult de-aface cu ‘cum’ decat cu ‘ce’. Este in calitate, in valoare- fiind sursa a tot este prezent in tot.

Daca este sursa, de ce si cum se manifesta?

Da nastere constientei, toate celelalte sunt in constienta.

De ce sunt atatea centre de constienta?

Universul obiectiv/material este in miscare continua, proiectand si dizolvand forme fara numar. De cate ori o forma este infuzata cu viata, constienta apare ca reflectia absolutului/supremului in materie.

Cum este supremul afectat?

Ce ar putea sa-l afecteze si cum? Izvorul nu poate fi afectata de serpuirea raului si nici aurul de forma bijuteriei. Este lumina afectata de filmul de pe ecran? Supremul face totul posibil, asta e tot.
Cautand cauze este ocupatia favorita a mintii. Nu exista dualitatea cauza-efect⁷⁹. Totul este cauza totului.

Deci nici o actiune nu este voluntara?

Tot ce spun este ca, constienta contine totul. In constienta totul este posibil. Poti avea cauze in lumea ta daca vrei, altul poate fi multumit cu o singura cauza- Dumnezeu si voia lui. Cauza de baza este una- sentimentul ‘eu sunt’.

Ce legatura este intre sine si suprem?

Din perspectiva sinelui, lumea este cunoscutul, supremul- necunoscutul. Necunoscutul da nastere cunoscutului in vreme ce ramane necunoscut. Cunoscutul este infinit dar necunoscutul, o infinititudine de infinturi. La fel cum o raza de lumina nu se poate vedea daca nu este interceptata de fire de praf, supremul face totul cunoscut, el insusi ramanand necunoscut.
Asta inseamna ca necunoscutul este inaccesibil?
O, nu, supremul este cel mai usor de ajuns pentru ca este insusi fiinta ta. Este indeajuns sa incetezi sa gandesti si sa doresti orice altceva decat supremul.
Lumea este plina de isipite- toata lumea vrea ceva. Cine este cel ce doreste- persoana sau sinele?
Sinele- toate dorintele, sfinte si pacatoase vin de la sine; toate se agata de sentimentul ‘eu sunt’.
Pot sa inteleg dorinte cucernice ca emanand din sine, dar cele pacatoase?
Orice dorinta tinteste fericirea. Forma si calitatea lor depind de pshihic. Unde lenea/inertia predomina, gasim perversiune. Unde este energie si neliniste, pasiune; unde luciditate, motivul dorintei este bunavointa, compasiune, impulsul de a face fericit mai degraba decat de a fi fericit. Insa supremul este dincolo de toate astea dar pentru ca permeaza totul, poate implini orice dorinta lucida.

Care dorinte sunt lucide?

Dorintele care distrug subiectul ori obiectul lor, ori care sunt obsesive, nicicum satisfacute, sunt contradictorii si nu pot fi implinite. Numai dorintele motivate de iubire, bunavointa si compasiune sunt benefice subiectului si obiectului dorintei si pot fi pe deplin satisfacute.

Toate dorintele sunt dureroase, fie ele altruiste sau egoiste.

Nu sunt la fel si durerea nu este la fel. Pasiunea este dureroasa, compasiunea niciodata. Intregul univers participa la implinirea unei dorinti nascute din compasiune.

Este supremul constienta impersonala si se poate cunoaste pe sine?
Sursa a toate le are pe toate. Orice curge din ea trebuie sa existe in forma de samanta. Si ca samanta este ultima din nenumarate seminte, continand experienta si promisiunea a nenumarate paduri; astfel necunoscutul contine tot ce a fost ori ar fi putut fi, si tot ce ar putea fi ori va fi. Intregul camp al devenirii este deschis si accesibil- trecut si viitor coexista in eternul ‘acum’.

Tu traiesti in supremul necunoscut?

Unde altundeva?

Ce te face sa spui asta?

Nici o dorinta nu-mi rasare in minte.

Esti atunci inconstient?

Sigur ca nu- sunt pe deplin constient insa deoarece nici o dorinta sau teama imi intra in minte, stau intr-o tacere perfecta.

Cine cunoaste tacerea?

Tacerea se cunoaste pe sine. Este in tacerea mintii tacute cand pasiuni si dorinte sunt facute sa taca.

Ai cateodata dorinte?

Dorintele sunt doar valuri in minte. Cunosti un val cand vezi unul. O dorinta este doar un gand intre altele. Nu ai nevoie sa-i raspunzi si sa o satisfaci. Eliberarea de dorinta inseamna ca impulsul de a o satisface este absent.⁸⁰

De ce sa doresti?

Pentru ca iti imaginezi ca ai fost nascut si ca ai sa mori daca nu ai grija de trupul tau. Dorinta de fiintare in trup este cauza de capetenie a tuturor problemelor.

Dar trupurile exista- ce scop ar putea fi in asta?

Pentru ca sa se cunoasca, sinele trebuie sa se compare cu opozitul lui- ne-sinele. Dorinta conduce la experienta. Experienta conduce la discriminare, detasament, cunostinta de sine, eliberare. Dar ce este eliberarea in cele din urma- a sti ca esti dincolo de nastere si moarte. Uitand cine esti si imaginandu-te mortal (din cauza identificarii cu trupul), creezi atatea probleme pentru tine si pentru altii incat trebuie sa te trezesti ca dintr-un un vis urat. Investigatia te trezeste- nu astepta sa suferi, investigatia te duce la armonie si pace in minte.

Cine exact este experimentatorul ultim- sinele sau necunoscutul?

Sinele, desigur.

Atunci de ce introduci notiunea de 'supremul necunoscut’?

Dar ce este dincolo de sine?

Dincolo de sine nu este nimic. Toate sunt una si toate sunt continute in ‘eu sunt’. In starea de veghe si vis este persoana. In somn adanc si in fiintare este sinele. Dincolo de fiintare se gaseste pacea tacuta a marelui suprem. In fapt, toate sunt una in esenta si legate in aparenta. In ignoranta vazatorul devine vazut iar in intelepciune el este vederea.⁸¹ Insa nu-ti bate capul cu supremul- cunoaste cunoscatorul si totul va fi clar.

21. Cine sunt eu?

Intrebare: Suntem sfatuiti sa veneram realitatea personificata ca Dumnezeu, ori ca omul perfect, nu absolutul pentru ca este mai dificil pentru o constienta centrata in creier.

Maharaj: Adevarul este simplu si deschis tuturor. De ce complici lucrurile? Adevarul este iubitor si de iubit. Include totul, accepta totul, purifica totul. Este minciuna care este dificila si sursa problemelor. Intotdeauna vrea, asteapta, cere. Fiind falsa, este goala, intotdeauna in cautare de confirmare si incurajare. Este tematoare si evita intrebari. Se identifica cu orice suport, indiferent cat de superficial si repede trecator. Orice obtine pierde si cere mai mult.⁸² De aceea nu-ti pune speranta in judecata. Nimic din ce vezi, simti sau gandesti este asa. Chiar si pacat sau virtute, merit si demerit nu sunt ce apar sa fie. De obicei raul si binele sunt o chestiune de conventie/traditie si obisnuinta, fiind evitate sau bine-primite in functie de cum sunt alese si folosite cuvintele.⁸³

Dorintele nu sunt bune si rele, inalte si joase?

Toate dorintele sunt rele insa unele mai rele ca altele. Urmeaza orice dorinta egoista si iti va crea necaz intotdeauna.
Pentru ce sa doresti? Dorind o stare fara dorinte nu te va elibera. Nimic nu te poate face liber pentru ca esti deja liber. Priveste-te cu claritate, fi liber de dorinta, asta e tot.

Ca sa te cunosti, cere timp.

Cum poate timpul sa te ajute. Timpul este o succesiune de momente; fiecare moment apare din nimic si dispare in nimic fara sa revina vreodata. Cum ai putea construi ceva pe o fundatie asa de efemera?
Orice se intampla, ti se intampla in tine. Ceea ce faci, facutul si facatorul este in tine. Gaseste subiectul a tot ce esti ca persoana.

Ce altceva as putea fi?

Gaseste singur. Chiar daca iti spun ca tu esti martorul, privitorul tacut, nu va insemna nimic pentru tine daca nu-ti gasesti drumul spre fiinta ta.

Dar cum sa gasesc drumul spre fiinta mea?

Renunta la orice intrebare exceptand una- ‘cine sunt eu?’ In cele din urma, singurul lucru de care esti sigur este ca existi. ‘Eu sunt’ este de nenegat. ‘Eu sunt asta’, nu este. Straduieste-te sa afli ce esti in realitate.
Despre care Dumnezeu vorbesti? Ce este Dumnezeu? Nu este lumina prin care poti pune intrebarile astea? ‘Eu sunt’ este Dumnezeu insusi. Cautarea este Dumnezeu. In cautare gasesti ca nu esti nici trup si nici minte si ca dragostea de sine in tine este pentru sinele din toti. Cele doua sunt una. constienta in tine si in mine aparand ca doua, una in realitate, cauta unitate, iar aceea e iubire.⁸⁴

Cum pot sa gasesc o astfel de iubire?

Ce iubesti acum- nu ‘eu sunt’? Da-ti inima si mintea lui ‘eu sunt’ gandind nimic altceva. Asta, este starea suprema ce nu necesita efort. In ea iubirea uneste pe cel ce iubeste cu ceea ce este iubit.
Orice dorinta isi are sursa in sine. Este doar o chestiune de alegere a dorintei drepte.
Ce e drept si ce nu variaza cu traditii si obiceiuri. Societatile umane au standarde diferite.
Lasa standardele traditionale ipocritilor. Numai ce te elibereaza de dorinta si teama si idei gresite este bun. Atata vreme cat te ingrijorezi pentru pacat si virtute, nu vei avea pace.
De acord ca pacatul si virtutea sunt norme sociale insa exista si pacate si virtuti spirituale, referitoare la absolut. Poate exista un pacat sau o virtute absoluta?
Pacat si virtute se refera la o persoana, numai. Fara un om pacatos ori virtuos ce este pacatul sau virtutea?! La nivel absolut nu exista persoane; oceanul luciditatii pure nu este nici virtuos si nici pacatos. Pacatul si virtutea sunt invariabil relative.

Nu atata vreme cat te crezi o persoana.

Dupa ce semn pot sa aflu ca sunt dincolo de pacat si virtute?
Esti dincolo cand ai scapat de ideea de a fi o persoana, liber de toate dorintele si temerile. Sa incurajezi ideea ‘sunt sau nu sunt pacatos’ este un pacat. Sa te identifici cu limitatul este mama tuturor pacatelor. Impersonalul este real, personalul apare si dispare. ‘Eu sunt’ este fiintarea impersonala. ‘Eu sunt asta’ este persoana. Persoana este relativa pe cand fiintarea pura- fundamentala.
Desigur ca fiintarea pura nu este inconstienta, nici fara discriminare. Cum poate sa fie dincolo de pacat si virtute?
Toate intrebarile aste se nasc din credinta ca esti o persoana. Treci dincolo de personal si vezi.

Ce exact vrea sa insemne sa incetez a fi o persoana?

Nu iti cer sa incetezi pentru ca nu poti. Iti cer doar sa incetezi sa iti imaginezi ca ai fost nascut, ai parinti, esti un trup care va muri, si asa mai departe. Doar incearca, fa un inceput- nu-i asa de greu precum crezi.

Sa ma cred personal este pacatul impersonalului.

Din nou, punctul de vedere personal! De ce insisti sa poluezi impersonalul cu ideea de pacat si virtute? Nu sunt nici macar tangentiale cu impersonalul. Impersonalul nu poate fi descris in termeni de bun sau rau. Este fiintare- intelepciune- dragoste- absolutul total. Unde are loc pacatul aici?! Iar virtutea este doar opusul pacatului.
Vorbesc de virtute divina.

Virtutea adevarata este de natura divina. Ceea ce esti cu adevarat este virtutea ta insa opusul pacatului pe care il numesti virtute este doar supunere nascuta din teama.⁸⁵

Atunci pentru ce tot efortul de a fi bun?

Te tine pe roate... mergi pana ce il gasesti pe Dumnezeu; dupa aia Dumnezeu te ia si te face dupa chipul si asemanarea lui.
Aceeasi actiune este considerata naturala intr-o anumita perspectiva si pacat in alta. Ce o face pacat?
Aducandu-ti aminte de sine este virtute, uitand sinele este pacat. Este o chestiune de legatura psihologica intre spirit si materie. Legatura este psihicul; cand este crud, nedezvoltat si primitiv, este supus iluziilor grosiere. Pe masura ce isi largeste orizontul si creste in sensibilitate, devine legatura intre materie pura si spirit pur, dand semnificatie materiei si expresie spiritului. Intre lumea materiala si cea spirituala se gaseste mintea universala, care este si inima universala. Este dragostea inteleapta care face din cele doua, una. Unii oameni sunt prosti, altii inteligenti, diferenta este in psihicul lor, cei copti au mai multa experienta; ca un copil care creste mancand si band, dormind si jucandu-se, asa este si psihicul omului format de tot ce gandeste si simte si face, pana ce este bun destul ca sa serveasca ca punte intre trup si spirit. Asa cum puntea permite traficul intre doua maluri, psihicul aduce impreuna sursa si expresia ei. Numeste-o dragoste- puntea este dragostea. In cele din urma este experienta- orice gandim, simtim si facem este experienta, avand in spate experimentatorul. Deci tot ce stim este legat de cele doua elemente- experienta si experimentatorul. Insa ele sunt una- experimentatorul singur este experienta. Totusi el ia experienta ca fiind exterioara. Tot asa spiritul si trupul sunt una, numai ca apar ca doua. Nu exista altceva in afara de spirit.
Cui ii apare atunci trupul? Cred ca dualitatea este o iluzie indusa de imperfectia psihicului. Cand psihicul este perfect, dualitatea nu mai apare.

Ai zis-o!

Totusi, trebuie sa-mi repet intrebarea simpla: cine face distinctie intre pacat si virtute?

Acela care are un trup pacatuieste cu trupul, cel care are minte, cu mintea.

Simpla posesie a unui trup si unei minti nu te obliga sa pacatuiesti. Trebuie sa fie un al treilea factor la radacina. Revin la intrebarea asta despre pacat si virtute pentru ca in ziua de azi tinerii spun ca nu exista pacat, ca nu trebuie sa fi timorat- urmeaza-ti poftele de moment. Ei nu accepta nici traditia si nici autoritatea si pot fi influentati doar de explicatii solide, rationale. Daca se abtin de la anumite actiuni o fac nu din convingere ci de frica de repercursiuni. Fara indoiala ca ce spun ei trebuie considerat caci vedem cum valorile se schimba cu timpul si cu locul. De exemplu, sa omori in razboi este o virtute in ziua de astazi insa in secolul urmator poate fi considerat abominatie.

Un om care se misca cu pamantul, in mod necesar va cunoaste ziua si noaptea. Cel ce sta cu soarele nu poate cunoaste intunericul. Lumea mea nu este a ta. Cum vad, voi toti sunteti pe o scena jucand roluri- nu va iau in serios pentru ca nu este realitate in actoria voastra- problemele voastre sunt asa de ireale!
Putem aparea ca somnambuli ori ca traitori de cosmaruri- nu este nimic ce poti face pentru noi?
Pai fac: am intrat in visul vostru si va spun- incetati sa va faceti rau voua si altora, incetati a suferi, desteptarea!

Si de ce nu ne trezim atunci?

Va veti trezi, nu ma indoiesc- poate lua ceva timp insa cand ai inceput sa investighezi realitatea visului tau, desteptarea nu este asa departe.

22. Viata este dragoste si dragostea e viata

Intrebare: Este practica spirituala mereu constienta ori poate fi si sub nivelul constientei?

Maharaj: In cazul incepatorului, practica este adesea deliberata, cerand determinatie si perseverenta. Dar aceia care practica onest de multi ani, sunt inconstient permanent adanciti in intelegerea adevarului, surprinzandu-se spontan de catre aceasta.

Care este pozitia practicantului care desi a inceput prin a se dedica in mod onest disciplinei spirituale, dupa o vreme s-a descurajat (neputand sa vada rezultate) si a abandonat efortul?
Ce un om apare sau nu apare sa faca, este deceptiv. Letargia aparenta poate sa fie doar o pauza de adunat putere. Cauzele comportamentului nostru sunt foarte subtile. Nu trebuie sa te pripesti in a condamna dar nici sa lauzi. Aminteste-ti ca lucrarea spirituala este cea a sinelui intern asupra celui extern. Tot ce externul face, este in raspuns la intern. Totusi, externul ajuta... Dar cat de mult si in ce fel poate ajuta? Are ceva control asupra posturii si respiratiei trupului insa si mai putin asupra gandurilor si sentimentelor mintii caci el insusi este mintea. Este internul care controleaza externul, si externul ar trebui sa fie ascultator.

Daca internul este in cele din urma responsabil pentru dezvoltarea spirituala, de ce se da atata importanta externului?
Externul poate ajuta ramanand tacut si nepreocupat de dorinte si temeri. Observa ca toate sfaturile date externului sunt in forma de negatii: nu, inceteaza, infraneaza, da drumul, renunta, sacrifica, abandoneaza... toate referindu-se la fals. Chiar si realitatea nu se poate descrie decat prin negatie- ‘nu asta, nici asta’. Toate pozitivele apartin internului ca absolute- reale.
Cum sa distingi intre intern si extern in practica?
Internul este sursa de inspiratie, externul este miscat de memorie. Sursa nu este localizata in timp ce memoria incepe undeva. Astfel externul este totdeauna stabilit/localizat, in vreme ce internul nu poate fi prins in vorbe. Greseala incepatorului este in a-si imagina internul ca ceva ce trebuie ajuns/prins, uitand ca tot ce este perceptibil este tranzient si de aceea ireal. Numai ceea ce face perceptia posibila, numeste-o viata sau Dumnezeu, ori cum ai vrea, este real.⁸⁶

Trebuie ca viata sa aiba un trup ca sa se exprime?

Trupul cauta sa traiasca. Nu este viata care are nevoie de trup ci invers.

Este perceptia vietii deliberata?

Este dragostea deliberata? Da si nu. Viata este dragoste si dragostea viata. Ce tine trupul laolalta daca nu dragostea, ce este dorinta daca nu dragostea de sine, ce este teama daca nu instinctul de a proteja? Si ce este cunostinta daca nu dragoste de adevar. Mijloacele si formele pot fi gresite insa motivul este intodeauna dragostea- iubirea de mine si de al meu, care pot sa fie meschine ori grandioase, imbratisand universul.

Repetitia numelui lui Dumnezeu este foarte comuna in India- ce valoare are?

Cand sti numele unei persoane sau lucru, le poti gasi usor. Apelandu-l pe Dumnezeu prin numele sau, il chemi la tine.

In ce forma vine?

In functie de asteptari. Daca esti nenorocos si vreun suflet sfant iti da o mantra pentru noroc sa o repeti cu credinta si devotiune, nenorocul tau se poate schimba in noroc. Credinta sustinuta este mai puternica decat destinul. Destinul este rezultatul cauzelor, accidental si de aceea foarte aproximativ. Confidenta si speranta il pot schimba usor.
Cand mantra este repetata ce exact se intampla?
Sunetul cuvintelor creaza forma care intrupeaza pe Dumnezeu si il cheama la actiune asupra ta si a celor din jur, caci Dumnezeu se exprima prin actiune cand este solicitat prin cuvintele mantrei, energia initiala.

Mantra este traditionala- trebuie sa fie asa?

Din timpuri indepartate s-a creat o legatura intre anumite cuvinte si energiile corespunzatoare, intarita prin repetitie- ca o poteca pe care umbli. Este o cale usoara daca ai credinta ca te duce la destinatia dorita.
In Europa traditia asta nu exista decat in unele religii contemplative- la ce bun este mantra pentru occidentalul modern?
La nimic, numai daca prezinta o atractie/interes deosebit. Pentru occidental este potrivit sa adere la gandul ca el este baza oricarei cunostinte, constienta imutabila si perena a tot ce se intampla simturilor si mintii. Daca isi pastreaza mintea alerta si lucida tot timpul, va rupe lanturile inertiei si ignorantei si va iesi in lumina si dragostea vietii pure. Ideea ‘eu sunt doar martorul’ ii va purifica trupul si mintea si deschide ochiul intelepciunii ducandu-l dincolo de iluzii si eliberandu-i inima de dorinte. La fel cum gheata se topeste si apa devine vapor ce se dizolva in aer si dispare in spatiu, asa si ‘eu-l’ se dizolva in fiintarea pura care este dincolo de orice perceptibil sau imaginar⁸⁷.
I Inteleptul mananca, bea si doarme- ce il determina sa o faca?
Doar asta: inteleptul stie ce altii doar aud dar nu si traiesc pe pielea lor. Ceilalti, par intelectual convinsi insa in actiune tradeaza inrobirea lor comitand greseli, in timp ce inteleptul este intotdeauna drept in actiunile sale⁸⁸.

Toti spun ‘eu sunt’, la fel ca inteleptul- care-i diferenta?

Diferenta este in insemnatatea data lui ‘eu sunt’. Pentru intelept, experienta ‘eu sunt lumea, lumea este a mea’ este suprem valida- el gandeste, simte si actioneaza integral si in unitate cu tot ce i se da sa traiasca, chiar daca, fiind crescut in afara unui sistem religios sau notiunilor metafizice traditionale, nu cunoaste teoria si practica intelegerii adevarului. Intelegerea si compasiunea lui insa vor fi fara cusur.
S-ar putea sa intalnesc un cersetor, descult si infometat si sa-l intreb ‘cine esti’ iar el sa raspunda ‘eu sunt supremul’, la care eu sa-i zic: ‘daca esti ce zici, schimba-ti situatia actuala’. Ce va zice el?

Te va intreba- ‘care situatie, ce necesita schimbari, ce nu e in regula cu mine?’

De ce ar raspunde asa?

Pentru ca nu mai este legat de aparente, nu se mai identifica cu nume si forma. Foloseste memoria insa memoria nu il mai poate folosi.

Nu este toata cunostinta bazata pe memorie?

Cunostinta joasa, da. Cunostinta inalta, cunostinta realitatii este intrinseca naturii umane adevarate.
Pot spune ca nu sunt nimic de care sunt constient si nici chiar constienta insasi?
Pana cand inca cauti, mai bine sa te agati de ideea ca esti constienta pura- libera de continut. Cand depasesti starea asta, esti in suprem.⁸⁹

Dorinta asta de a intelege, rasare in constienta ori de dincolo de ea?

In constienta, desigur. Toata dorinta se naste din memorie si este in realmul constientei. Ce este dincolo de ea, este scutit de stradanie si efort. Dorinta de a merge dincolo de constienta este in constienta.

Exista vreun indiciu a ceea ce este dincolo de constienta?

Atunci care este legatura intre ele? Cum se poate gasi un pasaj intre doua stari care nu au nimic in comun? Nu este luciditatea pura connectia intre ele?
Golul, din nou, se refera numai la constienta (goala de continut). Plinatatea si goliciunea sunt termeni relativi. Realul este dincolo, nu in relatie cu constienta ci dincolo de toate relatiile, de orice fel. Dificultatea vine cu cuvantul ‘stare’. Realul nu este o stare a ceva diferit, nu este o stare a mintii ori a psihicului, nici ceva ce are un inceput si un sfarsit, fiinta sau nefiinta. Toate opozitele sunt continute in el dar realul nu este un joc de opozite. Nu-l lua nici ca sfarsitul/finalul unei tranzitii (pornind de la constienta ca o etapa anterioara); este el insusi dupa ce constienta ca atare dispare. Atunci cuvinte ca 'eu sun om' ori ‘eu sunt Dumnezeu’ nu au nici o insemnatate. Numai tacere adanca si eterna....

23. Discriminarea conduce la detasare

Maharaj: Sunteti toti uzi pana la piele ca ploua tare. In lumea mea este permanent vreme buna. Nu este nici noapte, nici zi, nici frig si nici cald. Nu sunt griji si nici regrete. Mintea mi-e libera de ganduri caci nu sunt dorinte carora sa le slujesc.

Intrebare: Exista doua lumi?

Lumea ta este trecatoare, schimbatoare; a mea este perfecta, neschimbatoare. Poti sa-mi spui ce vrei despre lumea ta, am sa ascult cu atentie, chiar cu interes, dar nici un moment nu uit ca lumea ta nu exista, ca visezi.

Ce distinge lumea ta de a mea?

Lumea mea nu are caracteristici dupa care sa poata fi identificata. Nu poti sa spui nimic despre ea; lumea mea este eu insumi. Este completa si perfecta. Orice impresie este stearsa, orice experienta respinsa. Nu am nevoie de absolut nimic, nici macar de mine insumi caci pe mine insumi nu ma pot pierde.

Nici macar de Dumnezeu?

Toate ideile astea si distinctiile exista in lumea ta; in a mea nu-i nimic de genul asta. Lumea mea este singura si foarte simpla.

Nu se intampla nimic acolo?

Orice se intampla in lumea ta are validitate pentru tine si cere raspuns. In lumea mea nu se intampla nimic.
Faptul in sine de a avea experienta lumii tale implica dualitate- caracteristica oricarei experiente.

Verbal, da, insa cuvintele tale nu ma ajung. Lumea mea este lipsita de cuvinte. In lumea ta nevorbitul nu are existenta, in a mea cuvintele si continutul lor nu au insemnatate. In lumea ta nimic nu ramane la fel, in a mea nimic nu se schimba. Lumea mea este reala pe cand a ta este facuta din vise.

Totusi vorbim.

Vorbitul este doar in lumea ta, in a mea este tacere eterna. Tacerea mea canta, golul meu este plin, nu imi lipseste nimic. Nu poti cunoaste lumea mea din a ta.

Se pare ca esti singur in lumea ta.

Cum poti sa spui singur sau nu singur cand cuvintele nu o ating? Desigur ca sunt singur pentru ca sunt totul.

Vi vreodata in lumea noastra?

Ce este venit si plecat pentru mine? Astea, din nou, sunt vorbe. Eu sunt- de unde pot sa vin si unde sa merg?

Ce folos am eu de lumea ta?

Ar fi bine sa te uiti mai atent la lumea ta, examineaz-o critic, si dintr-o data, intr-o zi te vei trezi in lumea mea.

Si ce gescheft am sa fac atunci?

Nici unul. Lasi in spate ce nu este al tau si gasesti ceea ce nu ai pierdut vreodata- fiinta ta proprie.

Cine-i sef in lumea ta?

Aici nu sunt sefi, nici dualitate- tu doar iti proiectezi ideile tale; scripturile si dumnezeii tai nu au nici o semnificatie aici.

Totusi, tu ai un nume si un trup, demonstrezi ca esti constient si activ.

Asa apare in lumea ta. In a mea am doar fiinta, nimic altceva. Voi sunteti bogati cu ideile voastre de posesie, de cantitate si calitate. Eu sunt complet fara idei.
In lumea mea exista probleme, distres si disperare. Tu pari sa traiesti din ceva comoara ascunsa, in timp ce eu trebuie sa transpir pentru a trai.
Fa cum doresti- esti liber sa parasesti lumea ta pentru a mea.

Cum se face trecerea?

Vezi lumea ta asa cum este, nu cum iti imaginezi a fi. Discriminarea conduce la detasare, detasarea la actiunea corecta, iar asta va construi puntea spre fiinta ta reala. Actiunea este dovada onestitatii. Fa ce ti se spune cu credinta si sarguinta si toate obstacolele se vor dizolva.

Esti fericit?

In lumea ta m-as simti mizerabil. Sa ma trezesc, sa mananc, sa vorbesc, sa dorm din nou- ce aflare in treaba!

Deci nici macar nu vrei sa traiesti?

Sa traiesti, sa mori, ce vorbe fara sens! Cand ma vezi viu, eu sunt mort; cand ma crezi mort, eu sunt viu. Ce incurcat esti!
Da, dificultatile pot fi fizice, emotionale ori mintale insa intotdeauna individuale. Calamitatile la scara larga sunt suma destinelor individuale nenumarate si au nevoie de timp ca sa se linisteasca. Insa moartea nu este o calamitate.
Imagineaza-ti o broasca vietuind sub o piatra. Broasca traieste in armonie perfecta, nederanjata, fara griji. In afara lumea isi vede de mersul ei. Daca broastei i s-ar spune despre lumea din afara, ar zice ca nu exista asa ceva. Lumea mea este armonie si pace. Lumea ta este o lume conceptuala numai, fara existenta. E la fel cu tine- cand ne spui ca lumea noastra nu exista, nu avem un punct comun de discutie⁹⁰. Ori, alt exemplu- merg la doctor cu dureri de stomac. El se uita si zice- nu ai nimic; dar ma doare, zic eu. Durerea ta este numai mintala; dar, spun eu, informatia asta nu rezolva nimic- durerea exista. Tu esti doctorul, vindeca-mi durerea. Daca nu poti, nu esti doctorul meu.
Ai construit un drum insa din lipsa de un pod, nici un vehicul nu poate trece- construieste si podul.
Nu e nevoie de o legatura intre o lume reala si una imaginara, pentru ca nu poate fi una.

Atunci ce-i de facut?

Investigheaza lumea ta, pune-ti mintea, cerceteaza critic ideile pe care le ai despre ea- e suficient.
Lumea este prea mare pentru investigatie. Tot ce stiu este ca eu sunt si lumea este- lumea imi cauzeaza probleme si eu fac probleme lumii.
Experienta mea este ca nu exista probleme, doar armonie. Insa dorinta de armonie creaza durere. Astfel armonia devine samanta haosului si a durerii. Intregul univers de durere este nascut din dorinta.

Renunta dorinta de placere si nu vei mai sti ce este durerea.

De ce sa fie placerea samanta durerii?

Pentru ca de dragul placerii comiti multe pacate si rodul pacatului este suferinta si moartea.
Spui ca lumea nu este de nici un folos- doar necazuri. Simt ca nu e chiar asa. Dumnezeu nu-i asa de prost. Lumea imi pare o intreprindere la scara mare pentru a aduce potentialul in actual, materia la viata, inconstientul in constient. Sa intelegem supremul avem nevoie sa experimentam opozitele. La fel cum un templu se construieste cu piatra si mortar, lemn si fier, sticla si faianta, pentru a face dintr-un om un intelept, un maestru al vietii si al mortii, ai nevoie de materialul experientei. Cum o femeie merge la piata sa cumpere provizii de tot felul, vine acasa, gateste si isi hraneste sotul, asa si noi ne coacem frumos in cuptorul vietii ca sa hranim Dumnezeul nostru.

Pai, daca crezi asa, actioneaza pe ce crezi- hraneste-ti dumnezeul!
Un copil merge la scoala si invata multe lucruri care nu ii vor folosi mai tarziu. Insa in cursul invatarii, creste. Asa si noi, trecem prin nenumarate experiente si le uitam pe toate insa crestem tot timpul. Si ce este inteleptul decat un om cu un geniu pentru realitate! Lumea mea nu poate fi un accident, are sens si trebuie sa fie un plan inapoia ei. Dumnezeul meu are planul.
Daca lumea este falsa, atunci planul si planuitorul sunt falsi.
Din nou negi lumea- nu este punte intre noi.
Nu este nevoie de punte. Greseala ta este sa crezi ca esti nascut. Nu esti si nici nu vei muri insa tu crezi ca ai fost nascut intr-un loc si timp anume si ca trupul asta este al tau.

Lumea este, eu sunt. Astea-s fapte!

De ce sa-ti faci probleme despre lume inainte sa te ingrijesti de tine? Vrei sa salvezi lumea, nu-i asa? Poti sa o salvezi inainte de a te salva pe tine? Si ce inseamna sa salvezi- salvezi de ce/cine? De iluzie! Salvarea consta in a vedea lucrurile asa cum sunt. Cu adevarat iti spun, nu ma vad legat de nimeni si nimic. Nici chiar de un sine, orice ar fi el. Raman pentru totdeauna nedefinit. Sunt- in mine si dincolo- intim si distant/detasat.

Cum ai ajuns asa?

Crezandu-l pe invatatorul meu care mi-a zis ‘tu singur esti’, si nu am avut dubii. Simplu am rumegat indelung ce mi-a spus pana am inteles ca este absolutul adevar.

Convingere prin repetitie?

Prin intelegere. Am gasit ca sunt constient si fericit si numai din greseala am crezut ca datorez fiintarea- constienta- pacea, trupului si lumii de trupuri.

Tu nu esti un om educat. Nu ai citit mult si din ce ai citit ori ai auzit poate ca nu s-au contrazis. Eu sunt bine educat, am citit mult si am gasit ca invatatorii si cartile se contrazic fara nici o speranta de reconciliere. De aceea, orice citesc sau aud, accept cu dubii. ‘O fi ori nu asa’ imi spun ca prima reactie. Si cum mintea mea nu poate sa decida ce este adevarat si ce nu, raman suspendat in incertitudinea mea. In yoga, o minte neincrezatoare este in serios dezavantaj.
Bucuros sa aud asta; invatatorul meu de asemenea m-a invatat sa ma indoiesc de absolut totul, in mod absolut. Mi-a spus: ‘neaga existenta a orice, exceptand sinele tau’. Prin dorinta ai creat lumea de placeri si dureri.

Trebuie sa fie si de dureri?

Cum altfel? Prin natura ei placerea este limitata si tranzitorie. Din durere se naste placerea, cautand sa se implineasca in durere; in schimb se termina in durerea frustrarii si disperarii. Durerea este fundalul placerii, toata stradania pentru placere se naste din durere si se termina in durere.⁹¹
Tot ce spui imi este clar. Insa cand probleme de ordin fizic sau mintal apar, mintea mea devine moale si stearsa, ori cauta disperata o solutie instantanee.
Ce conteaza? Este mintea care este inerta sau agitata, nu tu. Priveste- tot felul de lucruri se intampla in camera asta; le cauzez eu sa se intample? Nu, ele doar se intampla. Asa si cu tine- destinul se desfasoara dupa cum ‘este scris’, actualizand inevitabilul. Nu poti schimba cursul evenimentelor dar poti sa-ti schimbi atitudinea, si ce conteaza este atitudinea ta, nu evenimentul. Lumea este scaunul dorintelor si a temerilor. Nu poti afla pace in ea. Pentru pace trebuie sa lasi lumea, sa mergi dincolo de ea. Fundatia lumii este dragostea de sine. Din cauza ei cautam placerea si evitam durerea. Inlocuieste dragostea de sine/egoista cu dragostea de Sine si imaginea se schimba. Creatorul este suma tuturor dorintelor; lumea este instrumentul implinirii lor. Sufletele iau orice placere doresc din ea si platesc pentru ea cu lacrimi. Timpul le niveleaza pe toate. Legea echilibrului domina suprema.
Ca sa fi supraom trebuie intai sa fi om. A fi om este rezultatul experientelor inumerabile- dorinta genereaza experienta. De aceea la timpul si nivelul ei, dorinta este corecta/dreapta.
Toate aste sunt corecte intr-un fel. Insa vine o zi cand ai strans indeajuns si trebuie sa incepi sa construiesti. Atunci sortarea si aruncarea nefolositorului sunt absolut necesare. Totul trebuie privit cu atentie si nenecesarul distrus fara regrete. Crede-ma, nu poti zice ca este prea multa distrugere. Pentru ca in realitate, nimic nu are valoare. fi pasionat de dispasiune- asta e tot.

24. Dumnezeu este a-toate-facatorul, inteleptul- nefacatorul

Intrebare: Oameni luminati sustin ca lumea nu este nici un accident si nici un joc a lui Dumnezeu, ci rezultatul si expresia unui atotputernic plan tintind sa trezeasca si sa dezvolte constienta in univers. De la neviata la viata, de la inconstienta la constienta, de la joasa inteligenta la cea sclipitoare, de la intelegere gresita la claritate- asta-i directia pe care lumea se misca fara incetare. Desigur, exista momente de pauza si aparenta intunecime cand universul apare dormant insa asta nu dureaza si munca asupra constientei continua. Din perspectiva noastra, lumea este un loc de plans din care sa evadam cat de repede posibil, cu orice cost. Cei iluminati vad lumea ca buna, servind un scop bun. Nu neaga ca lumea este o structura mintala si ca in cele din urma toate sunt una, insa zic ca structura are un rol, servind o cauza suprem necesara. Ce numim vointa lui Dumnezeu nu este un capriciu al unei zeitati jucause ci expresia unei necesitati absolute de a creste in intelepciune si putere, pentru a actualiza potentialul infinit al vietii si constientei. La fel cum un gradinar creste flori din o mica samanta la perfectiune glorioasa, asa si Dumnezeu in gradina sa cultiva, intre altele, oameni in supraoameni, care cunosc si iubesc, muncind alaturi de el. Cand Dumnezeu se odihneste, aceia a carora crestere nu a fost completata, devin inconstienti pentru o vreme in timp ce cei perfecti, care au trecut de toate formele si continutul constientei, raman constienti de tacerea universala. Cand vine timpul pentru nasterea unui nou univers, adormitii se trezesc si incep munca lor. Cei mai avansati se trezesc primii si pregatesc terenul pentru cei mai lenesi, care astfel gasesc forme si modele de comportament potrivite pentru cresterea lor. Asa merge povestea. Diferenta cu invatatura ta este ca tu insisti ca lumea nu este buna si trebuie evitata. Se spune ca dezgustul pentru lume este o etapa trecatoare, necesara insa temporara, ce curand va fi inlocuita de o dragoste ce permeaza totul si o vointa constanta de a lucra cu Dumnezeu.

Maharaj: Tot ce spui este valabil pentru calea de inceput. Pe calea de intoarcere, negare sinelui este necesara. Eu imi iau pozitia unde nimicul domneste- cuvinte si ganduri nu pot ajunge acolo, pentru minte totul fiind intuneric si tacere. Aici constienta incepe sa vibreze trezind mintea care proiecteaza lumea, construita din memorie si imaginatie. Odata ce lumea apare, tot ce spui poate fi asa. Este in natura mintii sa imagineze teluri si sa se straduiasca sa le atinga, sa caute mijloace si cai, sa expuna viziune, energie si curaj. Astea sunt atribute divine si nu le neg insa eu aleg un punct de vedere unde nu exista diferente, unde nu exista lucruri si nici minti care sa le creeze. Acolo sunt acasa. Orice s-ar intampla, nu ma afecteaza- lucrurile actioneaza doar asupra lucrurilor, atata tot. Nelimitat de memorie si asteptari, sunt proaspat, inocent si total deschis. Mintea este un lucrator grozav si necesita odihna. Neavand nevoie de nimic sunt netemator- de ce ori de cine as fi?! Nu exista separatie, noi nu suntem entitati separate. Exista doar un singur sine, realitatea suprema, in care personalul si impersonalul sunt una.

Tot ce vreau este sa fiu in stare sa ajut lumea.
Cine zice ca nu poti sa ajuti? Ti-ai pus in cap ce inseamna a ajuta si cum trebuie sa arate si ai intrat intr-un conflict intre ce poti si ce ar trebui, intre abilitate si necesitate.

Dar de ce asa?

Mintea ta proiecteaza o structura si te identifici cu ea. Este in natura dorintei sa ceara mintii sa creeze o lume pentru a o satisface. Chiar si o mica dorinta poate incepe un sir lung de actiuni; ce sa mai vorbim atunci de o dorinta mare. Dorinta poate produce un univers; puterile ei sunt miraculoase. La fel cum un chibrit poate aprinde o padure, asa si dorinta aprinde focul manifestarii. Scopul creatiei este precis implinirea dorintei. Dorinta poate fi nobila sau nu, spatiul este neutru- poate fi umplut cu orice. Trebuie sa fi foarte atent la ce doresti. Cat despre cei pe care vrei sa-i ajuti, sunt in lumile lor din cauza dorintei pe care o au. Tu doar poti sa-i inveti sa aiba dorinte drepte ca sa poata sa se ridice deasupra si sa fie liberi de impulsul de a crea si recrea lumi de dorinte, cuiburi de durere si placere.
O zi trebuie sa vina cand spectacolul se termina- omul trebuie sa moara, universul sa se sfarseasca.
La fel cum un om care doarme uita toate si se trezeste la o noua zi, sau moare si intra intr-o viata noua, asa si lumile de dorinte si temeri se dizolva si dispar. Insa martorul universal, sinele suprem nu doarme si nici nu moare vreodata. In eternitate, marea inima bate si cu fiecare bataie un nou univers vine la viata.

Este constient?

Este dincolo de orice mintea poate produce, este dincolo de a fi si de a nu fi, este da-ul si nu-ul la toate, dincolo si inauntru lor, creind si distrugand, inimaginabil real.

Este Dumnezeu si inteleptul una ori sunt distincti?

Sunt una.
Trebuie sa existe o diferenta.
Dumnezeu este atoatefacatorul; inteleptul este ne-facatorul. Dumnezeu nu spune ‘eu le fac pe toate’; in Dumnezeu toate se intampla dupa natura lor. Pentru intelept, toate sunt facute de Dumnezeu. El nu vede nici o diferenta intre Dumnezeu si natura. Si Dumnezeu si inteleptul se cunosc pe sine ca centrul imobil al mobilitatii, martorul etern a ceea ce este trecator. Centrul este un punct de eter iar martorul unul de luciditate pura; se cunosc pe sine ca fiind nimic, de aceea nimic nu le poate rezista.

Cum arata si se simte asta in experienta ta personala?

Fiind nimic, sunt totul. Totul este eu si al meu. La fel cum corpul meu se misca doar prin simplul gand al miscarii, astfel lucrurile se intampla cand ma gandesc la ele. Insa eu nu fac nimic- sunt doar cel care vede ce se intampla.⁹²
Lucrurile se intampla cum vrei sau vrei/accepti sa se intample asa cum se intampla?
Ambele- accept si sunt acceptat; sunt totul si toate sunt eu. Fiind lumea nu mi-e teama de lume; fiind totul de ce sa-mi fie frica?! Apei nu-i este frica de apa, nici focului de foc. De asemenea nu mi-e teama pentru ca nu sunt ceva- care sa poata simtii frica de a fi in pericol. Nu am forma sau nume. Este atasamentul de un nume si o forma care sustine frica. Eu sunt neatasat- sunt nimic si nimicului nu-i este frica de ceva. Dimpotriva- tuturor le este frica de nimic pentru ca atunci cand un lucru atinge nimicul, devine nimic. Este ca o fantana fara fund- orice cade in ea, dispare.
Nu-i Dumnezeu o persoana?
Atata vreme cat tu te gandesti pe tine ca persoana, el este persoana. Cand te sti ca tot ceea ce este, el este tot ceea ce este.

Pot schimba faptele schimbandu-mi atitudinea?

Atitudinea este faptul. Uite, mania- eu pot fi furios, pasind prin camera incolo si incoace; in acelasi timp stiu ce sunt- un centru de intelepciune si dragoste, un atom de existenta pura. Totul se naruie si mintea intra in tacere.

Totusi, uneori apari manios.
Pe cine sa fiu si pentru ce? Mania vine si se dizolva cand imi amintesc de mine. Este totul un joc al calitatii materiei cosmice. Cand ma identific cu ea, devin sclavul ei; cand raman detasat, ii sunt stapan.⁹³

Poti influenta lumea prin atitudinea ta? Separandu-te de lume pierzi orice speranta de a o ajuta.

Cum adica, cand totul este eu, unde este nevoia de ajutor?! Nu ma identific cu nici un corp in particular pentru ca toate sunt eu, atat particularul cat si universalul.
Poti sa ma ajuti pe mine, persoana particulara?
Dar ajut tot timpul- dinauntru. Eu si tu suntem una; eu o stiu dar tu nu. Asta-i toata diferenta, dar nu poate dura.
Si cum poti ajuta lumea intreaga?
Gandhi e mort dar mintea sa ramane in lume. Gandul inteleptului imbiba umanitatea si lucreaza neincetat pentru bine. Fiind anonim, venind dinauntru este cu atat mai puternic/efectiv. Asa se imbunatateste lumea- internul ajutand si binecuvantand externul. Cand inteleptul moare, el nu mai este, in acelasi sens in care un rau nu mai exista cand intra in mare, numele, forma nu mai sunt insa apa ramane si devine una cu oceanul. Cand un intelept se uneste cu mintea universala, toata bunatatea si intelepciunea lui devin mostenirea umanitatii ridicand fiecare fiinta umana.
Suntem atasati de personalitatea noastra, valoram mult individualitatea si unicitatea. Tu se pare ca le denunti ca nefolositoare. La ce bun pentru noi nemanifestatul, nimicul pe care-l promovezi?
Nemanifestat, manifestat, individualitate, personalitate... toate astea sunt doar cuvinte, pareri, atitudini mintale- nu este realitate in ele. Realul este cunoscut in tacere. Te agati de personalitate insa esti constient ca esti o persoana doar cand ai probleme; cand nu ai, nu te gandesti la tine.
Nu mi-ai raspuns- care este folosul nemanifestatului?
Trebuie sa dormi ca sa te trezesti. Trebuie sa mori ca sa traiesti, trebuie sa te topesti ca sa te formezi din nou. Trebuie sa distrugi ca sa construiesti, sa anihilezi inainte sa creezi. Supremul este solventul universal, corodeaza fiecare vas, arde fiecare obstacol. Fara negarea absoluta a toate, tirania lucrurilor este absoluta. Supremul este armonizatorul ultim, garantorul balantei ultime si perfecte- a vietii in libertate. Te dizolva si astfel reafirma fiinta ta adevarata.
Toate bune la nivelul asta insa cum se aplica in viata cotidiana?
Viata cotidiana este o viata de actiune. Fie ca-ti place ori ba, trebuie sa functionezi. Orice faci pentru tine se acumuleaza si devine exploziv; intr-o zi va bubui si va face haos in tine si in lumea ta. Cand te minti ca lucrezi pentru binele tuturor este si mai rau pentru ca nu ar trebui sa te ghidezi dupa ideile tale in a crede ce este bun pentru altii. Omul care pretinde ca stie ce este bun pentru altii este periculos.
Cum sa lucrezi atunci?
Nici pentru tine si nici pentru altii, lucreaza de dragul muncii. Un lucru care merita facut are scop si insemnatate in el insusi. Nu fa nimic ca sa devina un mijloc pentru altceva. Nu incatusa. Dumnezeu nu a creat un lucru sa serveasca altul; fiecare este facut pentru el insusi. Pentru ca este facut pentru el insusi, nu incurca altele. Tu folosesti lucruri si oameni pentru scopuri straine lor si creezi haos in lume si in tine.
Fiinta noastra reala este cu noi tot timpul, zici tu; cum se face ca eu nu observ asta?⁹⁴

Da, esti in permanenta supremul insa atentia ta este fixata pe lucruri, fizice sau mintale. Cand atentia ta se retrage de pe un lucru si inainte sa aterizeze pe altul, esti fiintare pura. Cand practici discriminarea si detasarea, pierzi din vedere starile senzoriale si mintale si fiintarea pura se reveleaza ca stare naturala.

Cum scapi de sensul separarii?
Focusand mintea pe ‘eu sunt’, pe sentimentul fiintarii. Aici ‘eu sunt asa si pe dincolo’ dispare, ‘eu sunt martorul’ ramane si asta de asemenea se transforma in ‘eu sunt totul’. Atunci totul devine Unul, neseparat de mine. Abandoneaza ideea de un ‘eu’ separat si intrebarea ‘a cui este experienta?’ nu va rasari.⁹⁵
Tu vorbesti din experienta, cum pot sa o fac a mea?
Tu vorbesti de experienta mea ca ceva diferit de a ta pentru ca crezi ca suntem separati insa nu e asa. La un nivel mai adanc experienta mea este si a ta. Scufunda-te adanc in tine insuti si o vei gasi usor si simplu; mergi pe directia ‘eu sunt’.

25. Agata-te de ‘eu sunt’

Intrebare: Esti vreodata bucuros ori trist, cunosti bunastarea ori mizeria?

Maharaj: Spune-le cum vrei; pentru mine sunt doar stari mintale care nu ma obliga la nimic caci eu nu sunt mintea.

Este dragostea o stare mintala?

Din nou, depinde ce intelegi prin dragoste. Dorinta este desigur o stare mintala insa intelegerea unitatii este dincolo de minte. Nimic nu exista izolat- totul este sinele, sinele meu. Sa ma vad in toti si pe toti in mine, este dragoste, fara indoiala.

Cand vad ceva placut, il doresc- cine exact doreste, mintea sau sinele?

Intrebarea este pusa gresit- nu ‘cine’; ‘cine’ nu exista. Apar in existenta- dorinta, frica, furie... si mintea spune- asta-s eu, astea sunt ale mele. Nu exista lucru care poate fi chemat ‘eu’ sau ‘al meu’.⁹⁶ Dorinta este o stare mintala, perceputa si etichetata de catre minte. Fara ca mintea sa numeasca si sa perceapa, unde este dorinta?
Desigur, dand nume lucrurilor nu poate sa mearga dincolo de minte insa perceptia este constienta insasi.

Cand cineva moare, ce exact se intampla?

Nimic se intampla; nimic a fost, nimic ramane.

Evident ca este o diferenta intre viata si moarte; tu vorbesti de cei in viata ca de morti si de morti ca de vii.
De ce te ingrijesti de moartea unui om cand milioane mor in fiecare zi? Intregi galaxii implodeaza si explodeaza in fiecare clipa- trebuie sa plang pentru fiecare? Un lucru imi este clar- tot ce este, traieste si se misca avandu-si fiinta in constienta dar eu sunt dincolo de ea; eu sunt in ea ca martor si dincolo de ea ca existenta.⁹⁷

Desigur ca iti pasa cand copilul tau e bolnav, nu-i asa?

Nu ma perpelesc. Fac necesarul si nu ma ingrijorez de viitor. Un raspuns corect in orice situatie este natura mea.⁹⁸ Nu ma opresc sa planuiesc ce am de facut- actionez si merg mai departe. Rezultatele nu ma afecteaza- nu-mi pasa daca sunt bune sau rele. Oricare ar fi, daca se intorc impotriva-mi, le tratez cum trebuie- ca situatii noi. Mai bine zis, observ cum sunt tratate ca noi. Nu exista un sentiment de tel in ceea ce fac. Lucrurile se intampla cum se intampla nu pentru ca eu fac sa se intample ci pentru ca eu sunt ceea ce se intampla. In realitate, nimic nu se intampla. Cand mintea este nelinistita, apare ca luna dansand pe apa unui lac tulburata de vant.Totul este aparenta datorata ideilor false.
Desigur ca esti constient de multe lucruri si actionezi in functie de natura lor. Tratezi un copil ca pe un copil si un adult ca pe un adult.
La fel cum gustul sari permeaza intregul ocean si fiecare strop de apa are acelasi gust, astfel fiecare experienta imi da gustul realitatii, mereu proaspata experienta a fiintei mele.

Exist eu in lumea ta la fel cum tu existi in a mea?

Da, tu esti si eu sunt. Insa numai ca puncte in constienta; in afara de ea, nu existam. Asta trebuie bine inteles- lumea atarna de ata constientei; nu constienta- nu lume.

Sunt multe puncte in constienta; cate puncte atatea lumi?

Ia visul de exemplu. Intr-un spital sunt multi pacienti, toti dormind, toti visand, fiecare cu visul lui privat, nelegat, neafectat de a celorlalti, avand un singur factor comun- boala. In mod similar, am divortat in imaginatia noastra de lumea reala a experientei comune si ne-am inchis intr-un nor personal de dorinte si temeri, imagini si ganduri, idei si concepte.
Asta pot intelelge dar care poate fi cauza imensei varietati a lumilor personale?
Varietatea nu este asa de mare. Toate visurile sunt supraimpuse peste lumea comuna. Intr-o oarecare masura se influenteaza unul pe altul. Unitatea de baza opereaza insa. La radacina este uitarea de sine; ignoranta a ceea ce sunt.

Ca sa uit, trebuie sa stiu; am stiut ce sunt inainte sa uit?

Desigur, uitarea de sine vine cu cunoasterea de sine. Constienta si inconstienta sunt doua aspecte ale vietii, coexista. Ca sa sti lumea te uiti pe tine, cand atentia este pe tine, uiti lumea⁹⁹. Ce este lumea in cele din urma decat o colectie de memorii. Agata-te de singurul lucru care merita- ‘eu sunt’ si lasa tot restul sa plece. Asta-i lucrarea ta; in intelegerea sinelui nu este nimic de tinut minte si nimic de uitat. Totul este cunoscut, nimic nu este amintit.
Care e cauza uitarii sinelui?

Nu este cauza pentru ca nu este uitare. Starile mintale se succed, fiecare obliterand pe cea dinainte. Amintirea de sine este o stare mintala, uitarea de sine, o alta. Alterneaza ca ziua si noaptea; realitatea este dincolo de ele.¹⁰⁰
Desigur ca trebuie sa fie o diferenta intre a uita si a nu sti. A nu sti nu are cauza. A uita presupune cunostinta anterioara si de asemenea capacitatea de a uita. Nu pot sa investighez cauza nestiintei insa uitarea trebuie sa aiba un substrat.
Nu exista a nu sti; exista doar a uita. A uita este la fel de simplu ca si a-ti aminti.

Nu este o calamitate sa-ti uiti sinele?

La fel de rea ca si cand sa-ti amintesti de persoana ta continuu. Exista o stare intre a uita si a nu uita- starea naturala. A-ti aminti, a uita, astea-s stari mintale, conditionate de gand, de cuvinte. Ia de exemplu ideea de a fi nascut. Mi s-a spus ca am fost nascut- nu-mi amintesc. Mi se spune ca voi muri- nu ma astept la asta. Imi spui ca am uitat ori ca imi lipseste imaginatia insa simplu nu pot sa-mi amintesc ce nu s-a intamplat, nici nu astept imposibilul speculat. Corpuri se nasc si corpuri mor dar ce treaba am eu? Trupuri vin si ies din constienta iar constienta insasi are radacinile in mine. Eu sunt viata si ale mele sunt mintea si trupul.
Spui ca la radacina lumii sta uitarea de sine. Sa uiti trebuie sa iti amintesti- ce am uitat sa-mi amintesc? Nu am uitat ca eu sunt.
Acest ‘eu sunt’ poate fi de asemenea parte din iluzie.

Cum se poate asta? Nu poti sa-mi dovedesti ca nu exist; chiar cand convins ca nu sunt, sunt.

Realitatea nu poate fi dovedita sau negata. Prin minte, nu poti, dincolo de minte, nu ai nevoie. In real, intrebarea ‘ce este real?’ nu vine. Manifestul si nemanifestul nu sunt diferite.
In cazul asta totul este real.

Eu sunt totul, in mine totul este real, aparte de mine nimic nu este real.

Nu cred ca lumea este rezultatul unei greseli.

Poti spune asta numai dupa o investigatie completa, nu inainte. Desigur, cand discerni si dai drumul la tot ce nu este real, numai realul ramane. Insa nu lasa vorbele sa te prosteasca.
Din timpuri immemoriale, dupa inumerabile nasteri, am construit, imbunatatit si infrumusetat lumea mea. Nu este perfecta dar nici ireala, este un proces.
Gresesti- lumea nu are existenta aparte de tine; fiecare moment este numai o reflectie a ta, tu o creezi si tu o distrugi.
Si o construiesc din nou, imbunatatita.
Sa o imbunatatesti trebuie sa nu-ti placa si sa o distrugi. Trebuie sa mori ca sa traiesti, nu exista renastere fara moarte.
Universul tau este perfect, al meu este in prefacere.
Universul tau personal nu exista de unul singur; este doar o perspectiva limitata si distorsionata a realului. Nu universul are nevoie de imbunatatiri ci felul in care tu vezi lucrurile.

Dar dumneata, cum le vezi?

Ca pe o scena pe care drama lumii se joaca. Calitatea performantei este tot ce conteaza, nu ce actorii spun si fac dar cum spun si fac.
Nu-mi place ideea asta actoriceasca; mai degraba as compara lumea cu un santier in care toti suntem constructori.

Esti prea constipat- care-i baiul cu joaca? Ai un scop doar atata vreme cat nu esti complet; pana atunci, sa te completezi este scopul. Dar cand devi complet in tine insuti, total integrat- inauntru si inafara, atunci te bucuri de univers, nu mai muncesti in constructii. Celor neintegrati li se poate parea ca muncesti din greu insa asta e iluzia lor. Sportivii apar sa faca eforturi imense insa singurul lor motiv este sa se joace si sa-si arate indemanarea.

Vrei sa spui ca Dumnezeu doar se joaca, ca actiunile lui nu au nici un scop?

Dumnezeu nu este numai adevarat si bun, el este de asemenea frumos. El creaza frumusete pentru bucuria actiunii.

Pai atunci bucuria este scopul creatiei lui.

De ce ai nevoie sa introduci scopuri? Scopurile implica miscare, schimbare, un sens de imperfectiune. Dumnezeu nu tinteste sa faca frumusete; orice face are amprenta frumusetii. Vrei sa spui ca o floare incearca sa fie frumoasa cu vreun scop? Este frumoasa prin natura ei, la fel Dumnezeu este perfectiunea insasi, nu un efort indreptat spre perfectiune.¹⁰¹

Scopul se implineste in frumusete.

Ce este frumusetea? Ceea ce este perceput cu blandete si pace, in fericire este frumos. Fericirea asta este esenta frumosului.
Fericirea nu este constanta- unde fuge?
Fi pe deplin constient de fiintare, de fiinta ta si vei fi in fericire continuua simtita ca pace si bucurie de a fi. Pentru ca iti indrepti atentia spre ceea ce nu esti, pierzi sensul bunastarii= a starii bune.
Exista doua cai inaintea noastra- cea a efortului spiritual si cea a lumii, a savurarii placerilor vietii. Amandoua duc la acelasi scop- eliberarea¹⁰².

De ce numesti placerea o cale; cum poate imbuibarea sa duca la perfectiune?

Cel ce renunta la lume va gasi realitatea, cel ce savureaza placerea de asemenea.
Cum asa- nu sunt cele doua contradictorii?
Extremele se intalnesc. Epicurismul perfect este mai dificil decat ascetismul. Eu sunt un om umil si nu imi permit sa judec. In cele din urma fiecare cauta fericirea- ascetul si epicurianul, egal. Ascetul o vrea permanenta in timp ce epicurianul este multumit cu intermitenta. De multe ori epicurianul se straduieste mai tare decat ascetul.
Ce valoare are fericirea ta cand trebuie sa sclavagesti si suferi pentru ea? Fericirea adevarata este spontana si fara efort.
Toate fiintele cauta fericirea. Mijloacele difera, unii cauta inauntru altii in afara; au nevoie unii de altii.
Placerea si durerea altereneaza; fericirea nu depinde de ele. Ce poti cauta si gasi nu este real¹⁰³. Gaseste ce nu ai pierdut vreodata, ceea ce nu poate fi instrainat.

26. Personalitatea, un obstacol

Intrebare: Din cate inteleg, lumea este o scoala spirituala iar viata practica ei. Toata lumea se straduieste spre perfectiune si ce este disciplina spirituala altceva decat straduinta. Insa nu este nimic de dispretuit in felul in care omul de rand isi duce viata; el se straduieste la fel de mult si sufera la fel ca si ascetul dedicat practicii sale spirituale, numai ca nu este consitent de scopul vietii lui.

Maharaj: In ce fel este asemanator omul tau obisnuit cu ascetul?

Scopul lor ultim este acelasi. Ce ascetul primeste prin renuntare, omul de rand obtine prin experienta de viata. Calea experientei este inconstienta si de aceea repetetiva si indelungata in timp ce calea ascetului este deliberata, intensa, rapida.
Poate ca perioadele de ascetism si viata lumeasca alterneaza- intai lumea dupa aia viata spirituala, apoi cea lumeasca din nou si cea ascetica iarasi.

In ce scop?

Dorinte slabe pot fi inlaturate prin introspectie si meditatie insa cele puternic inradacinate trebuie implinite si roadele lor, dulci sau amare, gustate.
De ce atunci sa platim tribut ascetului si sa il desconsideram pe omul lumesc? Toti sunt asceti intr-un fel.
La scara valorilor umane, efortul deliberat este considerat superior. In realitate, ambii, ascetul cat si omul de rand isi urmeaza natura proprie in functie de circumstante si oportunitati. Viata ascetului este guvernata de o singura dorinta- aflarea adevarului; omul lumesc serveste mai multi stapani. Insa lucrurile se pot inversa- ascetul sa o ia razna pentru o vreme si omul nostru sa se dedice vietii aspre, ascetice. In final rezultatul este acelasi.¹⁰⁴
Buddha a zis ca este extrem de important sa auzi ca iluminarea exista, o transformare radicala in constienta. Vestea buna este comparata cu o scanteie intr-o incarcatura de bumbac; lent insa fara incetare totul se va schimba in scrum. Astfel vestea buna a iluminarii va aduce transformarea, mai devreme ori mai tarziu.
Da, la inceput auzind, apoi amintind, cugetand si asa mai departe. Suntem pe teren cunoscut- omul care a auzit vestea buna devine spiritual in timp ce restul continua lumeste.

Insa tu accepti ca traind viata de rutina si corvoada a cotidianului, fiind nascut pentru a muri si a muri pentru a fi nascut, il avanseaza pe om prin volumul ei, la fel cum un rau isi gaseste calea spre mare prin volumul mare de apa strans.

Inainte ca lumea sa fie, constienta a fost. Lumea vine in existenta si dureaza in constienta, dizolvandu-se in cele din urma, constienta devenind pura. La radacina ei este sentimentul ‘eu sunt’. Gandul mintii- ‘lumea este’ este secundar caci pentru a fi, nu am nevoie de lume, lumea are nevoie de mine.¹⁰⁵
Dorinta de a trai este covarsitoare.
Dar si mai covarsitoare este aceea de a fi liber de dorinta de a trai.
Libertatea pietrei?
Da, a pietrei si mai mult... libertate nelimitata si constienta.
Pentru acumularea de experienta nu ai nevoie de personalitate?
Cum este acum, personalitatea este doar un obstacol. Identificarea cu trupul este in regula pentru un infant insa adevarata crestere este numai dupa ce dai trupul deoparte. Normal, omul ar trebui sa depaseasca dorintele trupesti devreme in viata; chiar si omul de rand care nu refuza ispitele lumesti, nu trebuie sa le doreasca din nou dupa ce le-a gustat. Obiceiul, dorinta de repetitie innamoleste atat calea ascetului cat si a omului lumesc.
Pentru ce insisti in a nega importanta persoanei? Personalitatea este un fapt primar al existentei. Ocupa intreaga scena.
Cata vreme nu vezi ca este numai obisnuinta bazata pe memorie, manat de dorinta, te vei identifica cu o persoana, traind, simtind, gandind, activ ori pasiv, multumit ori indurerat. Intreaba-te- este asa? Cine sunt eu? Ce este in spatele a toate astea, si in curand iti vei vedea greseala. Este in natura greselii sa dispara cand este vazuta. In yoga mintii menitonata in Rig-Veda telul este mariajul dintre viata si minte.
Ce inseamna mariajul intre viata si minte?
A trai spontan in luciditate, constient si fara efort, total interesat in viata- toate astea sunt implicate. Sharada Devi isi certa discipolii pentru prea mult efort. Ii compara cu fructele de mango care sunt culese inainte sa fie coapte. ‘La ce graba’, zicea ea- ‘asteapta pana cand esti bine copt, moale si dulce’. Cata dreptatea avea! Sunt atatia care iau rasaritul drept amiaza, o experienta trecatoare ca intelegere deplina a adevarului, prin mandrie desarta distrugand putinul pe care l-au castigat. Umilitatea si tacerea sunt esentiale pentru incepator dar si pentru cel avansat. Numai un intelept bine copt isi poate permite sa fie spontan.
Se pare ca exista scoli de yoga unde fiecare student, dupa ce s-a maturizat este obligat sa pastreze tacerea 7, 12, 15 sau chiar 25 de ani. Chiar si Ramana Maharshi si-a impus-o siesi 20 de ani inainte ca sa inceapa sa instruiasca pe altii.
Da, fructul trebuies sa fie copt. Pana atunci, disciplina, trairea in luciditate, trebuie sa continue. Gradual, practica/exercitiul spiritual devine din ce in ce mai subtil pana ajunge fara forma/habitual.
Krishnamurti de asemenea vorbeste despre trairea in luciditate.
El intotdeauna tinteste direct supremul. Da, in cele din urma toate practicile spirituale se sfarsesc prin mariajul constientei (mireasa) cu viata (mirele). Constienta si viata se intalnesc in beatitudinea existentei pure. Pentru a cunoaste pacea eterna/beatitudinea existentei pure este nevoie de intalnirea lor, de contact, de afirmarea unitatii in dualitate.¹⁰⁶
Si Buddha a zis ca pentru a obtine nirvana trebuie sa fi in contact cu fiinte vi. Constienta are nevoie de viata sa creasca.
Lumea insasi este contact- totalitatea tuturor contactelor actualizate in constienta. Spiritul atinge materia dand nastere constientei care cand patata de memorie si expectatii, devine robie¹⁰⁷. Experienta pura nu leaga; experienta prinsa intre dorinta si frica este impura si creaza destinul/karma.
Poate exista fericire in unitate? Nu implica fericirea nevoia de contact, de dualitate deci?
Nimic gresit cu dualitatea atata vreme cat nu creaza conflict. Multiplicitatea si varietatea fara contradictii este bucurie. In constienta pura este lumina; pentru caldura, contactul este necesar. Deasupra unitatii existentei este uniunea dragostei. Dragostea este semnificatia si scopul dualitatii.
Eu am fost adoptat- nu-mi cunosc tatal iar mama a murit la nasterea mea. Tatal meu adoptiv m-a adoptat aproape accidental ca sa o multumeasca pe sotia lui care nu avea copii. El este un om simplu, sofer pe camionul lui. Mama tine casa. Eu am 24 de ani acum. In ultimii doi ani am calatorit, nelinistit, cautand. Vreau sa traiesc o viata buna, sfanta. Ce e de facut?
Du-te acasa, preia business-ul tatalui tau, ai grija de parintii tai in anii lor inaintati. Insoara-te cu fata care te asteapta, fi loial, simplu, umil. Ascunde-ti virtutile, traieste in tacere. Cele cinci simturi si calitatile tale naturale impreuna cu ‘eu sunt’ te vor invata tot ce ai nevoie sa sti. fi atent, investigheaza neincetat. Asta-i tot¹⁰⁸.
Daca, simplu, doar a trai viata elibereaza, de ce nu sunt toti eliberati?
Toti sunt; nu ce traiesti ci cum traiesti este ce conteaza. Ideea de eliberare/mantuire este de importanta maxima. Numai stiind ca exista o astfel de posibilitate schimba perspectiva. Este ca un chibrit intr-un munte de rumegus. Toti marii invatatori nu au facut altceva decat sa aprinda o scatenie de adevar ca sa arda un munte de minciuna. Opusul este de asemenea adevarat- soarele dreptatii ramane ascuns dupa norul identificarii de sine cu trupul.
Raspandind vestea buna a eliberarii pare foarte importanta.
Numai auzind-o este o promisiune de mantuire. Intalnirea unui invatator/indrumator este o promisiune indoita. Perfectiunea este datatoare de viata si libertate.
Gandeste inteleptul vreodata ‘sunt intelept?’ Nu se minuneaza cand oamenii il preamaresc? Nu se considera el insusi a fi nimic decat un om ordinar?
Nici ordinar, nici extraordinar. Doar o fiinta lucida si intens afectiva. Se priveste pe sine fara a se indulcii in definitii si identificari fabricate de mintea-i proprie; nu se cunoaste ca ceva aparte de lume- el este lumea. Este complet detasat de sine ca unul foarte bogat care isi imparte bogatia neincetat. Nu este bogat, caci nu are nimic; nu este nici sarac, pentru ca da din abundenta- este numai fara proprietate. Inteleptul este fara ego- a pierdut capacitatea de a se identifica cu orice¹⁰⁹. Este dincolo de spatiu si timp, dincolo de lume, dincolo de cuvinte si ganduri.

Ei bine... asta este un mister adanc pentru mine; eu sunt un om simplu.

Esti tu cel complex, misterios si greu de inteles. Eu sunt simplicitatea intruchipata in comparatie cu tine- eu sunt ce este, fara vreo distinctie in interior sau exterior, al meu si al tau, bun si rau... Ce este lumea, eu sunt; ce sunt eu, lumea este.

Cum se face ca fiecare om isi creaza lumea proprie?

Cand un numar de oameni dorm, fiecare viseaza propriul vis; numai la desteptare ideea de vise diferite apare si apoi dispare cand toate sunt vazute ca vise, ca ceva imaginat si fara consecinta palpabila starii de veghe.

Chiar si visele au o fundatie.

In memorie doar, si chiar si atunci- amintitul visului este doar un alt vis. Memoria falsului nu poate da nastere decat falsului. Nimic gresit cu memoria¹¹⁰- ce este fals este continutul- aminteste-ti fapte, uita opinii.

Ce este un fapt?
Ce este perceput in luciditate pura, neafectat de dorinta.

27. Neinceputul incepe mereu

Intrebare: Deunazi te intrebam despre cele doua moduri de a creste- prin renuntare pe calea ascetica si prin indulcirea de sine pe calea lumii. Diferenta nu este asa de mare precum pare- ascetul renunta ca sa-si faca placerea, pe cand omul lumii isi face placere renuntand. Ascetul renunta primul.

Maharaj: Si ce daca? Lasa ascetul la ascetismul sau si pacatosul pacatelor sale.

Calea indulgentei imi pare mai buna. Ascetul este ca un mango verde cules prematur si pus intr-un cos. Fara aer si supraincalzit se coace insa isi pierde gustul pe cand fructul de pe copac creste normal- savuros. Insa ascetul primeste laude si pacatosul blesteme. Eu vad calea lumeasca mai buna. Am vazut asceti si efortul lor deosebit. Chiar cand isi dau seama ca este ceva amar in el. Ei isi petrec timpul in transe iar cand vorbesc doar repeta scritpurile. Sunt ca florile- perfecti insa raspandind parfumul doar pe o raza mica. Altii sunt ca padurea- bogati, variati, imensi, plini de surprize- o lume in ei insisi. Trebuie sa fie un motiv in diferenta asta.
Hai c-ai zis-o, dupa tine unul se sfrijeste in ascetism pe cand celalalt infloreste in pacat!
Nu-i asa?! Ascetului ii este frica de viata si cauta pacea pe cand lumetul este aventuros, plin de spirit, mergand inainte. Ascetul este legat de un ideal pe cand omul lumii este gata sa exploreze.
Este o chestiune de a dori mult ori de a fi satisfacut cu putin. Ascetul este ambitios pe cand omul lumesc aventuros doar, aparand sa fie mai bogat si interesant insa in realitate nu-i asa. Ascetul este ingust si ascutit ca lama cutitului; trebuie sa fie ca sa taie adanc in multele straturi ale iluziilor lumii. Omul lumii se inchina la mai multe altare pe cand ascetul nu serveste pe nimeni decat pe sinele sau real. Nu are sens sa-i pui in opozitie pe cei doi. Calea spre afara precede in mod necesar calea intoarcerii. Sa fi spectator si sa judeci dand puncte este ridicol. Totul contribuie la perfectiunea ultima. Se spune ca realitatea are trei aspecte- adevar, cunoastere, fericire. Cel ce stie adevarul devine ascet, cel ce cauta cunoastere, intelept, iar cel ce cauta fericirea, om de actiune.

Ni se vorbeste de fericirea non-dualitatii.

Fericirea aceea este mai mult o pace infinita. Placerea si durerea sunt fructele actiunii- drepte si nedrepte.

Ce le diferentiaza?

Diferenta este intre a da si a apuca; in cele din urma devin una.

Daca nu este diferenta in scop, de ce sa discriminezi intre modalitati?

Lasa-l pe fiecare naturii sale. Scopul ultim va fi servit in orice caz. Toate clasificarile tale sunt bune insa ele nu exista in cazul meu. La fel cum descrierea unui vis poate fi detaliata si precisa fara insa a avea o fundatie, asa si sabloanele tale se potrivesc la nimic altceva decat presupunerilor tale. Incepi cu o idee si sfarsesti cu aceeasi idee imbracata diferit. Unul si toti sunt acelasi lucru. Aceeasi constienta apare ca existenta si ca pace. Constienta in miscare este existenta; existenta este pace nemiscata.

Totusi faci distinctie intre miscare si nemiscare.

Ne-distinctia vorbeste in tacere. Cuvintele fac distinctii; nemanifestatul nu are nume, toate numele se refera la manifestare. Este nefolositor sa te lupti cu cuvintele sa incerci sa exprimi ceea ce este dincolo de cuvinte. Toate diviziunile sunt in minte; nici una nu exista in realitate. Miscare si nemiscare sunt stari ale mintii si una nu exista fara alta. In ele insele, nimic nu se misca, nimic nu ramane nemiscat. Este o greseala de baza sa atribui constructiilor mintale existenta absoluta¹¹¹. Nimic nu exista in izolare.

Pari sa identifici nemiscarea cu starea suprema.

Nemiscare este o stare a mintii ori o stare a fiintarii. Prima vine si pleaca pe cand adevarata nemiscare este inima actiunii. Din nefericire, limbajul este o unealta mintala si lucreaza doar in contrarii.

Ca martor, esti activ sau pasiv?

A fi martor este o experienta pe cand pacea este libera de experiente.
Nu pot sa coexiste ca tumultul valurilor si linistea adancurilor?
Dincolo de minte nu exista experienta. Experienta este o stare duala; nu poti vorbi de realitate ca fiind o experienta. Odata inteles, nu vei mai privi fiintarea si devenirea ca separate si contrarii. In realitate sunt una, inseparabile ca radacinile si ramurile aceluiasi arbore. Amandoua pot exista numai in lumina constientei care, din nou, rasare din sentimentul ‘eu sunt’. Asta este un fapt esential, daca iti scapa asta, ai scapat totul.

Este convingerea ‘eu sunt asta’ falsa?

Desigur, convingerea este o stare mintala- in ‘asta’ nu exista ‘eu sunt’; cu sentimentul ‘eu sunt’ aparand, ‘asta ori aia’ sunt ascunse, la fel cum cand rasare soarele, stelele dispar. La fel cum cu soarele vine lumina, cu sentimentul sinelui vine fericirea. Sursa fericirii este cautata in afara de ‘eu’ si astfel robia incepe.

In viata ta de zi cu zi, esti permanent constient de starea ta reala?

Nici constient, nici inconstient. Nu am nevoie de convingeri; traiesc din curaj. Curajul este esenta mea, care este dragostea de a fi. Sunt liber de memorii sau anticipatii, nepreocupat cu ce sunt si ce nu sunt. Nu sunt dependent de descriptii personale de nici un fel. Am curajul sa fiu nimic si sa vad lumea pentru ceea ce este- nimic.¹¹²

Dar de unde curajul tau?

Ce perspectiva pervertita ai- am nevoie sa mi se dea curaj? Intrebarea ta implica ca anxietatea este stare normala si curajul anormal. Este taman pe dos- anxietatea si speranta sunt nascute din imaginatie- eu sunt liber de ambele, eu sunt fiintarea in sine si nu am nevoie de nici un sprijin ca sa fiu.

La ce folos iti este fiintarea daca nu te cunosti pe tine insuti. Ca sa fi fericit cu ce esti trebuie sa sti ce esti.
Fiintarea straluceste ca si cunoastere, cunoasterea este calda in iubire. Toate-s una. Tu iti imaginezi separari si iti faci probleme din nimic. Nu te ocupa cu formulari- fiintarea pura nu poate fi descrisa.
Daca un lucru este necunoscut si astfel folosul lui incert, nu am nevoie de el. Trebuie sa il incerc inainte de toate.
Tu tarai realitatea la nivelul experientei. Cum ar putea realitatea sa depinda de experienta cand este chiar fundatia oricarei experiente?! Realitatea este precis faptul experientei, nu natura ei. Experienta in cele din urma este doar o stare a mintii in timp ce fiintarea/realitatea nu este.

M-ai zapacit de cap- este fiintarea separata de cunoastere?

Separatia este doar o aparitie, asa cum visul nu este separat de visator, nici cunoasterea de cunoscator. Visul este visatorul iar cunoasterea, cunoscatorul; distinctia este doar verbala.
Pot sa vad acum ca a fi si a sti sunt una. Insa a fi si a sti, cum pot sa duca la fericirea eterna? Fiintarea si constienta ei sunt totdeauna prezente insa fericirea e o aparitie rara¹¹³.
Starea de fericire nederanjata de ceva este fericire suprema/eterna. Starea de dezordine/deranj este ceea ce apare ca lume. In dualitate exista experienta; in unitate/non-dualitate exista fericirea nederanjata. Ceea ce vine si pleaca este dualitatea placerii si a durerii. Fericirea fiintarii nu este un lucru pe care sa-l experimentezi. Tu esti mereu in ea insa apari nefericit. Fericirea asta nu este un atribut.
Sunt asceti care isi ating scopul insa nu pot sa-l impartaseasca pentru ca nu stiu cum si astfel realizarile lor sunt inutile altora. Cei care pot impartasi, initiaza pe altii. Unde este diferenta?
Nici o diferenta- perspectiva ta este gresita; nu exista altii care sa fie ajutati. Un bogat cand isi da intreaga avere familiei lui, nu are un banut ramas pentru un cersetor. Astfel si inteleptul, este dezbracat de toate puterile si posesiunile sale. Absolut nimic nu poate fi afirmat despre el. El nu poate ajuta pe nimeni pentru ca el este toti si toate. El este saracul si saracia lui, hotul si hotia lui. Cum ar putea el sa ajute cand nu este aparte?! Cel ce se crede separat de lume, lasa-l sa ajute lumea!

Totusi, in dualitate exista mizerie si nevoia de ajutor. Denuntand-o ca simplu vis nu rezolva nimica.

Singurul lucru care ajuta este sa te trezesti din vis.
Am nevoie de cineva sa ma trezeasca.
Care, din nou, este in vis. Acela semnifica inceputul sfarsitului- nici un vis nu este etern.
Chiar si cand nu are inceput?

Totul are inceput cu tine, ce poate fi fara inceput?!

Eu am inceput la nastere.
Asta este ce ti s-a spus; te-ai observat cumva nascandu-te?!
Nu, am inceput chiar acum; tot restul este memorie.
Chiar asa- neinceputul incepe mereu! In acelasi fel, eu dau vesnic pentru ca nu am nimic al meu. A fi nimic, a avea nimic, a pastra nimic pentru sine, este dar nepretuit, generozitate maxima.

Nu ramane o urma de preocupare de sine?

Desigur ca sunt preocupat de sinele meu insa sinele meu este totul. In practica ia forma bunavointei infailibile si universale. Poti sa o numesti dragoste, atotpatrunzatoare si atotrascumparatoare. O astfel de dragoste este mereu activa fara un sens de efort.

28. Toata suferinta se naste din dorinta

Intrebare: Vin dintr-o tara indepartata; am avut ceva experiente spirituale si as vrea sa comparam invatamintele.

Maharaj: Desigur! Te cunosti, sti ce esti?

Stiu ca nu sunt trupul, nici mintea.
Ce te face sa spui asta?
Nu simt sa fiu in trup. Par a fi in tot locul, omniprezent. Cat despre minte, o pot aprinde si stinge, sa zic asa. Asta ma face sa simt ca nu sunt mintea.
Cand te simti peste tot in lume, ramai separat de ea, ori esti lumea?
Ambele; cateodata ma simt ca un singur ochi atotvazator. Insa cand cobor mai adanc, ma gasesc a fi tot ceea ce vad, lumea si eu devenind una.
Foarte bine! Dar dorintele- cum le vezi?
Vin, scurte si superficiale.
Si ce faci cand vin?
Ce pot sa fac? Vin, pleaca- le privesc; cateodata imi vad trupul si mintea implicate in satisfacerea lor.
A cui dorinte sunt implinite?
Sunt parte a lumii in care traiesc. Apar asa cum arborii si norii apar.
Nu sunt semne de imperfectiune?
De ce ar fi? Ele sunt asa cum sunt iar eu sunt cum sunt. Cum m-ar putea afecta venirea si plecarea lor? Desigur, ele afecteaza continutul si forma mintii.
Foarte bine! Ce lucrezi?

Sunt un supraveghetor al tinerilor infractori.

Ce insemna asta?
Infractorii tineri sunt lasati in libertate pe garantie si exista personal administrativ specializat care sa le urmareasca purtarea si sa-i ajute sa se reintegreze in societate, sa se instruiasca si sa gaseasca munca.
Trebuie sa lucrezi?
Cine lucreaza? Munca se intampla.
Ai nevoie sa muncesti?
Da, pentru bani; dar imi si place pentru ca ma pune in contact cu fiinte vi.
La ce ai nevoie de ele?
Ele pot sa aiba nevoie de mine- sunt destinele lor care m-a fac sa lucrez in domeniul asta. Suntem o singura viata, in cele din urma.
Cum ai ajunst la starea asta a ta?

Am dat peste invatatura lui Ramana Maharshi care m-a pus pe cale. Apoi am intalnit pe unul Douglas Harding care m-a instruit cum sa investighez ‘cine sunt’.
Intelegerea a venit dintr-odata ori treptat?
Dintr-odata. Ca ceva uitat ce revine in minte, sau ca o scanteie de intelegere. Ce simplu, am zis- nu sunt ceea ce credeam sa fiu. Nu sunt nici cel ce percepe si nici ceea ce este perceput; sunt numai perceptie.
Nici chiar perceptie ci ceea ce face perceptia posibila.
Ce este dragostea?
Cand sentimentul de distinctie si separatie este absent, poti sa numesti asta dragoste.
De ce atata importanta data dragostei intre barbat si femeie?
Pentru ca elementul fericirii in ea este atat de pronuntat.
Nu-i asa in toata dragostea?
Nu neaparat- dragostea poate cauza durere; atunci o numesti compasiune.
Ce este fericirea?
Armonie intre cele dinauntru si cele din afara. Pe de alta parte, identificarea cu cele din afara cauzeaza suferinta.
Cum apare identificarea cu sinele?

Sinele, prin natura sa se cunoaste doar pe sine. Din lipsa de experienta, orice percepe il ia drept sinele. Batut, invata sa se uite in afara si sa vietuiasca singur. Cand purtarea dreapta devine normala, o putere interna il face sa isi caute sursa. Candela trupului este aprinsa si devine luminoasa si stralucitoare.

Care este cauza adevarata a suferintei?

Identificarea sinelui cu cele limitate. Senzatiile nu pot cauza suferinta; este mintea salbaticita de idei gresite, obsedata cu gandirea ‘eu sunt asta si aia, asa si asa...’ care se teme de pierdere si tanjeste dupa castig, suferind cand lucrurile nu se implinesc dupa voia ei.
Un prieten avea cosmaruri ingrozitoare; mersul la culcare il teroriza si nimic nu putea sa-l ajute.
Compania celor buni il poate ajuta.
Viata este un cosmar.
Asocierea nobila este un remediu suprem pentru toate bolile, fizice si mintale.
In general, este foarte rar cand cineva poate gasi o astfel de asociere.
Cauta inauntru; sinele tau este prietenul cel mai bun pe care poti sa-l ai.
De ce este viata asa de plina de contradictii?
Serveste in a distruge mandria mintii. Trebuie sa intelegem cat de saraci si fara de putere suntem ca oameni. Atata timp cat ne facem iluzii despre ce suntem, stim, avem, facem, suntem intr-o situatie cu adevarat trista. Numai in negatie completa avem sansa sa ne descoperim firea reala.
De ce atata importanta data negarii de sine?
Atat cat si afirmarii de sine. Falsul trebuie abandonat inainte ca adevaratul ‘eu’ sa fie gasit.
Sinele caruia ii spui fals, este incredibil de real; este singurul sine pe care il cunosc. Ce numesti sinele real este doar un concept, o forma de a vorbi, o creatie a mintii, o fantoma atractiva. Sinele meu zilnic, admit, nu este o frumusete insa este al meu, altul n-am. Spui ca am/sunt un altul- il vezi, este o realitate pentru tine sau vrei sa ma faci sa cred ceva ce tu insuti nu poti sa vezi?
Nu sari la concluzii! Concretul nu-i musai real iar imaginarul nu-i neaparat fals. Perceptiile bazate pe senzatii si modelate de memorie implica un perceptor a carui natura nu ai examinat-o in adancime. Da-i atentie neabatuta, examineaza-l cu dragoste si vei descoperi inaltimi si adancimi pe care nici nu le banuiesti, asa cum esti prins in imaginea schimonosita a sinelui tau.
Trebuie sa fiu in forma buna sa ma examinez curat.
Trebuie sa fi dedicat, serios, interesat cu adevarat. Trebuie sa fi plin de bunavoie fata de tine.
Sunt egoist, fara indoiala.
Nu esti- te distrugi mereu pe tine si ce-i al tau, servind dumnezei ciudati, neprietenosi si falsi. Dar fara oprelisti, fi egoist, in modul corect. Doreste-ti binele, munceste pentru ce este bun pentru tine. Distruge tot ce sta intre tine si fericire. fi totul, iubeste totul- fi fericit dand fericire. Nici o fericire nu-i mai mare.

De ce este atata suferinta in dragoste?

Toata suferinta este nascuta din dorinta. Dragostea adevarata nu este frustrata niciodata. Cum ar putea sentimentul unitatii fi frustrat? Ce poate fi frustrat este dorinta de expresie, care este a mintii si ce este al mintii, este intodeauna expus frustrarii.

Care este rolul sexului in dragoste?

Dragostea este o stare de a fi; sexul este energie. Dragostea este inteleapta, sexul orb. Cand natura adevarata a dragostei si sexului este inteleasa, conflictul si confuzia sunt eliminate.
Este atata sex fara dragoste...
Fara dragoste totul este rau. Viata insasi fara dragoste este rea¹¹⁴.
Ce ma poate face sa iubesc?
Tu esti dragostea insasi, cand nu ti-e teama.

29. A trai este singurul scop al vietii

Intrebare: Ce inseamna esec in viata spirituala, cine este cel care esueaza?

Maharaj: Este doar o problema de neterminare. Acela care nu duce la bun sfarsit investigatia spirituala se cheama ca a esuat insa asta este doar temporar pentru ca nu exista infrangere pentru cel ce a apucat pe calea spiritului. Razboiul este totdeauna castigat pentru ca orice batalie este intre adevar si minciuna/fals iar falsul nu are nici o sansa.

Cine esueaza, persoana sau sinele?
Intrebarea este gresit pusa. Nu se pune problema esecului, nici in termen scurt si nici lung. Este ca o calatorie pe un drum lung si dificil intr-o tara necunoscuta. Dintre pasii nenumarati facuti, este doar ultimul care te duce la destinatie; nu-i poti considera pe toti ceilalti ca neimportanti/esec. Fiecare te-a adus mai aproape de obiectiv chiar cand a trebuit sa te intorci de pe un drum gresit. Fiecare pas te duce spre destinatie pentru esti mereu in miscare, invatand, descoperind, desfasurand destinul tau. A trai este singurul obiectiv al vietii. Sinele nu se identifica cu succesul sau esecul- chiar ideea de a deveni asta sau aia este de neconceput. Sinele intelege ca succesul sau esecul sunt relative si inrudite, ca sunt chiar tesatura vietii. Invata de la ambele si treci dincolo de ele. Daca nu ai invatat, vei fi facut sa repeti pana inveti.

Ce-i de invatat?

Sa traiesti fara grija. Pentru asta trebuie sa te cunosti ca cel ce este de necontestat, fara teama, mereu victorios. Cand sti asta cu certitudine absoluta, nimic nu mai poate sa te ingrijoreze, poate doar imaginatia insa ajungi sa-ti ignori dorintele si temerile, conceptele si ideile, si sa traiesti doar in adevar.
Care poate fi motivul ca unii au succes iar altii nu in lucrarea spirituala- este destin, caracter sau doar noroc?
Nimeni nu esueaza. Este doar o chestiune de rata a progresului. Incet la inceput, rapid spre sfarsit. Cand te-ai maturizat complet, intelegerea adevarului este exploziva. Are loc spontan ori la cea mai mica sugestie. Cel incet nu este mai bun decat cel rapid.¹¹⁵ Inflorirea rapida este urmata de coacere inceata. Amandoua sunt naturale si drepte.Totusi, astea sunt idei ale mintii numai ca nu au aplicabilitate in realitate. In marea oglinda a constientei, imagini rasar si dispar si numai memoria le da continuitate iar memoria este imateriala, destructibila, perisabila, tranzienta. Pe o fundatie asa de ‘fragila’ construim ideea de existenta personala, vaga, intermitenta, ca un vis. Aceasta insistenta vaga a identificarii cu una sau alta (‘eu sunt asa si pe dincolo’) ascunde natura luciditatii pure si ne face sa ne credem nascuti pentru a suferi si muri.

La fel cum un copil nu se poate opri din crestere, astfel un om matur face progres. De ce atunci sa ne sfortam; pentru ce e nevoie de efortul spiritual?

Progres este tot timpul; totul contribuie la progres insa asta este progresul ignorantei. Cercul ignorantei poate sa creasca/micsoreze insa robia ramane. Invatatura necesara apare la vremea ei si ne maturizeaza astfel incat noaptea ignorantei se dizolva la rasaritul soarelui intelepciunii. Insa in realitate nu se intampla nimic- soarele este mereu prezent fara sa contina noaptea in el; mintea orbita de ‘eu sunt trupul meu’ isi deapana fara incetare firul iluziei.

Daca toate sunt parte a procesului natural, de ce avem nevoie de efort?

Chiar si efortul este parte din el. Cand ingoranta devine incapatanata si dura si caracterul este pervertit, durerea si efortul devin inevitabile. In obedienta completa nu exista efort. Samanta vietii spirituale creste in tacere si intuneric pana la vremea cuvenita.
Vad oameni importanti care la batranete devin copilarosi, meschini, dispretuitori si certareti. Cum se pot deteriora atata?

Nu au fost perfecti niciodata insa nu trebuie sa sari la concluzii fara sa cunosti toti factorii. Inainte de toate, abtine-te sa faci judecati de superioritate ori inferioritate. Tineretea este o chestiune de vitalitate nu de intelepciune.

Imbatrinirea este inevitabila insa de ce se pierde vigilenta si discriminarea?

Constienta si inconstienta in trup depind de starea creierului insa sinele este dincolo de amandoua, dincolo de creier si minte. Erorile instrumentului nu sunt o reflectie a utilizatorului.
Mi s-a spus ca un intelept nu face niciodata ceva nepotrivit; intotdeauna se poarta exemplar.

Cine e acela sa determine exemplul? De ce trebuie un om eliberat de prejudicii sa urmeze conventii? In momentul in care face ce este asteptat de la el, nu poate fi liber. Libertatea lui consta in a fi liber sa indeplineasca ce este necesar pentru moment, sa urmeze necesitatea situatiei. Libertatea de a face ce-ti place este robie adevarata in timp ce a face ce e nevoie, ce este drept, este libertate adevarata¹¹⁶.

Totusi, trebuie sa fie o cale de a masura cine s-a inteleptit si cine nu. Daca unul nu se distinge de celalat, ce folos?

Acela care se cunoaste pe sine nu are nici un dubiu, nici nu ii pasa daca altii il recunosc pentru ce este cu adevarat ori nu. Inteleptul care isi publicizeaza intelepciunea este rar si cei care il intalnesc sunt norocosi pentru ca nu o face pentru faima ci de dragul salvarii semenilor.

Cand ma uit in jur sunt ingrozit de volumul nenecesar de suferinta. Oamenii care au nevoie de ajutor nu-l primesc. Imagineaza-ti un spital plin de de incurabili, agitandu-se si gemand de durere. Daca ti s-ar da autoritatea sa-i scoti din mizerie ucigandu-i ca sa le termini tortura, nu ai face-o?
I-as lasa pe ei sa decida.
Dar este destinul lor sa sufere, cum poti sa il schimbi?
Destinul lor este ceea ce se intampla; nu poti zadarnicii destinul. Sa crezi ca viata fiecaruia este decisa la nastere este o idee ciudata; daca ar fi asa, puterea care face decizii ar decide ca nimeni sa nu sufere.

Ce poti sa-mi spui despre cauza si efect?

Fiecare moment contine intregul trecut si creaza intregul viitor.

Insa trecut si viitor unde sunt?

In minte doar. Timpul este in minte, spatiul este in minte. Legea cauzalitatii este la fel, conectata cu timpul, un fel de a gandi. In realitate tot ce este, este aici si acum, unit si spotan. Multiplicitaea si diversitatea sunt doar in minte.¹¹⁷

Totusi, esti in favoarea usurarii suferintei, chiar prin distrugerea trupului suferind de o boala incurabila.
Din nou, tu privesti lucrurile din afara in timp ce eu le privesc dinauntru. Eu nu vad un om suferind, eu sunt cel ce sufera. Il cunosc dinauntru si actionez spontan si corect, fara efort. Nu urmez reguli, nici nu le fac. Curg cu viata, credincios, curajos si neimpiedicat.

Totusi, tu imi apari ca un om practic si in control total al lumii tale inconjuratoare.
Si ce-ai vrea, sa fiu un neadaptat?

Dar nu poti sa ajuti mult.

Buninteles ca pot sa ajut, la fel si tu; toata lumea poate ajuta. Insa suferinta este creata fara incetare. Omul singur poate sa distruga in el insusi radacinile durerii. Altii pot sa ajute cu durerea dar nu si cu cauza ei, care este prostia abisala a umanitatii.

Prostia asta are vreun sfarsit?

In om, desigur- in fiecare moment; in umanitate, cum o stim, ia multi ani. In creatie, niciodata pentru ca creatia insasi rasare din ignoranta- materia insasi este ignoranta. A nu sti si a nu sti ca nu sti este cauza suferintei fara sfarsit.

Ni se povesteste de oameni mari, salvatorii lumii.

Si, au salvat-o cumva? Au venit si au disparut, lumea se tareste inainte. Desigur, au contribuit in a deschide noi dimensiuni mintii umane insa sa vorbim de salvare, este o exagerare.

Nu este speranta in a salva lumea?

Care lume vrei sa salvezi- lumea proiectiilor tale? Salveaza-te pe tine! Lumea mea?! Arata-mi lumea mea si ma ocup de ea; nu cunosc o lume separata de mine insumi, pe care sunt liber sa o salvez ori nu. Ce treaba ai in a salva lumea cand lumea are nevoie sa fie salvata de tine?! Iesi din cadru si vezi daca ramane ceva de salvat!

Se pare ca insisti in afirmatia ca fara mine, lumea nu ar exista si de aceea singurul lucru pe care il pot face este sa fiu activ; asta nu este o solutie. Chiar daca lumea ar fi creatia mea, cunoscand asta nu o va salva. Numai o explica. Intrebarea ramane- de ce am creat o lume atat de nenorocita si ce pot sa fac sa o schimb? Tu pari sa spui” ‘uit-o si admira-ti propria-ti glorie’- desigur, nu esti serios. Descrierea bolii si a cauzelor ei nu este cura; ce e nevoie, este medicatia corecta.

Descriptia si cauzatia sunt medicatia bolii creata de obtuzitate si prostie. La fel cum o boala de deficienta este tratata prin administrarea factorului lipsa, astfel boala vietuirii este tratata cu o doza buna de detasare inteligenta.

Nu poti salva lumea predicand perfectia. Oamenii sunt cum sunt- trebuie sa sufere?

Atata vreme cat sunt cum sunt, nu este scapare de suferinta. Inlatura sentimentul separarii si conflictul va dispare.
Un mesaj printat este doar cerneala si hartie; este textul care conteaza. Analizand lumea si desfacand-o in elemente si calitati, pierdem ce este important- semnificatia ei. Reducand totul la vis, ignoram diferenta intre visul unei insecte si al unui poet. Ambele sunt vise insa nu sunt egale.

Visele nu sunt egale insa visatorul este unul. Eu sunt insecta si poetul, in vis. Insa in realitate nu sunt nici una nici alta, sunt dincolo de vise. Sunt lumina in care visele apar si dispar; sunt si inauntru si inafara de vis. La fel cu cineva care are o durere de cap, stiind ca o are si ca durerea nu este el, eu stiu visul, pe mine visand si fiind treaz- toate in acealsi timp. Sunt ceea ce sunt, inainte, in timpul visului si dupa el insa ce vad in vis, nu sunt.
Totul este imaginatie. Unul imagineaza ca viseaza, altul ca nu- nu sunt ambii la fel?

La fel si nu la fel; nevisarea, ca interval intre doua vise, este parte a visului. Nevisand, ca o stare constanta de trezvie, in permanenta realitate, nu are nimic de a face cu visul. In sensul asta, eu nu visez niciodata.

Daca ambele, visul si trezirea din vis sunt imaginare, care este calea de scapare?

Nu e nevoie de o cale de iesire! Nu vezi ca o cale de iesire este tot parte din vis? Tot ce ai de facut este sa vezi visul ca vis.

Daca incep sa minimalizez totul ca fiind vis, unde ajung?

Oriunde ajungi, va fi tot in vis. Ideea de a scapa din vis este iluzorie. De ce sa scapi/unde? Da-ti doar seama ca visezi un vis pe care il numesti lume si inceteaza sa cauti iesiri. Visul nu este problema; problema ta este ca iti place o parte a visului iar alta nu. Accepta-l pe de-antregul sau deloc si inceteaza sa te vaiti. Cand vezi visul ca vis, ai facut tot ce e necesar de facut.¹¹⁸

Este visul cauzat de gandire?

Totul este un joc de idei. In starea libera de gand, nimic nu este perceput. Ideea de baza este ‘eu sunt’- redusa la tandari starea de constienta pura, este urmata de senzatii si perceptii nenumarate, sentimente si idei care in totalitatea lor constituie Dumnezeu si lumea sa. ‘Eu sunt’ ramane doar ca martor insa ce se intampla este voia Domnului.

De ce nu dupa voia mea?

Din nou, tu desparti sinele care esti in Dumnezeu de martor; cei doi sunt una.

30. Esti liber acum

Intrebare: Exista atatea teorii despre natura omului si a universului- teoria creationista, iluzionista, a visului... care este adevarata?

Maharaj: Toate sunt si toate-s false. Ia-o pe cea care-ti pica mai bine.

Tu se pare favorizezi teoria visului.

Astea toate sunt cai de a pune cuvinte impreuna. Unele favorizeaza o cale, altele alta. Teoriile nu sunt nici drepte, nici gresite. Sunt incercari de a explica inexplicabilul. Nu teoria conteaza ci felul in care este testata; este testul teoriei care da rezultate. Experimenteaza cu oricare teorie- daca esti intr-adevar onest/sincer, vei cunoaste realitatea. Ca om esti prins in situatii dureroase si cauti o cale de iesire. Ti se ofera mai multe planuri ale inchisorii in care te gasesti, nici unul complet adevarat. Insa fiecare are ceva valoare, daca esti sincer. Este sinceritatea care elibereaza, nu teoria.

Teoria poate fi falsa si sinceritatea oarba.

Sinceritatea te va ghida. Devotiunea fata de libertate si perfectiune te va face sa abandonezi toate teoriile si sistemele si sa traiesti din intelepciune, inteligenta si dragoste activa. Teoriile sunt bune ca un punct de plecare insa trebuiesc abandonate cat de repede posibil.

Cineva spune ca pentru intelegerea realitatii vointa este suficienta. Este deajuns sa te concentrezi pe obiectiv cu confidenta in puterea vointei pure ca sa obti rapid ceea ce altora le ia decade sa ajunga.

Concentratie, confidenta, vointa pura! Cu calitati ca astea nu e de mirare ca poti obtine minuni in scurt timp. Teoria asta a vointei este buna pentru cautatorul matur, cel care a renuntat la toate dorintele in afara de una. In cele din urma, ce este vointa altceva decat persitenta constanta, a inimii si a mintii. Cu o astfel de statornicie, orice poate fi cucerit.

Cred ca acela voia sa spuna ca in urmarirea scopului avand vointa fixata pe tel, urmarirea nu mai e necesara; simpla vointa atrage obiectivul.

Orice nume ii dai: vointa, statornicie, ori minte concentrata, ajungi in cele din urma inapoi la seriozitate si sinceritate. Cand esti complet serios, orice incident, fiecare secunda a vietii este inchinata scopului urmarit. Nu iti pierzi timpul si energia cu alte lucruri. Esti total dedicat; spune-i vointa, dragoste sau simpla sinceritate. Suntem fiinte complexe in razboi inauntru si afara. Ne contrazicem tot timpul, desfacand azi lucrarea de ieri. Nu-i de mirare ca suntem impotmoliti. Un pic de integritate face o mare diferenta.

Ce este mai puternic, dorinta sau destinul?

Dorinta modeleaza destinul.

Si destinul modeleaza dorinta. Dorintele mele sunt conditionate de ereditate si circumstante, de oportunitati si accidente, de ceea ce numim destin¹¹⁹.

Da, poti spune asa.

Cand pot spune ca sunt liber sa doresc ce vreau sa doresc?

Esti liber acum; ce doresti, doreste!

Sunt liber sa doresc dar nu si sa actionez; alte impulsuri ma abat din drum. Dorinta mea nu este suficient de puternica chiar cand o aprob; alte dorinte, pe care nu le aprob sunt mai puternice.¹²⁰
Poate ca te inseli singur; poate ca dorintelor pe care le dezaprobi le dai mai multa importanta desi, le ti ascunse sub suprafata, de dragul imaginii false a respectabilitatii.

O fi cum spui dar asta este doar o alta teorie. Fapt este ca nu ma simt liber sa doresc ce vreau si cand doresc binele, nu actionez ca atare.
Asta se datoreaza slabiciunii mintale; aduna-ti mintea, intareste-o si vei gasi ca gandurile si sentimentele, cuvintele si actiunile se vor alinia in directia vointei tale.

Din nou, un sfat de perfectiune. Sa integrez si sa intaresc mintea nu e usor. Cum sa incep?

Poti sa incepi doar de unde esti, aici si acum, fara scapare (caci nu poti fugi de aici/acum).
Dar ce pot face aici si acum?

Poti fi constient de existenta ta- aici si acum.

Asta-i tot?

Asta-i tot, nimic mai mult.

Sunt constient tot timpul in veghe si in vis, dar asta nu-mi ajuta.
Esti constient de ce gandesti, simti, faci, nu de existenta, ci de continutul ei.

Care este factorul nou pe care vrei sa-l consider?

Atitudinea martorului pur, de a urmari evenimentele fara a lua parte in ele.¹²¹

Ce va face asta pentru mine?

Lipsa de inteligenta, de intelegere determina o minte slaba, rezultand din lipsa de luciditate. Straduindu-te spre luciditate constienta, aduni mintea si o intaresti.
Sunt constient de ce se intampla insa nu sunt in stare sa influentez cursul evenimentelor.
Te inseli- ce se intampla este o proiectie a mintii tale. O minte slaba nu-si poate controla propriile proiectii. Da dar atentie totala si neabatuta mintii si proiectiilor ei. Nu poti controla ce nu sti; cunostinta da putere¹²². In practica este foarte simplu- a fi in control de sine inseamna a te cunoaste.
Poate ca ajung sa ma controlez dar ce pot face impotriva haosului din lume?
Nu exista haos in lume; mintea ta il creaza prin ideea centrala ca tu esti un ‘lucru’ diferit/special, separat de alte lucruri. In realitate tu nu esti un lucru si nici separat. Toate sunt pentru ca tu esti- tu esti potentialul infinit, posibilitatea inepuizabila. Universul nu este decat o manifestare partiala a capacitatii tale de a deveni.
Gasesc ca sunt total motivat de dorinta de placere si de teama de durere. Nu conteaza cat de nobile dorintele mele sau justificata teama, placerea si durerea sunt cei doi poli intre care viata mea oscileaza.
Mergi la sursa lor, a dorintei si fricii, observa, investigheaza, incearca sa intelegi.
Dorinta si teama sunt sentimente cauzate de factori fizici sau mintali. Sunt usor observabile insa de ce exista, de ce doresc placerea si mi-e teama de durere?
Placere si durere sunt stari mintale. Atata vreme cat te identifici cu mintea si trupul esti inclinat sa pui intrebari de genul asta.

Si cand imi dau seama ca nu sunt trupul, voi fi eliberat de teama si dorinta?

Atata vreme cat exista un trup si o minte sa-l slujeasca, atractia si repulsia vor fi constante, in campul intamplarilor insa nu te vor preocupa. Atentia ta este altundeva, neabatuta.¹²³

Totusi, vor fi acolo- nu pot fi vreodata complet liber?

Esti complet liber acum. Ce numesti destin (karma) este doar rezultatul dorintei tale de a trai. Cat de puternica este dorinta asta, poti judeca dupa oroarea universala de moarte.
Oamenii adesea mor din vointa lor.

Numai cand alternativa este mai rea decat moartea. Insa fiind gata sa mori vine din aceeasi sursa ca si vointa de a trai, o sursa mai adanca decat viata insasi. A fi o fiinta vie nu e starea ultima; este ceva dincolo de asta care nu este nici viata si nici moarte- este starea de luciditate pura (care este tot timpul cu tine), dincolo de limitatiile spatiului si timpului. Odata ce iluzia identificarii cu entitatea trup-minte este abandonata, moartea isi pierde puterea de teroare, devenind o parte din viata.

31. Nu subestima valoarea atentiei

Intrebare: Te vad ca un om sarac infruntand toate problemele legate de saracie si batranete, la fel ca toti ceilalti.

Maharaj: Daca as fi bogat, ce diferenta ar face? Sunt ce sunt, ce altceva pot fi?! Nu sunt nici bogat, nici sarac, sunt eu insumi.

Dar si tu incerci placere si durere ca oricare altul.

Da, le incerc in constienta insa nu sunt nici constienta¹²⁴ si nici continutul ei.

Spui ca suntem egali in constienta; cum se face ca experienta ta e asa de diferita de a noastra?

Experienta mea nu este diferita. Este felul cum o percep si atitudinea care difera. Vad aceeasi lume pe care o vezi si tu insa nu in acelasi fel. Nu este nimic misterios despre ea. Toti vad lumea prin ideea pe care o au despre ei insisi. Dupa cum te vezi pe tine, asa vezi si lumea. Daca te imaginezi separat de lume, lumea iti va apare separata de tine si vei cunoaste frica si dorinta. Eu nu vad lumea separata de mine si de aceea nu am de ce sa ma tem ori ce sa doresc.

Tu esti un punct luminos in lume, nu oricine este.

Nu este nici o diferenta intre mine si altii, exceptand ca ma cunosc asa cum sunt. Eu sunt totul- o stiu cu certitudine pe cand tu nu o sti.

Deci diferim oricum.

Nu, nu diferim; diferenta este doar in minte si temporara; eu am fost ca tine, tu vei fi ca mine.

Dumnezeu a facut o lume diversa.

Diversitatea este doar in capul tau. Priveste-te cum esti si vei vedea lumea asa cum este- un singur block de realitate, indivizibil, indescriptibil. Puterea ta de creatie proiecteaza imaginea lumii si toate intrebarile tale se refera la acea proiectie.

Un yogin Tibetan a scris ca Dumnezeu creaza lumea cu un scop si ca o conduce dupa un plan. Scopul este bun si planul intelept.
Toate astea sunt temporare in timp ce eu ma ocup de eternitate. Dumnezeii cu universurile lor vin si pleaca, intelepti se perinda in succesiune neincetat si in final suntem inapoi la sursa. Eu vorbesc numai de sursa atemporala a tuturor dumnezeilor cu toate universurile lor, trecute, prezente si viitoare.

Ii cunosti pe toti, ti-i amintesti?

Cand cativa copii se joaca pretinzand realitatea, ce este de vazut si memorat?!

De ce jumatatea omenirii este femela si cealalta mascula?
Pentru fericirea lor. Impersonalul devine personal de dragul fericirii intr-o relatie. Eu pot sa vad ambele cu aceeasi privire, egal. Amandoua sunt una pentru mine. In viata personalul se uneste cu impersonalul caci amandoua sunt aspecte ale aceleasi realitati. In realitate nu se poate vorbi de una precedand pe cealalta; idei ca astea apartin mintii in stare de veghe.
Ce determina starea de veghe?

La radacina creatiei este dorinta care impreuna cu imaginatia se imputernicesc una pe alta. Starea de martor pur este una de luciditate detasata, dispasionata si fara cuvinte. Este ca spatiul neafectat de continutul sau. Probleme mintale sau trupesti nu il ating, ele sunt externe in timp ce martorul este intodeauna aici.
Ce este real, subiectivul ori obiectivul. Sunt inclinat sa cred ca universul obiectiv este real si ca psihicul meu subiectiv este schimbator si tranzient. Tu pari sa pretinzi realitatea apartinand subiectivului tau interior si sa negi realitatea concretului, a lumii exterioare.
Si subiectivul si obiectivul sunt schimbatoare si tranziente. Nu este nimic real in ele. Gaseste ce este permanent in efemer, factorul constant in orice experienta.

Ce este factorul asta constant?

Daca iti dau tot felul de nume sa iti indic ce este, nu iti va folosi prea mult, numai daca ai capacitatea sa vezi. Un miop nu va putea vedea pasarea pe ramura unui copac, indiferent de cat m-as stradui sa i-o arat. In cel mai bun caz imi va vedea doar degetul indicand-o. Intai purifica-ti vederea, invata sa vezi in loc de doar a casca ochii si vei vedea pasarea. De asemenea, trebuie sa ai interes- e nevoie de claritate si sinceritate pentru cunoasterea de sine. Ai nevoie de maturitatea inimii si a mintii, care vin cu urmarea in viata zilnica a putinului pe care l-ai inteles. Nu exista compromis in viata spirituala. Daca vrei sa pacatuiesti, fa-o din toata inima si deschis. Pacatul il va invata o lectie pe pacatosul sincer, la fel cum virtutea pe sfantul sincer. Este amestecare celor doua care duce la dezastru. Nimic nu blocheaza asa de tare ca si compromisul, caci arata lipsa de sinceritate, fara de care nimic nu se poate face¹²⁵.

Aprob austeritatea insa in practica fug dupa comfort. Obiceiul de a cauta placerea si de a evita durerea este atat de pregnant in mine ca toate intentiile mele bune, vi la nivel teoretic, se dovedesc gaunoase in practica vietii zilnice. Sa-mi spui ca nu sunt sincer nu ma ajuta cu nimic caci n-am idee cum sa ma fac sincer.
Tu nu esti nici sincer nici nesincer- dand nume starilor mintale este doar pentru a-ti exprima aprobul sau dezaprobul. Problema nu este a ta ci a mintii numai. Incepe prin a te disasocia de minte. fi decis in atitudinea asta- tu nu esti mintea si problemele ei nu-s ale tale.

Pai pot sa-mi repet ‘nu sunt mintea, nu am treaba cu problemele ei’ pana nu mai pot insa mintea si problemele raman exact la fel. Acuma nu-mi spune ca asta-i din cauza ca sunt nevolnic si nesincer; stiu ca sunt si o admit. Spune-mi ce-i de facut!
Cel putin intrebi; bun de-ajuns pentru inceput. Cugeta adanc, urmareste-te, cantareste cu atentie ganduri si fapte, fi anxios sa afli o cale. Nu astepta rezultate imediate; s-ar putea sa nu vezi niciunul insa nestiut tie, psihicul tau va incepe sa se schimbe- vei avea mai multa claritate in gandire, compasiune in simtaminte si puritate in purtare. Nu te stradui sa obti astea ca plata pentru efortul tau caci nu poti decat sa constati schimbarea. Ceea ce esti acum este rezultatul inatentiei si ce vei deveni va fi rodul atentiei tale¹²⁶.
De ce simpla atentie face toata diferenta?
Pana acum viata ta a fost inerta ori nelinistita. Atentia, vigilenta, luciditatea, claritatea, vitalitatea, sunt toate manifestari ale integritatii, a unitatii cu natura ta adevarata. Este aceasta natura care reconciliaza si neutralizeaza inertia si agitatia, reconstruind personalitatea in adevarata ta natura care este servitorul loial al sinelui tau intim, mereu atent si supus.

Si pot sa-l ajung doar prin simpla atentie?

Nu subestima atentia- inseamna interes si de asemenea dragoste. Pentru a sti, a face, a descoperi sau a crea, trebuie sa-ti pui inima in ele; asta inseamna atentie maxima. Toate binecuvantarile decurg din ea.

Tu ma sfatuiesti sa ma concentrez pe ‘eu sunt’- este si asta o forma de atentie?
Ce altceva? Acorda-ti atentia neabatuta la ce este cel mai important in viata ta- tu insuti. Tu esti centrul universului tau personal; fara a cunoaste centrul, ce ai putea sa cunosti?!

Dar cum pot sa ma cunosc? Ca sa ma cunosc trebuie sa fiu separat de mine si ceea ce este separat de mine nu poate fi ‘eu’. Deci se pare ca nu ma pot cunoaste cu adevarat, numai ceea ce cred despre mine.
Chiar asa. La fel cum nu poti sa-ti vezi fata ci numai reflectia ei in oglinda, la fel poti sti numai imaginea ta reflectata in oglinda fara pete a luciditatii pure.
Cum pot sa am o astfel de oglinda fara pete?

Pai nu-i evident- prin inlaturarea petelor! Vezi petele si sterge-le. Invatatura veche este pe deplin adevarata.
Ce este a vedea si ce este a sterge?

Natura oglinzii curate este ca nu poti sa o vezi; orice vezi pe ea este o pata- ignora petele, renunta sa fi interesat in ele, vezi-le ca nedorite.

Toate cele percepute, sunt pete?

Toate, intreaga lume este o pata.

Ce oribil, deci universul nu are nici o valoare?
Are o valoare imensa- te ajuta se treci dincolo de el ca sa te cunosti pe tine insuti.¹²⁷
Dar de ce a aparut inainte de toate?

Ai sa sti cand se termina.
Se va termina vreodata?

Da, pentru tine.
Cand a inceput si cand se va termina?

Acum.
Pai uite, nu se termina acum!
Nu vrei sa-l lasi.

Ba vrau!

Ba nu vrai! Toata viata ta este conectata cu universul. Trecutul si viitorul, toate dorintele si temerile tale, toate au radacina in lume; fara lume unde esti, ce esti?!

Precis asta si vreau sa aflu, de aia te intreb.
Si eu iti spun exact- gaseste-ti reazam dincolo si totul va fi clar si usor.

32. Viata- invatatorul suprem

Intrebare: Noi venim din tari indepartate, unul Englez, celalat American. Lumea in care ne-am nascut se destrama si fiind tineri, ne este teama. Batranii pot spera sa moara in patul lor insa noi avem putina nadejde de asta. Unii dintre noi pot refuza sa omoare insa nimeni nu poate refuza sa fie ucis. Putem spera sa indreptam lumea?

Maharaj: Ce te face sa crezi ca vine sfarsitul lumii?

Instrumentele distrugerii au devenit incredibil de potente. De asemenea productivitatea bunurilor materiale a devenit destructiva a valorilor naturii, culturii si societatii.

Vorbesti de timpurile prezente dar a fost asa dintotdeauna; situatia ingrijoratoare este doar temporara si locala. Odata trecuta va fi uitata.
Scara catastrofei potentiale este imensa. Traim in mijlocul unei explozii.

Fiecare om sufera singur si moare singur. Numerele sunt irelevante- tot atata moarte este cand moare unul sau un milion.

Natura ucide cu milioanele insa asta nu ma inspaimanta. Poate exista tragedie si mister in asta insa nu cruzime. Ce ma ingrozeste este suferinta facuta de om, distrugere si dezolatie. Natura este magnifica in ceea ce face si desface insa rautate si nebunie este doar in actiunile omului.
Drept spui; deci nu este suferinta si moartea care sunt problema ta ci rautatea si nebunia de la baza lor (rautatea fiind o forma de nebunie). Nu este nebunia rezultatul folosirii injuste a mintii? Problema umanitatii consta numai in aceasta folosire stramba a mintii; toate bogatiile naturii si spiritului sunt oferite celui care isi foloseste minte corect.

Care este folosirea corecta a mintii?

Frica si lacomia sunt cauzele folosirii gresite; mintea este facuta sa fie in serviciul dragostei, a vietii, adevarului, frumusetii.

Usor de spus- dragoste de adevar si de om, bunavointa, ce lux! Avem nevoie multa de asa ceva insa cine sa o dea?

Poti petrece eternitatea uitandu-te peste tot dupa adevar si dragoste, inteligenta si bunavointa, implorand pe Dumnezeu sau om- toate in van. Trebuie sa incepi cu tine insuti- asta este legea implacabila. Nu poti schimba imaginea fara a schimba fata. Intai intelege ca lumea nu este decat o reflectie a ta; inceteaza a gasi probleme cu relfectia. Ingrijeste-te de tine, ajusteaza-te mintal si emotional. Fizicul va urma automat. Vorbesti atata de reforme- economice, sociale, politice. Lasa reformele deoparte si indreapta-ti atentia spre reformator. Ce fel de lume crezi ca poate crea un om care este prost, lacom si nemilos?¹²⁸
Daca trebuie sa asteptam omul perfect, avem de asteptat o vesnicie. Sfatul tau este un sfat de perfectiune, care este si unul de disperare. Cand toti suntem perfecti, lumea va fi perfecta; ce truism fara valoare!
Nu am spus asta; am spus doar- nu poti schimba lumea inainte de a te schimba pe tine, nu inainte de a-i schimba pe toti ceilalti. Nu este necesar si nici posibil. Dar daca te poti schimba pe tine, vei gasi ca nici o alta schimbare nu mai este necesara. Ca sa schimbi imaginea pe ecran trebuie doar sa schimbi filmul, nu sa ataci ecranul.

Cum poti fi asa de sigur de tine, de unde sti ca ce spui este adevarat?

Nu de mine e ca sunt sigur ci de tine. Tot ce ai de facut este sa incetezi a cauta in afara ceea ce nu se poate gasi decat inauntru. Regleaza-ti viziunea inainte sa incepi sa operezi. Suferi de neintelegere acuta. Clarifica-ti mintea, purifica-ti inima, sfinteste-ti viata- asta e modul cel mai rapid sa schimbi lumea.

Atatia sfinti si mistici au trait si murit; niciunul nu a schimbat lumea.

Cum ar putea, lumea ta nu este a lor si nici a lor a ta¹²⁹.
Desigur ca exista o lume factuala, comuna tuturor.
Lumea lucrurilor, a energiei si materiei? Chiar daca ar fi o asa lume, nu este lumea in care traim. Lumea noastra este o lume de senzatii si idei, atractii si repulsii, de scari de valori, de motive si motivatii, o lume mintala in intregul ei. Biologic avem nevoie de putin, problemele noastre sunt de un ordin diferit- probleme create de dorinte si temeri, de idei false ce pot fi rezolvate numai la nivelul mintii. Trebuie sa-ti cuceresti mintea si pentru asta trebuie sa mergi dincolo de ea.
Ce inseamna sa merg dincolo de minte?

Ai un trup, nu-i asa? Nu urmaresti indeaproape digestia, circulatia, excretia- astea sunt automate. In acelasi fel, mintea ar trebui sa lucreze automatic fara sa ceara atentie. Asta se poate intampla numai daca mintea functioneaza fara cusur. Suntem, majoritatea timpului, constienti de minte si trup pentru ca cer ajutor in mod constant. Durerea si suferinta sunt doar strigatele de ajutor ale trupului si mintii. Ca sa mergi dincolo de trup trebuie sa fi sanatos; ca sa mergi dincolo de minte trebuie sa o ai in ordine perfecta. Nu poti imprastia mizerie in jur si sa mergi inainte; mizeria iti va sta in cale. ‘Strange-ti gunoiul’ pare a fi legea universala- o lege justa!

Pot sa intreb cum ai reusit sa mergi dincolo de minte?

Invatatorul meu mi-a spus ca eu sunt realitatea suprema, l-am crezut si nu am incetat sa-mi amintesc ce mi-a spus.

Asta a fost deajuns?

Ce altceva? A fost mult numai sa-mi amintesc invatatorul si cuvintele lui. Sfatul meu pentru tine este chiar mai usor- aminteste-ti de tine insuti. ‘Eu sunt’ este suficient sa-ti vindece mintea si sa te duca dincolo. Ai incredere, nu te mint, de ce as face-o? Am eu nevoie de ceva de la tine? Iti doresc binele, asta este natura mea, de ce te-as insela? Bunul simt iti spune ca pentru a-ti indeplini o dorinta (a sti cine esti, in cazul asta) trebuie sa o ai in minte constant pana secretul iti este revelat.

Cum poate ca amintirea sinelui sa te faca sa intelegi cine esti?

Astea sunt doua aspecte a aceleasi stari. Amintirea sinelui este in minte, intelegerea a ceea ce esti, este dincolo de minte. Imaginea din oglinda este a fetei de dincolo de oglinda.

Bun deajuns insa cu ce scop?
Sa ajuti pe altul trebuie sa fi tu dincolo de nevoia de ajutor.
Tot ce vreau este sa fiu fericit.

fi fericit impartind fericire.

Fiecare cu grija lui, eu ma ingrijesc de mine.

Dom’le, matale nu esti separat- fericirea pe care nu o poti impartasi este fara valoare. Numai ce se poate imparti este cu adevarat de dorit.

Asa, dar de ce am nevoie de un invatator/ghid? Ce imi spui dumneata este simplu si convingator. Nu am sa uit dar asta nu te face invatatorul meu.

Nu venerarea unei persoane este importanta ci persistenta si devotiunea ta la ce te-ai inhamat. Viata este invatatorul suprem; fi atent la lectiile ei si supus ordinelor pe care ti le da. Cand personalizezi sursa lor, ai un invatator extern; cand le primesti direct de la viata, invatatorul este inauntru. Aminteste-ti, cantareste, traieste cu el, iubeste-l, cresti cu el, fa-l al tau- cuvantul invatatorului, personalizat ori interior. Pune totul in el si vei primi totul in schimb. Asa am facut eu. Tot timpul l-am consacrat invatatorului si spuselor lui.

Eu sunt scriitor profesionist. Poti sa-mi dai ceva sfaturi personale?

A scrie este un talent si o indemanare. Creste in talent si dezvolta-ti indemanarea. Doreste ce merita si doreste-l adanc. La fel cum iti croiesti drum in multime, gasindu-ti cale intre oameni, iti poti gasi calea printre evenimente fara sa te ratacesti in drumul spre destinatia ta. Este usor daca esti sincer.
De atatea ori mentionezi sinceritatea insa noi suntem oameni complecsi, tulburati de dorinte si nevoi, instincte si impozitii care se contrazic una pe alta, unele dominand cateodata insa nu pentru mult timp.
Nu exista nevoi, dorinte numai.

Sa mananc, sa beau, sa ma adapostesc, sa traiesc?!¹³⁰

Dorinta de a trai este fundamentala, tot restul depinde de ea.
Traim pentru ca trebuie.

Traim pentru ca vrem, pentru ca suntem obsedati cu experimentarea existentei.

Un lucru asa de universal nu poate fi gresit.

Gresit nu, la locul si timpul lui, nimic nu este gresit. Insa cand esti preocupat cu adevarul/realitatea, trebuie sa investighezi fiecare lucru, viata insasi. Facand o necesitate din experienta ta senzoriala si mintala, reduci investigatia la cautarea confortului.
Caut fericirea, nu comfortul.
In afara de confortul mintii si a trupului, ce alta fericire cunosti?

Exista o alta?

Gaseste singur- intreaba fiecare impuls, nu gasi justificari dorintelor. Fara posesii, fizice sau mintale, liber de griji, fi deschis descoperirii.

33. Totul se intampla de la sine

Intrebare: Inteleptului ii este dat sa moara?

Maharaj: El este dincolo de viata si moarte. Ce noi luam ca inevitabil- nasterea si moartea, lui ii apare ca un mod de a exprima miscare in nemiscare, schimbare in neschimbare, sfarsit in nesfarsire. Inteleptului ii este clar ca nimic nu se naste si nimic nu moare, nimic nu dureaza si nimic nu se schimba; totul este cum este- atemporal.

Spui ca inteleptul este dincolo- dincolo de ce, de cunoastere?
Cunoasterea apare si se duce. Constienta vine in existenta si iese din ea. Este o chestiune de observatie zilnica. Toti stim ca suntem constienti, cand-cum. Cand nu suntem, ne apare ca intunecime¹³¹ insa inteleptul este constient de sine ca fiind nici constient, nici inconstient ci lucid-martor al celor trei stari si al continutului lor.

Cand incepe starea de martor?

Pentru intelept nimic nu are inceput ori sfarsit. La fel cum sarea se dizolva in apa, asa toate se dizolva in fiintare pura. Intelepciunea consta in negarea irealului; sa vezi irealul este intelepciune; dincolo este inexpresibilul.

Am convingerea ca sunt trupul; de acord, vorbesc prostii insa starea a ma simti in trup, cand a inceput?

Nu poti vorbi de un inceput in constienta. Chiar ideea de inceput si timp apare in constienta. Ca sa aiba semnificatie, pentru a vorbi despre inceputul a orice, trebuie sa iesi in afara iar in momentul in care ai iesit, iti dai seama ca nu exista un asa lucru si ca nici nu a existat vreodata¹³². Numai realitatea exista, in care nici un lucru nu are existenta in el insusi. Ca si valurile care sunt inseparabile de apa marii, toata manifestarea este inseparabila de fiintare, provenind din ea.

Faptul este ca aici si acum te intreb: cand a aparut sentimentul ‘eu sunt in trup’- la nastere ori azi dimineata?

Acum.

Dar imi amintesc ca l-am avut si ieri.

Iti amintesti acum, nu ieri.
Dar sigur ca trebuie sa exist in timp. Am un trecut si un viitor.

Asta-i ce iti imaginezi- acum.

Trebuie sa fi fost un inceput.

Acum.

Dar sfarsitul?

Ce nu are inceput, nu poate avea sfarsit.
Dar sunt constient de intrebarea mea.
O intrebare falsa nu poate fi raspunsa, poate doar fi vazuta ca falsa.

Pentru mine este reala.

Cand ti-a aparut reala intrebarea, nu acum?
Da, imi este reala acum.

Ce este real in intrebarea ta? Este o stare a mintii; nici o stare a mintii nu poate fi mai reala decat mintea insasi. Este mintea reala?! Este doar o colectie de stari, fiecare tranzitorie. Cum poate o succesiune de stari tranzitorii fi reala?!

Ca margelele pe ata, evenimentele se succed fara incetare.

Toate sunt insirate pe ata ideii ‘eu sunt trupul’. Dar chiar si asta este o stare mintala trecatoare, care nu dureaza. Vine si pleaca ca toate starile. Iluizia de a fi un trup-minte exista numai pentru ca nu o cercetezi. Necercetarea este ata pe care toate starile mintii se insira. Apare ca exista insa cand te uiti atent, unde s-a dus? Nicaieri pentru ca nici nu a fost. Toate starile mintale, nume si forme ale existentei provin din necercetare, din imaginatie si credulitate. Este drept sa spui ‘eu sunt’ insa sa spui ‘eu sunt asta ori aia, asa si pe dincolo’ este un semn de letargie, de necercetare si de minte slaba.

Daca totul e lumina, cum poate intunericul sa apara?

Nu este intuneric in mijlocul luminii; uitarea de sine este intuneric. Cand suntem absorbiti in altele decat sinele, uitam sinele- nimic nenatural, insa de ce sa uiti de tine datorita atasamentului excesiv? Intelepciunea consta in a nu uita ca esti sursa omniprezenta a experientei si experimentatorului.

In starea mea prezenta, ideea ‘eu sunt trupul’ apare spontan, in timp ce ideea ‘sunt fiintare pura’ trebuie impusa mintii ca ceva adevarat dar netrait.

Da, practica/exercitiul consta in a-ti impune amintirea fiintarii pure, de a nu fi ceva in particular, nici o suma de parti, nici chiar totalitatea partilor care constituie universul. Toate exista in minte, chiar si trupul fiind o proiectie in minte a unui numar mare de perceptii senzoriale, fiecare perceptie o stare mintala trecatoare. Daca spui ‘eu sunt trupul’, arata-mi!

Iacata-l!

Numai cand iti pui mintea la el. Mintea si trupul sunt stari intermitente. Totalul acestor scanteieri creaza iluzia existentei. Cerceteaza ce este permanent in tranzient, real in ireal; asta-i exercitiul!

Este fapt ca ma percep ca trup¹³³.

Percepe-te fara incetare numai nu aduce ideea trupului in imagine. Exista doar un suvoi de senzatii, memorii si idei. Trupul este o abstractie creata de tendinta noastra de a cauta unitate in diversitate, care nu este gresit.

Mi se spune ca gandind ‘eu sunt trupul’ este o pata in minte.
De ce vorbesti asa- expresii ca asta creaza probleme. Sinele este sursa a tot si toate si destinatia finala- nimic nu este extern.
Cand ideea de trup devine obsesiva, nu este o problema?
Nu este nimic gresit in ideea unui trup, nici chiar in aceea de ‘eu sunt trupul’. Insa a te limita la un singur trup numai, este o greseala. In realitate, intreaga existenta, fiecare forma este a mea insasi, in constienta. Nu pot spune ce sunt pentru ca cuvintele pot doar sa descrie ce nu sunt. Exist si pentru ca exist totul exista in constienta mea insa eu sunt dincolo de constienta si de aceea ce apare in ea nu mi se poate atribui mie. Si totusi sunt/exist. Intrebarea ‘cine sunt’ nu are raspuns¹³⁴. Nici o experienta nu poate raspunde pentru ca sinele este dincolo de experiente.

Totusi, intrebarea ‘cine sunt’ trebuie sa aiba ceva utilitate.

Nu are raspuns in constienta si de aceea ajuta sa mergi dincolo de ea.

Uite-ma, aici, in momentul de fata. Ce este real in asta si ce nu? Nu-mi spune ca intrebarea mea este gresita. Analizandu-mi intrebarea mea nu duce niciunde.

Intrebarea ta nu este gresita, dar nu este necesara. Spui: ‘iata-ma aici si acum’. Opreste-te acolo, asta este real. Nu schimba faptul intr-o intrebare. Acolo este greseala. Nu esti nici cunoastere, nici necunoastere, nici minte si nici materie- nu incerca sa te descri in relatie cu mintea si materia.

Mai inainte un baiat a venit la tine cu o problema. L-ai ajutat?

Bineinteles.
Cum poti fi asa de sigur?

Sa ajut este natura mea.

Cum ai ajuns sa o sti?
Nu e nevoie sa o stiu- functioneaza singura.
Totusi, ai facut o afirmatie, pe ce baza?

Pe ce imi spun oamenii; insa esti tu cel care cere dovezi. Eu nu am nevoie de ele. A pune lucrurile la punct sta in natura mea care este adevarata, buna si frumoasa.

Cand un om vine sa-ti ceara sfatul; de unde vine sfatul tau si prin ce putere ajuta?

Fiinta sa ii afecteaza mintea si induce un raspuns.
Si care e rolul tau?

In mine omul si sinele sau se unesc.
De ce sinele universal nu il ajuta pe om fara tine?

Pai eu sunt acel sine universal. Ma imaginezi separat, de aia intrebarea ta; nu exista sinele meu si al lui. Exista doar un singur sine- cel universal/impersonal¹³⁵. Esti inselat de diversitatea de nume si forme, minti si trupuri, imaginandu-ti ‘sine’ multiplii. Amandoi suntem sinele insa tu nu pari convins. Vorbaria asta despre sinele personal si cel universal este pentru novici; mergi mai departe, nu te impotmoli in dualitate.

Hai sa ne intoarcem la nevoia de ajutor- el vine la tine.

Daca vine, sigur va fi ajutat. Pentru ca a fost destinat sa primeasca ajutor, a venit. Nimic fantezist aici- nu pot ajuta pe unii si refuza pe altii. Toti care vin sunt ajutati, caci asta-i legea. Numai ca forma ajutorului depinde de nevoi.

De ce trebuie sa vina aici sa primeasca sfat, nu poate sa-l primeasca dinauntrul sau?

Nu va asculta pentru ca mintea lui este inspre inafara. Dar orice experienta este in afara pe cand venirea lui aici pentru ajutor este dinauntru. In loc sa gaseasca raspunsun inauntru, isi imagineaza raspunsul venind din afara. Pentru mine nu este separare intre ‘eu’, omul si ajutorul dat. Toate astea sunt doar palpairi ale mintii. Eu sunt pacea si linistea infinita in care nimic nu apare, pentru ca tot ce apare, dispare. Nimeni nu vine pentru ajutor, nimeni nu ofera ajutor, nimeni nu il primeste. Este totul o aratare in constienta.

Totusi, puterea de a ajuta exista, cum exista cineva ori ceva care arata acea putere, numeste-l Dumnezeu, sinele ori mintea universala. Numele nu are importanta, faptul are.

Asta e pozitia ta ca individ, minte-trup. Mintea pura vede lucrurile cum sunt- bule de aer in constienta. Bulele astea apar si dispar, reapar apoi, fara a avea realitate. Nici o cauza nu se poate asocia lor- fiecare este cauzata de tot si afecteaza totul. Toate bulele astea sunt trupuri care toate sunt eu.

Vrei sa spui ca tu ai puterea de a face totul corect?

Nu exista putere separata de mine. Este inerenta naturii mele; numeste-o creativitate. Dintr-o bucata de aur poti sa faci o gramada de ornamente- fiecare va ramane aur. La fel, in orice rol apar si orice functie performez, raman ceea ce sunt- imutabil, nezdruncinat, independent. Ce numesti tu univers, natura, este creativitatea mea spontana. Ce se intampla, se intampla insa astfel este natura mea ca totul se termina in bucurie.
Un baiat a orbit pentru ca ma-sa i-a dat sa bea spirt sanitar. Te rog sa-l ajuti- prin ce putere poti sa-l ajuti?
Cazul lui se inregistreaza in constienta- este acolo, de nesters; constienta va opera.
Face vreo diferenta ca eu te rog sa ajuti?

Ruga ta este parte in orbirea baiatului; pentru ca este orb tu ma rogi dar nu adaugi nimic.

Insa ajutorul tau va fi un factor nou ?

Nu, totul este continut in orbirea baiatului. Toate sunt in ea- mama, baiatul, tu si eu si tot restul. Este un singur eveniment.

Vrei sa spui ca discutand cazul baiatului a fost predestinat?
Cum altfel? Toate lucrurile contin in ele viitorul lor. Baiatul apare in constienta; eu sunt dincolo dar nu dau ordine constientei. Stiu ca este in natura ei sa echilibreze si armonizeze totul. Las constienta sa aiba grija de creatia ei- necazul baiatului, mila ta, ascultarea mea si constienta luand masuri, toate sunt un singur fapt- nu il desface in parti componente si dupa aia sa ridici intrebari.
Ce ciudat lucreaza mintea ta!

Ciudat esti dumneata, nu eu! Eu sunt normal, lucid si sanatos la minte caci vad lucrurile cum sunt si de aceea nu ma tem de ele insa tu esti temator de realitate.

De ce as fi?

Este necunoasterea sinelui tau care te face asa si de asemenea sa nu-ti dai seama ca te temi. Nu incerca sa nu fi speriat. Sparge zidul ignorantei intai. Oamenilor le este teama de moarte pentru ca nu stiu ce este. Inteleptul a murit inainte de moarte- a vazut ca nu are de ce sa se teama. In momentul in care iti cunosti fiinta ta reala, nimic nu te mai poate inspaimanta. Moartea da libertate si putere. A fi liber in lume inseamna a fi liber de lume- atunci universul este al tau, devine trupul tau, o expresie, o unealta. Fericirea de a fi absolut liber este dincolo de orice descriptie. Pe de alta parte cel temator de libertate nu poate muri.

Vrei sa zici ca cel care nu poate muri, nu poate trai?

Ia-o cum vrei; atasamentul este robie, detasarea este libertate. Sa tanjesti/doresti este sa slugaresti.

Daca tu esti salvat, este si lumea salvata?

In totalitatea ei, lumea nu are nevoie de salvarea ta. Omul face greseli si creaza probleme. Cand intra in constienta inteleptului, lucrurile se aseaza.
Putem observa progresul spiritual. Un egoist devine religios, se controleaza, isi curata gandurile si sentimentele, se disciplineza in exercitiul spiritual, ajunge la cunoasterea de sine. Este un astfel de progres accidental ori are cauza?

Din perspectiva mea toate se intampla de la sine, spontan. Insa omul is imagineaza ca lucreaza pentru ceva, spre un scop avand in minte plata si straduindu-se s-o castige.

Un om crud, inapoiat nu va munci fara plata; nu este drept sa-i oferi un tel?

Isi va crea singur motivatii, oricum. Nu stie ca a creste este in natura constientei. Va progresa din motiv in motiv cautand invataturi pentru a-si implini dorinta. Cand prin legea firii lui va pasi pe calea de intoarcere, va abandona motivele pentru ca interesul sau in lume a ajuns la un sfarsit. Nu mai doreste nimic de la altii sau de la sine; murind tuturor oamenilor si lucrurilor, devine toti si toate. A vrea nimic si a face nimic este creatie adevarata. Sa vezi universul rasarind si apunand in inima este o minune. Obstacolul major a efortului spiritual este plictisul; omul devine plictisit. Inertia si nelinistea lucreaza impreuna sa pastreze claritatea si armonia- ele trebuiesc cucerite inainte ca linistea sa apara; toate vor apare cand le este vremea, spontan.
Nu este nevoie de efort atunci?

Cand efortul este necesar, efortul va apare; cand lipsa de efort este esentiala, isi va spune cuvantul. Nu trebuie sa te pui in controlul vietii- curgi lin cu ea dandu-te pe de-antregul misiunii momentului de ‘acum’ ce dispare, unul dupa altul. Pentru ca a trai inseamna a muri- fara moarte nu poate exista viata. Intelege bine un lucru- lumea si sinele sunt una si sunt perfecte asa cum sunt, doar gandirea ta este stramba si necesita indreptare. Acesta este procesul exercitiului spiritual- ajungi la el prin cucerirea indolentei punand toata energia in a face drum claritatii si compasiunii. Insa in realitate toate astea sunt semne ale cresterii inevitabile. Nu-ti fie teama, nu rezista, nu intarzia- fi ceea ce esti. Nu ai de ce te teme- ai incredere si incearca, fi onest! Da o sansa sinelui tau real sa-ti modeleze viata; nu ai sa regreti.

34. Natura mintii este nelinistea

Intrebare: Sunt suedez prin nastere. Acum instruiesc Hatha Yoga in Mexico si in State.

Maharaj: Unde ai invatat?

Am avut un invatator in State, un Indian.

Ce ti-a dat yoga asta?
Mi-a dat sanatate si un mijloc de trai.

Bun de-ajuns; asta-i tot ce doresti?
Caut pacea mintii. M-am dezgustat de toate cruzimile facute de asa numitii crestini in numele lui Cristos. Pentru un timp am fost fara religie, apoi m-a atras yoga.

Ce castig ai avut?

Am studiat filozofia yoghina si m-a ajutat.

Cum si prin ce semne ai ajuns la concluzia ca te-a ajutat?

Sanatatea este ceva foarte concret.

Fara indoiala ca este placut sa te simti in forma, dar este placere tot ce astepti de la yoga?

Bucuria bunastarii este darul de la Hatha Yoga. Insa yoga in general da mai mult, poate raspunde la multe intrebari.

Ce intelegi prin yoga?

Intreaga invatatura a Indiei- evolutie, reincarnare, karma si altele.
In regula, ai primit informatia pe care ai dorit-o. Cum ti-a folosit?

Mi-a dat pacea mintii.

Nu zau! Este mintea ta in pace, ai incheiat cautarea?
Nu inca.

Normal- nu exista sfarsit in ea pentru ca nu exista un astfel de lucru ca ‘pacea mintii’. Mintea inseamna perturbare, nelinistea insasi este mintea. Yoga nu este un atribut al mintii si nici o stare a ei.

Dar am primit ceva pace...

Ia uita-te mai bine si vei vedea ca mintea fierbe cu ganduri; ocazional poate sa fie goala insa in curand isi revine la nelinistea ei obisnuita. O minte calmata nu este o minte in pace. Spui ca vrei sa aduci mintea la pace- esti tu, cel care vrei sa impaci mintea, in pace?

Nu, nu-s; imi iau ajutorul din yoga.
Nu vezi cum te contrazici? De atatia ani cauti pacea mintii si nu o poti gasi pentru ca un lucru care esential este agitat, nu poate fi pacificat.

Dar am un pic de pace...

Pacea pe care o pretinzi ca o ai este casanta- orice lucru cat de mic o poate crapa. Ce numesti tu pace este doar lipsa de perturbare, cu greu poate sa poarte numele de pace. Pacea reala nu poate fi perturbata. Poti sa-mi exemplifici o pace a mintii care este ferma?

Da’ ma straduiesc...

Straduinta este tot o forma de neliniste.

Si ce ramane atunci?

Sinele nu are nevoie sa fie adus la linistire. Este pacea insasi, nu in stare de pace. Numai mintea este nelinistita; asta-i tot ce stie, cu multele ei forme si nivele. Placutul este considerat superior pe cand durerosul dat la oparte. Ce numim progress este doar o schimbare de la neplacut la placut. Insa schimbarile nu ne pot aduce la neschimbare caci orice are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit. Realul nu incepe, doar se arata ca fara inceput si fara sfarsit, omniprezent, omnipotent, sursa nemiscata a oricarei miscari, atemporal, neschimbator.

Deci, ce-i de facut?
Prin yoga ai acumulat cunostinta si experienta, asta e cert, insa la ce iti foloseste? Yoga inseamna uniune, injugare/integrare. Ce ai unit/integrat?

Incerc sa integrez personalitatea cu sinele real.

Personalitatea este doar un produs al imaginatiei. Sinele este o victima a acestei imaginatii. Este identificarea cu un fals, cu ceea ce nu esti, care te tine captiv. Persoana nu poate fi spus ca exista; este sinele care se crede persoana si se poarta ca atare. Dincolo de sine este nemanifestarea, cauza fara de cauza a tot. Vorbind despre unificarea persoanei cu sinele este gresit pentru ca persoana este doar o imagine mintala, o realitate falsa obtinuta prin convingere nefondata. Nimic nu e divizat si de aceea nimic nu este de unificat.

Yoga ajuta in cautare si gasirea sinelui.

Nu poti gasi ce nu ai pierdut.
Daca n-as fi pierdut ceva, as fi fost intelept dar nu sunt, caut; nu este cautarea mea dovada ca am pierdut ceva?

Doar arata ca crezi ca ai pierdut ceva, insa cine este cel ce crede si ce anume crede- ca ai pierdut o persoana ca tine? Ce este sinele pe care il cauti si ce anume speri sa gasesti?
Cunostinta adevarata.
Cunostinta adevarata a sinelui nu este o cunostinta pe care o poti gasi cautand incoace si incolo. Nu o poti gasi in timp si spatiu. Cunostinta lumeasca este doar memorie, o forma de gandire, un obicei mintal. Toate astea sunt motivate de placere si durere; este pentru ca esti manat de placere si durere ca esti in cautare de cunostinta. Sa fi tu insuti este complet dincolo de orice motivatie- nu poti fi tu insuti pentru un oarecare motiv; esti tu insuti si nici un motiv nu este necesar.

Facand yoga o sa gasesc pacea.

Poate pacea fi separata de tine? Vorbesti din experienta sau din ce ai citit ori auzit? Astea pot folosi pentru inceput insa nu pot inlocui experienta directa, care prin natura ei este inexpresibila. Cuvintele pot fi folosite si pentru a distruge; imaginile sunt construite din cuvinte, prin cuvinte sunt distruse. Ai ajuns in starea ta actuala prin gandire verbala; pe aceeasi cale poti sa iesi din ea.

Am obtinut un picut de pace, sa o distrug acum?

Ce ai gasit poate fi pierdut din nou. Numai cand intelegi ce este pacea adevarata, cea pe care nu ai pierdut-o vreodata, pacea asta va ramane cu tine pentru ca nu a fost nicicand altundeva. In loc sa cauti ce nu ai, uita-te la ce nu ai pierdut vreodata- ceea ce este inainte de inceputul a orice si dupa sfarsitul lui, care nu s-a nascut si care nu moare. Starea imutabila care nu este afectata de nasterea sau moartea unui trup-minte, asta este ce trebuie sa pricepi.

Care sunt mijloacele unei astfel de perceptii?

In viata nimic nu poate fi avut fara ca sa cuceresti obstacole. Obstacolele perceptiei clare a firii tale adevarate, sunt dorinta de placere si teama de durere. Este motivatia placerii si durerii care iti sta in cale. Eliberarea de orice motivatie, starea in care nici o dorinta nu rasare, este cea naturala.

Asta cere timp.

Daca o lasi timpului, iti trebuie milioane de ani; renuntand la dorinta dupa dorinta este un proces fara sfarsit. Lasa in pace dorintele si temerile, intoarce-ti fata de la ele spre acela care este dincolo de experienta dorintei si a fricii¹³⁶. Intreaba-te: ‘cine doreste?’ lasand fiecare dorinta sa te aduca inapoi la tine insuti.
Radacina tuturor dorintelor si temerilor este aceeasi- tanjirea dupa fericire.
Fericirea pe care poti sa ti-o imaginezi si doresti este numai satisfactie fizica sau mintala, ireala.
Chiar si placerile mintale sau senzoriale si sentimentul general de bunastare care sunt legate de sanatatea mintala si fizica, trebuie sa-si aiba radacina in realitate.
Isi au radacina in imaginatie. Un om caruia i se da o pietricica spunandu-i-se ca este un diamant pretios va fi foarte multumit pana cand isi de seama de inselatorie. In acelasi fel placerea isi pierde zestul si durerea spinii cand sinele este cunoscut cu adevarat. Amandoua vor fi vazute pentru ce sunt- simple raspunsuri conditonale, reactii bazate pe atractii sau repulsii fondate pe memorii si pre-conceptii. De obicei placerea si durerea sunt traite cand sunt anticipate. Este o chestiune de obiceiuri si convingeri.

Bine, placerea poate fi imaginara insa durerea este reala.
Durerea si placerea merg intotdeauna impreuna¹³⁷. Libertatea de una inseamna libertate de amandoua. Daca nu iti pasa de placere, nu iti va fi frica de durere. Insa fericirea adevarata este cu de-antregul dincolo. Fericirea pe care o cunosti tu este descriptibila si masurabila. Este obiectiva, sa spun asa, insa obiectul nu poate fi ce esti tu- este o greseala mare sa te identifici cu ceva extern tie. Realitatea este dincolo de subiectiv si obiectiv, dincolo de orice nivel si distinctie. Astea vin din ignorarea realitatii, nu din realitate, care este indescriptibila, dincolo de sfera temporala.
Multi invatatori pe care i-am urmat, si doctrinele lor nu mi-au dat ce am vrut.

Dorinta de a te gasi pe tine se va implini daca nu vrei nimic altceva. Insa trebuie sa fi onest cu tine insuti si intr-adevar sa nu vrei altceva. Intre timp, daca esti prins de alte lucruri, scopul tau va fi intarziat pana ce te inteleptesti si incetezi sa te risipesti in dorinte contrarii. Mergi inauntru fara sa eziti, fara sa te uiti in afara si inapoi.

Dar dorintele si temerile mele raman.

Unde raman daca nu in memorie? Da-ti seama ca radacina lor este in asteptari nascute din memorie si vor inceta sa te obsedeze.

Inteleg bine ca serviciul social este o sarcina fara sfarsit, din cauza de imbunatatire si decadenta, progres si regres, care merg mana in mana. Putem sa observam asta in toate partile, la toate nivelele. Ce ramane?

Orice sarcina la care te-ai inhamat, du-o la sfarsit. Nu lua altele noi daca nu cer interventie imediata- pentru a preveni suferinta sau sa o usureze. Gaseste-te pe tine insuti intai si binecuvantari nesfarsite vor urma de la sine. Nimic nu este mai profitabil lumii decat a renunta urmarirea profitului. Omul care inceteaza sa gandeasca in termeni de castig sau pierdere este un om neviolent caci este dincolo de conflict.

Da, am fost intotdeauna atras de ideea de non-violenta.

Non-violenta inseamna ‘sa nu cauzezi durere’; nu facerea de bine vine prima ci incetarea producerii suferintei. Facand pe plac altora nu este non-violenta.
Nu vorbesc de a face pe plac ci de a ajuta.
Singurul ajutor care merita dat este eliberarea de ajutor repetat, care nu este ajutor. Nu vorbi de a ajuta pe altul daca nu-l pui dincolo de nevoia de a fi ajutat.¹³⁸

Cum poti sa ajungi dincolo de nevoia de ajutor- poate altul sa te ajute aici?

Cand pricepi ca existenta privita in separatie si limitatie este dureroasa si esti in stare sa traiesti in unitate cu viata, ca viata pura, nepreocupat de continutul ei ci doar de prezenta ei in tine, esti dincolo de nevoia de ajutor. Poti ajuta pe altul prin exemplul fiintarii tale. Nu poti sa dai ceea ce nu ai si nu ai ceea ce nu esti. Poti da doar ce esti si din asta poti da nelimitat.¹³⁹

Este toata existenta dureroasa?
Care ar putea fi alt motiv atribuit cautarii asteia neostenite de fericire? Are nevoie un om fericit sa mai caute ceva? Cat de agitati sunt oamenii, mereu in miscare! Asta din cauza ca traiesc in durere si cauta usurare in placere. Toata fericirea pe care si-o pot imagina este garantia placerii repetate.¹⁴⁰

Daca persoana care ma consider a fi nu poate fi fericita, ce e de facut?

Poti doar inceta sa fi ceea ce crezi ca esti- nu este nimic crud in ce spun; sa trezesti un om din cosmarul sau este compasiune. Ai venit aici pentru ca esti in durere; ce iti spun este- trezeste-te, cunoaste ce esti si fi tu insuti. Sfarsitul durerii nu este in placere. Cand intelegi ca esti dincolo de durere si placere, detasat si neafectat, fuga dupa placere va inceta si cu ea suferinta cautarii. Caci durerea cauta placere si placerea se termina in durere, la nesfarsit.

Deci in starea ultima, nu exista fericire?

Nici suferinta, doar libertate. Fericirea care depinde de una sau alta poate fi pierduta; cand esti independent de orice, nu poti pierde nimic. Libertatea de suferinta nu are cauza si de aceea nu poate fi distrusa.

Nu sunt nascut sa sufar ca rezultat al trecutului; oare m-am nascut din vointa mea, nu sunt doar o creatura? Cum pot fi liber?

Ce este nasterea si moartea decat inceputul si sfarsitul unui sir de evenimente in constienta?! Datorita ideii de separatie si marginire, sunt dureroase. Usurarea de moment o numim placere, pe ea construind castele iluzorii, sperand la placerea fara sfarsit pe care o numim fericire. Totul este o neintelegere- trezeste-te la realitate!

Cunostintele mele sunt limitate, puterea neglijabila.
Fiind sursa amandoura, sinele este dincolo de cunostinta si putere. Observabilul este in minte, natura sinelui este puritate in observatia lucida, neafectata de prezenta ori absenta cunostintei, durerii sau placerii. Situeaza-te in afara trupului astuia de nastere si moarte si toate problemele tale se vor rezolva. Ele exista pentru ca te crezi muritor- inceteaza sa te minti si esti liber. Tu nu existi ca persoana!

35. Invatatorul suprem este sinele tau intern

Intrebare: Din toate partile aud ca a fi liber de dorinte si inclinatii este prima conditie a intelegerii sinelui. Insa gasesc conditia asta imposibila- necunoasterea sinelui cauzeaza dorinta iar dorinta perpetueaza necunoasterea. Un adevarat cerc vicios.

Maharaj: Nu exista conditii de indeplinit. Nimic de facut, nimic de renuntat. Numai priveste si aminteste-ti- orice percepi nu este al tau, nici tu. Apare in campul constientei insa tu nu esti campul si nici continutul lui, nici macar cel ce cunoaste campul. Ai ideea fixa ca trebuie sa faci ceva, idee in care te incalcesti, anticipand rezultate ca rasplata eforturilor tale. Motive, dorinte, esecuri, frustrari... toate astea te tin prizonier. Urmareste doar ceea ce se intampla si intelege ca esti dincolo.

Asta inseamna ca sa ma abtin de la a face ceva?

Nu poti! Ceea ce se intampla, se intampla ca trebuie; daca te opresti brusc, ai sa te prabusesti.

Este o chestiune unde cunoscatorul si cunoasterea devin unul?
Asta-i o idee a mintii pusa in cuvinte. Nu contine sinele in ele; sinele nu este nici intre si nici dincolo. Sa-l cauti la nivel mintal este inutil. Inceteaza cautarea si vezi ca acel ‘eu sunt’ pe care-l cunosti atat de bine, este ‘aici si acum’. Tot ce ai de facut este sa incetezi sa te crezi ca tu esti in campul constientei. Daca nu ai considerat lucrurile astea cu atentie, ascultand ce iti spun eu nu-ti foloseste. Uita experientele trecute si realizarile tale, stai gol, expus vanturilor si ploilor vietii si vei avea o sansa¹⁴¹.

Are devotiunea vreun loc in invatatura ta?

Cand nu te simti bine, te duci la doctor ca sa-ti spuna ce ai si sa te trateze. Daca ai incredere in el, lucrurile sunt simple- iei leacurile, urmezi prescriptia dietara si te faci bine. Insa daca nu te increzi in el, poti sa te tratezi singur dupa ce studiezi medicina. Indiferent de ce alegi, este dorinta ta de vindecare care te mana la actiune, nu doctorul. Fara incredere nu ai pace. In cineva tot te increzi- fie mama-ta ori nevasta-ta. Dintre toti oamenii, cel ce se cunoaste pe sine, omul eliberat/mantuit este cel mai de incredere. Insa a avea incredere nu este de ajuns; trebuie sa si doresti caci fara dorinta de mantuire la ce bun credinta ca o poti obtine? Dorinta si credinta trebuie sa fie impreuna. Cu cat mai puternica dorinta, cu atat mai repede vine ajutorul. Cel mai bun invatator este neputincios daca discipolul nu doreste sa invete. Dorinta si sinceritatea sunt cruciale. Confidenta vine cu experienta; fi devotat telului tau si devotiunea catre cel care te poate ghida, va urma. Daca dorinta si increderea sunt puternice, ele te vor duce la telul tau caci nu vei fi impiedicat de ezitare si compromis¹⁴². Cel mai bun invatator este sinele tau interior, el este cu adevarat invatatorul suprem. El singur iti poate indeplini dorinta si poate sa te intalneasca la sfarsitul drumului. Ai incredere totala in el si nu mai ai nevoie de un invatator extern. Insa ai nevoie de o dorinta puternica si sa nu faci nimic ce ar pute crea obstacole si intarzieri. Nu-ti petrece timpul si energia in regrete. Invata din greseli si nu le repeta.
Nu te superi daca intreb ceva personal...?

Da-i drumul!

Te vad sezand pe o piele de antilopa- cum se impaca asta cu non-violenta?
Toata viata am muncit ca tabagiu, ajutand lumea sa-si strice sanatatea; in fata usii mele, primaria a construit un WC public, stricand-o pe a mea. In lumea asta violenta cum speri sa nu comiti o violenta de un fel sau altul?

Desigur, toata violenta trebuie evitata dar iata ca in India, fiecare om sfant isi are blana lui de tigru, leu, leopard ori antilopa pe care sa sada.

Poate ca pentru ca nu exista plastic in vremurile vechi si o blana este cea mai potrivita impotriva umezelii. Reumatismul nu este placere nici macar pentru un sfant. Astfel traditia s-a nascut ca pentru meditatii indelungate este nevoie de o blana. La fel ca pielea tobei in templu, asa este pielea antilopei pentru un yogin. Nici nu o bagam in seama.
Dar animalul a fost ucis.

N-am auzit de vreun sfant sa omoare un tigru pentru blana sa. Ucigasii nu sunt sfinti si sfintii nu sunt ucigasi.

Nu ar trebui sa-ti exprimi dezaprobul refuzand sa sezi pe o piele?

Ce idee! Eu dezaprob universul intreg, de ce doar o piele?!
Ce bai are universul?

Uitand cine esti cu adevarat este cel mai mare pacat- toate calamitatile decurg de aici. Ai grija de ce-i mai important si cele mai putin importante se vor ingriji de sine. Nu te apuci sa faci curat intr-o camera intunecoasa- deschizi fereastra intai; lasand lumina inauntru face treaba usoara. Deci, hai sa nu ne grabim sa ii imbunatatim pe altii pana nu ne stim pe noi insine cum suntem, si ne schimbam. Nu este nevoie sa iti bati capul cu tot felul de intrebari- gaseste-te pe tine insuti si toate se vor fi la locul lor.
Dorinta de a te intoarce la sursa este rara, este naturala?
Iesirea spre lume este naturala la inceput, intoarcerea in sine, la sfarsit. In realitate sunt doar una- la fel cum inspiratia si expiratia sunt una.

Tot asa, trupul si locuitorul lui, nu sunt una?

Evenimente in timp si spatiu ca nastere si moarte, cauza si efect, pot fi luate ca una insa trupul si locuitorul lui nu sunt in aceeasi categorie. Trupul exista in timp si spatiu, tranzient si limitat, in timp ce locuitorul este atemporal si aspatial, etern si a-tot-patrunzator. Sa pui semnul egal intre ele este o greseala grava, cauza suferintei vesnice. Poti vorbi de minte si trup ca una, insa trupul-minte nu este fundatia realitatii.
Oricine ar fi, locuitorul trupului este in control si de aceea responsabil pentru el.

Puterea universala este in control si responsabila.
Deci pot face ce ma taie capul si sa dau vina pe puterea universala, ce usor!¹⁴³
Da, foarte usor- doar intelege ce este cel care misca toate si lasa totul in seama lui. Daca nu eziti si nu incerci sa trisezi, este calea cea mai scurta la adevar. Stai fara frica si dorinta, abandoneaza orice idee de control si responsabilitate.

Ce nebunie!

Da, nebunie divina! Ce este gresit in a da drumul iluziei de control si responsabilitate personala? Ambele sunt in minte doar- desigur, atata vreme cat te crezi in control, esti si responsabil. Una implica cealalta.

Cum poate universalul fi responsabil pentru particular?¹⁴⁴
Toata viata pe pamant depinde de soare. Insa nu poti da vina pe soare pentru ce se intampla, desi este cauza ultima. Lumina cauzeaza culoarea florii insa nu o controleaza si nici nu este responsabila direct pentru ea. O face posibila, atata tot.

Ce nu-mi miroase bine in toate astea, este ascunderea in spatele unei vagi puteri universale.

Nu poti argumenta cu faptele.
Ale cui fapte, ale mele ori ale tale?

Ale tale- ale mele nu le poti nega caci nu le cunosti! Daca le-ai cunoaste, nu le-ai nega. Asta-i buba! Tu iei drept fapt ce iti imaginezi, iar faptele mele drept imaginatie. Eu stiu sigur ca toate sunt una. Diferentele nu separa. Esti ori responsabil pentru tot ori pentru nimic. Sa-ti imaginezi ca esti in control si responsabil pentru un singur trup-minte, este aberatia mintii.
Totusi, si tu esti limitat de trupul tau.
Numai in chestiuni legate de trup; asta nu ma deranjeaza¹⁴⁵. Este ca acceptarea anotimpurilor. Vin si pleaca, nu ma afecteaza. La fel si trupuri si minti, vin si pleaca- viata ramane etern, in expresii mereu noi.
Atata vreme cat nu pui toate magariile in spatele lui Dumnezeu, sunt satisfacut. Poate exista un dumnezeu insa pentru mine el este doar un concept, o proiectie a mintii umane. Poate fi real pentru tine insa pentru mine societatea este mai reala decat Dumnezeu, caci ii sunt atat creatura cat si prizonier. Valorile tale sunt intelepciune si compasiune; societatea este dura si egoista. Traim in lumi diferite.

Nimic nu te obliga.

Nimic nu te obliga pe tine dar eu ma simt inghesuit. Lumea mea este rea, plina de lacrimi, truda si
durere. Explicand-o intelectual invocand teorii evolutioniste si karma, doar adauga insulta prejudiciului. Dumnezeul unei lumi rele este un dumnezeu crud¹⁴⁶.

Tu esti dumnezeul lumii tale, prost si crud. Lasa-l pe Dumnezeu sa fie un concept- al creatiei tale. Gaseste ce esti tu, cum ai ajuns la viata, dorind adevar, bunatate si frumusete intr-o lume plina de rautate. La ce folos sa argumentezi pentru sau impotriva lui Dumnezeu cand nu-l cunosti si nu sti despre ce vorbesti? Dumnezeul nascut din frica si speranta, modelat de dorinta si imaginatie, nu poate fi ‘puterea care este’, mintea si inima universului.

De acord, lumea in care traiesc si dumnezeul in care cred sunt creatii imaginare. Insa in ce fel sunt creatii ale dorintei? De ce imi imaginez lumea atata de dureroasa si un dumnezeu atat de indiferent? Ce bai am de ma torturez in halul asta? Inteleptul vine si imi spune ‘este doar un vis pe care poti sa-l sfarsesti’ insa nu este el insusi parte din vis? Ma simt prins intr-o capcana, fara iesire. Spui ca sunt liber- de ce anume? In numele cerului, nu ma hrani cu vorbe, destepteaza-ma, ilumineaza-ma sa ma trezesc daca ma vezi chinuindu-ma in somnul meu.

Cand spun ca sunt liber, simplu afirm un fapt. Daca esti un adult, nu mai esti un copil, esti liber de copilarie. Eu sunt liber de orice identificatie sau descriere; orice vezi, auzi sau gandesti despre mine, nu sunt. Sunt liber de a fi un percept, un concept.

Totusi, ai un trup si depinzi de el.
Din nou, asumi ca punctul tau de vedere este singurul corect. Iti repet- nu am fost, nu sunt si nu voi fi un trup; pentru mine asta este fapt. Si eu am fost sub iluzia de a fi fost nascut insa am inteles ca nasterea si moarte sunt doar idei; nasterea, doar ideea ‘am un trup’ iar moartea, ‘mi-am pierdut trupul’. Acuma cand stiu ca nu sunt trupul, trupul poate fi sau nu, ce diferenta poate face?! Trupul meu este ca o camera- este prezent insa nu trebuie sa locuiesc in el tot timpul.

Totusi, ai grija de trupul care exista.

Puterea care a creat trupul are grija de el. ¹⁴⁷
Sarim de la un nivel la altul tot timpul.
Sunt doua nivele de considerat- fizicul, de fapte, si mintalul, de idei. Eu sunt dincolo de amandoua. Nici faptele si nici ideile tale nu sunt ale mele. Ce vad este dincolo de ele, treci de partea mea si vezi cu mine.

Ce doresc este foarte simplu. Atata vreme cat cred ca eu sunt trupul trebuie sa am grija de el, Dumnezeu nu va avea, il va lasa sa flamanzeasca, sa se imbolnaveasca si sa moara.
Ce altceva astepti de la un trup, de ce esti asa de speriat de asta? Pentru ca crezi ca tu esti trup, il vrei indestructibil. Poti sa-i extinzi viata considerabil prin practici potrivite insa pentru ce?
Este bine sa traiesti mult si sanatos. Iti da o sansa sa eviti greselile copilariei si tineretii, frustrarile maturitatii si mizeriile si imbecilitatea varstei inaintate.¹⁴⁸

Traieste lung, daca vrei insa nu esti tu seful- poti decide ziua nasterii si a mortii tale? Nu vorbim aceeasi limba- a ta este fantezie atarnand de presupuneri si speculatii. Vorbesti cu convingere despre lucruri de care nu esti sigur.

De aia sunt aici.
Nu esti; eu sunt- intra, te invit, insa nu vrei, rezisti. Tu vrei ca eu sa traiesc, sa simt ca tine, sa folosesc limbajul tau. Nu pot si chiar daca as vrea, asta nu te ajuta cu nimic¹⁴⁹. Trebuie sa vi la mine; cuvintele sunt alte mintii si mintea ascunde si distorsioneaza- de aici nevoia absoluta sa mergi dincolo de cuvinte si sa treci de partea mea.
Ia-ma tu!

Incerc, insa tu opui rezistenta. Dai realitate conceptelor in vreme ce conceptele sunt distorsiuni ale realitatii. Abandoneaza orice conceptualizare, ramai tacut si atent in sinceritate si vei fi in regula.

36. Omuciderea aduce suferinta ucigasului, nu celui ucis

Intrebare: O mie de ani inainte, un om a trait si a murit dupa care a aparut intr-un trup nou. De ce nu-si aminteste viata anterioara?

Maharaj: De unde sti ca aceeasi persoana apare intr-un nou corp? Un corp nou inseamna o persoana noua.

Imagineaza-ti un butoi cu vin. Vinul il poti transfera in alt butoi; vinul isi va duce aroma din butoi in butoi. La fel personalitatea se transfera din trup in trup.
Un trup afecteaza peculiaritatile persoanei. Fara un trup exista doar identitatea in sensul de ‘eu sunt’ insa cand te nasti in trup nou, unde este lumea cunoscuta inainte?

Fiecare trup experimenteaza propria-i lume.

In trupul prezent, este trupul vechi o idee ori memorie?

O idee, desigur. Cum ar putea un creier sa-si aduca aminte ce nu a experimentat?

Ti-ai raspuns singur la intrebare. De ce sa te joci cu ideile; fi satisfacut cu ce esti convins- singurul lucru de care poti fi convins este ‘eu sunt’. Ramai cu el si respinge orice altceva.
Pot sa resping doar verbal; in cel mai bun caz imi amintesc sa repet formula ‘eu nu sunt asta, eu nu sunt aia, eu sunt dincolo de toate astea.’

Bun si asa. Intai verbal apoi mintal si emotional si pe urma in actiune. Da atentie realitatii din tine si va veni la lumina. Este ca si baterea smantanii ca sa obti unt- fa-o asiduu si corect si rezultatele nu vor intarzia.

Cum poate absolutul fi rezultatul unui proces?
Ai dreptate, ce este relativ nu poate rezulta in absolut, insa relativul poate bloca absolutul, la fel cum nebaterea smantanii nu va separa untul. Este realul care creaza impulsul; internul solicita externul si externul raspunde cu interes si efort, dar in cele din urma astea sunt doar feluri de a vorbi/nu exista intern si extern; lumina constientei este si creatoarea si creatura, experienta si cel ce experimenteaza, trupul si intrupatul. Ai grija de puterea care proiecteaza toate astea si problemele tale vor veni la un sfarsit.
Ce este puterea proiectoare?

Este imaginatia pornita din dorinta.

Stiu toate astea insa nu am putere peste ele.

Asta-i alta iluzie a ta, nascuta din dorinta de rezultate.
Ce-i gresit in actiuni care au scop?
Ideea de scop ori de actiune nu are validitate aici. Tot ce ai nevoie este sa asculti, sa-ti amintesti, sa cugeti adanc. Ca si cand mananci- tot ce ai de facut este sa musti, sa mesteci si sa inghiti, restul este automatic si inconstient. Asculta, aminteste-ti, intelege- mintea este atat actorul cat si scena; totul este minte insa tu nu esti mintea. Mintea se naste si renaste, nu tu. Mintea creaza lumea si minunata ei varietate. Ca intr-o piesa de teatru buna, ai tot felul de caractere si situatii- un pic din toate cu care sa creezi lumea.

Nimeni nu sufera intr-o piesa de teatru.

Exceptand daca te identifici cu ea- nu te identifica cu lumea si nu vei suferi.

Altii insa vor suferi.

Atunci fa-ti lumea perfecta, daca crezi in Dumnezeu, lucreaza cu el, daca nu, fi unul. Ori vezi lumea ca la teatru ori lucreaza pentru ea cu toata puterea ta, ori amandoua.
Ce se intampla cu identitatea omului cand este mort? Accepti ca aceasta continua in alt trup?
Continua si nu continua; depinde cum privesti lucrurile; ce este identitatea in cele din urma? Continuitatea memoriei? Poti vorbi de indentitate fara memoria ei?
Da, pot. Copilul poate ca nu-si cunoaste parintii insa caracteristicile ereditare vor fi martore¹⁵⁰.
Cine le identifica daca nu cineva cu memorie care poate inregistra si compara?! Nu vezi ca memoria este urzeala vietii mintale si ca identitatea este doar un model de evenimente in timp si spatiu? Schimba modelul si ai un om schimbat.
Modelul este important si semnificativ, are valoarea lui. Daca consideri o tesatura doar ca niste ate colorate, pierzi ce e mai important- frumuseatea ei. Sau daca descri o carte ca hartie cu pete de cerneala pe ea, ii pierzi intelesul. Identitatea este pretioasa pentru ca este baza individualitatii care face lucrurile unice si de neinlocuit. ‘Eu sunt’ este intuitia unicitatii.

Da si nu. Identitatea, individualitatea, unicitatea- sunt aspectele cele mai de pret ale mintii, dar numai ale mintii. ‘Sunt tot ceea ce este’, e o experienta de egala validitate. Particularul si universalul sunt inseparabile, fiind doua aspecte ale nenumitului, vazute din afara si dinauntru. Din nefericire vorbele doar mentioneaza insa nu pot si transmite precis. Incearca sa mergi dincolo de cuvinte.

Ce moare cu moartea?
Ideea ‘eu sunt trupul asta’ moare; martorul nu. Martorul se reflecta in trupuri nenumarate ca ‘eu sunt’; atata vreme cat trupurile indura in timp,‘eu sunt’ va apare ca multime. Dincolo de trup este doar Unul.
Dumnezeu?

Creatorul este o persoana a carui trup este in lume. Nenumitul este dincolo de toti dumnezeii.
Ramana Maharshi a murit; ce diferenta face asta pentru el?

Niciuna; ce a fost inca este- Realitatea Absoluta.

Insa pentru omul de rand, moartea face o mare diferenta.

Ceea ce se crede inainte de moarte, continua dupa moarte; imaginea de sine supravietuieste.¹⁵¹
Ieri a fost o discutie despre folosirea pieilor de animale pentru meditatie. Nu am fost convins- este usor sa justifici lucrurile referindu-te la traditii si obiceiuri. Obiceiurile pot fi crude si traditia corupta. Ele explica dar nu si justifica.

Nu am avut intentia sa spun ca inteleptul este exceptat de faradelege. Un om liber este extrem de supus legii insa legile lui sunt legile sinelui real, nu ale societatii. Pe acestea din urma, el le observa sau nu, in functie de circumstante si necesitati insa nu va fi vreodata rebel.

Ce nu pot accepta este impunerea traditiei ca justificatie.

Dificultatea este in punctele noastre de vedere diferite. Tu vorbesti din acela al trupului-minte, eu din cel al martorului. Diferenta este fundamentala.

Totusi, cruzimea este cruzime.

Nimic nu te forteaza sa fi crud.
Profitand de cruzimea altora este si asta incurajarea cruzimii.
Daca privesti procesul vietii indeaproape, vei gasi cruzime peste tot, caci viata traieste din viata. Asta e fapt dar nu te face sa te simti vinovat de a fi in viata. Ai inceput viata cauzand mamei tale probleme nesfarsite. Pana in ultima zi a vietii tale vei lupta pentru mancare, imbracaminte, adapost, pentru nevoile trupului, dorindu-i securitate intr-o lume a insecuritatii si a mortii. Din punctul de vedere al animalului ucis, nu este cea mai rea forma de a muri; desigur, preferabila bolii prelungite si descompunerii senile. Cruzimea este in motiv, nu in fapta- actul uciderii afecteaza ucigasul, nu victima.
De acord, atunci insa nu trebuie sa accepti serviciile vanatorilor si macelarilor.

Cine vrea sa accepte?

Tu vrei!

Asta-i cum ma vezi tu- ce repede esti sa acuzi sa condamni si sa executi sentinta! De ce incepi cu mine si nu cu tine insuti?¹⁵²
Un om ca tine ar trebui sa fie exemplu.

Esti gata sa urmezi exemplul meu? Eu sunt mort lumii, nu vreau nimic, nici macar sa traiesc. fi cum sunt, fa ce fac eu. Ma judeci dupa haine si mancare pe cand eu ma uit doar la motive. Daca crezi ca esti trupul si mintea si te porti in consecinta, esti vinovat de cruzimea cea mai mare- cruzime impotriva sinelui tau real, ce nu se compara cu oricare alta cruzime.

Iti iei refugiu in pretentia ca nu esti trupul insa esti in controlul trupului si responsabil pentru ce face. Sa dai voie trupului sa faca ce vrea este imbecilitate, nebunie.

Ia-o mai incet, neica! Si eu sunt impotriva uciderii animalelor pentru blana sau carne insa refuz sa-i dau prioritate; vegetarianismul este o cauza justa insa nu cea mai urgenta. Toate cauzele sunt servite cel mai bine de cel care s-a intors la sursa.
Cand am fost al Sri Ramanashram, am simtit pe Dumnezeu peste tot, a toate vazator.
Ai avut credinta necesara. Cei ce cred cu adevarat il vad peste tot, tot timpul. Totul se intampla in acord cu credinta ta si credinta ta ia forma dorintei tale.

Credinta pe care o ai in tine insuti, nu este si ea o forma a dorintei?
Cand spun ‘eu sunt’, nu ma refer la o entitate separata, avand nucleul in trup. Spun fiintare totala, oceanul constientei, intregul univers a tot ce este cunoscut. Nu doresc nimic pentru ca sunt complet.

Poti sa atingi viata interioara a altor oameni?

Eu sunt oamenii.

Nu ma refer la identitatea de esenta ori substanta, nici la similaritatea de forma ci la a intra in mintea si inima altora, participand la experientele lor personale. Poti sa suferi si sa te bucuri cu mine, ori doar ghicesti ce simt din observatie si analogie?

Toate fiintele sunt in mine dar pentru a ajunge la continutul altui creier, e nevoie de antrenament special. Orice poate fi obtinut prin antrenament.

Eu nu sunt proiectia ta cum nici tu nu esti a mea. Sunt, exist nu doar ca si creatia ta. Filozofia asta cruda a imaginatiei si proiectiei nu imi place¹⁵³. Ma lipsesti de tot ce este real. Cine este imaginea cui? Tu esti imaginea mea ori eu a ta? Ori eu imi imaginez imaginea mea insami? Nu, ceva e gresit aici.
Cuvintele isi tradeaza golicunea. Realul nu poate fi descris, trebuie trait. Nu gasesc cuvinte mai potrivite pentru ceea ce sunt. Ce spun poate apare ridicol insa cuvintele incearca sa redea adevarul suprem- toate sunt una, dincolo de argumente. Si totul se intampla pentru a multumii sursa unica si scopul fiecarei dorinte pe care noi toti o stim ca ‘eu sunt. La radacina oricarei dorinte este durerea; impulsul bazic este a scapa de durere. Care este radacina durerii? Ignoranta de tine insuti. Care este radacina dorintei? Impulsul de a te gasi pe tine insuti. Toata creatia se zbate pentru sine si nu se va odihni pana ce nu se intoarce la sine.

Cand se va intoarce?
Cand vei dori.

Si lumea?

Poti sa o iei cu tine.

Trebuie lumea sa astepte pana ce ating perfectiunea?

Cine te opreste sa ajuti lumea acum, asa imperfect cum te crezi? Nu vei face mare branza insa efortul te va face sa cresti. Nu este nimic gresit in a incerca sa ajuti lumea.

Desigur, au fost oameni obisnuiti care au ajutat enorm.
Cand vine timpul pentru ca lumea sa fie ajutata, unor oameni li se da vointa, intelepciunea si puterea sa cauzeze mari schimbari.

37. Dincolo de durere si placere este fericirea edenica

Maharaj: Trebuie sa intelegi inainte de toate, ca tu esti dovada a orice, incluzandu-te pe tine insuti. Nimic nu poate dovedi existenta ta pentru ca inainte de orice, existenta a orice trebuie sa fie confirmata de catre tine. Fiintarea ta si cunoasterea ei, nu o datorezi nimanui. Nu uita, esti pe de-antregul singur. Nu vi de undeva si nu mergi undeva. Esti luciditatea constienta a fiintarii dincolo de timp.

Intrebare: Este o diferenta bazica intre noi. Tu cunosti realul in timp ce eu cunosc doar ce-mi spune mintea. De aceea tu spui ceva insa eu aud altceva. Ce spui tu este adevarat; ce inteleg eu este fals desi cuvintele sunt aceleasi. Exista o separatie intre noi, cum sa o elimin?

Renunta la a te crede ceea ce nu esti si iluzia separatiei va dispare¹⁵⁴. Imaginandu-te separat, ai creat separatia. Nu e nevoie sa o elimini, doar nu o crea; totul este tu si al tau- nu este nimeni altcineva. Asta-i fapt!

Ce ciudat, aceleasi vorbe care pentru tine sunt adevarate, pentru mine sunt false. ‘Nu este nimeni altcineva’, ce neadevaruri evidente!

Lasa-le sa fie, adevarate ori nu- cuvintele nu conteaza; ce conteaza este ideea pe care ti-ai facut-o despre tine si care te blocheaza. Da-i drumul, scapa-te de ea!

Din copilarie am fost invatat sa gandesc ca sunt limitat la forma si numele meu. O simpla afirmatie contrarie nu va sterge sinapsa asta mintala. Este nevoie de o spalare a creierului, daca asta se poate face.

Tu ii spui spalare de creier, eu ii spun yoga/exercitiu spiritual- nivelarea tuturor circumvolutiunilor creierului/obiceiurilor mintale. Nu trebuie sa te indulcesti cu repetarea acelorasi ganduri la nesfarsit- nu stagna.

Usor de spus, greu de facut.
Nu fi copil- e mai usor sa schimbi decat sa suferi. Maturizeaza-te, asta-i tot.

Lucruri ca astea nu se fac, ele se intampla.

Tot felul de lucruri se intampla tot timpul, trebuie sa fi pregatit, pregatirea este maturare. Nu vezi realul pentru ca mintea ta nu este pregatita pentru el.

Daca realitatea este natura mea adevarata, cum de pot sa fiu nepregatit pentru ea?! I

Nepregatit inseamna temator. Ti-e frica de ceea ce esti; destinatia ta este intregul insa tu te temi ca iti vei pierde identitatea. Asta este copilarie- agatandu-te de jucariile tale, de dorinte si temeri, opinii si idei. Lasa-le in pace, fi gata pentru real. Acesta se impune in sine, cel mai bine exprimat prin cuvintele ‘eu sunt’; esti absolut sigur de- ‘eu sunt’, dar si de ‘eu stiu’.
'Eu sunt', desigur, dar pentru ‘eu stiu’, stiu ca sunt asta si aia, proprietar de trup, in relatii multiple cu altii.
Toate astea sunt din memorie, aduse in ‘acum’.

Pot sa fiu sigur numai de ce este acum. Trecut si viitor, memorii si imaginatie, astea sunt stari mintale insa ele sunt tot ce stiu si ele se intampla acum. Tu imi spui sa le abandonez. Cum poti sa abandonezi ‘acum-ul’?!

Te misti spre viitor tot timpul, fie ca-ti place fie ca nu.

Ma misc din acum in acum, si nu ma misc deloc- totul se misca dar nu eu.
De acord insa minte ta se misca; in ‘acum’ tu esti si miscarea si nemiscarea. Pana acum te-ai considerat miscare si ai neglijat nemiscarea. Intoarce-ti mintea pe dos. Ignora miscarea si te vei gasi ca fiind vesnica, neschimbatoarea realitate, inexpresibila, insa solida ca o stanca.
Daca realitatea este acum, de ce nu sunt constient de ea?¹⁵⁵
Pentru ca te agati de ideea ca nu esti constient de ea. Descotoroseste-te de idee!
Descotoroseala nu ma face constient.
Stai asa- tu vrei sa fi de ambele parti ale zidului in acelasi timp?! Poti, insa trebuie sa inlaturi zidul ori sa intelegi ca zidul si cele doua parti ale lui sunt un singur spatiu, caruia ideea ‘aici sau acolo’, nu se aplica.

Asemanarile astea nu dovedesc nimic. Singura mea plangere este asta: de ce nu vad ce vezi si tu, de ce cuvintele tale nu suna adevarat in mintea mea? Da-mi barem atat, restul poate astepta. Tu esti intelept pe cand eu nu, tu vezi, eu nu- unde si cum pot sa gasesc intelepciune?

Daca te crezi prost, nu esti prost deloc!

Doar pentru ca ma stiu bolnav nu ma face bine, la fel, stiindu-ma prost n-o sa ma intelepteasca.

Sa sti ca esti bolnav, nu trebuie sa cunosti ce inseamna a fi sanatos?!
Oh nu; stiu prin comparatie. Daca sunt orb din nastere si tu imi spui ca cunosti lucrurile fara sa le atingi, in timp ce eu trebuie sa ating ca sa cunosc, stiu ca sunt orb fara sa stiu ce inseamna a vedea. La fel, stiu ca imi lipseste ceva cand tu spui lucruri pe care nu le inteleg. Tu imi spui lucruri asa de minunate despre mine- ca sunt omniprezent, omniscient, fericirea suprema, creator, pastrator si distrugator a tot ce este, sursa vietii, inima fiintarii, stapanul cel iubit de toata creatia. Ma faci egal cu realitatea ultima, sursa si scopul existentei. Eu doar clipesc pentru ca ma stiu un mic ghemotoc de dorinte si temeri, o bula de suferinta, o scanteie trecatoare de constienta intr-un ocean de intuneric.
Inainte de durere, tu ai fost prezent, dupa ce a trecut, tu ramai. Durerea este trecatoare, tu nu.
Regret insa nu pot sa vad ce vezi tu; din ziua in care m-am nascut pana cand mor, durerea si placerea vor fi tesatura vietii mele. Ca am fost intainte de nastere si ca raman dupa moarte, nu stiu, nici nu accept dar nici nu neg. Aud ce spui insa eu nu cunosc asta.

Acum esti constient, nu?

Te rog sa nu ma intrebi de inainte si dupa. Stiu doar ce este acum.
Bun de-ajuns; esti constient- tine-te de asta. Exista stari cand nu esti constient; le poti numi, stari de inconstienta.

Fiintare inconstienta?

Constienta si inconstienta nu au aplicabilitate aici. Existenta este in constienta, esenta este independenta de constienta.

Este vid, tacere?
De ce sa elaboram? Fiintarea patrunde si transcende constienta. Constienta mintala/obiectiva (in continutul ei) este parte a constientei pure, nu dincolo de ea.

Cum poti sa sti o stare a fiintarii pure care nu este nici constienta si nici inconstienta? Toata cunostinta este in constienta doar. Poate exista o stare de minte absenta; apare atunci constienta ca martor?
Martorul doar inregistreaza; in absenta mintii chiar si sentimentul ‘eu sunt’ se dizolva. Nu exista ‘eu sunt’ fara minte. Fara minte inseamna fara ganduri; ‘eu sunt’ ca si gand dispare insa ‘eu sunt’ ca si simtire, ramane. Orice experienta dispare cu mintea; fara minte nu poate fi nici experienta, nici experimentator.
Martorul insa ramane?
Martorul doar inregistreaza prezenta ori absenta experientei. Nu este o experienta in sine dar devine una cand gandul ‘eu sunt martorul’ apare.

Tot ce stiu este ca cateodata mintea lucreaza si altadata se opreste. Experienta tacerii mintii o numesc absenta ei.
Numeste-o absenta, vid ori tacere, faptul este ca cele trei- experimentator, experiment si experienta, nu exista. In a fi martor, in constienta de sine, sentimentul de a fi asta ori aia nu exista. Fiintarea fara nevoia de identificare ramane¹⁵⁶.
Ca o stare a constientei?

Cu referinta la orice, este precis opusul. Este de asemenea dincolo de toate opusurile. Este nici constienta, nici inconstienta, nici cale de mijloc, nici dincolo de ele. Este in ea insasi, fara referinta la nimic ce poate fi numit experienta ori absenta ei.

Ce ciudat, vorbesti de parca ar fi o experienta!

Cand o gandesti, devine o experienta.

La fel ca lumina invizibila interceptata de o floare, devenind culoare?

Da, poti spune asa; este in culoare dar nu culoarea.

Mintea mea patineaza!

Dificultatea ta se trage din ideea ca realitatea este o stare in constienta, una intre altele. Ai tendinta de a spune- asta-i real, asta nu-i ori asta este partial real doar, ca si cand realitatea ar fi un atribut sau calitate ce se poate avea in diferite cantitati.

Hai sa o pun diferit- in cele din urma constienta devine o problema doar cand este dureroasa. O stare de fericire nesfarsita nu da nastere la intrebari. Dar noi cunoastem constienta ca un amestec de placut si dureros- de ce?

Constienta este limitata si de aceea dureroasa¹⁵⁷. La radacina constientei este dorinta, impulsul de a experimenta/trai si cunoaste.
Vrei sa spui ca fara dorinta, constienta nu exista? Si care e avantajul de a fi inconstient? Daca e sa renunt la placere pentru libertatea de durere, as prefera sa le pastrez pe ambele.

Dincolo de durere si placere este raiul si fericirea edenica.
Fericirea edenica ce nu poate fi constientizata, la ce foloseste?

Nici constientizata si nici inconstientizata- reala!

Care-i obiectiunea ta la constienta?

Este o povara; trupul inseamna povara. Senzatii, dorinte, ganduri- toate sunt povara. Toata constienta este despre conflict¹⁵⁸.
Realitatea este descrisa ca fiintare adevarata, constienta pura, fericire divina. Ce are durerea de a face cu ea? Durerea si placerea se intampla insa durerea este pretul placerii iar placerea, recompensa durerii. In viata adesea dai placere ranind si ranesti dand placere. A sti ca amandoua sunt una, este pace.
Toate astea sunt foarte interesante insa scopul meu este mai simplu- doresc mai multa placere si mai putina durere, ce sa ma fac?

Atata vreme cat exista constienta, durerea si placerea trebuie sa existe. Este in natura lui ‘eu sunt’ sa sa identifice cu opozitele.
Ce folos au toate astea? Pentru mine sunt nesatisfacatoare.
Cine esti tu, ala nesatisfacutul?

Sunt omul placerii si durerii.

Placerea si durerea sunt amandoua experienta fericirii edenice. Uite, stau in fata ta si iti spun- din experienta mea imediata si neschimbatoare, durerea si placerea sunt crestele si vaile valurilor oceanului fericirii edenice. In adancuri implinirea este desavarsita.

Este experienta ta constanta?

Este dincolo de timp si neschimbatoare.

Tot ce stiu este dorinta de placere si frica de durere.

Asta-i ce crezi despre tine- inceteaza! Daca nu poti renunta la o dependenta dintr-o data, cerceteaza obisnuinta proasta a gandirii si vezi-i falsitatea. Chestionarea habitualului este datoria mintii- ce mintea a creat, mintea trebuie sa distruga; ori intelege ca nu exista dorinta in afara de minte, si atunci nu te incurca cu ea, las-o in pace.

Sa fiu sincer, nu am incredere in explicatia asta care arunca totul in spatele mintii. Mintea este doar un instrument, la fel cum ochiul este un instrument. Poti spune ca perceptia este creatie? Vad lumea prin fereastra, nu in fereastra. Tot ce spui se leaga din cauza fundatiei comune insa nu pot sti daca fundatia este in realitate ori doar in minte. Pot avea doar o imagine mintala. Ce inseamna, nu stiu.

Atata timp cat ramai in minte ma vei vedea si pe mine in minte.
Cat de nepotrivite sunt vorbele pentru a intelege!

Fara cuvinte, ce este de inteles? Nevoia de intelegere se naste din neintelegere, ce spun este adevarat insa pentru tine, doar teorie. Cum vei sti ce este adevarat? Asculta, aminteste-ti, cugeta, vizualizeaza, testeaza si aplica in viata zilnica. Ai rabdare cu mine si inainte de toate ai rabdare cu tine insati, pentru ca tu esti obstacolul. Calea duce prin tine, dincolo de tine. Cat timp crezi ca doar particularul este real, constient si fericit si respingi realitatea non-dualistica ca ceva imaginat, abstract, ma vei judeca ca arunc concepte si abstractii in stanga si dreapta. Insa odata ce ai atins realitatea cu fiinta ta, vei gasi descriptia mea ca ceva intim si drag tie.

38. Exercitiul spiritual este vointa afirmata si reafirmata

Intrebare: Oamenii din vest care vin sa te vada dau de o dificultate ciudata. Notiunea de om realizat spiritual, de cunoastere de sine si de Dumnezeu, a omului care transcende lumea, este necunoscuta lor. Tot ce ei stiu este ideea de om sfant din cultura lor crestina, insemnand un om pios, pastrator al legilor, om cu frica lui Dumnezeu, iubitor de semeni, rugator la cer, cateodata cunoscand extazul, ori fiindu-i recunoscute cateva miracole. Ideea inteleptului oriental le este straina, fiind vazuta ca ceva exotic, de necrezut. Chiar cand este acceptata, este privita cu suspiciune, ca un caz de euforie indusa si cauzata de posturi fizice si atitudini mintale ciudate. Ideea de o noua dimensiune a constientei li se pare implauzibila si improbabila. Ce ii ajuta este oportunitatea de a auzi un intelept expunand experienta lui in intelegera adevarului, inceputul, progresul si realizarile obtinute si aplicabilitatea lor in viata zilnica.

Maharaj: O asa experienta poate fi incomunicabila; poate experienta fi comunicata?

Da, artistul poate- esenta artei este comunicarea sentimentelor, a experientei.

Ca sa primesti mesajul, trebuie sa fi receptiv.
Desigur, trebuie sa existe un receptor insa daca nu este transmisie, ce folos de receptor?
Inteleptul apartine tuturor, el se daruieste necontenit si complet celor ce vin la el. Daca nu daruieste, nu este intelept; orice are, el imparte cu altii.

Dar poate el sa imparta ceea ce este?

Vrei sa spui ca poate el sa ii faca pe altii intelepti? Da si nu; nu din moment ce intelepciunea nu este rezultatul efortului ci a harului ce vine cand omul se straduieste sa se intoarca la sursa, la ceea ce este cu adevarat. Nu pot sa te fac ceea ce deja esti. Tot ce pot sa-ti spun este despre calea pe care am urmat-o eu si sa te invit si pe tine sa o incerci.

Asta nu raspunde la intrebare, care il priveste pe omul din vest, critic si sceptic, care neaga posibilitatea unei stari elevate a constientei. Recent, drogurile l-au facut sa se indoiasca de ceea ce credea in acest sens insa fara a-i afecta perspectiva materialista. Droguri sau nu, trupul ramane primul fapt iar mintea al doilea. Dincolo de minte ei nu pot sa vada. De la Buddha incoace, starea de intelegere a sinelui a fost descrisa in termeni negativi- ‘nu asta, nu aia'. Este chiar inevitabil, nu este posibil sa fie descrisa ori ilustrata? Inteleg ca o descriptie verbala este dificila cand starea descrisa este dincolo de cuvinte; totusi, este in cuvinte. Poezia este arta de a pune inexpresibilul in cuvinte¹⁵⁹.

Nu este penurie de poeti religiosi, daca asta te intereseaza. Din perspectiva mea, mesajul meu este simplu- ai incredere in mine pentru o vreme si fa ce iti spun. Daca perseverezi vei gasi increderea ta justificata.

Ce-i de facut cu cei care sunt interesati insa nu pot crede?

Daca pot ramane cu mine, vor ajunge sa ma creada si dupa aceea vor urma sfatul meu, ajungand sa descopere singuri.

Nu metoda ma intereseaza ci rezultatul. Tu le ai pe ambele- esti deschis in a ne spune despre metoda insa cand e vorba de rezultate, refuzi sa impartasesti, ori ne spui ca starea ta este dincolo de cuvinte ori ca nu exista diferenta, ca noi vedem diferente unde nu este niciuna. In ambele cazuri ramanem fara raspuns.

Cum poti astepta raspuns la starea mea cand tu nu ai unul pentru a ta?! Cand instrumentul intelegerii lipseste, nu este important sa-l gasesti intai? Esti ca un orb ce vrea sa invete sa picteze inainte ca sa poata vedea. Vrei sa cunosti starea mea dar nu sti nimic despre starea nevestei tale ori a ta.
Nu cer decat cateva sugestii.

Pai ti-am dat o cheie foarte semnificativa- unde tu vezi diferente, eu nu vad niciuna. Pentru mine asta este destul; daca tu crezi ca nu este, nu pot decat sa repet- e destul. Gandeste asta profund si vei ajunge sa vezi ce vad eu. Se pare ca astepti vederea instantanee a adevarului, uitand ca asta e posibil numai dupa o pregatire lunga. Fructul cade dintr-odata insa coacerea ia timp. Cand iti cer sa ma crezi, este doar pentru un timp foarte scurt, doar atat cat sa te puna in miscare. Cu cat esti mai sincer cu tine insati, cu atata ai nevoie de mai putina credinta si cu atat mai repede vei vedea ca increderea in mine a fost justificata. Ce iti ofer este calea operationala, atat de utilizata in stiinta vestica. Cand un om de stiinta descrie un experiment si rezultatul lui, de obicei accepti afirmatiile lui pe incredere si repeti experimentul asa cum ti l-a descris. Cand obti rezultate similare, nu mai ai nevoie sa-l crezi- ai experienta personala. Incurajat, mergi inainte si in final ajungi la rezultate identice.
Mintea indianului este pregatita pentru experimente metafizice prin cultura si traditie. Pentru Indian, cuvinte ca ‘perceperea directa a realitatii supreme’ au sens, scotand un raspuns din adancurile fiintei lui. Asta insa este putin pentru occidental, chiar cand este prezentata in propria-i imagine crestina; el nu poate gandi dincolo de conformarea cu poruncile lui Dumnezeu, si invataturile lui Cristos¹⁶⁰. Cunostinta directa a realitatii nu este numai dincolo de ambitia lui dar chiar si dincolo de imaginatia lui. Unii indieni imi spun- ‘fara speranta’, omul vestic nu va intelege pentru ca nu poate. Nu-i povesti despre intelegerea adevarului, lasa-l sa traiasca o viata folositoare si sa castige o renastere in India. Atunci poate are o sansa. Unii spun: ‘realitatea este aceeasi pentru toti dar nu toti au capacitatea de a o asimila’. Capacitatea vine cu dorinta care creste in devotiune si dedicatie. Omul vestic are aceeasi sansa ca si cel oriental date fiind sinceritatea, integritatea si o vointa de fier in a invinge obstacolele. Tot ce are nevoie este interesul incipient. Ca sa-i starnesti interesul, trebuie sa-l convingi de avantaje.

Crezi ca este posibil sa transmiti experienta personala?
Nu stiu, tu vorbesti de unitate, identitate intre vazut si vazator. Cand toate sunt una, comunicatia este posibila.

Ca sa cunosti o tara trebuie sa mergi acolo; nu cere imposibilul. Victoria spirituala a unui om aduce beneficii umanitatii insa ca sa aduca beneficii unui alt individ, este nevoie de o relatie personala apropiata. O astfel de relatie nu este un accident si nu oricine poate sa o pretinda. Pe de alta parte, sistemul stiintific este deschis tuturora- ‘crede- testeaza- gusta’; ce altceva iti mai trebuie? De ce sa fortezi adevarul pe cei care nu au interes? Oricum nu se poate face; fara cersetor nu poate fi caritate.
Esenta artei consta in a utiliza o forma externa pentru a reda o experienta interioara. Desigur, trebuie sa fi senzitiv la interior inainte ca exteriorul sa aiba semnificatie. Cum poate cineva sa creasca in senzitivitate?

Oricum o pui, vine la acelasi lucru- sunt multi cei care dau, dar unde sunt cei gata sa primeasca?

Nu poti impartasi senzitivitatea ta?

Da, pot insa a impartasi are doua sensuri, fiind nevoie de doi pentru asta, cine accepta ceea ce dau?
Spui ca suntem una, nu este de-ajuns?

Eu sunt una cu tine, dar esti tu una cu mine? De ai fi, nu ai pune intrebari. Daca nu esti, daca nu vezi ce vad eu, ce altceva pot face in afara de a-ti arata cai ca sa-ti imbunatatesti vederea?!

Ce nu poti da, nu este al tau.

Nu pretind nimic al meu. Cand ‘eu’ nu este, unde este ‘al meu’?! Doi se uita la un arbore; unul vede fructul ascuns intre frunze, celalat nu. Alta diferenta intre ei nu exista. Cel care vede stie ca cu un pic de atentie si celalalt va putea sa vada insa nu se ridica problema impartasirii aici. Crede-ma, nu sunt zgarcit, tinand pumnul inchis la impartasirea realitatii; dimpotriva, sunt cu totul al tau- mananca-ma si bea-ma! Insa in timp ce tu repeti neincetat ‘da-mi, da-mi’, nu faci nimic ca sa iei ce ti se ofera. Iti ofer o cale usoara si scurta ca sa vezi ce vad eu dar tu te agati de vechile sabloane de gandire, actiune si simtire si dai vina pe mine¹⁶¹. Nu am nimic din ce tu nu ai; cunoasterea realitatii nu este un obiect care sa poata fi oferit si acceptat. Este o dimensiune total noua, unde nu este nimic de dat si de luat.
Da-ne cel putin o farama din continutul mintii tale zilnice. Sa mananci, sa bei, sa vorbesti, sa dormi- cum se simt din perspectiva ta?

Traiesc lucrurile comune ale vietii la fel ca tine; diferenta consta in ce nu traiesc- frica, lacomie, ura sau manie. Nu cer nimic, nu refuz nimic- in chestiile astea nu fac compromisuri. Poate asta este diferenta principala intre noi. Nu fac compromisuri, imi sunt adevarat mie insumi, in timp ce tu esti speriat de realitate.¹⁶²
Din perspectiva celui din vest, este ceva neinteles in caile voastre. Sa stai intr-un colt singur, repetand ‘sunt Dumnezeu, sunt Dumnezeu’ apare ca nebunie. Cum sa convingi occidentalul ca un astfel de exercitiu il va conduce la intelepciune?

Omul care pretinde sa fie Dumnezeu si cel care se indoieste, amandoi se inseala, vorbind in vis.
Daca totul este in vis, ce este in veghe?

Cum sa-ti descriu veghea in limbajul visului? Cuvintele nu pot descrie, ele sunt doar simboluri, conventii.

Din nou, aceeasi scuza cum ca cuvintele nu pot sa descrie realitatea.

Daca vrei cuvinte pot sa iti dau cuvinte vechi pentru putere- repeta-le la nesfarsit; pot face minuni.

Glumesti- cum sa-i spui occidentalului sa repete 'Om' ori 'Ram' ori 'Hare Krishna' fara incetare cand ii lipseste complet credinta si convingerea caracteristice culturii si religiei indiene? Fara confidenta si fervoare, reptetitia mecanica a unor sunete, poate el sa obtina ceva?

De ce nu? Este dorinta, motivul ascuns care conteaza, nu forma pe care o ia. Orice face, daca o face pentru a se gasi pe sine, sigur va gasi ce cauta.

Nu este nevoie de credinta in eficacitatea lucrarii?
Nu e nevoie de credinta, care nu este altceva decat anticiparea rezultatului. Aici doar actiunea conteaza; orice faci de dragul adevarului, te va duce la adevar. fi doar sincer/onest; forma are putina importanta.

Atunci de unde nevoia de a exprima dorinta?

Nu este nevoie; fiind pasiv e la fel de bine. Doar a dori ceva, netulburat de gandul actiunii, dorinta concentrata, te va duce rapid la telul tau. Este motivul care conteaza nu forma care o ia actiunea.

De necrezut! Cum poate o repetitie plictisitoare, mecanica ce duce la disperare fi efectiva?

Faptul repetitiei, a rabdarii si perseverentei in a continua, in pofida plictiselii si disperarii si a lipsei totale de convingere, sunt cruciale. Nu au importanta in sine dar este sinceritatea din spatele lor care conteaza- trebuie sa existe o impingere dinauntru si o tragere din afara.

Intrebarea mea este tipica occidentalului- oamenii acolo gandesc in termeni de cauza-efect, mijloace si scop. Nu sunt in stare sa vada ce legatura posibila poate fi intre un anumit cuvant si realitatea absoluta.
Niciuna, insa exista o legatura intre cuvant si semnificatia lui, intre actiune si motivul ei. Exercitiul spiritual este vointa afirmata si reafirmata. Cel ce nu indrazneste nu va accepta realul chiar cand este oferit. Frica este singurul obstacol.

Frica de ce?

De necunoscut- de a nu fi, de a nu sti, de a nu face; de dincolo...
Vrei sa spui ca in timp ce poti impartasi calea ta, nu poti si fructele ei?

Sigur ca pot si o fac tot timpul insa impartasirea mea se face in tacere- invata sa asculti si sa intelegi.

Nu vad cum cineva poate incepe fara convingere.
Stai cu mine o vreme sau pune-ti minte la ce spun si convingerea va rasari.
Nu oricine are norocul sa te intalneasca.
Intalneste-te pe tine insuti; fi cu sinele tau, asculta-l, urmeaza-l, venereaza-l, tine-l in minte mereu. Atata vreme cat dorinta de adevar iti afecteaza viata de zi cu zi, toate sunt bune cu tine. Traieste fara a rani pe nimeni- blandetea in umilitate este cel mai puternic exercitiu spiritual care te va duce rapid la rezultate. Practica asta este arta de a trai in pace si armonie, in prietenie si dragoste; fructele ei sunt fericirea necauzata si nesfarsita.

Totusi, asta presupune ceva credinta.

Intoarce-te inspre inauntru si vei ajunge sa crezi; in orice altceva confidenta vine cu experienta.

Cand un om imi spune ca stie ceva ce eu nu stiu am dreptul sa intreb ce-i aia.

Si el iti raspunde ca nu poate fi descris in cuvinte.

Atunci il privesc atent si incerc sa-l imit.

Asta si iti sugerez sa faci- fi interesat, atent, pana ce un curent de intelegere reciproca apare. Dupa aia, impartasirea se face usor. De fapt, intelegerea realitatii este o chestiune de impartasire- intri intr-o sfera a constientei mai larga si iei parte in ea. Singurul obstacol este refuzul de a intra si a lua parte. Niciodata nu vorbesc de diferente caci ele nu exista pentru mine. Tu insa le vezi asa ca tu esti cel care trebuie sa le arati- arata-mi-le! Pentru asta trebuie sa ma intelegi insa daca ma intelegi, nu vei mai vorbi de diferente. Intelege un singur lucru bine si ai ajuns. Ce te retine in a cunoaste nu este lipsa oportunitatii ci lipsa abilitatii sa te concentrezi pe ceea ce vrei sa intelegi. Daca ai putea sa-ti ti mintea pe ceea ce nu sti, iti va revela secretele ei. Dar daca esti superficial si nerabdator, nesincer in investigatia ta, esti ca un copil care plange cerand luna de pe cer.

39. Nimic nu are existenta in sine

Intrebare: Ascultandu-te gasesc ca este inutil sa pun intrebari. Orice intrebare pun, tu invariabil o intorci si ma aduci inapoi la faptul ca traiesc o iluzie pe care mi-am creat-o singur si ca realitatea nu se poate exprima in cuvinte. Cuvintele doar adauga la confuzie si singura cale inteleapta este scrutinizarea sinelui in tacere.

Maharaj: Este mintea care creaza iluzia si este mintea care te elibereaza de ea. Cuvintele o pot agrava dar pot sa si ajute la clarificarea ei. Nu e nimic gresit in a repeta acelasi adevar pana devine realitate. Lucrul mamei nu se termina cu nasterea copilului. Trebuie sa-l hraneasca zilnic, an dupa an, pana nu mai are nevoie de ea. Oamenii au nevoie sa auda vorbe pana ce faptele le vorbesc mai tare decat cuvintele¹⁶³.

Deci suntem copii de hranit cu vorbe?
Atata vreme cat dai importanta vorbelor, sunteti copii.

Bine, mama...

Unde a fost copilul inainte sa se nasca, nu cu mama? Pentru ca a fost cu ea, s-a putut naste.

Desigur ca mama nu a purtat copilul cand a fost copil ea insasi.

Potential ea a fost mama; du-te dincolo de iluzia timpului.

Raspunsul tau este mereu acelasi- un fel de orologiu care bate ora iar si iar.

Nu poate fi altfel; la fel cum soarele este unul insa se reflecta in miliarde de picaturi de roua, asa este atemporalul repetat la nesfarsit. Cand repet ‘eu sunt, eu sunt’, simplu afirm si reafirm un fapt mereu prezent. Vorbele mele te obosesc pentru ca nu vezi adevarul viu in spatele lor. Contacteaza-l si vei gasi semnificatia cuvintelor si a tacerii, amandoua.

Spui ca fetita este deja mama viitorului copil; potential, da, actual- nu.

Potentialul devine actual prin gandire. Trupul si afacerile lui exista in minte.
Si mintea este constienta in miscare iar constienta, aspectul conditionat al sinelui; necoditionatul fiind un alt aspect iar dincolo se gaseste abisul absolutului.
Brava, taica- bine spus!
Insa astea sunt doar vorbe pentru mine; ascultandu-le si repetandu-le nu e deajuns- trebuiesc traite.
Nimic nu te opreste in afara de fascinatia cu exteriorul care blocheaza focusare pe interior. Asta nu poti sa o eviti, sa sari peste exercitiul spiritual. Trebuie sa iti intorci fata de la lume si sa intri in tine pana cand externul si internul se unesc si poti trece peste ele in neconditionat.

Desigur, neconditionatul este doar o idee in mintea conditionata care nu are existenta in sine.
Nimic nu are existenta in sine; orice lucru are nevoie de absenta lui. A fi inseamna a fi distinctiv, aici si nu acolo, acum si nu atunci, asa si nu altfel. Precum apa ia forma containerului in care-i pusa, asa toate sunt determinate de conditii. Apa ramane apa, indiferent de vas, la fel cum lumina ramane ea insasi indiferent de culorile pe care le faciliteaza; tot asa realul ramane real indiferent de conditia in care se reflecta. De ce sa pastrezi doar reflectia in focusul constientei, de ce nu realul?
Constienta in sine este o reflectie- cum poate pastra realul?
Sa sti constienta si continutul numai ca reflectii, schimbatoare si tranziente, este focusul realului. Refuzul sa vezi sarpele in funie este conditia necesara pentru a vedea funia.

Doar necesara sau si suficienta?
Trebuie sa sti de asemenea ca funia arata ca un sarpe. La fel, trebuie sa sti ca realul exista sub forma constientei martore. Desigur, este dincolo de martor insa sa il patrunzi trebuie intai sa realizezi starea de observatie pura. Intelegand conditiile este calea spre neconditionat.
Poate neconditionatul fi experimentat?
Sa cunosti conditionatul ca si conditionat este tot ce poate fi spus despre neconditionat. Termenii pozitivi sunt doar aluzii si pot insela.

Putem vorbi despre a fi martor realului?
Cum am putea? Putem vorbi doar de ireal, de iluzoriu, de tranzient- conditionatul. Sa mergi dincolo de ele trebuie sa trecem prin negarea totala a existentei dependente de orice. Toate lucrurile depind.
Depind de ce?

De constienta, si constienta depinde de martor.

Si martorul depinde de real?

Martorul este o reflectie a realului in puritatea lui- depinde de conditia mintii. Unde claritatea si detasamentul predomina, constienta martor vine in existenta. Este ca si cum ai spune ca unde apa este clara si tacuta, imaginea lunii apare, sau lumina zilei aparand ca o scanteiere in diamant.

Poate fi constienta fara martor?

Fara martor este doar viata vegetala, inconstienta. Martorul este latent in constienta, la fel ca lumina in fiecare culoare. Nu poate fi cunostinta fara cunoscator si nici cunoscator fara martorul lui. Nu numai ca sti dar si sti ca sti.

Daca neconditionatul nu poate fi experimentat caci orice experienta este conditionata, de ce vorbim despre el?

Cum poate exista cunostinta conditionatului fara neconditionat? Trebuie sa existe o sursa din care curge, o fundatie pe care sta totul. Cunoasterea de sine este in primul rand cunoasterea conditionatului si intelegerea ca varietatea infinita a conditiilor depinde de abilitatea noastra infinita de a fi conditionati si de a da nastere varietatii. Neconditionatul apare mintii conditionate ca totalitate si in acelasi timp ca absenta a orice. Nu poate fi experimentat direct dar asta nu il face inexistent.

Nu este un sentiment?

Un sentiment este o stare mintala. La fel cum un corp sanatos nu cere atentie, asa si neconditionatul este liber de experienta. Ia experienta mortii- omul de rand se teme sa moara pentru ca ii este frica de schimbare. Inteleptului nu ii este frica pentru ca mintea lui este deja moarta¹⁶⁴. El nu gandeste ‘eu traiesc’ ci stie ‘viata exista’, fara schimbare si fara moarte. Moartea apare ca o schimbare in timp si spatiu; daca timpul si spatiul nu exista, unde poate fi moartea?! Inteleptul este deja mort numelor si formelor; cum ar putea pierderea lor sa-l afecteze?! Omul in tren calatoreste din loc in loc insa cel ce nu e in tren nu merge niciunde caci nu are destinatie. Nu are unde merge, nimic de facut, nimic de obtinut. Cei ce fac planuri sunt nascuti sa le duca la implinire. Cei ce nu fac planuri nu au nevoie sa se nasca.

Care este scopul durerii si a placerii- crezi ca exista ele prin ele insile ori doar in minte?

Ce conteaza unde, exista, asta-i cert.

Durerea si placerea sunt doar simptome, rezultatul cunostintei gresite si a sentimentului gresit. Un rezultat nu poate fi un scop in sine.

In economia lui Dumnezeu, totul trebuie sa aiba un rost.

Il cunosti pe Dumnezeu de vorbesti cu asa convingere despre el, ce-ti este Dumnezeu tie? Un sunet, un cuvant pe hartie, o idee in minte?

Prin puterea lui sunt nascut si pastrat viu.

Si suferi si mori; no-pai, esti fericit?
O fi din cauza mea ca sufar si mor; am fost creat pentru viata vesnica.

De ce vesnic in viitor si nu in trecut? Ceea ce are un inceput, trebuie sa aiba un sfarsit; numai cel fara inceput este nesfarsit.

Dumnezeu poate fi doar un concept, o teorie de lucru insa una folositoare, fara indoiala.

Pentru asta trebuie sa fi liber de contradictii, insa nu esti. De ce nu lucrezi cu teoria ca tu esti creatia ta insasi, deci si creatorul. Cel putin nu ai un Dumnezeu extern cu care sa te lupti.

Lumea asta este asa de variata si complexa, cum as putea eu sa o creez?!

Te cunosti indeajuns ca sa sti ce poti si ce nu poti face, iti cunosti puterile?
Toat lumea crede in Dumnezeu.

Pentru mine, tu esti Dumnezeul tau insa daca tu gandesti altfel, gandeste pana la capat. Daca Dumnezeu exista, totul este a lui si totul este fara greseala. Primeste tot ceea ce este cu o inima deschisa si recunoscatoare si iubeste toata creatia. Asta te va duce la sinele adevarat.

40. Doar sinele este real

Maharaj: Lumea este doar un spectacol, stralucitor dar gol; este si totusi nu-i. Exista atata vreme cat vreau s-o vad si sa particip in ea. Cand incetez sa imi pese de ea, se dizolva. Nu are cauza si nu serveste vreunui scop. Se intampla doar cand suntem absenti cu mintea. Apare exact cum este insa nu are adancime, nici semnificatie. Numai privitorul este real- numeste-l sinele. Pentru sine lumea este doar un spectacol colorat care bucura atata timp cat dureaza si care se uita cand se termina. Ce se intampla pe scena il face sa tremure in teroare sau sa rada cu lacrimi, insa nici o clipa nu uita ca nu este decat un spectacol, asa cum este pus in scena, de care se bucura fara dorinta sau teama.

Intrebare: Persoana integrata in lume are o viata variata. Plange, rade, iubeste si uraste, doreste si se teme, sufera si se bucura. Inteleptul lipsit de dorinta si teama, ce fel de viata poate duce? Nu este singur si parasit in indiferenta sa?

Starea lui nu este asa de trista; este o stare de fericire pura, necauzata si nediluata¹⁶⁵. Este fericit si pe deplin constient ca fericirea este natura lui si ca nu are de facut ceva, de primit ceva pentru ca sa o aiba. Il urmeaza, mult mai reala decat trupul, mai aproape decat mintea. Tu iti imaginezi ca nu poate exista fericire fara cauza; pentru mine dependenta de orice este mizerie crasa. Placerea si durerea au cauze in timp ce starea mea este complet necauzata, independenta si indestructibila.

Ca jocul de pe scena?
Jocul a fost scris, planuit si repetat. Lumea doar apare in existenta din nimic si dispare in nimic. Cat timp esti in trup vei avea creatori, sustinatori si distrugatori insa odata ce vezi cum vad eu, vei cunoaste sinele si te vei vedea in tot ce este.

Tu insa functionezi ca om.
Cand esti ametit, vezi lumea invartindu-se in jurul tau. Obsedat de ideea de mijoace si rezultat, de munca si scop, ma vezi functionand ca om. In realitate eu doar privesc; ceea ce se face, se face pe scena. Bucurie si tristete, viata si moarte, toate sunt reale omului atasat; pentru mine ele sunt numai in piesa de pe scena, ireale, ca intregul spectacol. Percep lumea ca si tine insa in timp ce tu o crezi reala, eu o vad doar ca un strop iredescent pe intinderea vasta a constientei.

Cu totii imbatranim. Batranetea nu este placuta cu durerile, slabiciunile ei si apropierea sfarsitului. Cum se simte inteleptul ca batran? Cum priveste sinele sau interior senilitatea?

Pe masura ce imbatraneste, este din ce in ce mai fericit si in pace caci merge acasa¹⁶⁶. Ca un calator ce se apropie de destinatia sa, isi aduna bagajele si paraseste trenul fara regrete.
Pare ca aici este o contradictie- ni se spune ca inteleptul este dincolo de schimbare, fericirea lui nu creste si nu fluctueaza; cum poate deveni mai fericit fiind batran in ciuda slabiciunilor varstei?

Nici o contradictie- rola destinului ajunge la capat; mintea este fericita. Aburul existentei in trup se ridica, povara trupului se micsoreaza pe zi ce trece.

Hai sa zicem ca esti bolnav- ai gripa si te dor toate alea... care este starea mintii tale?

Fiecare senzatie este contemplata in detasare perfecta; nu este dorinta ori refuz in contemplarea lor. Sunt cum sunt, eu le privesc cu un suras de detasare afectiva.

Poate esti detasat de suferinta insa ea exista.

Da, exista dar nu are importanta- in orice stare m-as gasi o vad ca o stare a mintii pe care sa o accept asa cum este.

Durerea e durere- nu o poti cunoaste altfel.

Cel care cunoaste trupul, stie si durerile si placerile lui. Eu nu sunt nici trupul si nici cel care il cunoaste.

Hai sa zicem ca ai avea 25 de ani. Esti casatorit si plin de obligatii. Cum te-ai simti?

La fel ca acum- tu insisti sa crezi ca starea mea interioara poate fi afectata de evenimente externe. Nu-i deloc asa; eu raman sinele meu indiferent de ce se intampla. La radacina fiintei mele este constienta pura, o scanteie de lumina intensa. Scanteia asta radiaza si creaza imagini in spatiu si evenimente in timp, fara efort si in mod spontan. Atata timp cat este doar ea insasi, nu sunt probleme. Insa cand mintea discriminatoare apare pe scena creind distinctii, placerea si durerea se nasc. In somn mintea este absenta si cu ea, absente sunt si durerea si placerea. Procesul creatiei continua insa nu are cine sa-l observe. Mintea este o forma de constienta iar constienta un aspect al vietii. Viata creaza totul insa adevarul suprem este dincolo de toate.¹⁶⁷
Adevarul suprem este stapanul si constienta servitorul lui.
Stapanul este in constienta, nu dincolo de ea. In termeni de constienta, adevarul suprem este si creatie si disolutie, concretizare si abstractizare, concentrat si universal. Si in acelasi timp nici una din astea- cuvintele nu ajung acolo, nici mintea.

Inteleptul pare a fi o fiinta foarte singura, doar cu sine insusi.

Este singur insa este totul, nu este nici macar o fiinta- este nefiinta tuturor fiintelor, nici chiar asta caci cuvintele nu au sens. Este ce este, pamantul din care iese si creste absolut tot ce exista.

Nu ti-e frica de moarte?

Hai sa-ti spun cum a murit un intelept- dupa ce a anuntat ca i se apropie sfarsitul, a incetat a manca, fara a-si schimba rutina vietii. In a unsprezecea zi, in timpul ritualului de rugaciuni, canta aplaudand viguros cand dintr-o data, intre doua miscari s-a stins, ca o lumanare suflata. Toti mor precum traiesc. Eu nu ma tem de moarte pentru ca nu ma tem de viata. Traiesc fericit si voi muri la fel. Mizeria este sa te nasti, nu sa mori. Totul depinde de perspectiva.

Nu putem verifica ce spui; tot ce stim este bazat pe ce spui. Tot ce eu vad este un batran foarte interesant.

Batran interesant esti dumneata, nu eu! Eu nu m-am nascut, cum as putea imbatrani? Ce iti apar tie sa fiu, exista doar in mintea ta cu care eu nu am treaba...¹⁶⁸

Chiar ca si vis, esti un vis foarte ciudat.

Sunt visul care te poate trezi; dovada va fi in desteptarea ta.

Imagineaza-ti ca primesti stirea ca am murit; cum ai reactiona?

As fi foarte fericit sa te vad ajuns acasa, bucuros sa te vad scapat de prostia asta.

Ce prostie?

Prostia de a crede ca ai fost nascut si ca vei muri, ca esti un trup dotat cu minte si toate balivernele celelalte. In lumea mea nimeni nu se nastea sau moare. Unii oameni pleaca intr-o calatorie si vin inapoi, unii nu pleaca niciunde. Ce diferenta face cand calatoria este imaginara, fiecare invelindu-se in visul propriu. Numai desteptarea este importanta. Este de ajuns sa cunosti ‘eu sunt’ ca si cale spre realitate si dragoste.
Perspectiva mea nu este asa de absoluta, de aici si intrebarea. In vest lumea cauta ceva real, se uita la stiinta care le spune tot felul de lucruri despre materie, un pic despre minte si mai nimic despre natura si scopul constientei. Pentru ei realitatea este materiala, externa, observabila si descriptibila, direct sau indirect; despre realitatea subiectiva nu au idee. Este extrem de important sa auda ca exista realitate care se gaseste in constienta eliberata de materie, de limitatiile si distorsiunile ei. Majoritatea nu stiu de realitatea asta care poate fi gasita si cunoscuta in constienta. Ar fi benefic pentru ei sa auda vestea buna de la cineva care le poate spune despre asta la ‘prima mana’. Astfel de martori au existat dintotdeauna si marturia lor este pretioasa.
Desigur- evanghelia realizarii sinelui, odata auzita nu poate fi uitata. Ca o samanta pusa in pamant- va asteptat pentru vremea potrivita si atunci va rasari si creste intr-un arbore maret.

41. Dezvolta-ti atitudinea de martor

Intrebare: Care este starea zilnica si de moment a inteleptului? Cum vede, aude, mananca, bea, se trezeste si doarme, munceste si se odihneste? Ce dovada ai ca starea asta e diferita de a noastra? In afara de afirmatiile celor asa-numiti ‘intelepti’ nu exista vreo cale de a verifica obiectiv. Nu s-ar putea observa niscaiva diferente in raspunsurile lor fiziologice si neurologice, in metabolism, undele creierului sau in structura lor psishosomatica?

Maharaj: Poti ori nu sa gasest diferente. Totul depinde de capacitatea ta de observatie. Diferentele obiective insa nu au importanta. Ce conteaza este perspectiva, atitudinea de detasament total, indiferenta si lipsa de interes in cele trecatoare.

Nu simte tristete cand un copil moare, nu sufera?

Sufera cu cei ce sufera. Evenimentul in sine are mica importanta insa este plin de compasiune pentru fiinta suferinda, vie ori moarta, in trup sau nu. Compasiunea este natura lui; este una cu tot ce traieste si dragostea este manifestarea acelei uniuni.

Oamenii se tem de moarte.

Inteleptul nu se teme de nimic insa ii este mila de omul care se teme- a te naste, a trai si a muri sunt naturale. Sa te temi, nu este¹⁶⁹, chiar daca evenimentul este luat in atentie.
Imagineaza-ti ca estI bolnav- febra, dureri, frisoane; doctorul iti spune ca este serios, numai cateva zile de trait- care este prima ta reactie?

Nici una. La fel cum e natural pentru o lumanare sa se consume si stinga, asa si pentru un trup sa moara. Este o chestiune de foarte mica importanta; important este ca ‘eu sunt’ dar nu trupul-mintea.

Familia ta va fi disperata- ce le spui?

Obisnuitul- nu va temeti, viata merge inainte, Dumnezeu o sa aiba grija de voi, vom fi impreuna candva, etc. Insa pentru mine intreaga comotie nu are insemnatate caci eu nu sunt entitatea care se imagineaza vie sau moarta. Nefiind nascut nu pot muri; nu am nimic de adus aminte ori de uitat.

Ce parere ai de rugaciunea pentru cei morti?

Roaga-te pentru ei, le face placere, sunt flatati... Inteleptul nu are nevoie de rugaciunile tale insa. El insusi este raspunsul la rugaciunile tale.

Cum ii merge inteleptului dupa moarte?

Inteleptul este deja mort, astepti sa moara din nou?

Desigur ca disolutia corpului este un eveniment important si pentru intelept.

Nu sunt alte envenimente importante pentru un intelept decat cand cineva iese din intuneric. Atunci inima lui se bucura; tot restul nu intra in preocuparile lui. Intregul univers este in trupul lui, toata viata este viata lui. La fel cum intr-un oras de lumini, cand un bec se arde, nu va afecta reteaua, asa nici moartea unui trup nu va afecta intregul.
Individualul nu conteaza pentru intreg insa conteaza pentru individ. Intregul este o abstractie, individul este concret, real.

Asta spui dumneata. Pentru mine este taman pe dos- intregul este real, partea vine si pleaca. Partea este nascuta si renascuta, schimband nume si forma; inteleptul este realitatea neschimbatoare care face schimbarea posibila. Insa nu poate sa-ti transmita convingerea lui- asta trebuie sa vina din experienta proprie. Pentru mine toate sunt una, toate egale.
Chiar si pacatul si virtutea?
Astea sunt valori umane; ce treaba am eu cu ele?! Ce se termina in fericire este virtute, ce in mizerie, pacat. Ambele sunt stari mintale, care nu este starea mea.
Suntem ca orbii, nepricepand ce inseamna a vedea.

Pune-o cum vrei.

Este exercitiul spiritual al tacerii efectiv?

Orice faci pentru iluminarea mintii, te duce mai aproape de intelegere. Tot ce faci fara sa-ti amintesti asta, te tine inapoi. Dar de ce sa complici- intelege doar ca esti dincolo de lucruri si ganduri. Ce vrei sa fi, deja esti- aminteste-ti doar!
Te aud ce spui insa nu pot sa cred.

Am fost ca tine candva insa am avut incredere in invatatorul meu si increderea s-a dovedit justificata. Crede-ma daca poti; tine minte ce-ti spun: nu dori nimic, pentru ca nu-ti lipseste nimic. Este cautarea care te previne a gasi.

Pari a fi atat de indiferent la toate.

Nu sunt indiferent, doar impartial- nu dau preferinta la ‘eu si al meu’. Un cos de tarana si unul de bijuterii sunt amandoua nedorite. Viata si moartea sunt la fel pentru mine.
Impartialitatea te face indiferent.

Dimpotriva, compasiunea si dragostea sunt esenta mea. Liber de toate predilectiile sunt liber sa iubesc.

Buddha spune ca ideea de iluminare este foarte importanta. Cei mai multi oameni trec prin viata fara sa fi auzit de ea, darmite sa se straduiasca sa o obtina. Pentru cei care au auzit, o samanta a fost sadita si nu poate pieri.¹⁷⁰ De aceea isi trimite emisari sa predice fara incetare opt luni pe an.

“Poti da mancare, haine, adapost, cunostinta, afectiune insa darul suprem este evanghelia iluminarii” spunea invatatorul meu. Ai dreptate, iluminarea mintii este bunul suprem. Odata ce o ai, nimeni nu ti-o poate lua.

Daca ai vorbi asa in vest, te-ar lua de nebun.¹⁷¹

Desigur, pentru ignoranti tot ce nu pot intelege este nebunie. Si ce daca- lasa-i sa fie cum sunt, eu sunt cum sunt, ei nu din vina lor sau eu din meritul meu. Realitatea suprema se manifesta in feluri fara numar- nenumarate sunt numele si formele ei. Toate se nasc, toate se unesc in acelasi ocean- sursa lor este una. Cautand cauze si rezultate este treaba mintii. Ce este, este de iubit; dragostea nu este un rezultat ci baza fiintarii. Oriunde mergi vei gasi fiintare, constienta si dragoste. La ce bun preferintele?

Cand viata este stinsa de catastrofe naturale ca inundatii sau cutremure, nu ma plang insa cand un om moare de mana altui om, sunt indurerat profund. Inevitabilul are maiestatea sa insa uciderea este evitabila si de aceea urata si pe de-antregul oribila.

Totul se intampla cum se intampla- calamitati, facute de natura ori de om, se intampla- nu e nevoie sa te tulburi.

Cum poate ceva fi fara cauza?
In fiecare eveniment, intregul univers este reflectat; cauza ultima nu se poate urmari. Ideea cauzatiei este doar un mod de a gandi si vorbi; nu ne putem imagina aparitia necauzata. Asta insa nu este dovada existentei cauzalitatii.

Natura nu are minte, deci este iresponsabila insa omul are- de ce este asa perversa?

Cauza perversitatii este de asemenea naturala- ereditatea, mediul, etc. Esti prea inclinat sa condamni. Nu te ingriji pentru altii; regleaza-ti mintea ta intai. Cand vei intelege ca mintea este de asemenea parte din natura, dualitatea va inceta.

Cum poate mintea fi parte de natura este un mister pentru mine.

Pentru ca natura este in minte, fara minte unde este natura?

Daca natura este in mine si mintea este a mea, ar trebui sa fiu in stare sa controlez natura, care nu-i cazul. Puteri dincolo de controlul meu determina cum ma port.

Dezvoltat-ti atitudinea de martor si vei gasi in experienta proprie detasarea, care aduce control¹⁷². Starea de martor este plina de putere, nu este nimic pasiv in ea.

42. Realitatea nu poate fi descrisa

Intrebare: Am observat un nou ‘eu’ aparand in mine, independent de vechiul ‘eu’. Cumva cei doi coexista. Cel vechi isi urmeaza obiceiurile sale; cel nou il lasa in pace pe cel batran insa nu se identifica cu el.

Maharaj: Care este diferenta principala intre ei?

Cel vechi vrea totul definit si explicat verbal, vrea lucrurile sa aiba sens. ‘Noul eu’ nu are nevoie de explicatii, accepta lucrurile cum sunt si nu incearca sa le lege de memorie.

Esti complet constient de diferenta intre habitual si spiritual in mod constant? Care este atitudinea noului fata de vechi?
Noul doar priveste vechiul; nu-i este nici prietenos, nici dusmanos. Il accepta cum este impreuna cu toate celelalte; nu-i neaga existenta insa nu-i accepta valoarea ori validitatea.

Noul este in negarea totala a vechiului. Noul care este ingaduitor, nu este cu adevarat nou ci doar o noua atitudine a vechiului eu. Noul real, oblitereaza vechiul complet. Nu pot exista impreuna- ai doar un singur sine...

Exista un proces de refuz continuu in acceptarea ideilor vechi ori doar o toleranta mutuala- care este realatia intre ei?

Nu este vreo relatie specifica- ei coexista doar. Cand vorbesti de omul vechi si de cel nou, pe cine ai in minte? Cand exista o continuitatea a memoriei intre cei doi, fiecare amintindu-si de celalalt, cum poti vorbi de doi eu?
Unul este sclavul obiceiurilor, celalalt nu este. Unul conceptualizeaza, celalalt e liber de idei.

De ce doi eu?! Intre cel legat si cel liber nu poate fi o relatie. Faptul coexitentei in sine dovedeste unitatea lor. Nu exista decat un singur eu; sinele este mereu ‘acum’. Ce numesti celalalt sine, vechi ori nou, este doar un nou aspect al sinelui unic¹⁷³. Sinele este singur; tu esti sinele acela si ai idei despre ce ai fost sau vei fi. Dar o idee nu este sinele. Chiar acum, stand in fata mea, care sine esti- nou ori vechi?

Cei doi sunt in conflict.

Cum poate fi conflict intre ce este si ce nu este? Conflictul caracterizeaza vechiul. Cand noul apare, vechiul nu mai exista¹⁷⁴. Nu poti vorbi de nou si de conflict in acelasi timp; chiar efortul de a te stradui spre nou, este vechi. Oricand este conflict, efort, straduinta, lupta, dorinta de schimbare, noul nu este. In ce masura esti liber de tendinta habituala de a crea si perpetua conflicte?
Nu pot spune ca sunt un om diferit acum insa am descoperit lucruri noi despre mine, stari asa de diferite de ceea ce stiam inainte ca ma simt justificat sa le numesc noi.
Sinele vechi este sinele tau. Starea care rasare spontan si fara cauza, nepatata de minte- o poti numi Dumnezeu. Ceea ce este fara samanta sau radacina, care nu rasare si nu creste, infloreste si fructifica, care vine in fiintare dintr-odata si in glorie deplina, misterios si minunat, poti sa o numesti Dumnezeu. Este pe de-antregul neasteptata si totusi inevitabila, infinit familiara si totusi extrem de surprinzatoare, dincolo de orice speranta si in acelasi timp absolut certa. Pentru ca este fara cauza, nu are piedici. Se supune unei singure legi doar- legea libertatii. Orice ce sugereaza continuitate, secventa, o trecere de la o stare la alta, nu poate fi real. Nu exista progres in realitate- realitatea este finala, perfecta, absolut nedependenta de ceva.

Cum pot sa o atrag?

Nu poti face nimic ca sa o atragi spre tine insa poti evita sa creezi obstacole. Priveste-ti mintea, cum apare in scena, cum opereaza. Privind-o te vei descoperi pe tine ca cel ce priveste. Cand ramai nemiscat, privind doar, te vei descoperi ca lumina de dincolo de privitor. Sursa luminii este intunecata, sursa cunostintei este necunoscutul. Acea sursa este singura care exista. Patrunde in ea si ramai acolo- nu este in cer ci in eterul omniprezent. Dumnezeu este mare si minunat, eu... sunt nimic, nu am nimic, nu pot nimic.¹⁷⁵ Si totusi, totul vine din mine- eu sunt sursa, radacina, originea. Cand realitatea explodeaza in tine, poti sa o numesti cunoasterea lui Dumnezeu, sau mai bine zis, este Dumnezeu care te cunoaste pe tine. Dumnezeu te cunoaste cand tu te cunosti cu adevarat¹⁷⁶. Realitatea nu este rezultatul unui process, este o explozie. Este in mod cert dincolo de minte; tot ce poti face este sa-ti cunosti mintea bine. Nu ca mintea te-ar ajuta aici, insa cunoscand-o bine nu o vei lasa sa te impiedice. Trebuie sa fi alert, altfel mintea te va duce de nas. E ca si cum ai observa un hot- nu astepti nimic bun de la el, numai nu vrei sa fi pagubit. Astfel ii dai multa atentie mintii fara sa astepti ceva de la ea. Ori ia un alt exemplu- ne trezim si dormim. Dupa o zi de munca vine somnul; acum- eu adorm sau neatentia, caracteristica somnului, vine la mine? Cu alte cuvinte, suntem treji pentru ca dormim. Nu ne trezim intr-o stare de veghe reala; in starea de veghe ‘normala’, lumea apare din cauza ignorantei, tinandu-ne captivi intr-o stare de veghe in vis. Astfel amandoua idei de somn si veghe sunt gresit intelese. In realitate visam ca suntem treji si visam ca dormim. Cele trei stari (incluzand somnul profund, fara vise) sunt doar variatii ale visului continuu¹⁷⁷. Tratand totul ca un vis este eliberator. Cata vreme dai realitate viselor, esti sclavul lor- imaginandu-ti ca te-ai nascut asa si pe dincolo, devi sclavul lui asa si pe dincolo. Esenta sclaviei este sa te imaginezi a fi un proces, sa ai trecut si viitor, istorie. Nu e asa- nu avem istorie, nu suntem un proces, nu evoluam si nici nu putrezim. Priveste totul ca pe un vis si nu te implica in el¹⁷⁸.

Ce folos am ascultandu-te?¹⁷⁹

Te aduc inapoi la tine insuti, tot ce iti cer este sa te uiti cu atentie la tine, spre tine, in tine.

Cu ce scop?

Traiesti, simti, gandesti. Dand atentie vietii, simtirii si gandirii, te eliberezi de ele si le lasi in urma. Personalitatea se dizolva si doar martorul ramane, pe care il lasi in urma si pe asta mai apoi. Nu intreba cum se intampla, doar cauta in sinea ta.

Ce determina diferenta intre persoana si martor?

Amandoua sunt moduri ale constientei¹⁸⁰; in unul doresti si te temi, in celalalt ramai neafectat de placere si durere si de evenimente. Le lasi sa vina si sa plece.

Cum te poti stabiliza in starea asta superioara, de martor pur?

Constienta nu straluceste singura, este lumina de dincolo de ea care o face sa straluceasca. Odata ce ai vazut calitatea de vis a constientei, indreapta-ti atentia spre lumina in care apare, care ii da viata. Exista continutul constientei dar si constienta existentei ei.

Stiu, si stiu ca stiu.

Chiar asa, doar daca al doilea ‘stiu’ este neconditionat si nu al timpului. Uita ce sti dar aminteste-ti ca tu esti cel ce stie. Nu te lasa scufundat in experienta vietii; aminteste-ti ca esti dincolo de experienta, nenascut si nemuritor. Amintindu-ti asta va facilita calitatea cunostintei pure, lumina luciditatii constiente, neconditionate.

In ce moment poti sa experimentezi realitatea?

Experientele sunt despre schimbare, vin si pleaca. Realitatea nu este un eveniment, nu poate fi experimentata, nu este perceptibila cum este un eveniment. Daca astepti realitatea sa se intample ca un eveniment, vei astepta in veci caci realitatea nu vine si nici nu pleaca. Este a fi perceputa¹⁸¹, nu asteptata. Nu este ceva pentru care te poti pregati si anticipa. Insa este precis dorinta si cautarea realitatii care este miscarea, operatia, actiunea realitatii. Tot ce poti face este sa intelegi punctul principal, ca realitatea nu este un eveniment, o intamplare, si ca orice se intampla, orice vine si pleaca, nu este real. Priveste intamplarea ca intamplare doar, tranzientul ca tranzient, experienta ca o experienta trecatoare si nu mai ai nimic de facut. Doar atunci cand esti vulnerabil, gol, fara armura, percepi realul, nu cum erai cand dadeai realitate evenimentelor si experientei. Odata ce te apuci de judecati, avand preferinte, ai tras cortina.¹⁸²

Am putea spune ca realitatea se exprima in actiune mai degraba decat in cunostinta? Ori este un fel de simtamant?
Nici actiune, nici simtamant, nici nu gand pot expresa realitatea. Nu exista asa ceva ca ‘o expresie a realitatii’- introduci dualitate unde nu exista. Numai realitatea este, nimic altceva. Cele trei stari- veghe, somn si vis nu sunt eu, iar eu nu sunt in ele. Cand mor lumea va spune ‘O, Maharaj a murit!’ Insa pentru mine cuvintele astea nu au sens. Cand se face inchinarea la o icoana, totul apare ca si cand sfantul din imagine devine viu- se spala, mananca, se odihneste, se plimba, se intoarce, binecuvanteaza pe toti si apoi se duce la culcare. Totul este privit in detaliu si totusi sentimentul irealitatii nu dispare. La fel stau lucrurile cu mine- totul se intampla cum trebuie sa se intample si totusi, nimic nu se intampla. Fac tot ce pare necesar insa in acelasi timp stiu ca nimic nu este necesar, ca viata este doar o idee fabricata voluntar.

De ce atunci sa traiesti, la ce bun toata vanzoleala de dus si venit, trezit si dormit, mancat si digerat?!

Nimic nu este facut de mine, totul se intampla- nu astept, nu planuiesc, doar privesc ce se intampla, stiind ca nu este real.
Ai fost mereu asa din primul moment al intelegerii?

Cele trei stari se rotesc normal- dorm, visez, ma trezesc, si din nou... insa ele nu mi se intampla mie. Doar se intampla. Este ceva neschimbator, nemiscat, masiv, de nedistrus- o masa solida de pura fiintare- constienta- pace absoluta. Nu sunt nicicand afara din starea asta; nimic nu ma poate scoate din ea afara- tortura, calamitate,...¹⁸³

Si totusi, esti constient!
Da si nu, sunt in pace- adanca, imensa, de nedistrus. Memoria inregistreaza ce se intampla insa nu le dau importanta- abia le constientizez.

Daca inteleg bine, starea asta nu este cultivata.

Nu, nu e ceva ce a aparut in timp- a fost asa dintotdeauna. Ce a venit a fost doar descoperirea si a fost spontana. La fel cum la nastere descoperi lumea dintr-odata, asa am inteles si eu realitatea fiintarii mele.

Poti spune ca ai fost in ceata si spiritualitatea a dizolvat-o? Cand stare ta reala ti-a devenit clara, a ramas asa ori a fost invaluita in ceata din nou; este conditia ta permanenta ori intermitenta¹⁸⁴?

Absolut constanta; orice as face, ramane ca o stanca- nemiscata. Odata ce te-ai trezit la realitate, nu te mai poti intoarce la somn- ramai in ea. Un prunc nu se intoarce in pantecele mamei sale. Este o stare simpla, mai mica decat cel mai neinsemnat, mai mare decat cel mai imens- este atat de evidenta dar dincolo de orice descriere.

Exista vreo cale la ea/cum pot sa o am?¹⁸⁵
Totul poate fi o cale daca ai interes. Doar cugetand adanc la vorbele mele, incercand sa le intelegi pe deplin este un exercitiu spiritual suficient pentru a sparge zidul. Nimic nu ma ingrijoreaza caci nu ofer rezistenta problemelor si de aceea nu stau cu mine. De partea ta este atata ingrijorare, in a mea deloc- treci de partea mea; tu esti disponibil si dispus spre griji, eu sunt imun. Orice se poate intampla, de ce este nevoie este interesul sincer; sinceriatatea este suficienta.

Sunt eu in stare de asta?

Bineinteles, esti capabil sa treci puntea, fi doar sincer.

43. Ignoranta poate fi recunoscuta, intelepciunea nu

Intrebare: An dupa an, invatatura ta ramane neschimbata, nu exista progres in ce ne spui.

Maharaj: Intr-un spital bolnavii sunt tratati si se insanatosesc. Tratamentul este rutina, cu mici variatii, insa nu este nimic monoton in insanatosire. Invatatura mea poate fi rutina insa rodul ei este nou, de om la om.

Ce este realizarea/intelegerea adevarului; cine este un om realizat/intelept in aceasta intelegere? Dupa ce poti recunoaste inteleptul?

Intelepciunea nu are semne distincte, numai ignoranta poate fi identificata, nu si intelepciunea cunoasterii. Inteleptul nu pretinde a fi ceva special. Toti cei care isi proclama grandoare si unicitate nu sunt intelepti- ei doar iau vreo stare neobisnuita drept intelegere a realitatii. Cel ce se proclama a fi un dumnezeu omnipotent, omniscient si omniprezent isi arata prin asta ignoranta. Cel care cunoaste adevarul nu are tendinte sa se proclame intelept. Se considera perfect normal, loial naturii sale adevarate.
Poate un cunoscator al adevarului sa transmita experienta sa ignorantului? Poate intelepciunea fi transmisa de la un om la altul?

Da, poate- cuvintele inteleptului au puterea de a imprastia ignoranta si intunericul din minte. Nu cuvintele conteaza ci puterea mesajului care sta in ele.

Care este puterea aia?
Puterea convingerii bazata pe intelegerea proprie din experienta directa.
Unii intelepti spun ca cunostinta se castiga, nu se primeste- invatatura se poate transmite insa invatarea este efort personal.

Este acelasi lucru.

Sunt multi care practica Yoga de ani de zile fara nici un rezultat; care poate fi cauza esecului lor?
Unii cauta transele in inconstient; fara constienta deplina ce progres poate fi facut?!
Multi practica stari de absorbtie extatica in care constienta este foarte intensa insa nu obtin nimic mai mult.

Ce ai astepta sa obtina si de ce ai vrea ca intelepciunea sa fie rezultatul unei experiente? Intelegerea adevarului nu este un lucru legat de cauze si rezultate; este dincolo de cauzalitate pe de-antregul. Este abandon in sine. Yoginul ajunge sa cunoasca tot felul de minuni extatice insa ramane ignorant de adevar. Cunoscatorul de adevar apare ca un om oarecare insa se cunoaste pe sine pentru ceea ce este in adevar.

Sunt multi care se straduiesc serios sa obtina cunoasterea de sine insa rezultatele sunt minime. Din ce cauza?
Nu au investigat sursa cunostintelor, a senzatiilor, sentimentelor si gandurilor si nu le cunosc suficient. Asta poate fi o cauza, alta- dorintele pot inca fi vi.

Realizari si esecuri in viata spirituala sund inevitabile insa cel dedicat nu se da invins; ce poti face pentru un astfel de cautator de adevar?

Daca esti sincer, lumina se poate da; ea este pentru toti, mereu prezenta insa cei onesti sunt rari si dintre acestia, si mai putini sunt cei intr-adevar gata sa o primeasca. O minte si o inima mature sunt indispensabile.

Dar dumneata, ai ajuns sa cunosti adevarul prin efort ori datorita harului primit de la invatator?
A lui a fost invatatura, a mea increderea care m-a facut sa-i accept cuvintele ca adevar si sa ma adancesc in ele, sa le traiesc. Persoana si cuvintele lui m-au facut sa-l cred iar credinta mea a dat roade.

Poate insa invatatorul transmite adevarul fara cuvinte, asa... fara nici o pregatire?

Da, poate insa unde-i receptia, cel gata sa primeasca? Vezi tu, eu am fost complet dedicat si increzator in invatatorul meu. Pentru ca rezistenta mea a fost minima, totul s-a intamplat usor si repede, insa nu oricine este asa de norocos. Lenea si agitatia adesea stau in cale; pana ce sunt vazute si inlaturate, progresul este incet. Toti cei care au inteles adevarul in mod spontan, prin simpla atingere, privire sau gand, au fost copti pentru el¹⁸⁶. Insa acestia sunt putini. Majoritatea au nevoie de timp pentru maturare. Disciplina exercitiului spiritual este maturare accelarata.

Care este factorul ce duce la maturare?

Sinceritatea, desigur- omul realizat este cel mai sincer om; orice face, o face complet, fara limitatii si rezervatii. Integritatea te duce la realitate.

Iubesti lumea?
Cand te lovesti, plangi- de ce? Pentru ca te iubesti. Nu inchide dragostea limitand-o la trup, pastreaz-o deschisa, pentru toti si toate. Cand toate identificarile sunt aruncate la gunoi, ce ramane este dragostea a-tot-cuprinzatoare. Renunta toate ideile despre ce esti, chiar si aceea ca ai fi Dumnezeu; nici o definitie de sine nu este adevarata.

Sunt satul de promisiuni, de exercitiu spiritual, care imi ia tot timpul si toata energia si nu imi aduc nimic in schimb. Vreau realitatea aici si acum. Pot sa o am?

Sigur ca poti, daca intr-adevar esti satul de toate, incluzand exercitiul spiritual. Cand nu ceri ceva de la lume ori de la Dumnezeu, cand nu vrei nimic, nu cauti nimic, nu astepti nimic, atunci starea suprema va reveni neinvitata si pe neasteptate.
Daca un om adancit in viata lumeasca si de familie respecta o disciplina spirituala cum prescriu scripturile, poate obtine rezultate?

Va obtine rezultate insa atunci se va inveli in ele ca un vierme in gogoasa lui de matase.

Atatia sfinti afirma ca intelegerea va veni cand esti matur si pregatit. Cuvintele lor pot fi adevarate insa de putin folos. Trebuie sa existe o cale mai scurta, independenta de maturare, care cere timp, si independenta de exercitiul spiritual, care cere efort.

Nu o numi cale, este mai degraba un fel de arta/indemanare, nici chiar aia- ramai deschis si tacut, asta-i tot. Ceea ce cauti este atat de aproape ca nu exista loc pentru o cale spre ea¹⁸⁷.

Sunt atatia oamneni ignoranti in lume si atat de putini intelepti; de ce?

Nu te preocupa de altii, uita-te doar la tine. Sti ca existi, nu te incurca cu nume, doar fi. Orice nume ori forma iti dai, ascund natura ta reala.

De ce cautarea trebuie sa se termine cu intelegerea?

Dorinta pentru adevar este cea mai mare, insa tot o dorinta. Toate dorintele trebuiesc terminate pentru ca realul sa devina evident. Aminteste-ti ca esti, asta este capitalul tau de lucru; investeste-l si vei avea profit.
De ce este nevoie de cautare?
Viata inseamna cautare, nu te poti opri din a explora si invata. Unde astea se termina, realul incepe.
De ce starea suprema/realitatea vine si pleaca?

Nici nu vine, nici nu pleaca- este!

Vorbesti din experienta proprie?

Desigur, este o stare atemporala, mereu acum.
Pentru mine vine si pleaca, la tine nu- care-i diferenta?

Poate pentru ca eu nu am dorinte ori tu nu doresti supremul destul. Te simti disperat cand mintea nu poate face sens.

Toata viata m-am straduit si am realizat atat de putin. Am citit si ascultat, totul in van.

Ascultarea si citirea au devenit un obicei pentru tine.

Am renuntat la ele, nu mai citesc acum.
La ce ai renuntat nu are importanta, la ce nu, are- gaseste-le si da-le drumul si lor. Exercitiul spiritual este cautarea a ceea ce sa renunti. Goleste-te complet.

Cum poate un prost sa doreasca intelepciune? Trebuie sa sti ceea ce doresti ca sa doresti. Cand realitatea nu este posibil sa o cunosti, cum poti sa o doresti?

Omul se maturizeaza natural si devine gata pentru intelegere.

Dar care este factorul care aduce maturizarea?

Amintirea de sine, constientizarea fiintarii te aduce la coacere, rapid si in forta. Renunta la toate ideile pe care le ai despre tine si doar fi, simplu- fi!

Mi s-a facut lehamite de cai si metode, atitudini si smecherii, de toate acrobatia asta mintala. Este vreo cale de a percepe realitatea, direct si imediat?

Ia vezi ce se intampla daca incetezi sa gandesti! Fa lucrul asta constincios, asta-i tot.

Cand eram tanar aveam experiente ciudata, scurte dar memorabile- de a fi nimic, dar constient. Pericolul este ca doresc sa recreez din memorie momentele trecute.

Asta-i doar imaginatie. In lumina constientei tot felul de lucruri se intampla si nu trebuie sa dai importanta speciala niciunuia. Vederea unei flori e la fel de miraculoasa ca viziunea lui Dumnezeu. Lasa-le sa fie; de ce sa ti le aduci aminte si sa faci memoria lor sa devina o problema. fi neutru pentru ele, nu le imparti in superioare si inferioare, interioare si exterioare, trecatoare si de durata. Du-te dincolo, inapoi la sursa, la sinele care ramane neschimbat indiferent de ce se intampla. Slabiciunea ta se datoreaza convingerii ca ai fost nascut in lume. In realitate lumea este mereu creata si recreata de tine si prin tine. Priveste totul ca emanand din lumina care este sursa fiintei tale; vei gasi in lumina aceea dragoste si energie infinite.

Daca sunt lumina aceea, de ce nu o cunosc?

Pentru cunoastere ai nevoie de minte care sa poata cunoaste insa mintea ta e mereu pe fuga, nicicand linistita, reflectiva. Cum poti vedea luna in splendoarea ei cand ochiul este tulburat de boala?

Se poate spune ca in timp ce soarele cauzeaza umbra, nu vezi soarele in umbra ta ci trebuie sa te intorci spre el?

Iarasi, introduci trinitatea soare, corp si umbra. Nu exista astfel de diviziuni in realitate. Ce vorbesc eu nu are nimic de a face cu dualitati si trinitati; nu intelectualiza si verbaliza- doar fi si priveste.

Trebuie sa vad ca sa fiu?

Vezi ce esti, nu intreba pe altii si nu lasa altii sa-ti spuna despre tine. Priveste inauntru si vezi, asta-i tot ce invatatorul iti poate spune. Aceeasi apa curge in toate fantanile- alimenteaza-te de la cea mai apropiata¹⁸⁸. In cazul meu apa este in mine si eu sunt apa.

44. 'Eu sunt' este adevar, tot restul este presupunere

Questioner: Cel ce percepe lumea este inainte de ea sau vine la viata odata cu ea?

Maharaj: Ce intrebare... de ce pui intrebari din astea?

Pentru ca daca nu cunosc raspunsul, nu voi gasi pacea. Cand ma trezesc dimineata, lumea este deja prezenta, asteptandu-ma. Desigur ca lumea apare prima, eu vin insa mult mai tarziu, cel mai devreme, la nasterea mea. Trupul mediaza intre mine si lume. Fara trup nu este nici lumea si nici eu.

Trupul apare in minte- mintea ta este continutul constientei. Tu esti martorul statornic al curgerii raului constientei care curge etern fara a te schimba pe tine. Natura ta neschimbatoare este atat de evidenta ca abia o observi. Priveste atent la tine si toate neintelegerile si conceptiile false se vor dizolva. La fel cum nuferii sunt in apa si nu pot fi fara apa, asa si universul este in tine si nu poate fi fara tine.

Si il numim Dumnezeu...

Dumnezeu este doar o idee in minte; singurul lucru pe care il sti sigur este ‘sunt, aici si acum’. Inlatura ‘aici si acum’ si ‘sunt’ ramane, de neclintit. Cuvantul exista in memorie, memoria apare in constienta iar constienta in constienta pura a fiintarii care este reflectia luminii pe apele existentei.

Nu pot sa vad cum lumea este in mine cand opusul este atat de evident.

Chiar sa spui ‘eu sunt lumea, lumea este in mine’ este semn de ignoranta. Insa cand cand imi amintesc sa confirm in viata identitatea cu lumea, o putere se naste in mine care distruge ignoranta, arzand-o complet.

Este martorul ignorantei separat de ignoranta? A zice ‘sunt ignorant’, nu este ignoranta?

Desigur, tot ce pot spune este ‘eu sunt’, orice altceva este ‘dat cu parerea’ insa presupunerea este doar un obicei; distruge-ti obiceiurile astea proaste de a gandi si judeca. Sentimentul ‘eu sunt’ este manifestarea unei cauze mai adanci, pe care o poti numi Dumnezeu, realitate, sinele sau orice alt nume vrei. ‘Eu sunt’ este lumea si este cheia care poate deschide usa ce duce la iesirea din lume. Luna dansand pe apa este vazuta in apa insa este cauzata de luna de pe cer si nu de cea din apa.

Imi pare ca punctul principal imi scapa. Admit ca lumea in care traiesc si ma misc este creatia mea, o proiectie a mea insami, a imaginatiei mele asupra lumii necunoscute, a lumii obiective, asa cum este, lumea materiei absolute, orice ar fi acea materie. Lumea creatiei mele poate fi foarte diferita de cea reala, la fel cum ecranul cinematografului nu este acelasi cu imaginile proiectate pe el. Fara indoiala insa, lumea asta absoluta exista, independent de mine.

Chiar asa, lumea realitatii absolute, asupra careia mintea ta a proiectat o lume a realitatii relative, este independenta de tine pentru simplul motiv ca este chiar tu insati.

Nu-i asta o contradictie de termeni- cum poate independenta sa aiba identitate?

Examineaza miscarea schimbarii si vei vedea. Ce se poate schimba atata timp cat tu nu te schimbi, poate fi spus ca este independent de tine insa ce este neschimbat trebuie sa fie una cu orice altceva ce este neschimbat, pentru ca dualitatea implica interactiune si interactiunea inseamna schimbare. Cu alte cuvinte, materialul si spiritualul in aspectele lor absolute, totalul obiectiv si totalul subiectiv sunt identice, in substanta cat si in esenta.

Ca si intr-o imagine tri-dimensionala, lumina isi formeaza propriu-i ecran.

Orice comparatie merge. Punctul principal de retinut este ca proiectezi peste ceea ce esti o lume a imaginatiei tale, bazat pe memorii, dorinte si temeri, din care ti-ai facut-o inchisoare. Evadeaza din hipnoza asta si fi liber!

Cum se poate evada?

Impune-ti independenta in gandire si actiune. In final totul atarna de credinta pe care o ai in tine, de convingerea ca ce vezi si auzi, gandesti si simti, este real. Chestioneaza-ti credinta! Fara indoiala, lumea asta este pictata de tine pe ecranul constientei si este complet privata; numai sentimentul ‘eu sunt’, desi in lume, nu este al lumii. Nici un efort de logica ori imaginatie nu poate schimba ‘eu sunt’ in ‘eu nu sunt’. In insasi actul de negare a sinelui tau, este afirmarea lui. Odata ce ai realizat ca lumea este proiectia ta, esti liber. Nu mai ai nevoie sa te eliberezi de o lume care nu exista altfel decat in imaginatie. Oricum ar fi imaginea, frumoasa ori urata, tu esti pictorul ei si nu esti legat de ea. Intelege ca nimeni nu te forteaza sa iei imaginarul drept real, o faci din obisnuinta. Vezi imaginarul ca imaginar si fi fara frica. La fel cum culorile covorului asta sunt aduse vederii de catre lumina dar lumina nu este culoarea, asa este si lumea cauzata de tine dar tu nu esti lumea pe care o cauzezi¹⁸⁹. Cel ce creaza si sustine lumea, poti sa-l numesti Dumnezeu sau providenta insa, in cele din urma, tu esti dovada existentei lui Dumnezeu, nu invers! Pentru ca inainte ca orice intrebare despre Dumnezeu se poate pune, tu trebuie sa fi prezent inainte ca ea sa fie pusa.

Dumnezeu este o experienta in timp insa experimentatorul este atemporal.

Chiar si experimentatorul este secundar. Primar este expansiunea infinita a constientei, posibilitatea eterna, potentialul nemasurabil a tot ce a fost, este si va fi. Cand te uiti la orice, este supremul ceea ce vezi dar tu iti imaginezi ca vezi un nor sau un copac. Invata sa privesti fara imaginatie, sa asculti fara distorsiune, asta-i tot. Inceteaza sa atribui nume si forme la ceea ce este in esenta fara nume si forma, intelege ca fiecare mod de percepere este subiectiv, ca ce este vazut, auzit, pipait sau mirosit, simtit sau gandit, asteptat sau imaginat este in minte si nu in realitate, si vei gusta pacea si libertatea de frica. Chiar si sentimentul ‘eu sunt’ este compus din lumina pura si din sentimentul fiintarii. ‘Eu-l’ este prezent si fara ‘sunt’; asa este si lumina pura fie ca spui ‘eu’ ori nu¹⁹⁰. fi constient de lumina aceea pura si nu o vei pierde vreodata. Fiintarea in fiinta, constienta in constienta, interesul in fiecare experienta- astea nu se pot descrie desi sunt perfect accesibile, pentru ca altceva nu exista.

Vorbesti de realitate ca eterna, omniprezenta, omniscienta, omnienergizanta cauza prima. Alti invatatori refuza sa discute realitatea spunand ca realitatea este dincolo de minte si ca orice discutie este in sfera mintii, sursa irealului. Perspectiva lor este negativa, ei puncteaza irealul si astfel trec dincolo de el in real.¹⁹¹

Diferenta consta in cuvinte doar. In cele din urma, cand vorbesc de real, il descriu ca nu ireal, aspatial, atemporal, acauzal, fara inceput si sfarsit. Ajungem la acelasi punct. Atata vreme cat conduce la intelegere, ce conteaza cuvintele? Are vreo importanta daca tragi sau impingi caruta atata vreme cat se misca? Poti fi atras de realitate cateodata si respins de fals alteori; astea sunt doar dispozitii, care alterneaza, ambele fiind necesare pentru libertatea perfecta. Poti merge pe o cale sau alta insa de fiecare data vei fi pe calea dreapta, in orice moment, numai nu in ezitari si indoieli- mergi inainte cu curaj deplin. Tot felul de hrana este necesara pentru un copil sa creasca insa actul mancarii este acelasi. In teorie toate metodele sunt bune, in practica, la fiecare moment dat poti sa mergi numai pe un singur drum. Mai devreme sau mai tarziu vei descoperi ca daca vrei sa gasesti cu adevarat, trebuie sa sapi intr-un singur loc doar- inauntru. Nici trupul si nici mintea ta nu pot sa-ti dea ceea ce cauti- fiinta si stiinta sinelui tau si pacea nesfarsita care vine cu ele. Sigur ca este ceva valid si valoros in fiecare perspectiva. In fiecare caz, valoarea consta in a te aduce la nevoia de a privi inauntru. Experimentand cu diferite perspective poate fi cauzat de rezistenta de a merge inauntru, teama de a trebui sa abandonezi iluzia de a fi cineva sau ceva anume. Ca sa gasesti apa nu te apuci sa sapi gropi mici peste tot ci mergi adanc intr-un sigur loc. Astfel si pentru ca sa te gasesti trebuie sa te explorezi pe tine. Cand intelegi ca esti lumina lumii, vei intelege ca esti si dragostea ei, ca a sti este a iubi si a iubi este a sti. Dintre toate afectele, dragostea de sine vine prima. Dragostea de lume este reflectia dragostei de sine, pentru ca lumea este creatia ta. Dragostea si lumina sunt impersonale insa ele se reflecta in mintea ta prin a-ti dori binele, cunoscandu-te. Suntem intotdeauna prietenosi catre noi insine insa nu intotdeauna intelepti. Om al spiritului este acela in care bunavointa se aliaza cu intelepciunea.

45. Ce vine si pleaca nu are fiintare

Intrebare: Am venit sa fiu cu tine, mai degraba decat sa ascult. Putin poate fi transmis prin vorbe, tacerea este mult mai adecvata.

Maharaj: Cuvinte intai, dupa aia tacere. Trebuie sa fi copt pentru tacere.

Pot trai in tacere?

Munca altruista duce la tacere; cand lucrezi altruist, nu ai nevoie sa ceri ajutor. Indiferent la rezultate, accepti sa lucrezi cu mijloacele cele mai neadecvate. Nu iti pasa daca esti sau nu dotat cu indemanare si unelte, nici nu ceri asistenta sau recunoastere pentru efort. Faci ce este nevoie lasand succesul sau esecul necunoscutului. Pentru ca orice este cauzat de factori fara numar, dintre care efortul tau este doar unul. Insa ce este mai neasteptat se intampla cand vointa si dragostea trag impreuna sub magia inimii si mintii omului.

Ce este gresit in a cere ajutor cand munca este valoroasa?

Unde este nevoia de a cere- asta arata doar slabiciune si anxietate. Munceste inainte si universul va muncii cu tine. In ultima instanta, ideea de a face ce trebuie iti vine din necunoscut asa ca lasa necunoscutului rezultatul, doar executa miscarile necesare. Tu nu esti decat o veriga in lungul lant cauzal. In realitate, totul se intampla in minte doar. Cand faci ceva cu perseverenta si din inima, se intampla pentru ca este functiunea mintii sa faca lucrurile sa se intample. In realitate nimic nu lipseste si nimic nu este necesar, toata munca este doar de suprafata; in adancime, pacea este profunda. Toate problemele apar pentru ca te definesti si de aceea te limitezi singur. Cand nu te crezi a fi asta sau aia, toate conflictele inceteaza. Orice incercare de a face ceva pentru problemele tale este sortita esecului caci ce este cauzat de dorinta poate fi dezlegat doar prin inlaturarea dorintei. Te-ai inchis in timp si spatiu, inghesuindu-te in limita lungimii vietii si in volumul unui trup, astfel creind nenumarate conflicte de viata si moarte, placere si durere, speranta si frica. Nu poti anula problemele fara a abandona iluziile.

O persoana este limitata natural.

Nu exista asa ceva ca ‘o persoana’. Exista doar restrictii si limitatii, suma acestora definind persoana. Gandesti ca te cunosti cand sti ce esti insa nicicand nu sti cine esti. Persoana doar apare sa fie, ca spatiul intr-un vas, aparand sa ia forma, volumul si mirosul vasului. Vezi ca nu esti ceea ce crezi ca esti. Lupta cu toata puterea ta impotriva ideii ca esti identificabil prin nume sau descriptie. Refuza sa te gandesti pe tine in termeni de asta sau aia. Nu este alta cale afara din mizerie, pe care ti-ai creat-o singur prin acceptul orb, lipsit de investigatie. Suferinta este un strigat de ajutor, orice durere are nevoie de investigatie. Nu fi prea lenes in a cugeta la astea.

Activitatea este esenta realitatii. A nu munci nu este o virtute. Cugetarea trebuie sa fie urmata de actiune.

Sa lucrezi in lume este greu, sa te abti de la munca inutila este si mai greu.

Pentru persoana care sunt, toate aste par imposibile.

Ce sti despre tine? Nu poti fi altceva decat ce esti in realitate; poti insa sa apari ce nu esti. Nu te-ai

indepartat de perfectiune; ideea de imbunatatire personala este doar convetionala si verbala. La fel cum soarele nu cunoaste intunericul, asa si sinele nu poate cunoaste ne-sinele. Mintea care cunoaste pe celalalt, devine celalalt insa mintea nu este altceva decat sinele; este sinele care devine celalalt, ne-sinele/falsul ‘eu’, in timp ce ramane sinele. Orice altceva este presupunere. La fel cum un nor acopera soarele fara sa-l afecteze, presupunerea acopera realitatea fara sa o distruga. Ideea de distrugere a realitatii este ridicula pentru ca distrugatorul este intotdeauna mai real decat distrusul. Realitatea este distrugatorul ultim. Orice separatie ori instrainare este falsa. Toate sunt una- asta este solutia ultima la orice conflict.

Cum se face ca in ciuda instructiei si asistentei pe care ne-o dai, nu progresam?

Atata vreme cat ne imaginam personalitati separate, distantati unul de altul, nu putem intelege realitatea care in esenta este impersonala. Intai trebuie sa ne cunoastem ca martori doar, centre de observatie adimensionale si atemporale si apoi sa realizam oceanul imens de constienta pura, care este in, dar si dincolo de minte si materie.

Orice as fi in realitate, totusi ma simt o entitate mica si separata, o persoana intre altele.

Asta este doar o iluzie nascuta in timp si spatiu, imaginandu-te sa fi un punct care ocupa un anumit volum; personalitatea se datoreaza identificarii cu trupul. Gandurile si sentimentele tale apar in succesiune, avand o anumita durata, care, datorita memoriei, iti da senzatia de continuitate. In realitate timpul si spatiul sunt in tine, nu tu in ele. Acestea sunt moduri de percepere insa nu sunt singurele. Timpul si spatiul sunt ca cuvinte scrise pe hartie; hartia este reala, cuvintele doar conventie.

Ce varsta ai?

Patruzecisiopt!

Ce te face sa spui pas’opt? Ce te face sa spui: ‘sunt aici’? Obiceiuri verbale nascute din presupuneri. Mintea creaza timp si spatiu si le impune realitate. Totul este aici si acum insa noi nu putem vedea asta. In adevar, totul este in mine si prin mine; nu exista altceva. Chiar ideea de ‘altceva’ este un dezastru, o calamitate.

Ce cauzeaza personificarea, limitatia auto-impusa in timp si spatiu?

Ceea ce nu exista nu poate avea cauza. Nu exista asa ceva ca o persoana separata. Chiar din perspectiva empirica, este evident ca totul este cauza a tot, ca totul este cum este pentru ca universul este cum este.

Totusi, personalitatea trebuie sa aiba o cauza.

Cum apare personalitatea? Prin memorie; prin identificarea prezentului cu trecutul si proiectandu-l in viitor. Gandeste-te ca momentan, fara trecut si viitor si personalitatea se dizolva.

‘Eu sunt’, nu ramane?

Cuvantul ‘ramane’ este nepotrivit; ‘eu sunt’ este mereu proaspat- nu trebuie sa-ti amintesti pentru a fi. De fapt, pentru a putea experimenta orice, este nevoie de sentimentul fiintarii. In prezent, fiinta ta se amesteca cu experimentarea. Este nevoie sa te desfaci din ghemul experientelor. Odata ce cunosti starea pura de a fi, fara a fi ceva- asta ori aia, o vei gasi in fiecare experienta si nu vei mai fi pacalit de nume si forme. Limitarea auto-impusa este esenta personalitatii.

Cum pot deveni universal?

Dar esti deja universal, nu ai nevoie si nu poti sa devi ce deja esti! Doar inceteaza sa te imaginezi ca fiind ceva concret. Ce vine si pleaca, nu fiinteaza- isi datoreaza aparenta realitatii. Tu sti ca exista o lume insa ce stie lumea despre tine? Toata cunostinta decurge din tine- din fiintarea plina de bucurie. Intelege ca esti sursa eterna si accepta totul ca al tau; asta e dragoste adevarata.

Tot ce spui suna minunat insa cum sa o pui in practica vietii de zi cu zi?

Neplecand de acasa ma intrebi de drumul spre casa. Elibereaza-te de idei gresite, asta-i tot. Nici colectand idei drepte nu-ti foloseste. Doar inceteaza sa-ti imaginezi.

Nu este o problema de a cuceri ceva ci doar de intelegere.

Nu incerca sa intelegi, de ajuns daca nu intelegi gresit. Nu te baza pe minte pentru eliberare/mantuire. Mintea este cea care te tine inchis; treci dincolo de ea. Ce este fara inceput nu poate avea o cauza. Nu este ca ai stiut ce esti dar ai uitat. Odata ce sti, nu poti uita. Ignoranta nu are inceput insa poate avea sfarsit. Intreaba-te cine este ignorant si ignoranta va dispare ca un vis. Lumea este plina de contradictii, de aici si cautarea pentru pace si armonie. Astea nu le poti gasi in lume care este copilul haosului. Ordinea se gaseste inauntru, nu in afara. Lumea vine in existenta doar cand esti in trup- nu trup, nu lume. Intai cugeta daca esti in trup; intelegerea lumii vine dupa aceea.

Ce spui suna convingator insa ce folos are pentru persoana care se stie a fi in lume si a lumii?

Milioane mananca paine insa putini stiu despre grau si doar cei care stiu pot sa imbunatateasca painea. La fel, doar cei care se cunosc pe sine, care au vazut dincolo de lume, pot imbunatati lumea. Valoarea lor este imensa pentru persoana privata, ei sunt singura speranta de mantuire. Ce este in lume nu poate salva lumea; daca vrei intr-adevar sa o ajuti, trebuie sa iesi din ea.

Dar cum pot sa ies din lume?

Cine s-a nascut intai, tu sau lumea? Atata timp cat ii dai lumii prioritate, esti legat de ea; odata ce realizezi, dincolo de orice dubiu ca lumea este in tine si nu tu in lume, esti afara de ea. Desigur, trupul ramane in lume si al lumii insa asta nu te mai insala. Toate scripturile spun ca inainte ca lumea sa fie, Creatorul a fost. Cine e cel ce cunoaste Creatorul? El singur a fost inainte de Creator, fiinta ta reala, sursa tuturor lumilor cu creatorii lor¹⁹².

Tot ce spui se leaga doar daca acceptam ideea ca lumea este proiectia personala. Admiti ca prin asta intelegi lumea ta personala, subiectiva, lumea pe care simturile si mintea ti-o prezinta. In acest sens, fiecare din noi traim intr-o lume privata care cu greu se atinge de alta, nascandu-se si fiind centrate in ‘eu sunt’. Desigur ca in spatele lumilor astora private trebuie sa existe o lume comuna, obiectiva; lumile individuale private fiind doar umbre ale acestei lumi. Negi existenta unei astfel de lumi, comuna tuturor?

Realitatea nu este nici subiectiva, nici obiectiva, nici minte, nici materie, nici timp si nici spatiu. Diviziunile astea au nevoie de cineva ca sa existe, un centru separat si constient. Insa realitatea este totul si nimic, totalitate si excludere, preaplin si preagol, pe de-antregul consistenta si absolut paradoxala. Nu poti sa vorbesti despre ea, poti doar sa te dizolvi in ea. Cand negi realitatea a orice, ajungi la un reziduu pe care nu il poti nega. Toata vorbaria despre intelepciune este semn de ignoranta. Este mintea care isi imagineaza ca nu stie si apoi ajunge sa stie. Realitatea nu cunoaste astfel de contorsiuni. Chiar si ideea de Dumnezeu-Creatorul este falsa. Imi datorez fiintarea unei alte fiinte? Pentru ca ‘eu sunt’, tot restul este.

Cum e posibil asa ceva, un copil se naste in lume, nu lumea in copil. Lumea e veche si copilul nou.

Copilul se naste doar in lumea ta. Dar tu- te-ai nascut in lume ori lumea a aparut in tine? Sa te nasti inseamna sa creezi o lume in jurul tau, tu fiind centrul ei.¹⁹³ Insa tu te-ai creat pe tine, ori te-a creat cineva? Toti creeaza lumi pentru sine si traiesc in ele, incarcerati in ignoranta proprie. Tot ce avem de facut este sa negam realitatea inchisorii pe care ne-am construit-o singuri.

La fel cum starea de veghe exista potential in somn, astfel si lumea pe care copilul o creaza la nastere, exista inainte de nastere. Cine are samanta?

Acela care este martor la nastere si moarte insa care nu este nascut si este nemuritor. El singur este samanta creatiei si reziduul ei. Nu cere mintii sa confirme ce este dincolo de minte. Experienta directa este singura confirmare valida.

46. Constientizarea fiintarii este fericire nelumeasca

Intrebare: Sunt doctor de profesie. Am inceput cu operatii, continuat cu psihiatrie si am scris cateva carti despre sanatatea mintala si vindecare prin credinta. Am venit la tine sa invat legile sanatatii spirituale.

Maharaj: Cand incerci sa vindeci un pacient, ce exact ai in minte, ce este vindecarea si cand poti spune ca omul s-a vindecat?

Caut sa vindec trupul si sa imbunatatesc legatura intre trup si minte. De asemenea caut sa indrept mintea.

Ai cercetat conectia dintre minte si trup? In ce punct se conecteaza?

Intre trup si constienta locuitoare, se gaseste mintea.

Nu este mintea facuta din hrana si poate exista minte fara hrana?

Trupul este construit si mentinut de hrana; fara hrana mintea devine de obicei slaba insa mintea nu este doar hrana. Exista un factor transformator care creeaza o minte si un trup. Care este acela?

La fel cum lemnul produce foc, care nu este lemn, asa trupul produce mintea care nu este trup¹⁹⁴. Insa cui ii apare mintea, cine este acela care percepe ganduri, sentimente... pe care le numesti minte? Ai lemn, foc si cel ce se bucura de foc. Cine se bucura de minte, este acela de asemenea hrana, ori este independent?

Cel ce percepe este independent.

De unde sti? Vorbeste din experienta ta- spui ca nu esti trupul sau mintea- de unde sti?

Nu stiu, doar ghicesc¹⁹⁵.

Adevarul este permanent; realul este neschimbator. Ceea ce se schimba nu este real, ce este real nu se schimba. Acum, ce este neschimbator in tine? Atata vreme cat exista hrana, exista trupul si mintea. Cand hrana se opreste, trupul moare si mintea se dizolva, insa oare moare si martorul lor?

Cred ca nu, insa nu am dovada.

Tu insuti esti dovada. Nu ai si nu poti avea alta. Tu esti tu insuti, tu te cunosti, tu te iubesti pe tine. Orice mintea face, o face din dragoste de sine. Natura sinelui este dragostea- este iubareata si de iubit. Este sinele care face trupul si mintea atat de interesante si dragi. Atentia pe care le-o dai vine de la sine.

Daca sinele nu este trup sau minte, poate exista fara de trup si minte?

Da, poate; este o experienta actuala ca sinele este independent de minte si trup. Este fiintare, constienta, fericire nelumeasca. Constienta fiintarii este fericire nepamanteasca¹⁹⁶.

Poate fi o chestiune de experienta in cazul tau insa nu in al meu. Cum pot ajunge si eu acolo? Ce practici urmezi, ce exercitii spirituale?

Sa cunosti ca nu esti nici trup si nici minte, urmareste-te constant si traieste neafectat de trup si minte, detasat complet, ca si cand ai fi mort. Inseamna sa nu ai nici un interes in trup sau minte.

Periculos!

Nu iti cer sa te sinucizi, nici nu poti. Poti doar sa omori trupul insa nu poti opri procesul mintal si sa termini persoana care te crezi a fi. Ramai doar neafectat. Aceasta detasare completa, nepreocuparea cu mintea sau trupul este dovada sigura ca esenta fiintei tale nu este in minte sau trup. Ce se intampla trupului si mintii poate sa fie dincolo de controlul tau sa schimbi, insa oricand poti inceta sa te imaginezi trup si minte. Orice se intampla, aminteste-ti ca doar trupul si mintea iti sunt afectate, nu si tu. Cu cat esti mai sincer in a-ti aminti ce e nevoie de amintit, cu atat mai repede vei fi constient de tine asa cum esti, caci memoria va deveni experienta. Sinceritatea reveleaza fiintarea. Ce este imaginat si voit devine actual, asta-i pericolul dar si calea de iesire.

Spune-mi ce masuri ai luat sa separi sinele tau real, acela din tine care este neschimbator, de trup si de minte. Sunt doctor, am studiat mult, mi-am impus o disciplina fizica stricta, postesc periodic si sunt vegetarian.

Dar ce doresti in adancul inimii tale?

Doresc sa gasesc realitatea.

Si esti dispus sa platesti orice pret pentru realitate?

In teorie sunt gata, in viata cotidiana, sunt obligat sa ma port in feluri care vin intre mine si realitate. Dorintele ma seduc.

Mareste-ti dorinta pana cand doar realitatea o poate indeplini. Nu este dorinta care este gresita ci ingustimea ei. Dorinta este devotiune- cu tot dinadinsul, fi devotat realului, centrul etern si infinit al fiintarii. Schimba dorinta in dragoste; tot ce vrei este sa fi fericit. Toate dorintele tale, indiferent de ce sunt, sunt expresia dorului de fericire. In esenta, iti doresti binele.

Stiu ca nu ar trebui…

Stai asa- cine ti-a spus ca nu ar trebui? Ce e in neregula cu dorinta de a fi fericit?

Sinele trebuie sa plece, stiu.

Dar sinele este prezent; dorintele sunt prezente, dorinta de fericire este prezenta! De ce? Pentru ca te iubesti; iubeste-te cu tot dinadinsul. Ce este gresit, e sa te iubesti prosteste, in asa fel incat sa suferi. Iubeste-te intelept. Indulgenta si austeritatea au acelasi scop- sa te faca fericit. Indulgenta este calea prosteasca, austeritatea cea inteleapta.

Ce este austeritatea?

Odata ce ai trecut printr-o experienta, a te retine de la a o repeta este austeritate. A evita ne-necesarul este austeritate. A nu anticipa placere sau durere este austeritate. Sa fi in control tot timpul este austeritate¹⁹⁷. Dorinta in sine nu este gresita. Este viata insasi, dorinta de a creste in cunostinta si experienta. Alegerile care le faci pot fi gresite. A-ti imagina ca un mic lucru ca hrana, sex putere, faima te pot face fericit, inseamna sa te amagesti. Doar ceva vast si adanc ca sinele tau real poate sa-ti dea fericire adevarata, netrecatoare.

Devreme ce nu e nimic gresit in dorinta ca o expresie a dragostei de sine, cum trebuie sa o controlam?

Traieste-ti viata inteligent, avand in minte mereu interesul sinelui tau profund. In fond, ce doresti cu adevarat? Nu perfectie caci esti perfect; ce cauti este sa exprimi in actiune ceea ce esti. Pentru asta ai un trup si o minte. Ia-le in mana si fa-le sa te serveasca.

Cine este operatorul aici, cine sa ia trupul-mintea in mana?

Mintea purificata este servitorul credincios al sinelui¹⁹⁸; Ia comanda instrumentelor, interne si externe si le face sa-si serveasca scopul.

Si care le este scopul?

Sinele este universal iar telul lui este universal. Nu este nimic personal despre sine. Traieste o viata ordonata insa nu o face un scop in sine; este doar punctul de inceput al unei mari aventuri.

Ma sfatuiesti sa vin in India adesea?

Daca esti sincer, nu ai nevoie sa calatoresti; esti tu insuti oriunde te-ai gasi, creindu-ti climatul propriu. Locomotia si transportul nu iti vor aduce mantuire¹⁹⁹. Tu nu esti trupul si tragand trupul dintr-un loc in altul nu te duce nicaieri. Mintea ti-e libera sa vagabondeze in trei lumi- foloseste-o!

Daca sunt liber, de ce sunt in trup?

Nu esti tu in trup, trupul este in tine. Mintea este in tine, ele ti se intampla tie. Exista pentru ca le gasesti interesante. Natura ta are capacitatea infinita sa se bucure, este plina de zest si afectiune. Isi arunca radianta pe tot ce ii vine in focusul constientei, nimic nu este exclus. Nu cunoaste raul sau uratul, spera, are incredere, iubeste. Voi oameni, habar nu aveti cat pierdeti prin a nu va cunoaste adevarata natura. Nu sunteti nici trup si nici minte, nici combustibil si nici foc. Ele apar si dispar dupa legile lor. Ceea ce esti, sinele real, il iubesti, si orice faci, o faci pentru fericirea ta. Sa o afli, sa o cunosti, sa o pretuiesti, este impulsul tau fundamental. Din timpuri immemoriale oamenii s-au iubit pe sine insa niciodata intelept. Foloseste-ti mintea si trupul cu intelepciune, in serviciul sinelui, asta-i tot. fi sincer cu tine, iubeste-te in mod absolut. Nu pretinde ca iubesti pe altii ca pe tine insuti. Daca nu ii vezi una cu tine, nu poti sa-i iubesti²⁰⁰. Nu pretinde a fi ceea ce nu esti, nu refuza sa fi ceea ce esti. Dragostea de altii este rezultatul cunoasterii de sine, nu cauza ei. Fara intelegerea sinelui, nici o virtute nu este autentica. Cand sti fara nici o indoiala ca aceeasi viata curge prin toti si toate si ca tu esti acea viata, te vei iubi natural si spontan. Cand intelegi adancimea si plinatatea dragostei de sine, sti ca intregul univers este inclus in dragostea ta. Insa cand privesti ceva ca separat de tine, nu poti sa-l iubesti caci te temi de el. Instrainarea cauzeaza frica si frica adanceste instrainarea. Este un cerc vicios pe care numai intelegerea de sine il poate sparge- nu amana!

47. Observa-ti mintea

Intrebare: In cautarea esentialului, imi dau seama de limitatiile mele si de nevoia de un indrumator. Asta implica o anumita disciplina caci ti se cere sa ai incredere in ghidul tau si implicit sa-i urmezi sfaturile si directiile. Insa presiunea vietii sociale este asa de mare, dorintele si temerile personale atat de puternice ca simplitatea mintii si vointei, atat de esentiale in ascultare, nu sunt usor de pastrat. Cum sa balansez nevoia de un invatator cu dificultatea ascultarii?

Maharaj: Ce este facut sub presiunea societatii si circumstantelor nu are importanta prea mare pentru ca este facut mecanic in mare parte, reactii automate de raspuns la impact. Este de ajuns sa te observi dispasionat, sa te izolezi complet de ce se intampla. Ce faci inconstient, orb, ti se poate adauga destinului (karma), altfel cu greu conteaza... Invatatorul ramane un singur lucru doar- claritate si intensitate a scopului, un sens de responsabilitate de sine. Realitatea perceputa a lumii trebuie chestionata. Cine este invatatorul in cele din urma? Acela care stie starea in care nici lumea nu exista si nici gandul la ea, este invatatorul suprem. Ca sa-l gasesti inseamna sa ajungi starea in care imaginatia nu mai este luata drept realitate. Te rog intelege ca invatatorul sta pentru realitate, pentru adevar, pentru ce este. El este realistul, in sensul cel mai inalt al termenului; el nu poate sa accepte mintea si iluziile ei; vine sa te duca la real, nu astepta nimic altceva de la el. Invatatorul pe care tu il ai in minte, cel care iti da informatii si instructiuni, nu este cel real. Cel real cunoaste realul dincolo de stralucirea falsa a aparentelor. Pentru el, intrebarile de obedienta si disciplina nu au sens pentru ca in ochii lui, persoana care te crezi a fi, nu exista; intrebarile tale sunt despre o persoana inexistenta. Ce exista pentru tine, nu exista pentru el, ce tu iei drept garantat, el neaga absolut. Vrea ca tu sa te vezi pe tine asa cum te vede el. Atunci nu vei mai avea nevoie de un ghid sa i te supui si urmezi pentru ca vei urma si supune realitatii propri. Pricepe ca ce gandesti ca esti este doar un sir de evenimente, ca in timp ce toate se intampla, vin si trec, tu singur esti, neschimbator intre schimbatori, cel evident intre cele presupuse. Separa observatorul de observat si abandoneaza identificarile false.

Pentru a gasi realitatea trebuie sa arunc din cale tot ce sta inainte. Pe de alta parte, nevoia de a supravietui intr-o anumita societate te obliga sa faci si sa inghiti multe. Nu trebuie sa iti abandonezi profesia si statutul social pentru a gasi realitatea?²⁰¹

Fa-ti munca; cand ai un moment liber, uita-te inauntru. Este important sa nu scapi oportunitatea cand se prezinta; daca esti sincer, iti vei folosi timpul liber la maxim. Asta e destul.

In cautarea esentialului si abandonarea neesentialului, exista spatiu pentru viata creativa? De pilda, imi place sa pictez; imi ajuta daca imi petrec timpul liber pictand?

Orice faci, urmareste-ti mintea. De asemenea trebuie sa ai momente de liniste si pace complete, cand mintea este absolut nemiscata²⁰². Daca asta iti scapa, iti scapa intreaga treaba. Daca nu, tacerea mintii se va dizolva si va absorbi tot restul. Dificultatea ta sta in a dori realitatea si a-ti fi teama de ea in acelasi timp. Lucrurile familiare sunt cunoscute. Necunoscutul este nesigur si de aceea periculos. Insa sa cunosti realitatea inseamna sa fi in armonie cu ea iar in armonie nu este loc pentru frica. Un copil mic isi cunoaste trupul insa nu distinge partile lui. Este doar constient si fericit, caci asta este scopul pentru care a fost nascut. Placerea de a fi este cea mai simpla forma de dragoste pentru sine, care mai tarziu devine dragoste de sine. fi ca acel copil, cu nimic intre trup si sine. Zgomotul constant al vietii psishice este absent, in tacere adanca, sinele contempleaza trupul; este ca o pagina goala pe care nu este nimic scris inca. fi ca si copilul in loc de a incerca sa fi asta sau aia, fi fericit sa fi. Vei fi un martor in stare de trezvie deplina la campul constientei insa nu trebuie sa existe sentimente sau idei care sa stea intre tine si campul asta.

A fi multumit cu doar a fi pare sa fie cel mai egoist mod de a petrece timpul.

Cel mai pretios mod de a fi egoist. Cu tot dinadinsul, fi egoist renuntand la tot in favoarea sinelui real. Cand iubesti sinele si nimic altceva, treci dincolo de egoism sau altruism. Toate distinctiile isi pierd sensul. Dragostea de unul si cea de toti, se unesc in dragostea pura si simpla, adresata nimanui, negata nimanui. Ramai in acea dragoste, mergi adanc in ea, investigheaza-te pe tine si iubeste investigatia. Astfel vei rezolva nu numai problemele tale dar si pe acelea ale umanitatii. Vei sti ce ai de facut. Nu intreba superficial; porneste de la fundament, de la radacinile existentei tale.

Este vreo cale ca sa-mi grabesc realizarea sinelui; cine ma poate ajuta, poti dumneata?

Sigur ca este insa nici eu nici tu nu o facem, doar se va intampla.

Intoarcerea mea o dovedeste; este progresul datorat companiei sfinte? Cand am plecat ultima data am sperat sa ma intorc si m-am intors; acum sunt disperat ca in curand trebuie sa ma intorc in Anglia.

Esti ca un nou nascut- exista insa nu constient de fiintarea sa. La nastere lumea s-a nascut in el si cu ea, constienta fiintarii. Acum doar ai crescut in constienta, asta-i tot. Copilul este regele lumii, cand va fi mare va stapanii peste regatul sau. Imagineaza-ti ca in copilarie se imbolnaveste grav si un doctor il vindeca. Inseamna asta oare ca tanarul rege isi datoreaza regatul doctorului? Numai ca un factor intre multe, poate. Factorul principal insa este ca s-a nascut fiu de rege. La fel, invatatorul te poate ajuta insa lucrul principal care ajuta este realitatea dinauntru. Se va impune singura. Venirea ta aici te-a ajutat, categoric insa nu este singurul lucru care te ajuta. Lucrul principal este fiinta ta; sinceritatea ta este dovada ei.

Daca imi urmez vocatia, asta neaga sinceritatea mea?

Ti-am spus deja- atata vreme cat iti acorzi o abundanta de momente de pace, poti sa practici ce profesie vrei. Momentele astea de liniste interioara vor arde toate obstacolele externe, negresit; nu te indoi de eficacitatea lor, incearca!

Dar am incercat...

Niciodata cu incredere, nici persistent, altfel nu ai fi aici intreband. Intrebi pentru ca nu esti sigur de tine si nu esti sigur de tine pentru ca nu iti acorzi tie atentie ci o dai experientelor tale doar. fi interesat dincolo de experiente, fi tu insuti, iubeste-te; ultima siguranta se gaseste in cunostinta de sine. Lucrul principal este sinceritatea- fi sincer cu tine si nimic nu te va trada. Puteri si virtuti sunt doar jocuri de copii, folositoare in lume dar tinandu-te legat de ea. Treci dincolo- fi alert in nemiscare, tacut in atentie.

Ce se intampla atunci cu trupul?

Atata vreme cat este sanatos, va trai.

Insa viata asta imobila, nu il va afecta?

Trupul tau este hrana transformata; la fel ca mancarea ta- simpla si subtila, asa va fi si sanatatea.

Dar despre instinctul sexual, ce sa intampla cu el?

Sexul este un obicei adoptat; treci peste el. Atata vreme cat atentia ti-e in trup, vei ramane prins in ghiarele hranei si sexului, fricii si a mortii. Gaseste-te pe tine si fi liber.

48. Constienta este libera

Intrebare: Tocmai am ajuns de la Sri Ramanashram. Am petrecut sapte luni acolo.

Maharaj: Ce anume ai practicat acolo?

Pe cat am putut m-am concentrat pe ‘cine sunt’.

In ce fel- verbal?

In timpul liber cateodata murmurand -’cine sunt/sunt, insa cine?' Sau mintal. Ocazional am avut ceva sentimente bune de fericire tacuta. In general am incercat sa fiu tacut si receptiv in loc de a cauta experiente.

Ce fel de experiente ai avut cand erai in forma buna?

Un sentiment de pace interioara, nemiscare si tacere.

Te-ai surprins vreodata devenind inconstient?

Cateodata, dar pentru putin timp; altfel am fost tacut inauntru si inafara.

Ce fel de liniste era, ca in somn adanc insa constient, un fel de somn treaz?

Da, un fel de somn alert.

Lucrul important este sa fi liber de emotii negative- dorinta, teama, etc., inamicii mintii. Odata ce mintea este libera de ele, restul vine usor. La fel cum o panza tinuta in apa cu detergent va deveni curata, astfel si mintea se purifica in suvoiul sentimentului pur. Cand sezi in tacere si te privesti, tot felul de lucruri pot sa-ti apara la suprafata. Nu fa nimic, nu reactiona- asa cum vin, si pleaca, singure²⁰³. Tot ce este important este atentia, constienta totala a ceea ce se intampla in minte.

Ce anume privesti- omul/persoana obisnuita?

Da, persoana care este singura care se poate observa ca un obiect. Martorul este dincolo de observatie. Ce se poate observa nu este sinele adevarat.

Pot sa observ pe cel ce observa intr-o secventa interminabila.

Poti observa observatia insa nu pe cel ce observa; sti ca esti observatorul ultim prin intuitie directa, nu

printr-un proces logic de observatie. Esti ce esti insa poti sti doar ceea ce nu esti. Sinele se stie ca fiintare pe cand toate celelalte, incluzand falsul ‘eu’, le vede ca tranziente. Insa in realitate, totul este in minte- observatorul, observatia si observatul sunt constructii mintale. Sinele doar exista.

De ce mintea creaza diviziunile astea?

Sa divida si sa particularizeze este natura mintii. Nu aici e problema, in diviziune- ideea de separare nu este sprijinita de fapte. Lucrurile si oamenii sunt diferiti insa nu separati. Natura este una, realitatea este una- exista opozite insa nu opozitie.

Prin natura mea sunt foarte activ. Aici sunt sfatuit sa evit activitatea si pe masura ce incerc, cu atat mai mare dorinta de a face ceva. Asta ma face nu numai activ in afara dar si nelinistit inauntru incercand sa ma port impotriva naturii mele. Este vreun leac impotriva dorintei de a fi activ?

Intre munca si activitate este o diferenta. Toata natura lucreaza, munca este natura, natura este munca. Pe de alta parte activitatea este bazata pe dorinta sau teama: dorinta- de a poseda si delecta, teama- de anihilare si durere. Munca este facuta de catre intreg pentru intreg, activitatea, de individ, pentru individ.

Care este remediul impotriva activitatii?

Urmareste-o si va inceta. Profita de orice oportunitate sa iti reamintesti ca orice ti se intampla se datoreaza existentei trupului de care esti legat. Dorinta, teama, probleme, bucurii nu pot apare decat daca esti prezent ca sa apara si ca orice se intampla indica existenta ta ca centru al perceptiei. Nu te agata de indicatorii de circulatie ci fi mai degraba constient de ce indica. Este foarte simplu si necesar. Conteaza mult persitenta in a te intoarce la tine.

Imprevizibil si involuntar, cateodata ma gasesc intr-o stare de absorbtie adanca in mine insumi.

Trupul este material si are nevoie de timp sa se schimbe; mintea, doar un set de obisnuinte mintale de moduri de a gandi si simti, iar ca sa se schimbe, trebuie aduse la suprafata si examinate. Asta de asemenea cere timp. Acorda-le timpul perseverand, restul se va ingriji de sine.

Par sa am o idee clara despre ce e nevoie sa fac insa obosesc si devin depresat, cautand companie umana si astfel pierzand timpul pe care l-as dedica mai bine solitudinii si meditatiei.

Fa ce simti ca ai de facut, nu te forta; violenta te face dur si rigid. Nu lupta cu ceea ce iei drept obstacole in cale; fi doar interesat in ele, urmareste-le, observa, investigheaza. Lasa orice sa se intample, bun ori rau insa nu te lasa influentat de ce se intampla.

Care este scopul de a-mi aminti mereu ca sunt martorul?

Mintea trebuie sa invete ca dincolo de mintea miscatoare exista fundalul constientei, care nu se schimba. Mintea trebuie sa recunoasca adevaratul sine, sa-l respecte si sa inceteze a-l acoperi- ca luna care ascunde soarele in timpul unei eclipse. Realizeaza ca nimic observabil sau experientiabil este tu ori te obliga la ceva. Nu baga in seama ceea ce nu este tu insuti.

Ca sa fac ce imi spui trebuie sa fiu constient neintrerupt.

A fi constient este a fi treaz. Inconstient inseamna adormit. Esti constient oricum, fara sa incerci. Ce ai nevoie insa este a fi constient ca esti constient. fi constient deliberat si constincios, largeste si adanceste campul constientei. Esti tot timpul constient de minte insa nu de tine ca fiind constient.

Dupa cum inteleg, dai semnificatie distincta cuvintelor minte, constienta, luciditate constienta.

Ia-o asa- mintea produce ganduri fara incetare, chiar cand nu le bagi in seama. Cand sti ce se intampla in ea, numesti asta constienta²⁰⁴. Asta este starea de veghe- constienta se schimba in functie de senzatii, de perceptii, de idei, intr-o succesiune fara sfarsit. Apoi vine constienta, privirea directa in intregul constientei- totalitatea mintii. Mintea este ca un rau ce curge fara incetare in albia trupului; te identifici pentru moment cu o mica turbulenta si o numesti ‘gandul meu’ ce rasare in constienta. Luciditatea constienta este recognitia constientei in intregul ei.

Toata lumea are constienta insa nu toata lumea este constienta de ea²⁰⁵.

Nu spune ‘toata lumea are constienta’ ci ‘constienta exista’, in care totul apare si dispare. Mintea noastra este doar valuri in oceanul constientei. Valuri vin si pleaca, oceanul este infinit si etern. Cunoaste-te ca oceanul fiintarii, originea existentei. Toate astea sunt desigur metafore; realitatea este dincolo de orice descriptie. O cunosti fiind.

Merita cautarea asta efortul?

Fara ea toate sunt efort si necaz. Daca vrei sa traiesti sanatos mintal, creativ si fericit, avand bogatii infinite sa distribui, cauta sa te cunosti. In timp ce mintea este centrata in trup si constienta in minte²⁰⁶, constienta pura este libera. Trupul are impulsurile sale iar mintea durerile si placerile ei. Constienta pura este neatasata si neafectata. Este lucida, tacuta, pacificata, alerta si libera de dorinta si teama. Mediteaza asupra ei ca sinele tau adevarat si incearca sa fi ce intelegi ca esti in viata zilnica si o vei intelege pe deplin. Mintea este interesata in ce se intampla in timp ce constienta este interesata in minte. Copilul este concentrat pe jucarie in timp ce mama priveste copilul, nu jucaria. Privind neincetat, am devenit golit si cu acea goliciune, totul a venit inapoi, exceptand mintea- observ ca mi-am pierdut-o iremediabil.²⁰⁷

Vorbind cu noi acum, esti inconstient?

Nici constient, nici inconstient²⁰⁸; sunt dincolo de minte, de starile si conditiile ei variate. Distinctiile sunt create de minte si au aplicabilitate doar mintii. Eu sunt constienta pura insasi, constienta neperturbata neintrerupta a tot ce este. Sunt intr-o stare mult mai reala decat a ta, neperturbat de distinctiile si separatiile care constituie persoana. Atata vreme cat trupul persista, isi are nevoile sale ca orice trup insa procesele mintale s-au terminat.²⁰⁹

Te porti ca o persoana care gandeste.

De ce nu? Insa gandirea mea, la fel ca digestia este inconstienta si intentionala²¹⁰.

Daca gandirea ta este inconstienta, cum sti ca este corecta?

Nu exista dorinta sau teama sa o influenteze; ce o poate face gresita? Odata ce stiu ce sunt nu trebuie sa sa ma verific tot timpul. Cand sti ca ceasul tau este precis, nu eziti sa-l consulti.

In acest moment cine vorbeste daca nu mintea?

Acela care aude intrebarea, o si raspunde.

Dar cine este acela?

Nu cine, ci ce- nu sunt o persoana in sensul cuvantului desi iti pot aparea ca persoana; sunt oceanul infinit al constientei in care totul se intampla si in acelasi timp, dincolo de cunoasterea a ce este, fericirea nesfarsita de a fi. Nu este nimic separat de mine, astfel sunt totul dar nici un lucru nu este eu, deci eu sunt nimic. Aceeasi putere care face focul sa arda si apa sa curga, samanta sa incolteasca si arborele sa creasca, ma face si pe mine sa raspund intrebarilor tale²¹¹. Nu este nimic personal despre mine desi limbajul si stilul apar personale. O persoana este un fel de sablon de dorinte si ganduri cu reactiile corespunzatoare; in cazul meu nu exista sablon. Nu este nimic ce doresc sau tem- cum ar putea exista un sablon?!

Vei muri si tu, fara indoiala.

Viata va evada trupul²¹² insa pe mine nu ma afecteaza caci sunt dincolo de timp-spatiu, necauzat si necauzand nimic, sunt insasi fibra tesaturii existentei.

Cum ai ajuns in conditia ta actuala?

Invatatorul mi-a spus sa ma agat de sentimentul ‘eu sunt’ si sa nu ii dau drumul nici un moment. Am facut cum am putut mai bine sa urmez sfatul lui si in timp relativ scurt am realizat in mine adevarul invataturii sale. Tot ce am facut a fost sa-mi amintesc invatatura si pe invatator. Asta a adus un sfarsit mintii si in golul lasat, in linistea noua m-am vazut cum sunt in realitate- liber.

A fost realizarea asta dintr-o data sau progresiva?

Nici una nici alta. Esti ce esti etern; este mintea care realizeaza asta cand e libera de dorinta si teama²¹³.

Chiar si de dorinta de a realiza?

Dorinta de a termina toate dorintele este o dorinta speciala, la fel ca frica de teama este o frica neobisnuita. Una te opreste de la a apuca iar cealalta de la a fugii. Folosesti aceleasi cuvinte insa starea nu este aceeasi. Omul care doreste realizarea adevarului nu este dependent de dorinte; este un cautator care trece peste dorinte, nu le urmeaza. O dorinta generala de eliberare este doar inceputul; sa gasesti mijloacele potrivite si sa le folosesti, treapta urmatoare. Cel ce cauta are un singur scop in vedere- sa-si gaseasca fiinta adevarata. Dintre toate dorintele, este cea mai ambitioasa pentru ca nimic si nimeni nu o poate satisface; cel ce cauta si obiectul cautarii sunt una si cautarea singura este cea care conteaza.

Cautarea se va sfarsi si cel ce cauta va ramane.

Nu, cautatorul se va dizolva, cautarea va ramane. Cautarea este realitatea nesfarsita, ultima.

A cauta inseamna lipsa, dorinta, incompletare si imperfectie.

Nu, inseamana refuz si respingere a incompletului si a imperfectului. Cautarea realitatii este ea insasi o miscare a realitatii; intr-un fel orice cautare este pentru fericirea reala sau fericirea realului. Insa aici cautare se refera la cautarea de sine ca radacina constientei, ca lumina de dincolo de minte. Cautarea asta nu se termina niciodata in timp ce dorinta de orice altceva trebuie sa se termine pentru ca sa existe progres real. Trebuie sa intelegi ca este o identicitate intre cautarea realitatii, a lui Dumnezeu, ori a sinelui; cand gasesti una, le gasesti pe toate. Cand ‘eu sunt’ si ‘Dumnezeu este’ devin de nedistins, atunci ceva se va intampla si vei sti fara nici o urma de indoiala ca Dumnezeu este pentru ca tu existi si ca tu existi pentru ca Dumnezeu este. Cei doi sunt una.

Din moment ce totul este predeterminat, a fost realizarea ta de asemenea predeterminata sau asta depinde de vointa proprie?

Destinul se refera doar la nume si forma. De vreme ce nu esti nici trupul si nici mintea, destinul nu are control asupra ta; esti comple liber. Cana este conditionata de forma, material, folosinta, samd. Insa spatiul din cana este liber. Se intampla sa fie in cana doar cand este vazut in conectie cu cana, altfel spatiul este liber. Cata vreme ai un trup, apari trupesc; fara trup nu esti deztrupat, doar esti. Chiar si destinul nu este decat o idee. Cuvintele se pot lega in atatea moduri... afirmatiile pot diferii dar oare schimba ceva in realitate?! Exista atatea teorii facuta sa explice lucrurile, toate plauzibile, niciuna adevarata. Cand conduci o masina te supui legilor mecanicii si chimiei. Iesi din masina si esti sub legile psihologiei si biochimiei.

Ce este meditatia si care sunt foloasele ei?

Cata vreme esti incepator, anumite meditatii formale sau rugaciuni pot fi de folos insa pentru un cautator al realitatii exista o singura meditatie- refuzul riguros de a se prinde in ganduri. A fi liber de ganduri inseamna meditatie²¹⁴.

Cum se face asta?

Incepi prin a lasa gandurile sa curga, doar privindu-le. Este aceasta observare a lor care le face sa incetineasca pana ce se opresc. Odata oprite, ramai tacut, intra in pacea pe care o simti, cat de adanc poti, nu cauta distragere de la plictiseala lipsei de actiune.

Am auzit de metoda agatarii de un singur gand pentru a le pastra pe celelalte la distanta. Insa cum sa pastrezi toate gandurile afara; chiar ideea asta insasi este un gand.

Experimenteaza proaspat, nu te baza pe experienta veche. Urmareste-ti gandurile si pe tine insuti urmarind gandurile. Starea de libertate de ganduri se va intampla dintr-o data si o vei recunoaste prin linistea profunda pe care o simti²¹⁵.

Nu te preocupa starea lumii? Priveste ororile din Bangladesh (1971), nu te ating deloc?

Citesc ziarele si stiu ce se intampla insa nu reactionez ca tine. Tu cauti o rezolvare in timp ce pe mine ma preocupa preventia. Atata vreme cat exista cauze, trebuie sa existe si rezultate; atata timp cat oamenii sunt inclinati spre a diviza si separa, cata vreme sunt egoisti si agresivi, astfel de lucruri se intampla. Daca doresti pace si armonie in lume trebuie sa ai pace si armonie in minti si inimi. O astfel de schimbare nu poate fi impusa, trebuie sa vina dinauntru; cei care detesta razboiul trebuie sa elimine razboiul dinauntrul lor. Fara oameni pasnici, cum poti avea pace- atata timp cat oamenii sunt cum sunt, lumea este cum este. Eu imi fac partea incercand sa ajut oamenii sa se cunoasca pe sine ca singura cauza a mizeriei lor; in acest sens sunt folositor. Insa ce sunt in sinea mea, care este starea mea normala, nu se poate exprima in termeni de constiinta sociala si utilitate. Pot vorbi despre ea, folosind metafore si parabole insa sunt acut constient ca nu este asa. Nu ca nu se poate experimenta- se experimenteaza pe sine, insa nu poate fi descrisa in termenii mintii care trebuie sa separe si sa opuna pentru a cunoaste. Lumea este ca o foaie de hartie pe care ceva este tiparit. Cititul si insemnatatea variaza cu cititorul insa hartia este factorul comun, mereu prezent, rareori perceput. Cand inlaturi banda masinii de batut, apasand tastele nu va lasa nici o urma pe hartie. La fel este mintea mea- impresiile vin fara incetare fara insa sa lase urme in memorie²¹⁶.

De ce stai aici vorbind oamenilor, care este motivul tau real?

Nici un motiv, de ce trebuie sa am un motiv?! Nu stau aici si nici nu vorbesc- nu e nevoie sa cauti motive. Nu ma confunda cu trupul; nu am nimic de lucrat, nici o datorie de implinit. Partea aia din mine pe care o poti numi Dumnezeu, are grija de lume. Lumea asta a ta, care are nevoie de atata atentie, traieste si se misca in mintea ta. Ramai in ea, numai acolo vei gasi raspunsuri, unde altundeva- poate exista ceva in afara constientei?!

Poate exista fara ca eu sa o cunosc.

Ce fel de existenta ar if aia- poti divorta existenta de cunoasterea ei?! Toata existenta ca si toata cunostinta este legata de tine. Un lucru exista pentru ca il cunosti fie din experienta, fie prin existenta ta. Mintea si trupul tau exista atata vreme cat le crezi reale. Inceteaza sa crezi ca sunt ale tale si vor dispare; lasa-le sa functioneze cum le este menit insa nu le lasa sa te limiteze. Vei observa imperfectiuni, continua sa le observi- dandu-le atentia ta, inima, mintea si trupul se vor indrepta.

Pot sa ma vindec de o boala serioasa doar prin luand cunostinta de ea?

Ia cunostinta de intregul bolii, nu doar de simptomele externe. Toata boala incepe in minte. Ingrijeste-te de minte intai, urmarind si eliminand toate ideile si emotiile negative/gresite. Apoi traieste normal, ignorand boala fara sa te mai gandesti la ea. Cu indepartarea cauzelor, effectele trebuie sa dispara. Omul devine ceea ce se crede a fi; abandoneaza toate ideile despre tine insuti si te vei gasi ca martorul pur, dincolo de orice se intampla trupului sau mintii.

Daca devin ceea ce ma gandesc sa fiu si incep sa gandesc ca sunt realitatea suprema, nu va ramane realitatea suprema doar o simpla idee?

Ajungi intai acolo si apoi poti sa pui intrebari din astea.

49. Mintea cauzeaza insecuritate

Intrebare: Oamenii vin la tine pentru sfaturi, cum sti ce sfat sa le dai?

Maharaj: Cum aud intrebarea, asa aud si raspunsul.

Si cum sti daca raspunsul este corect?

Odata ce stiu sursa raspunsului, nu e nevoie sa ma indoiesc de el. Dintr-un izvor pur poate curge doar apa pura. Nu ma preocupa temerile si dorintele oamenilor; ma uit la fapte nu la opinii. Omul isi ia numele si forma ca fiind sinele pe cand eu nu ma identific cu nimic. Daca m-as identifica si eu cu forma si numele nu as fi in stare sa dau sfaturi. Daca as considera oamenii ca fiind simple trupuri, sfaturile mele nu ar fi de nici un folos. Nici un invatator adevarat nu se bazeaza pe opinii. Vede lucrurile asa cum sunt si le arata asa cum sunt. Daca accepti sa iei oamenii pentru ce ei insisi se considera a fi, ii faci numai sa sufere, adaugand la suferinta care singuri si-o produc insa daca ii vezi asa cum sunt in realitate, le vei face un bine imens. Daca ma intreaba ce au de facut, ce exercitii sa practice, ce fel de viata sa urmeze, le raspund ‘nu fa nimic, doar fi; in fiintare toate se intampla natural.’

Tu folosesti cuvintele natural si accidental ca sinonime. Simt ca este o diferenta mare intre ele- naturalul este ordonat si supus legii pe cand accidentalul este haotic, neasteptat si neprevazut. Poti spune ca totul este natural, subiect al legilor naturii insa sa sustii ca totul este accidental, fara cauza, este desigur exagerat.

Preferi cuvantul ‘spontan’ celui de ‘accidental’?

Poti folosii ‘spontan’ sau ‘natural’ ca opus ‘accidentalului’. In accidental este un element de dezordine, de haos. Un accident este o incalcare de reguli, o exceptie, o surpriza.

Nu este viata insasi o surpriza?

In natura este armonie; accidentalul este tulburare.

Vorbesti ca o persoana, limitat in timp si spatiu, redus la continutul trupului si a mintii. Ce iti place numesti natural si ce nu, accidental.

Imi place naturalul si regulamentarul, anticipatul si mi-e teama de dezordine, de ilegal, de fara sens. Accidentalul este monstruos; pot fi accidente fericite insa ele doar dovedesc faptul ca un univers inclinat spre accidental ar face viata imposibila.

Intelegi gresit- prin accidental indic ceva caruia legile cunoscute nu se aplica. Cand spun ca totul este accidental, necauzat, spun ca legile si cauzele sub care opereaza sunt dincolo de puterea noastra de cunoastere sau chiar imaginatie. Daca iei ce tu numesti ordonat, armonios, previzibil ca naturale, atunci ceea ce urmeaza, miscat de legi si puteri superioare, poate fi numit spontan. Astfel avem doua ordini naturale- personale si previzibile si impersonale, sau supra-personale si neprevizibile. Daca vrei spune-le natura inferioara si superioara si uita cuvantul accidental. Pe masura ce cresti in cunoastere si intelegere, linia de demarcatie intre inferior si superior se sterge insa, desi distincte, cele doua sunt vazute ca una. Caci, in fapt, totul este minunat de inexplicabil.

Stiinta explica multe.

Stiinta se ocupa cu nume si forme, cantitati si calitati, modele si legi- este folositoare la locul ei. Insa viata este de a fi traita; nu este timp de analize. Raspunsurile trebuie sa fie instantanee, de aici importanta spontanului, a atemporalului. Este necunoscutul in care traim si ne miscam; cunoscutul este trecutul.

Nu pot decat sa fiu altceva decat simt ca sunt- un individ, o persoana intre altele. Unii sunt integrati si armonizati, altii nu. Unii traiesc fara efort, raspund corect oricarei situatii de moment, altii sunt mai nehotarati, gresesc si supara pe ceilalti. Cei armoniosi pot fi numiti naturali, guvernati de legi, in timp ce cei dezintegrati sunt haotici si vulnerabili accidentelor.

Ideea de haos in sine impune un sens de ordine organica. Haos si cosmos- nu sunt doua aspecte ale aceleasi stari?

Insa tu spui ca totul este haotic, accidental si neprevazut.

Da, in sensul ca nu toate legile firii sunt cunoscute si nu toate evenimentele previzibile. Cu cat intelegi mai mult, cu atat universul devine mai acceptabil emotional si rational. Realitatea este buna si frumoasa, haosul este creat de om.

Accept ca este vointa omului care cauzeaza accidentalul insa inca nu am discutat despre vointa.

Ordinea ta este ceea ce iti da placere iar dezordinea, ce iti da durere.

Poti spune asa insa nu-mi spune ca nu conteaza; vorbeste-mi pe limba mea, a unui individ in cautare de fericire, nu ma ameti cu discursuri filozofice non-dualiste.

Ce te face sa crezi ca esti un individ, separat?

Ma port ca unul, functionez pe seama mea; ma consider pe mine intai si pe altii doar in relatie cu mine. Intr-un cuvant, sunt ocupat cu mine insumi.

fi ocupat cu tine insuti atunci- cu ce treaba ai venit la mine?!

Cu vechea mea problema de a ma face fericit si in siguranta. Confesez ca nu am fost prea norocos aici. De asta am venit. Locul asta e nou pentru mine insa motivul meu este vechi- cautarea fericirii sigure, a sigurantei fericite. Pana acum nu am gasit-o, poti sa ma ajuti?

Nu poti gasi ce nu ai pierdut. Cautarea ta de siguranta si bucurie te tine departe de ele. Inceteaza a cauta, inceteaza a pierde. Boala este simpla si leacul la fel de simplu. Este mintea ta care te face nesigur si nefericit. Anticipatia te face nesigur, memoria- nefericit. Inceteaza sa-ti folosesti gresit mintea si toate vor fi bune. Nu e nevoie sa o corectezi, se corecteaza singura deodata ce renunti sa fi preocupat cu trecutul si viitorul si sa traiesti pe deplin acum.

Dar acum-ul nu are dimensiuni- voi deveni un nimeni, un nimic!

Exact asa- ca nimic si nimeni esti in siguranta si fericit- ia vezi, incearca! Insa hai sa ne intoarcem la accidental si spontan sau natural. Spui ca natura este ordonata in timp ce accidentalul este semnul haosului. Am negat diferenta si am zis ca putem numi accidental un eveniment a carui cauze sunt nedetermniate. In natura nu este loc de haos, doar in mintea omului este. Mintea nu poate cuprinde intregul, are un camp ingust de intelegere- vede fragmente numai, nu intreaga scena. Ca un om care auzind sunete si neintelegand limba, acuza vorbitorul de balbaiala fara sens, fiind cu totul gresit. Ce pentru unul este un suvoi de zgomote haotice, pentru altul este un poem minunat. Un rege visa odata ca era un cersetor; la trezire isi intreaba sfetnicul: sunt un rege visandu-ma ca un cersetor ori un cersetor visandu-ma rege? Sfetnicul i-a raspuns- nu esti nici una, nici alta, esti amandoua. Esti, si in acelasi timp nu esti ceea ce te crezi a fi; esti pentru ca te porti pe masura credintei tale si nu esti pentru ca nu dureaza- poti fi un rege sau un cersetor la nesfarsit? Toate trec si se schimba- tu esti ceea ce nu se schimba; sti anume ce? Da, spune regele, nu sunt rege sau cersetor ci martorul lor. Sfetnicul ii spune- asta este ultima ta iluzie ca esti intelept, diferit si superior omului de rand pentru ca te identifici cu mintea ta, in cazul asta, o minte exemplara si disciplinata. Atata timp cat vei vedea o diferenta cat de mica, esti strain de realitate. Cand ‘eu sunt persoana mea’ dispare, ‘eu sunt totul’ apare. Cand ‘eu sunt totul’ dispare, ‘eu sunt’ apare si cand ‘eu sunt’ dispare, realitatea singura este, si in fiecare ‘eu sunt’ este pastrata si glorificata. Diversitatea fara separatie este ultimul prag al mintii dincolo de care orice activitate inceteaza pentru ca toate scopurile sunt atinse si toate telurile implinite.

Cel care ajunge la starea suprema, o poate impartasi celorlalti?

Starea suprema este universala, aici si acum si toti se gasesc deja in ea (chiar daca nu stiu sau nu vor sa vada). Este starea de a fi, de a cunoaste si de a fi multumit. Cui nu-i place sa fie sau nu stie ca este? Insa nu profitam de cunoasterea asta congenitala a bucuriei de a fi constient, nu ne straduim sa o accesam, purificata de tot ce ii este strain. Munca asta de purificare a mintii prin minte, curatarea psihicului, este esentiala. La fel cum un gunoi in ochi poate cauza inflamatie si sterge lumea, la fel ideea gresita- ‘eu sunt persoana/trup-minte’ cauzand preocuparea personala, ascunde universul. Este nefolositor a te opune identificarii cu persoana daca nu te duci la radacini, dezgolindu-le si dezradacinandu-te.²¹⁷

50. Constienta de sine este martorul

Intrebare: Mi-ai spus ca pot fi considerat sub trei aspecte- personal, supra-personal si impersonal. Impersonalul este universalul ‘eu’, pur; supra-personalul este reflectia lui in constienta ca ‘eu sunt’, iar personalul este totalitatea proceselor fizice si vitale. In limitele momentului prezent, supra-personalul este constient de personal, in timp si spatiu, nu doar de o singura persoana ci de lunga serie de persoane pe firul karmei. Este in esenta martorul si acumularea reziduala a experientelor, scaunul memoriei, legatura de conectie, caracterul omului modelat de viata prin nasterile repetate. Universalul este dincolo de nume si forma, dincolo de constienta si caracter, constienta pura a fiintarii. Am descris bine perspectiva ta?

Maharaj: La nivelul mintii, da; dincolo de minte, nici un cuvant nu este valid.

Inteleg ca persoana este o constructie mintala, un substantiv colectiv pentru un set de memorii si obisnuinte. Insa acela caruia persoana se intampla, martorul central, este de asemenea mintal?

Personalul are nevoie de o baza- un trup cu care sa se identifice, la fel cum o culoare are nevoie de o suprafata pe care sa poata apare. Vederea culorii este independenta de culoare, este aceeasi pentru orice culoare. Ca sa vezi culoarea ai nevoie de ochi. Culori sunt multe, ochiul este acelasi. Personalul este ca culoarea in lumina, dar lumina e simpla, indivizibila si imperceptibila, exceptand in manifestarea ei. Nici materiala, nici mintala, nici obiectiva si nici subiectiva- este radacina materiei si sursa constientei. Dincolo de viata si moarte, este viata inclusiva si exclusiva, in care nasterea este moarte si moartea nastere.

Absolutul sau viata de care vorbesti, este reala ori doar o teorie sa acopere ignoranta?

Si una si alta- pentru minte o teorie, in ea insasi, realitate. Este realitate in rejectia spontana si totala a falsului; la fel cum lumina neaga intunericul prin prezenta ei doar, la fel absolutul distruge imaginatia. Sa vezi ca toata cunostinta este o forma de ignoranta, este o miscare a realitatii. Martorul nu este persoana. Persoana apare cand exista o baza- un organism, un trup. In ea, absolutul se reflecta ca si constienta. Constienta pura devine constienta de sine. Cand sinele exista, constienta de sine este martorul. Cand nu este un sine observant, nu exista nici observatie. Este foarte simplu totul; este prezenta persoanei care complica treburile. Vezi ca nu exista asa ceva ca o persoana, o entitate separata si totul devine clar. Constienta- minte- materie, sunt una in realitate in cele doua aspecte ca imobile si mobile, si trei atribute- inertie, energie si armonie.

Ce este intai- constienta sau constienta pura?

Constienta pura devine constienta comuna cand are un obiect. Obiectul se schimba tot timpul. In constienta este miscare; constienta in sine este nemiscata si atemporala, aici si acum.

Este suferinta si varsare de sange in Pakistan in momentul de fata; cum privesti asta, cum iti apare tie si cum reactionezi?

In constienta pura, nimic nu se intampla vreodata.

Te rog sa te scobori de pe inaltimile astea metafizice! Ce nevoie are un om suferind sa i se spuna ca nimeni nu este constient de suferinta lui in afara de el insusi?! Sa explici totul ca iluzie inseamna sa adaugi insulta durerii lui. Bengalii din Pakistanul de est sufera si sunt reali- asta e fapt. Te rog, nu-i analiza scotandu-i din existenta! Citesti ziarele, auzi oamenii vorbind- nu poti sa pretinzi ca nu sti; acum, care-i atitudinea ta la ce se intampla?

Nici o atitudine, nimic nu se intampla.

In orice moment se poate intampla o bataie in fata ta, oameni omorandu-se intre ei, poate. Desigur ca nu poti spune- nu se intampla nimic si sa ramai indiferent.

Nu am vorbit vreodata de indiferenta. Ar fi posibil sa ma vezi sarind in mijlocul lor sa salvez pe cineva si sa fiu chiar eu ucis. Insa mie nu mi se intampla nimic²¹⁸. Imagineaza-ti o cladire mare prabusindu-se. Unele camere sunt in ruine, altele intacte. Poti insa sa spui ca spatiul este in ruine sau intact? Doar structura si oamenii care au locuit in ea au de suferit dar nu si spatiul. La fel, nimic nu i se intampla vietii cand o forma se descompune si numele sunt date uitarii. Aurarul topeste ornamente ca sa faca altele noi. Cateodata aurul prost se amesteca cu cel bun; el nu se preocupa caci stie ca nu se pierde nimic din aurul lui.

Nu este moartea impotriva careia ma revolta ci modul de a muri.

Moartea este naturala, modul de a muri este facut de om. Ideea de a fi separat cauzeaza frica si agresiune care sunt cauzele violentei. Eradicheaza ideea de separare si oroarea omuciderilor se va termina. Insa in realitate nu exista ucidere si moarte. Realul nu moare caci nu a trait vreodata. Pune-ti mintea in regula si totul va fi in regula. Cand sti ca lumea este una, ca umanitatea este una, vei actiona in consecinta, insa inainte de toate trebuie sa te ingrijesti de ceea ce simti, gandesti si cum traiesti. Daca nu este ordine in tine, nu poate fi nici in lume. In realitate nu se intampla nimic. Pe ecranul mintii, destinul nu inceteaza de a proiecta imagini, memorii ale altor proiectii si astfel iluzia se reinoieste constant. Imaginile vin si pleaca- lumina este interceptata de ignoranta. Vezi lumina si ignora imaginile.

Ce mod insenzitiv de a privi lucrurile! Oameni omorand si fiind omorati, iar tu vorbesti de imagini.

Pai te indemn atunci sa te bagi in vanzoleala si sa fi ucis si tu daca asta crezi ca trebuie facut. Sau chiar tu sa ucizi daca crezi ca asta e datoria ta. Insa nu asta este calea pentru a pune capat raului. Raul este putoarea unei minti bolnave. Vindeca-ti mintea si va inceta sa proiecteze imagini distorsionate si urate²¹⁹.

Ce spui inteleg insa nu pot accepta emotional. Perspectiva asta idealista asupra vietii imi este profund repulsiva. Nu ma pot percepte ca fiind continuu intr-o stare de vis.

Cum poate cineva fi permanent intr-o stare cauzata de un trup impermanent? Neintelegerea vine de la identificarea ta cu trupul. Examineaza ideea, vezi-i contradictiile inerente, intelege ca existenta ta prezenta este ca o ploaie de scantei, fiecare scanteie durand o secunda si intreaga rapaiala, un minut ori doua. Evident ca un lucru care are inceput si sfarsit nu poate avea mijloc. Respecta termenii; realitatea nu poate fi momentana, este dincolo de timp iar ce este dincolo de timp, nu are de a face cu timpul.

Admit ca lumea in care traiesc nu este reala; exista una reala insa pe care eu o percep distorsionat. Distorsiunea poate fi datorata unei disfunctionalitati a trupului sau mintii dar sa spui ca nu exista o lume reala, ci doar una de vis in mintea mea, nu pot sa inghit. As dori sa cred ca toate ororile existentei se datoreaza faptului ca am un trup. Sinuciderea ar fi calea de scapare.

Atata vreme cat dai atentie ideilor, alor tale ori alor altora, vei avea probleme. Insa daca ignori toate invataturile, toate cartile... orice facut din cuvinte si te adancesti in tine insuti pentru a te gasi acolo, asta doar iti va rezolva toate problemele si te va pune in controlul fiecarei situatii caci nu vei fi dominat de ideile tale asupra situatiei²²⁰. Uite un exemplu- esti in compania unei femei atractive; iti faci idei despre ea si asta creaza o situatie sexuala. Acum ai o problema si incepi sa cauti informatii in carti, despre continenta sau placere. Daca ati fi fost amandoi bebelasi in pielea goala, puteati fi unul langa altul fara probleme. Inceteaza sa gandesti ca sunteti trupuri si problemele de dragoste si sex isi vor pierde insemnatatea²²¹. Cu toate sentimentele de limitatie disparute, teama, durere si cautarea de placere, toate inceteaza. Numai constienta ramane.

51. Fi indiferent la durere si placere

Questioner: Sunt Francez si de zece ani practic Yoga.

Maharaj: Dupa 10 ani ce ai realizat, esti mai aproape de scopul practicii tale?

Un pic poate, este o treaba dificila.

Sinele este aproape si calea spre el este usoara. Tot ce ai de facut este sa nu faci nimic.

Totusi gasesc facutul de exercitii spirituale yogine foarte dificile.

Exercitiul tau este cel de a fi; facutul doar se intampla. fi atent, unde este dificultatea in a-ti aminti asta? Tu esti/existi tot timpul.

Sentimentul existentei este cu mine tot timpul- fara indoiala, insa campul atentiei este adesea inundat de tot felul de evenimente mintale- emotii, imagini, idei. Sensul pur al fiintarii este de obicei impins afara. Care este procedura de a curata mintea de ce nu este necesar? Care sunt mijloacele, uneltele pentru purificarea mintii? In principiu omul se teme, si se teme de el insusi cel mai mult. Simt ca sunt ca port o bomba gata sa explodeze; nu pot sa o difuz sau sa o arunc. Sunt terifiat si caut cu disperare o solutie pe care nu o pot gasi. Stiu ca asta-mi vine din copilarie- ma simt ca acel copil ce protesteaza pasionat impotriva lipsei de dragoste. Copilul doreste dragostea si pentru ca nu o primeste este manios si infricosat. Simt cateodata ca sunt gata sa omor pe cineva ori pe mine insumi; dorinta asta este asa de puternica ca sunt infricosat mereu. Nu stiu cum sa scap de frica asta. Vezi, este o diferenta intre mintea hindusa si cea europeana; cea hindusa este comparativ simpla, pe cand cea europeana este mult mai complexa. Hindusul este armonios; el nu intelege agitatia europeanului, alergarea sa neintrerupta dupa rezultate, cunostintele lui generale vaste.

Capacitatea sa de rationalizare este asa de grozava ca e in stare sa se rationalizeze afara din ratiune. Increderea lui in sine se bazeaza pe logica.

Insa gandirea, rationalizarea, este starea normala a mintii care nu se poate simplu opri.

O fi starea habituala insa nu necesar normala. O stare normala nu poate fi dureroasa in timp ce un obicei adesea genereaza durere cronica.

Daca nu este o stare naturala, normala, cum sa o stopezi? Trebuie sa existe o cale sa o faci sa taca. De cate ori nu imi spun: destul, taci, de ajuns atata vorbarie neincetata, idei care nu se opresc din a se repeta, insa mintea nu se opreste mai mult de cateva momente. Chiar cei numiti ‘spirituali’ folosesc trucuri ca sa o linisteasca- repeta formule, canta, se roaga, respira fortat sau gentil, tremura, se concentreaza, mediteaza, intra in transe, cultiva virtuti... tot timpul muncind pentru a inceta munca, miscarea, cautarea. E ridicul si de ras... de nu ar fi asa de tragic.

Mintea exista in doua stari- ca apa si ca miere. Apa vibreaza la cea mai mica perturbare in timp ce mierea se intoarce repede la imobilitatea ei vascoasa.

Prin natura sa mintea este nelinistita; poate fi facuta sa se linisteasca insa nu este linistita in sine.

Daca ai febra mare, te incearca frisoanele tot timpul. Este dorinta si frica care fac mintea nelinistita; fara emotiile astea negative, mintea este linistita²²².

Nu poti proteja copilul de emotii negative, de la nastere invata durerea si frica. Foamea este un stapan crunt, invatandu-te dependenta si ura. Copilul isi iubeste mama pentru ca il hraneste si o uraste cand intarzie cu mancarea. Mintea inconstienta este plina de conflicte care se revarsa in constient. Traim ca pe un vulcan, mereu in pericol. Accept ca mintea se poate domoli in compania celor ce au o minte pasnica insa imediat ce ma indepartez de ei, vechile probleme reapar. De asta vin periodic in India sa caut compania invatatorului.

Crezi numai ca vi si mergi, trecand prin stari si dispozitii diverse. Eu vad lucrurile cum sunt- evenimente de moment ce mi se prezinta in succesiune rapida, tragandu-si existenta din mine desi, in mod cert, nefiind eu ori ale mele. Intre fenomene, eu nu sunt unul, si nici subiectul lor. Sunt simplu total independent astfel incat nu pot intelege mintea ta obisnuita a diviza si opune. Sunt dincolo, intr-o dimensiune total diferita- nu cauta sa ma identifici cu ceva sau sa ma plasezi in opozitie cu altceva- eu sunt unde teama si dorinta nu sunt²²³. Care-i experienta ta- te simit detasat de toate lucrurile tranzitorii?

Cateodata da insa de indata ce sentimentul pericolului apare, ma simt izolat de ceilalti. Vezi, aici este diferenta intre mentalitatile noastre. Cu hindusul, emotia urmeaza gandului- da-i hindusului o idee si emotiile apar. Occidentalii sunt invers- da-le o emotie si vor produce idei. Ideile voastre sunt atractive intelectual insa emotional, ma lasa rece.

Pune-ti intelectul deoparte; este inutil in chestiunile astea.

La ce bun un sfat pe care nu-l pot urma? Astea toate sunt idei la care tu astepti sa raspund cu sentimente caci fara ele nu exista actiune.

Ce treaba ai cu actiunea, cand ai actionat tu vreodata? O putere necunoscuta actioneaza si tu iti imaginezi ca tu esti acela. Tu doar observi ce se intampla fara a fi in stare sa ai ceva de spus²²⁴.

De ce aceasta rezistenta puternica in mine la ideea ca vointa personala nu exista?

De unde vointa, ce poti tu sa faci? Esti ca un pacient sub anestezic pregatit pentru o operatie. Cand te trezesti, operatia este gata- poti sa spui ca ai facut tu ceva?

Dar sunt eu acela care a ales sa se opereze.

Desigur ca nu- este boala pe deoparte si presiunea familiei si a doctorului de cealalta care te obliga sa accepti. Tu nu ai de ales, doar iti inchipui ca ai.

Totusi simt ca nu sunt asa de neajutorat cum ma vezi- simt ca pot face orice la care imi pun mintea insa nu stiu cum; nu este puterea care imi lipseste ci cunostinta.

A nu sti cum este la fel ca si cum nu ai avea putere. Dar hai sa uitam de asta pe moment ca nu e important de ce ne simtim fara ajutor atata vreme cat vedem clar ca suntem neajutorati. Am 74 de ani si ma simt ca un pruncusor. Simt clar ca in ciuda tuturor schimbarilor sunt un copil. Invatatorul mi-a spus- copilul acela care te simti este sinele tau real. Mergi inapoi la starea pura de a fi, unde ‘eu sunt’ inca isi pastreaza puritatea inainte de a fi contaminat de ‘sunt asta sau aia’²²⁵. Povara ta se datoreaza identificarii false- dezpovareaza-te! Mi-a mai spus invatatorul- crede-ma, esti divin; ia-o ca adevar absolut. Bucuria si suferinta ta sunt amandoua la fel de divine. Totul vine de la Dumnezeu, nu uita. Este doar voia lui Dumnezeu care se intampla prin tine si in tine; nu este alt Dumnezeu.²²⁶ L-am crezut si in scurt timp am realizat ce precise si adevarate au fost cuvintele lui. Nu mi-am conditionat mintea sa gandeasca ‘eu sunt Dumnezeu, sunt minunat, dincolo de orice intelegere’ ci simplu, am urmat instructiunea lui de a-mi tine mintea in fiintarea pura a lui ‘eu sunt’. Stateam ore intregi cu nimic altceva in minte si curand pacea, bucuria si o dragoste pentru toata creatia au devenit starea mea normala. In ea totul a disparut- eu insumi, invatatorul, viata traita, lumea in jurul meu. Doar pace si tacere de nepatruns²²⁷.

Pare totul simplu si usor dar nu-i chiar asa. Cateodata starea minunata de bucurie ma copleseste si privesc si ma minunez- ce usor a venit si ce naturala si intima imi apare. Unde a fost nevoia sa ma straduiesc pentru ceva asa de la indemana? De data asta, sigur m-am procopsit... insa curand totul se dizolva si ma lasa uimit intrebandu-ma- a fost asta un gust al realitatii ori doar o alta aberatie a mintii. Daca a fost realitate, de ce a plecat? Poate e nevoie de vreo experienta unica sa ma ancoreze permanent in starea asta si pana atunci, jocul asta de vatiascunselea trebuie sa continue.

Asteptarile tale de ceva unic si dramatic, a unei explozii minunate doar impiedica si intarize intelegerea realitatii. Nu astepta o explozie pentru ca explozia deja s-a intamplat la nasterea ta cand ai realizat fiinta ta ca fiind fiintare-cunoastere-simtire. Faci doar o singura greseala- iei interiorul drept exterior si exteriorul ca interior. Ce este in tine iei ca fiind afara si ce este afara ca fiind in tine. Mintea si simtamintele sunt externe insa tu le iei ca intime. Crezi ca lumea este obiectiva in timp ce este pe de-antregul o proiectie a psihicului tau. Asta este confuzia bazica si nici o noua explozie nu o va lamuri. Trebuie sa o gandesti afara din tine, s-o elimini, nu exista alta cale²²⁸.

Cum sa o elimin cand gandurile vin si pleaca cum doresc? Vorbaria lor neintrerupta ma distrage si ma seaca de energie.

Priveste-ti gandurile cum privesti traficul strazii. Oamenii vin si pleaca; tu ii observi fara raspuns. Nu e usor la inceput insa cu un pic de exercitiu vei gasi ca mintea ta poate functiona pe mai multe planuri deodata si tu poti sa fi constient de toate. Doar cand ai vreun interes intr-un plan anume, atentia se concentreaza acolo lasand in umbra celelalte planuri. Chiar si atunci lucrul in celelalte planuri merge inainte in afara campului constientei. Nu te lupta cu amintirile si gandurile; incearca doar sa te concentrezi pe intrebari mai importante ca ‘cine sunt’, ‘cum am aparut’, ‘de unde universul asta in jurul meu’, ‘ce este real si ce este de moment doar’? Nici o amintire nu persista daca iti pierzi interesul in ea; este legatura emotionala care te tine robit²²⁹. Intotdeauna cauti placerea si eviti durerea, mereu dupa fericire si pace. Nu vezi ca este chiar zbaterea asta pentru fericire care te face mizerabil? Incearca intr-un alt fel- indiferent placerii si durerii, nici cerand, nici refuzand, da toata atentia planului in care ‘eu sunt’ este etern prezent. In curand vei intelege ca pacea si fericirea sunt natura ta insasi si ca doar cautarea lor este cea care perturbeaza. Evita perturbarea, asta-i tot. Sa cauti nu ai nevoie caci nu poti gasi ceea ce deja esti. Tu esti realitatea suprema, Dumnezeu. Pentru inceput, crede-ma, crede-ti invatatorul. Te lasa sa faci primul pas si apoi increderea ta se va adeveri in experienta proprie. Ca orice in viata, increderea initiala este esentiala; fara ea putin se poate face. Orice intreprindere este un act de incredere. Chiar si painea ti-o mananci pe incredere. Amintindu-ti ce ti-am spus vei obtine totul. Iti repet: tu esti realitatea omniprezenta, omnitranscendenta. Poarta-te ca atare: gandeste, simte si actioneaza in armonie cu intregul si ceea ce iti spun acum iti va deveni clar in scurt timp fara nici un efort. Ai incredere si actioneaza bazat pe ea. Iti vorbesc in interesul tau caci in cele din urma iti doresti sa fi fericit si in siguranta pentru ca te iubesti- insa nu ca trup ci ca viata ce include perceptie, simtire, gandire, actiune, iubire, straduinta, creatie. Asta este viata pe care tu o iubesti, care este tu insuti, care este totul. Realizeaz-o in totalitatea ei, dincolo de diviziuni si limitatii de orice fel si toate dorintele tale se vor uni in ea, caci ce este mai mare contine ce este mai mic. Astfel gasindu-te pe tine ca viata, gasesti totul. Oricine este fericit sa fie insa putini cunosc plinatatea existentei. Ajungi sa o cunosti mobiland mintea cu ‘eu sunt, eu stiu, eu iubesc’, cu dorinta de a ajunge intelesul cel mai adanc a acestor cuvinte.²³⁰

Pot sa gandesc ‘eu sunt Dumnezeu’?

Nu te identifica cu o idee; daca prin Dumnezeu intelegi necunoscutul, atunci poti simplu sa spui ‘nu stiu ce sunt’. Dar daca il cunosti pe Dumnezeu cum te cunosti pe tine, nu ai nevoie sa o spui. Cel mai bine este sa ramai in sentimentul ‘eu sunt’ cu rabadare; aici rabdarea este intelepciune, nu te gandi la esec caci nu poate aparea esec in aceasta vietuire.

Gandurile nu ma vor lasa.

Nu le baga in seama, nu le zgandari incercand sa te lupti cu ele. Lasa-le sa fie ce sunt, orice ar fi, nu te incurca in ele, ignora-le, priveste prin ele, dincolo de ele. Nu uita sa-ti amintesti: ‘orice se intampla, se intampla pentru ca eu sunt’; totul iti aminteste ca existi. Profita din plin de faptul ca pentru a experimenta, trebuie sa existi. Nu ai nevoie sa opresti gandirea, doar inceteaza a fi interesat in continutul ei. Este dezinteresul care te elibereaza de ea. Nu te agata de nimic, asta e tot. Lumea este facuta din inele, carligele sunt toate ale tale- indreapta-ti carligele si nimic nu se va agata²³¹. Renunta la dependentele tale; nimic altceva nu poti sa sacrifici. Inceteaza rutina obiceiului de a strange, obisnuinta de a avea in minte rezultate si libertatea universului va fi a ta. fi, fara efort.

Viata este efort, atatea lucruri sunt de facut...

Ce este necesar se va face- nu rezista. Balanta ta trebuie sa fie dinamica, bazata pe a face lucrul necesar de la un moment la altul. Nu fi copil renuntand sa te maturizezi. Posturi sau gesturi copiate de la altii sau inventate de tine nu te vor ajuta. Bazeaza-te pe claritate gandirii, puritatea motivului si integritatea actiunii. Nu poti sa gresesti; mergi dincolo si lasa totul in spate.

Dar pot sa las ceva in spate definitiv?

Tu doresti ceva de genul extaz neintrerupt. Extazul vine si trece asa cum trebuie sa fie caci creierul uman nu poate suporta tensiunea pentru timp prea lung. Un extaz prelungit il va frige daca nu este extrem de subtil si pur. In natura nimic nu sta pe loc, totul pulseaza, vibreaza, apare si dispare. Bataia inimii, respiratia, digestia, somn si veghe, viata si moarte... totul vine si pleaca in valuri. Ritm,

periodicitate, alternatia extremelor este regula. Nu foloseste la nimic sa te revolti impotriva cursului

vietii. Daca vrei pacea nemiscarii, trebuie sa treci dincolo de experienta vietii. Cand te indemn sa-ti

amintesti ‘eu sunt’ tot timpul, inseamna sa revi la el mereu. Nici un gand nu poate fi o stare naturala a

mintii, doar tacerea este. Cand mintea se gaseste in starea naturala se schimba in tacere in mod spontan dupa orice experienta, sau mai degraba, fiecare experienta se intampla pe fondul tacerii. Acum, ceea ce ai auzit aici este samanta; poate ca in aparenta vei uita insa samanta va ramane dorminda in tine si la timpul potrivit va incolti, creste si produce flori si rod. Totul se va intampla de la sine- nu ai nimic de facut si nici nu poti face nimic sa o previi.

52. A fi fericit, a face fericit este ritmul vietii

Intrebare: Am venit din Europa acum cateva luni in una din vizitele mele periodice sa-mi vad invatatorul ce locuieste langa Calcutta. Acum sunt in drum inapoi spre casa. Am fost invitat de un prieten sa te intalnesc si ma bucur ca am venit.

Maharaj: Ce te-a invatat invatatorul tau, ce practici urmezi?

El este un batran venerabil in jur de 80 de ani. Filozofic este un Vedantin si practica pe care o promoveaza are de-aface cu dezvoltarea energiilor inconstiente ale mintii si aducerea obstacolelor ascunse si blocajelor in constienta. Practica mea e legata de problemele mele specifice din copilarie. Maica-mea nu putea sa ma faca sa ma simt in siguranta si iubit, atat de importante dezvoltarii normale ale copilului. Era o femeie nepotrivita pentru a fi mama; plina de anxietati si neuroze, nesigura de ea, ma simtea o povara si o responsabilitate dincolo de capacitatea ei de a o duce. Nu a vrut sa ma nasc, sa cresc si sa ma dezvolt; ma voia inapoi in ea, nenascut, inexistent. Rezista cu indarjire orice incercare a mea sa trec dincolo de existenta ei obisnuita, sa-mi traiesc viata mea. Copil fiind am fost senzitiv si afectiv. Tanjeam sa fiu iubit dar dragostea normala a unei mame pentru copilul ei mi-a fost negata. Cautarea mamei de catre copil a fost telul vietii mele si inca este. Un copil fericit, o copilarie fericita a devenit o obsesie pentru mine. Sarcina, nasterea, infantilitatea ma intereseaza cu pasiune. Am devenit un obstretician de ceva renume si am contribuit la producerea unei metode de nastere fara dureri. Un copil fericit al unei mame fericite- asta a fost idealul meu toata viata. Insa maica-mea a fost tot timpul nefericita, incapabila si nedoritoare sa ma vada fericit; se manifesta in stari ciudate- cand eram bolnav se simtea mai bine, cand ma simteam eu bine, ea decadea blestemandu-se pe sine si pe mine, neiertandu-ma pentru crima de a ma fi nascut ma facea sa ma simt vinovat de a fi viu. ‘Traiesti pentru ca ma urasti, daca ma iubesti, mori!’ era mesajul ei constant desi tacut. Astfel mi-am petrecut copilaria, fiind oferit moarte in locul dragostei. Subjugat cum eram, copil peren, nu am putut sa dezvolt o relatie serioasa cu o femeie- imaginea mamei statea intre noi, neiertatoare, de neuitat. Am cautat usurare in munca mea si am gasit multa insa nu am reusit sa ies din groapa copilariei. In cele din urma am urmat calea spirituala si sunt pe ea de multi ani insa intr-un fel, este aceeasi veche cautare a dragostei materne, numeste-o Dumnezeu or realitate suprema. In esenta doresc sa iubesc si sa fiu iubit; din nefericire oamenii care se numesc religiosi sunt impotriva vietii si total in favoarea mintii. Cand se pune problema nevoilor si instinctelor vietii, incep sa clasifice, sa abstractizeze si conceptualizeze, facand clasificarea mai importanta decat viata. Iti cer sa te concentrezi si sa impersonezi un concept; in loc de o integrare spontana prin dragoste, iti recomanda o concentrare deliberata si laborioasa pe o formula- Dumnezeu, ori sinele, ori altceva... acelasi lucru. Ceva la care sa gandesti, nu ceva ce sa iubesti. Nu teorii si sisteme imi lipsesc- de astea sunt multe, plauzibile si atractive. Am nevoie de o miscare a inimii, o reinnoire a vietii, nu de un mod nou de a gandi. Nu exista moduri noi de gandire ci doar sentimente care sunt mereu proaspate. Cand iubesc pe cineva pot sa meditez spontan si cu putere, cu caldura si vigoare pe acea persoana, fara ca mintea sa fie in control. Cuvintele sunt bune sa formeze sentimente; cuvintele fara sentimente sunt ca hainele fara un trup inauntru, reci si deformate. Mama m-a golit de toate sentimentele, mi-a uscat resursele. Pot gasi aici bogatia si abundanta emotiilor de care aveam nevoie atat de mult ca si copil?

Unde este copilaria ta acum si care ti-e viitorul?

M-am nascut, am crescut, traiesc, voi muri.

Desigur, te referi la trup si la minte. Nu vorbesc de fiziologia si psihologia ta; ele sunt parte din natura si sunt guvernate de legile naturale. Vorbesc de cautarea dragostei- a avut un inceput, are un sfarsit?

Nu pot sa spun, este aici- de la inceput pana la sfarsitul vietii. Tanjirea dupa dragoste- constanta si fara speranta.

In cautarea ta ce anume cauti?

Simplu, sa iubesc si sa fiu iubit.

O femeie?

Nu neaparat, un prieten, un invatator, un ghid- atata vreme cat sentimentul este clar si luminos; desigur, o femeie este raspunsul obisnuit, insa nu trebuie sa fie singurul.

Dintre doua ce preferi, sa iubesti sau sa fi iubit?

Le vreau pe amble insa vad ca a iubi este mai mare, mai nobil, mai adanc. Sa fi iubit este dulce insa nu te ajuta sa cresti.

Poti iubi singur sau ai nevoie sa fi facut sa iubesti?

Trebuie sa intalnesti ceva ce se poate iubi, desigur. Maica-mea nu a fost doar neiubitoare ci si de neiubit.

Ce face o persoana sa poata fi iubita? Nu sa-ti dea iubire? Gaseste intai dragostea si dupa aia cauta motive.

Nu poate fi asa- iubesti ce te face fericit.

Dar ce te face intr-adevar fericit?

Nu este regula, subiectul asta este individual si neprevizibil.

Precis, in orice fel ai pune-o, daca nu ai dragoste, nu ai fericire. Insa te face dragostea intotdeauna fericit? Nu este asocierea dragostei cu fericirea o stare mai degraba infantila? Cand cel iubit sufera, nu suferi si tu? Si incetezi sa iubesti pentru ca suferi? Trebuie dragostea sa fie legata de fericire? Este dragostea doar anticiparea placerii?

Desigur ca nu, in dragoste poate exista suferinta.

Atunci ce este dragostea? Nu o stare de a fi, mai degraba decat o stare a mintii? Trebuie sa sti ca iubesti pentru a iubi? Nu ti-ai iubit mama fara sa sti? Tanjirea ta dupa dragostea ei, pentru oportunitatea de a o iubi, nu este miscarea dragostei? Nu este dragostea o parte din tine, ca si constienta existentei? Ai cautat dragostea mamei pentru ca o iubeai.

Dar nu ma lasa!

Nu te putea opri.

Atunci de ce am fost nefericit toata viata?

Pentru ca nu ai mers in adanc, la radacina fiintei tale. Este ignoranta de sine care a acoperit dragostea si fericirea si te-a facut sa cauti ce nu ai pierdut vreodata. Dragostea este vointa, vointa de a impartasi fericirea ta cu toti si toate. A fi fericit, a face fericit- asta este ritmul vietii.

53. Dorinta implinita naste alte dorinte

Intrebare: Trebuie sa ma confesez ca astazi sunt intr-o stare rebela. Nu mi-a mers bine la agentia de voiaj. Cand intru in situatii de astea, totul pare dubios si fara rost.

Maharaj: Asta este o stare folositoare. Indoindu-te de toate, refuzand toate, nevrand sa inveti prin altul. Este fructul practicii tale- in cele din urma, studiul vine la un sfarsit, candva.

Destul cu asta- nu m-a dus niciunde.

Nu spune ‘niciunde’- te-a adus aici, acum.

Este din nou copilul si istericalele lui. Nu am inaintat 1cm de unde am fost.

Ai inceput ca un copil si vei termina ca unul. Orice ai obtinut intre timp trebuie sa pierzi si sa o iei de la capat.

Insa copilul da cu piciorul cand este nefericit sau i se refuza ceva.

Lasa-l sa dea, priveste-l doar. Iar daca ti-e teama de societate ca sa-i dai un sut convingator, uita-te si la asta bine. Stiu ca este un business dureros dar nu exista remediu exceptand unul- cautarea de remedii trebuie sa ia sfarsit. Daca esti manios sau ai dureri, separa-te de ele si priveste-le doar. Externalizarea este prima treapta spre eliberare. Da-te la o parte si priveste. Evenimentele fizice vor continua insa in ele insele, nu au nici o importanta. Este mintea singura care conteaza. Orice ar fi, nu poti sa zbieri si sa faci pe nebunul intr-o banca sau o agentie de voiaj- societatea nu permite. Daca nu iti convin regulile lor si nu accepti sa te supui, nu folosi bani sau nu zbura. Mergi pe jos si daca nu poti, stai acasa. Cand ai de-aface cu societatea, trebuie sa-i accepti regulile caci regulile ei sunt si ale tale- nevoile si cererile tale, le-au creat. Dorintele tale sunt complexe si contradictorii- nu-i de mirare ca societatea care ai creat-o este complexa si contradictorie.

Vad si admit ca haosul extern este doar o reflectie a disarmoniei mele interioare, dar care este remediul?

Nu cauta remedii.

Cateodata ma gasesc intr-o stare de gratie cand viata este armonioasa si-s fericit, insa stari ca astea nu dureaza, dispozitia mi se schimba si toate-mi merg pe dos.

Daca ai putea sa stai tacut doar, fara amintiri sau asteptari, vei fi in stare sa discerni minunata imbinare de evenimente; este starea ta agitata care cauzeaza haosul.

Trei ore intregi petrecute la agentia de voiaj am practicat rabdarea- nu a avut nici un efect.

Cel putin nu a avut un efect negativ, care cu siguranta ar fi aparut daca te apucai de zbierat si dat din picioare. Vrei rezultate imediate- nu dispensam minuni aici. Toti fac aceeasi greseala- refuzand mijloacele dar dorind rezultatul. Vrei pace si armonie in lume insa le refuzi in tine insuti. Urmeaza-mi sfatul si nu vei fi dezamagit; nu pot sa-ti rezolv problemele doar prin vorbe, trebuie sa actionezi si sa perseverezi urmandu-mi sfatul. Nu este sfatul care te elibereaza ci actiunea bazata pe el. La fel cum un doctor, dupa ce ii da o injectie pacientului, ii spune- acum stai linistit, nu fa nimic ci doar ramai linistit si tacut, asa iti zic si eu- ti-ai luat injectia, acum stai linistit. Nu ai nimic de facut. Invatatorul meu la fel, imi spunea ceva dupa care zicea- ‘acum stai linistit, nu rumega ganduri tot timplul. Opreste-te, fi tacut!’

Pot fi tacut o ora dimineata insa ziua e lunga si atatea lucruri ma pot dezechilibra. Usor de zis ‘fi tacut’ insa cum s-o fac cand totul urla in mine?

Toate nevoile pot fi satisfacute in pace si tacere. Nu e nevoie sa te ambalezi.

Este doar teorie care nu corespunde faptelor- ma intorc in Europa cu nimic de facut acolo, viata mi-e complet goala.

Daca incerci sa ramai tacut, toate vor veni- munca, energie pentru a munci, motivatia corespunzatoare. Trebuie sa sti totul anticipat? Nu fi anxios despre viitor- fi tacut si toate se vor aranja de la sine. Neasteptatul se poate intampla in timp ce anticipatul poate sa nu vina niciodata. Nu-mi spune ca nu poti sa-ti controlezi natura; nici nu ai nevoie sa o controlezi- arunc-o peste bord; nu ai o natura de invins ori de urmat. Nici o experienta nu te va rani daca nu o faci obisnuinta. Tu esti cauza subtila a intregului univers; totul este pentru ca tu esti- agata-te de punctul asta cu fermitate si adancime si intoarce-te la el frecvent. Sa realizezi asta ca absolut adevarat este eliberare.

Daca sunt samanta universului, atunci sunt o samanta putreda- dupa fruct cunosti samanta.

Ce bai are lumea de o injuri?

E plina de durere.

Natura nu este nici placuta si nici dureroasa, este inteligenta si frumusete. Durerea si placerea sunt in minte. Schimba-ti scara de valori si totul se schimba. Placerea si durerea sunt doar perturbari ale simturilor, trateaza-le in mod egal si nu vei cunoaste decat fericire. Lumea este ce o faci- fa-o fericita! Numai multumirea te poate face fericit; dorintele nasc mai multe dorinte. Renuntand la dorinte, fiind multumit cu ceea ce vine de la sine, este o stare fructuoasa, o preconditie a starii de multumire deplina. Nu te lasa inselat de aparenta ei sterilitate si goliciune. Crede-ma, este satisfacerea dorintei care genereaza mizerie. Lipsa de dorinte este pace.

Sunt lucruri de care avem nevoie.

De ce ai nevoie ti se va da, daca nu ceri ceea ce nu ti-e de folos. Numai putini oameni ating starea asta de dispasiune completa, de detasament total. Este poarta de intrare in libertate.

Am fost sterp sufleteste in ultimii doi ani, dezolat si gol, adesea dorindu-mi moartea.

Acum cu venirea ta aici, evenimentel vor incepe sa se desfasoare. Lasa-le sa fie cum sunt, singure sa vor clarifica in cele din urma. Nu ai nevoie sa te straduiesti pentru viitor- viitorul vine singur fara ajutor. Inca ceva timp vei ramane somnambul, ca acum, fara scop si certitudine, insa perioada asta se va sfarsi si vei gasi munca ta dand roade. Sunt momente cand te simit gol si instrainat- acestea sunt cele mai favorabile caci inseamna ca sufletul si-a ridicat ancora si voiajeaza spre destinatii indepartate. Asta este detasarea, cand vechiul se incheie dar noul inca nu a venit. Daca ti-e teama, starea asta poate fi neplacuta insa nu ai nimic de temut. Aminteste-ti asta- orice iti sta in cale, treci peste.

Regula lui Buddha: aminteste-ti ce trebuie sa-ti amintesti. Insa gasesc dificil a-mi aminti ce trebuie la momentul potrivit; cu mine uitarea pare a fi regula. Nu e usor sa-ti amintesti cand fiecare situatie aduce o furtuna de dorinte si temeri. Cum sa infrunt dorinta, cand nimic nu este mai puternic?

Apele vietii se involbureaza peste bolovanii obiectelor- de dorit sau de urat. Inlatura bolovanii prin atentie si detasare si aceleasi ape vor curge adanc, linistit si repede, cu mai mult volum si mai multa putere. Nu fi teoretic despre asta, da timp gandului si contemplarii. Daca doresti sa fi liber, nu neglija nici un pas spre libertate. Este ca si urcatul unui munte- nu poti refuza nici un pas; un pas mai putin si varful e de neajuns.

54. Trupul si mintea sunt simptome ale ignorantei

Intrebare: Discutam intr-o zi despre persoana- martorul- absolutul. Dupa cate imi amintesc, spuneai ca absolutul singur este real si ca martorul este absolut doar la un singur punct in spatiu si timp. Persoana este organismul, brut si subtil, iluminat de prezenta martorului. Nu sunt in stare sa inteleg clar- putem vorbi din nou despre asta? De asemenea ai folosit termeni ca natura, campul constientei si realitate aspatiala si atemporala. Cum sunt astea legate de persoana, martor si absolut?

Maharaj: Natura, este oceanul existentei, spatiul fizic cu tot ce poate fi perceput prin simturi. Campul constientei este spatiul si timpul mintal al perceptiei si cunoasterii. Realitatea aspatiala si atemporala este infinitul potent, nediferentiat si neintelectualizat, sursa si originea, substanta si esenta, si materie dar si constienta, si inca, dincolo de amblele. Nu poate fi perceputa dar poate fi cunoscuta ca mereu martora martorului, perceptia celui ce percepe, originea si sfarsitul intregii manifestari, radacina timpului si spatiului, cauza prima a fiecarui lant cauzal.

Care-i diferenta intre martor si absolut?

Nu-i nici o diferenta, este ca ziua si noaptea. Universul este plin de lumina pe care tu nu o vezi, insa aceeasi lumina tu o percepi ca lumina zilei. Si ceea ce lumina zilei lumineaza, este martorul- persoana este intotdeauna un obiect, martorul un subiect si relatia lor de interdependenta este reflectia identitatii lor absolute²³². Tu iti imaginezi ca sunt stari separate si distincte- nu sunt. Sunt aceeasi constienta, in stare pasiva si activa, fiecare constienta de cealalta. In fiintare omul cunoaste pe Dumnezeu si Dumnezeu pe om. In fiintare, omul modeleaza lumea si lumea pe om. Fiintarea este legatura intre extreme, factorul de echilibru si unitate in fiecare experienta. Totalitatea a ceea ce percepi, o numesti materie. Totalitatea tuturor celor ce percep o numesti mintea universala. Identitatea celor doua concepte, manifestandu-se ca perceptibilitate si perceptie, armonie si inteligenta, iubire si dragalasenie, se afirma etern.

Cele trei caracteristici- armonie, inertie si neliniste, sunt ale materiei ori ale mintii?

Ale ambelor caci cele doua nu sunt separate. Doar absolutul este dincolo de orice caracterizare. Astea sunt doar puncte de vedere care exista doar in minte. Dincolo de minte, orice distinctie inceteaza.

Este universul un produs al simturilor?

La fel cum recreezi lumea la desteptare, asa si universul. Mintea cu cele cinci organe de simt si cinci vehicule ale constientei, apare ca memorie, gand, ratiune si sine.

Stiinta a facut progrese mari; cunoastem trupul si mintea mult mai bine decat cei dinainte. Modul traditional in care descri si analizezi mintea si materia, nu mai este actual.

Dar unde sunt oamenii tai de stiinta si stiinta lor? Nu sunt imagini in mintea ta?!

Aici e diferenta de baza- pentru mine, ei nu sunt doar proiectii ale mele; au fost inainte ca sa ma nasc si vor fi dupa ce mor.

Desigur, din moment ce accepti timpul si spatiul ca reale, te vei considera minuscul si temporar, dar sunt ele reale? Depinzi tu de ele ori ele de tine? Ca trup esti in spatiu, ca minte in timp insa ai investigat vreodata sa vezi daca esti ce te crezi- un trup cu minte?

N-am avut nici motiv si nici metoda.

Ti le sugerez pe amandoua insa efortul de a cerceta este al tau.

Singurul motiv care l-as avea este a gasi fericirea mea, necauzata si vesnica. Care este metoda?

Fericirea este incidentala; motivul adevarat si efectiv este dragostea. Vezi oameni suferind si cauti calea cea mai buna sa-i ajuti. Raspunsul este evident- intai de toate, pune-te pe tine dincolo de nevoia de ajutor. Asigura-ti o atitudine de bunavointa, libera de expectatii de orice fel. Cei ce cauta doar fericire, sfarsesc intr-o indiferenta sublima, in timp ce dragostea nu inceteaza niciodata. Cat despre metoda, este doar una- trebuie sa ajungi sa te cunosti, ceea ce apari a fi, dar mai ales ceea ce esti. Claritatea si caritatea merg impreuna; fiecare are nevoie de puterea celeilalte.

Compasiunea implica existenta unei lumi obiective, plina de mizerie evitabila.

Lumea nu este obiectiva si mizeria nu este inevitabila. Compasiunea este doar un alt cuvant pentru refuzul de a suferi pentru motive imaginare.

Daca motivele sunt imaginare, de ce este suferinta inevitabila?

Este intotdeauna falsul care produce suferinta, falsele dorinti si temeri, idei si valori, relatii intre oameni. Abandoneaza falsul si vei fi liber de durere; adevarul elibereaza si da fericire.

Adevarul este ca sunt o minte inchisa intr-un trup si asta e un adevar profund nefericit.

Nu esti nici trup si nici in trup; nu exista un astfel de lucru. Suferi de o neintelegere grava; sa intelegi corect, investigheaza!

Dar am fost nascut in trup, cu trupul si voi muri in trup odata cu el.

Asta este eronat- intreaba, cerceteaza, indoieste-te de ce gandesti si auzi. Nu gasesti adevarul agatandu-te de convingeri; daca esti convins de imediat, nu vei atinge ultimul. Ideea ca ai fost nascut si ca vei muri este absurda- logica si experienta o contrazic.²³³

In regula, nu insist ca sunt trupul; ai un punct aici, insa acum si aici, vorbind cu tine, sunt in trup, evident. Trupul n-o fi eu insa este al meu.

Intregul univers contribuie fara incetare la existenta trupului, deci intregul univers este trupul tau, aici sunt de acord.²³⁴

Trupul meu ma influenteaza adanc; trupul meu este destinul meu, din mai multe puncte de vedere. Caracterul, dispozitia, natura reactiilor, dorintele si temerile nascute sau asimilate in timp, toate se bazeaza pe trup. Un pic de alcool sau halucinogen si toate se schimba; pana ce drogul isi termina efectul, sunt alt om.

Toate aste din cauza ca te gandesti ca trup. Realizeaza natura ta reala si nici un drog nu va avea putere asupra ta²³⁵.

Tu fumezi!

Trupul meu a pastrat cateva obisnuinte care probabil vor continua pana piere. Nu sunt paguboase.

Mananci carne!

M-am nascut intre mancatori de carne si copiii mei manaca carne; mananc putin si fara mofturi.

A manca carne implica uciderea animalelor.

Evident; nu pretind consecventa- daca crezi ca este posibila, dovedeste-o prin exemplu. Nu predica ce nu practici.²³⁶ Revenind la ideea de a fi nascut- parintii te-au ‘incaltat’ cu cunostintele despre conceptie- sarcina si nastere, varsta infantila, a copilariei, adolescentei, maturitatii, si asa mai departe. Acum elimina ideea ca esti trup cu ideea contrara ca nu esti. Este doar o alta idee, fara indoiala- ia-o ca ceva de abandonat cand si-a facut treaba. Ideea ca nu esti trup da realitate trupului, cand in fapt nu exista asa ceva ca trup ci doar ca stare a mintii. Poti avea cate trupuri doresti si cat de diverse le vrei; numai adu-ti aminte cu statornicie ceea ce esti si respinge incompatibilitatile.

Sunt ca o cutie intr-o cutie, in alta cutie; cutia exterioara functionand ca trup si urmatoarea ca sufletul locuitor. Elimin cutia exterioara si urmatoarea devine trupul si cealalta suflet. Este o serie infinita, o nesfarsita deschidere de cutii- este ultima sufletul adevarat?

Daca ai un trup, trebuie sa ai un suflet- doar asa poti accepta metafora ta cu cutiile. Insa aici si acum, prin toate trupurile si sufletele tale, lumineaza constienta, lumina pura a fiintarii. Tine-te de ea fara ezitare; fara constienta asta, trupul nu exista nici o secunda. Exista in trup un curent de energie, afectiune si inteligenta care ghideaza, mentine si energizeaza trupul. Descopera-l si ramai in el. Desigur, astea sunt doar feluri de a vorbi. Cuvintele sunt atat o bariera cat si un pod. Gaseste scanteia de viata care leaga tesuturile trupului si fi in ea; asta este singura realitate a trupului.

Ce se intampla cu scanteia vietii dupa moarte?

Scanteia este dincolo de timp, nasterea si moartea sunt doar puncte in timp. Viata tese continuu multele ei panze. Tesutul este in timp insa viata este atemporala. Orice nume si forma ii atribui expresiei ei, este ca un ocean- niciodata schimbator, mereu in miscare/schimbare.

Tot ce spui suna fantatstic de convingator; totusi, sentimentul ca sunt doar o persoana in lumea asta ciudata si straina, adesea neprietenoasa si periculoasa, nu inceteaza. Ca persoana, limitata in spatiu si timp, cum pot sa ma stiu de-personalizat, constienta universala a nimic specific?

Te incapatanezi sa te crezi ce nu esti si sa negi ceea ce esti. Omiti elementul cunoasterii pure, a constientei libere de toate distorsiunile persoanei. Nu te vei cunoaste niciodata daca nu accepti realitatea fiintarii.

Ce-i de facut caci nu ma pot vedea cum ma vezi tu. Poate ai dreptate si eu nu am insa cum pot inceta a fi ceea ce simt ca sunt?

Un print care se crede cersetor poate fi convins doar intr-un singur fel- trebuie sa se poarte ca print si sa vada ce se intampla. Poarta-te ca si cum ce iti spun este adevarat si judeca dupa ce se intampla²³⁷. Tot ce-ti cer este un pic de incredere in a face primul pas. Cu experienta vine confidenta si nu vei mai avea nevoie de mine. Stiu ce esti- crede-ma pentru un timp.

Sa fiu aici si acum am nevoie de trup si simturile lui. Sa inteleg, e nevoie de minte.

Trupul si mintea sunt doar simptome ale ignorantei, a neintelegerii. Poarta-te ca si cand ai fi constienta pura, fara trup si minte, aspatiala si atemporala, dincolo de ‘unde, cand si cum’. Ramai in ea, gandeste-o, invata sa-i accepti realitatea. Nu i te opune si nega realitatea tot timpul. Cel putin ai mintea deschisa, yoga inseamna a supune externul internului. Fa-ti mintea si trupul sa exprime realul care este dincolo de tot. Vei avea succes facand, nu vorbind.

Da-mi voie sa revin la intrebarea initiala- cum se naste ideea eronata a identificarii cu persoana?

Absolutul precede timpul. Constienta vine prima. O legatura de memorii si obisnuinte atrage atentia, constienta se focalizeaza si astfel apare persoana instantaneu. Inlatura lumina constientei si persoana dispare (ca in somn sau in lesin). Persoana vacileaza, constienta contine spatiul si timpul, absolutul este.

55. Renunta tot ca sa castigi totul

Intrebare: Care este starea ta acum?

Maharaj: O stare de latenta in care orice experienta este inclusa.

Poti intra mintea si inima altui om si sa te impartasesti de experienta lui?

Nu, lucruri ca astea necesita antrenament special. Eu sunt ca un negutator de grau, stiu putin despre paine si prajituri, chiar si gustul graului fiert nu-l prea cunosc insa cunosc bine bobul de grau. Cunosc sursa oricarei experiente insa felurile fara numar a experientelor, nu le cunosc si nici nu am nevoie sa le cunosc. Ce am nevoie sa stiu, de la un moment la altul, cumva se intampla ca stiu.

Existenta ta si a mea, ambele exista in mintea lui Dumnezeu?

Universalul nu este constient de particular. Existenta ca persoana este o chestiune personala. O persoana exista in timp si spatiu, are nume si forma, inceput si sfarsit; universalul include toate persoanele- absolutul este la radacina a tot si dincolo de tot.

Nu ma preocupa totul; constienta mea personala si a ta- care-i legatura intre ele?

Care poate fi legatura intre doi visatori?

Se pot visa unul pe celalalt.

Asta-i ce fac oamenii; fiecare isi imagineaza altii si cauta o legatura cu ei. Legatura este cautatorul, nu exista alta.

Trebuie sa existe un punct comum intre constientele care suntem.

Unde-s constientele altundeva decat in mintea ta? Insisti ca lumea e independenta de mintea ta- cum? Dorinta ta de a sti mintea altora se datoreaza necunostintei mintii propri. Cunoaste-ti mintea ta intai si vei vedea ca chestiunea altor minti este nula caci nu exista altele. Tu esti factorul comun, singura legatura intre minti. ‘Eu sunt’ este aplicabil tuturor in constienta.

Realitatea suprema o fi prezenta in toti insa ce folos are?

Esti ca un om ce zice: ‘am nevoie de un loc sa-mi pun lucrurile insa ce nevoie am de spatiu’, ori, ‘imi place laptele, ceaiul, cafeaua ori sifonul insa de apa n-am nevoie’. Nu vezi ca realitatea suprema este cea care face totul posibil? Daca intrebi despre foloasele ei, trebuie sa iti spun- niciunul! In chestiuni cotidiene, inteleptul nu are nici un avantaj; dimpotriva- poate fi in dezavantaj, fiind liber de lacomie si teama, nu se protejeaza. Ideea de profit ii este straina; are revulsie de ideea de a strange lucruri, viata sa este una de lepadare si daruire.

Daca nu-i nici un avantaj in a castiga supremul, de ce sa-ti bati capul?

Problemele apar cand te agati de ceva. Cand nu, nici o problema nu poate sa apara. Renunta la inferior ca sa castigi superiorul. Renunta la tot ca sa castigi totul. Atunci viata devine ceea ce trebuie- radiatie pura dintr-o sursa inepuizabila. In acea lumina, lumea apare difuza, ca in vis.

Daca cuvintele mele sunt doar vis, ireal, si tu esti parte din el, cum il poti afecta; ce poti face pentru mine?

Cat dureaza, visul are existenta temporara. Este dorinta ta de a face sa dureze; da-i drumul, inceteaza a-ti imagina ca visul este al tau.

Pari sa ignori ca nu poate fi vis fara visator si ca ma identific cu visul prin voia mea, ca visator si ca vis. Cine e sa stopeze visul?

Lasa visul sa se desfasoare singur pana se termina; nu ai nici un control, oricum insa il poti vedea asa cum este- vis, refuzandu-i stampila realitatii.

Stau aici in fata ta; visez ca tu ma observi vorbind? Care-i legatura intre noi?

Intentia mea de a te trezi este legatura. Inima mea te vrea treaz caci te vad suferind; cand vei vedea visul ca vis, te-ai trezit. Insa in visul tau nu am interes; este deajuns pentru mine sa stiu ca trebuie sa te trezesti. Nu ai nevoie sa aduci visul la o concluzie, sa-l faci nobil, fericit sau frumos; da-ti seama doar ca visezi! Inceteaza sa imaginezi si sa crezi. Vezi contradictiile, nepotrivirile, falsitatea si mizeria starii umane si de aici nevoia de a trece de ele. In imensitatea spatiului pluteste un mic atom de constienta ce contine universul tot.

In vis sunt afecte care par sa fie eterne; vor dispare la trezire?

In vis iubesti pe unii si nu pe altii. La trezire gasesti ca tu esti dragostea imbratisand pe toti si toate. Iubirea persoanei, indiferent de cat de sincera si intensa, intotdeauna leaga. Iubirea libera nu are preferinte.²³⁸

Oamenii vin si pleaca. Iubesti pe cine intalnesti, nu-i poti iubi pe toti.

Cand esti dragostea insasi, esti dincolo de timp si numere. Iubind unul, iubesti pe toti, iubind pe toti, iubesti pe fiecare. Unul si toti nu sunt exclusivi unul altuia.

Spui ca esti intr-o stare atemporala- asta inseamna ca trecutul si viitorul iti sunt deschise? L-ai intalnit pe Vashishta Muni?

Intrebarea este in timp si despre timp. Din nou, tu ma intrebi de continutul unui vis. Atemporalitatea este dincolo de iluzia timpului, nu o extensie a lui. Cel care se chema Vashishta il cunostea pe Vashishta, eu sunt dincolo de nume si forme. Vashishta este un vis in visul tau. Cum as putea sa-l cunosc?! Te preocupa prea mult trecutul si viitorul; din cauza dorintei tale de continuitate, de protectie impotriva extinctiei. Si cum vrei continuitate, doresti compania altora- de aici grija pentru supravietuirea lor, insa ce tu numesti supravietuire este supravietuirea unui vis. Moartea este preferabila visului- ai o sansa sa te trezesti.

Tu esti constient de eternitate, de aceea nu-ti bati capul cu supravietuirea.

Dimpotriva- eliberarea de dorinte este eternitate. Orice atasament implica teama, caci lucrurile sunt tranziente. Iar teama te face sclav. Eliberearea de atasament nu vine cu exercitiul- este naturala cand iti cunosti adevarata natura. Dragostea nu se agata; agatarea nu este dragoste²³⁹.

Deci nu am cum sa castig detasarea?

Nu e nimic de castigat aici- abandoneaza toata imaginatia si cunoaste-te asa cum esti. Cunoasterea de sine este detasare. Toate dorurile arata un sens de insuficienta. Cand sti ca nu-ti lipseste nimic, ca totul este al tau, dorinta si dorul inceteaza.

Ca sa ma cunosc trebuie sa practic constienta?

Nu ai nimic de practicat. Ca sa te cunosti, fi tu insuti. Sa fi tu insuti, inceteaza sa te imaginezi asta ori aia (ce nu esti)- doar fi! Lasa natura ta adevarata sa iasa la lumina, nu o perturba cu mintea si cautarea.

Dar daca e sa astept ca sinele sa iasa singur la lumina, asta cere timp.

Ce ai de asteptat daca ce astepti este deja aici si acum?! Ai doar de privit si vazut. Priveste-ti sinele in fiintarea lui-sti ca existi si esti multumit²⁴⁰. Abandoneaza imaginatia, asta-i tot. Nu te baza pe timp; timpul este moarte- cine asteapta, moare. Viata este acum numai. Nu vorbi de trecut si viitor caci nu exista in afara de mintea ta.

Si tu vei muri.

Eu sunt deja mort, moartea fizica nu va face nici o diferenta in cazul meu caci sunt exitenta atemporala, liber de dorinta si teama, pentru ca nu imi amintesc trecutul sau imaginez viitorul. Acolo unde nu sunt nume si forme, de unde sa fie dorinta sau teama?! Sunt in siguranta pentru ca ceea ce nu este, nu poate atinge ceea ce este. Tu te simti nesigur pentru ca iti imaginezi pericole. Desigur, trupul tau este complex si vulnerabil si are nevoie de protectie, dar nu tu; odata ce intelegi ca esti imun la pericol, vei fi in pace.

Cum pot fi in pace cand lumea sufera?

Lumea sufera pentru motive intemeiate; daca vrei sa ajuti lumea, intai tu trebuie sa fi dincolo de orice nevoie de ajutor. Atunci orice faci ori nu faci, va ajuta lumea in mod eficient.

Cum poate pasivitatea fi de folos cand actiunea este necesara?

Unde actiunea este necesara, se va intampla. Omul nu este actorul. Al lui este sa fie constient de ce se intampla; prezenta lui insasi este actiune. Fereastra este absenta zidului si da aer si lumina pentru ca este goala. fi gol de tot continutul mintii, de toata imaginatia si efortul si in absenta obstacolelor, realitatea va navali inauntru. Daca vrei cu adevarat sa ajuti o persoana, stai deoparte. Daca esti implicat emotional in ajutor, vei esua. Poti fi foarte ocupat si multumit de natura ta caritabila dar nu va ajuta mult. Un om este ajutat cu adevarat cand nu mai are nevoie de ajutor. Orice altceva este inutil.

Nu este timp destul sa stau si sa astept ca ajutorul sa se intample. Ceva trebuie facut.

Cine te opreste- fa! Insa ce poti sa faci este limitat; sinele singur este nelimitat- da din sinele tau, fara a tine socoteala. Orice altceva poti da doar in mici masuri. Tu singur esti nemasurabil, a ajuta este natura ta. Chiar cand mananci si bei, iti ajuti trupul; pentru tine, nu ai nevoie de nimic caci esti daruire pura, fara inceput si sfarsit, fara limite. Cand vezi suferinta si necaz, fi cu ele, nu te grabi a actiona. Nici invatatura si nici actiunea nu pot ajuta cu adevarat. Fi cu necazul si descopera-i radacinile- ajutand a intelege, este ajutor adevarat.

Mi se apropie moartea.

Trupul tau este limitat in timp, nu tu. Timp si spatiu sunt doar in minte; tu nu esti legat. Intelegandu-te, esti etern.

56. Cu aparitia constientei, lumea apare

Intrebare: Cand un om moare, ce se intampla?

Maharaj: Se intampla ceea ce credea- la fel cum viata inainte de moarte este imaginatie, asa este si cea de dupa moarte. Visul continua.

Dar cu inteleptul, cum este?

Inteleptul nu moare pentru ca stie ca nu a fost nascut. Apare asa altora dar nu siesi. In sine este liber de lucruri- mintale si fizice.

Totusi, tu trebuie sa sti starea omului mort, cel putin din vietile tale trecute.

Pana sa-mi intalnesc invatatorul stiam o gramada de lucruri; acum nu stiu altceva decat ca toata cunostinta este valida numai in vis, iar visul e doar vis... Ma cunosc si nu pot gasi viata sau moarte in mine, doar fiintare pura. Insa in momentul in care mintea, indulcindu-se din camara memoriei, aduce o imagine, umple spatiul fiintarii cu obiecte si timpul cu evenimente. Cum nu cunosc nici chiar nasterea asta, cum as putea cunoaste nasteri anterioare? Este mintea care in miscare fiind, vede totul in miscare, si creind timpul, isi face probleme despre trecut si viitor²⁴¹. Intregul univers este cuprins in constienta, care apare acolo unde ordinea si armonia sunt perfecte. Cum toate valurile sunt in ocean, asa si toate lucrurile fizice si mintale sunt in constienta. Deci constienta este cea care conteaza, nu continutul ei. Adanceste si largeste constienta de sine si toate binecuvantarile vor curge din ea. Nu ai de gasit nimic, totul va reveni la tine, natural si fara efort. Cele cinci simturi si patru functiunii ale mintii- memorie, gand, intelegere si sentimentul de sine; cele cinci elemente naturale- pamant, apa, foc, aer, si eter; cele doua aspecte ale creatiei- minte si spirit, sunt toate incluse in constienta.

Totusi, trebuie sa crezi ca ai trait inainte.

Scripturile spun asa insa eu nu stiu nimic despre asta. Ma cunosc cum sunt; cum apar sau voi apare, nu este in experienta mea. Nu ca nu-mi amintesc; de fapt nici nu am ce-mi aminti. Reincarnarea implica un sine reincarnat- un astfel de lucru nu exista. Legatura de memorii si sperante numita ‘eu’, se imagineaza vesnica si creaza timpul ca eternitate falsa. Sa fiu, nu am nevoie de trecut sau viitor. Toata experienta este nascuta din imaginatie; eu nu imaginez nimic, asa ca nasterea si moartea nu mi se aplica mie. Numai cei care se cred nascuti, se pot gandi re-nascuti. Tu ma acuzi de a fi nascut- eu ma declar nevinovat.Totul exista in constienta si constienta nu moare si nici renaste; este realitatea neschimbatoare insasi²⁴². Intregul univers al experientei se naste cu trupul si moare cu trupul; isi are inceputul si sfarsitul in constienta pura insa constienta pura nu stie nimic despre inceputuri si sfarsituri. Daca meditezi la asta pentru ceva timp, vei ajunge sa vezi lumina constientei in toata claritatea ei; atunci lumea se va evapora din viziunea ta. Este ca si cum ai observa un betisor parfumat arzand- vezi betisorul si fumul intai, apoi vezi jarul in varf si iti dai seama ca are puterea sa consume munti de betisoare si sa umple universul de fum. Fara incetare sinele se actualizeza pe sine fara a se golii de posibilitatile sale infinite. Cata vreme mintea este ocupata cu contorsiunile ei, nu poate sa-si perceapa sursa. Invatatorul este cel care iti indreapta atentia spre scanteia dinauntru. Prin natura ei, mintea este orientata spre exterior, intotdeauna cautand sursa lucrurilor intre lucruri; sa fi indrumat sa cauti sursa inauntru, este inceputul unei vieti noi. Constienta pura ia locul constientei mintale; in constienta mintala este ‘ego-ul’ care percepe, in timp ce constienta pura este nedivizata, fiind constienta doar de sine. ‘Eu sunt’ este un gand, in timp ce constienta pura nu este gand- nu exista ‘eu sunt constient’ in constienta pura. Constienta mintala este un atribut in vreme ce constienta pura, nu; constienta mintala/cunostinta este o manifestare in constienta pura, nu si invers. Dumnezeu este totalitatea constientei mintale insa constienta pura este dincolo de toate, de viata si ne-viata.

Am inceput cu intrebarea despre conditia omului dupa moarte; cand trupul se dezintegreaza, ce se intampla cu constienta? Simturile continua ori raman in urma; cum poate fi constienta fara simturi?

Simturile sunt doar moduri de percepere; cand modurile grosiere dispar, apar stari subtile de constienta mintala.

Nu se face o tranzitie la constienta pura dupa moarte?

Nu poate fi tranzitie de la constienta mintala la constienta pura caci constienta pura nu este o forma a constientei mintale. Constienta mintala poate doar deveni mai subtila si rafinata dupa moartea trupului²⁴³.

Pana ce numai ne-constienta ramane?

Ia te uita la el, vorbind despre ne-constienta ca ceva ce vine si pleaca! Cine este cel care este constient de ne-constienta/inconstienta? Atata vreme cat fereastra este deschisa, lumina persista in camera. Cand se inchide, soarele ramane insa poate el vedea intunericul din camera?! Poate soarele sa experimenteze intunericul?! Nu exista asa ceva ca ne-constienta/inconstienta caci nu se poate experimenta. Speculam inconstienta cand apare o bresa in memorie sau comunicare. Daca ma opresc a reactiona spui ca sunt inconstient. In realitate pot fi foarte vigilent dar nu in stare de a comunica ori a-mi aminti.²⁴⁴

Intreb simplu- sunt patru miliarde de oameni in lume²⁴⁵ si toti se indreapta spre moarte. Care este conditia lor dupa moarte- nu fizic ci psihologic. Constienta lor va continua, daca da, in ce forma? Nu-mi spune ca nu pun intrebarea corect, ori ca nu sti raspunsul, ori ca in lumea ta intrebarea asta nu are sens! In momentul in care incepi sa vorbesti de lumea ta si a mea ca diferite si incompatibile, ridici un zid intre noi. Ori traim in aceeasi lume, ori experienta ta nu ne este de nici un folos noua.

Desigur ca traim in aceeasi lume, numai ca eu o vad cum este pe cand tu nu. Tu te vezi pe tine in lume in timp ce eu vad lumea in mine. Tu te nasti si mori, in timp ce pentru mine, lumea apare si dispare. Lumea noastra este reala insa perspectiva ta nu este. Nu exista zid intre noi altul decat cel construit de tine. Simturile nu au nimic gresit in ele, este doar imaginatia ta care te duce de nas, acoperind lumea asa cum este, cu ce tu iti imaginezi ca este- ceva ce exista independent de tine dar care se bazeaza pe modele mostenite sau create de tine. Exista o contradictie profunda in atitudinea ta, pe care nu o vezi si care este cauza nefericirii tale. Te agati de ideea ca ai fost nascut intr-o lume de durere si mizerie. Eu unul stiu ca lumea este copilul dragostei, avandu-si inceptutul, dezvoltarea si implinirea in dragoste. Insa eu sunt dincolo chiar si de dragoste.

Daca tu ai creat lumea din dragoste, de ce este asa de plina de durere?

Ai dreptate din punctul de vedere al corpului, insa tu nu esti trupul tau ci imensitatea si infinitatea constientei pure. Nu accepta ce nu este adevarat si vei vedea lucrurile cum le vad eu. Durere si placere, bun si rau, drept si injust: toti astia sunt termeni relativi ce nu trebuie tratati in mod absolut caci sunt limitati si temporari.

In traditia Buddhista se spune ca un Buddha iluminat are libertatea universului. Poate sa cunoasca tot ceea ce exista; poate comanda natura, schimba evenimente, chiar sa refaca trecutul. Lumea este in el dar el este liber in ea.

Ce descri tu este Dumnezeu. Desigur, unde exista un univers, exista si opusul lui- Dumnezeu, creatorul. Insa eu sunt dincolo de amandoua conceptele. Era odata un regat care cauta un rege. Au gasit omul potrivit si l-au facut rege. El nu s-a schimbat, doar a primit titlul, drepturile si obligatiile de rege. Natura lui a ramas aceeasi doar actiunile au fost afectate. La fel cel iluminat- continutul constientei sale sufera o transformare radicala, insa nu te insela- el cunoaste neschimbarea.

Neschimbatul nu poate fi in constienta, constienta este totdeauna despre schimbare. Neschimbatul nu lasa urme in constienta.

Da si nu, hartia nu este scrisul desi poarta scrisul. Cerneala nu este mesajul si nici mintea cititorului nu este insa toate fac mesajul posibil.

Este constienta atributul materiei ori descinde din realitate?

Constienta ca atare este omonimul subtil al materiei. La fel cum inertia si energia sunt atribute ale materiei, asa si armonia se manifesta ca si constienta pe care o poti considera o forma foarte subtila de energie. Oricand materia se organizeaza intr-un organism, constienta apare spontan. Cu distrugerea organismului, constienta dispare.

Si ce supravietuieste?

Cel careia materia si constienta sunt doar aspecte dar care nu este nascut si nici nu moare.

Daca este dincolo de materie si constienta, cum poate fi experimentat?

Poate fi cunoscut dupa efectele lui in ambele- cauta-l in frumusete si pace adanca. Insa nu le vei intelege nici in trup si nici in constienta daca nu treci de ele.

Te rog sa ne spui de-adreptul- esti constient ori ba?

Inteleptul nu este nici-nici- totul este continut in intelepciunea lui. Constienta contine orice experienta insa cel care este constient este dincolo de experiente. El este constienta insasi.

Fundalul experientei il poti numi materie; experimentatorul- mintea. Care-i puntea intre ele?

Bresa dintre ele este puntea. Ceea ce la un capat arata ca materie si la altul ca minte este puntea. Nu separa realitatea in minte si trup si nu ai nevoie de punti. Cu aparitia constientei, lumea apare. Cand consideri intelepciunea si frumusetea lumii, o numesti Dumnezeu. Cunoaste sursa a tot, care esti tu insuti si ve gasi toate intrebarile tale adresate.

Cel ce vede si ceea ce este vazut, sunt una sau doua?

Nu exista decat vedere- si vazatorul si vazutul sunt continute in ea. Nu creea diferente unde nu sunt.

Am inceput cu intrebarea despre cel mort; ai zis ca experienta lui se va modela dupa asteptari si crez.

Inainte de a fi nascut, ai asteptat sa traiesti dupa un anumit plan pe care tu l-ai conceput. Vointa ta a fost baza destinului tau.

Desigur ca si karma si-a bagat nasul.

Karma modeleaza circumstantele; atitudinile sunt ale tale. Este caracterul tau care modeleaza viata ta si tu singur esti cel care poti sa-ti modelezi caracterul.

Cum pot sa mi-l modelez?

Vazandu-l asa cum este si parandu-ti rau in mod sincer. Aceasta vedere-simtire integrata poate face miracole. Este ca si cu turnarea unei statui din bronz- metalul singur ori focul singur nu-s suficiente; nici forma singura- trebuie sa topesti metalul in caldura focului si sa-l torni in forma.

57. Nu este suferinta dincolo de minte

Intrebare: Te vad sezand in casa fiului tau, asteptand pranzul. Ma intreb daca continutul constientei tale este similar cu ale-i mele, partial ori total diferit. Ti-e foame si sete la fel ca mie, astepti nerabdator sa ti se serveasca masa, sau esti in cu totul alta stare a mintii?

Maharaj: Nu este mare diferenta la suprafata, insa imensa in adancime. Tu te cunosti numai prin simturi si ganduri. Te iei drept ceea ce ti s-a spus ca esti, nevand cunostinta directa de tine insuti, accepti idei mediocre, de mana a doua- din auzite. Orice crezi ca esti, o iei ca adevar; obisnuinta de a te imagina perceptibil si describibil este foarte puternica cu tine. Vad, aud, gust, mananc la fel ca si tine. Simt foame si sete si astept ca masa sa-mi fie adusa la timp. Cand mi-e foame sau sunt bolnav, trupul si mintea slabesc. Toate astea le percept foarte clar dar cumva nu sunt in ele; ma simt plutind deasupra, indiferent si detasat; nici chiar indiferent si detasat. Indiferenta si detasarea apar la fel ca foamea si setea in constienta, ca un sentiment de imensa distanta, ca si cand trupul si mintea si tot ce se intampla cu ele ar fi undeva departe la orizont. Eu sunt ca ecranul cinematografului- gol si alb- imaginile trec peste el si dispar, lasandu-l alb si gol ca inainte. Ecranul nu este afectat in nici o masura de imagini, cum nici imaginile nu sunt conditionate de ecran. Ecranul intercepteaza si reflecta imaginile, nu le modeleaza; nu are nimic de-aface cu rolele de film. Ele sunt cum sunt- bucati de destin insa nu destinul meu ci al celor de pe ecran.

Nu vrei sa spui ca oamenii din imagine au destine. Ei apartin povestii care nu este a lor. Dar dumneata- iti modelezi singur viata sau esti modelat de catre ea?

Da, ai dreptate. Scenariul vietii se deruleaza iar eu sunt doar unul dintre actori. Nu am existenta in afara lui, la fel cum el nu are existenta fara mine; sunt doar un caracter, nu o persoana. Caracterul va deveni persoana cand se identifica cu ea si incepe sa caute sa-si modeleze viata, in loc de a o accepta cum vine.

Cand eu intreb si tu raspunzi, ce se intampla exact?

Intrebarea si raspunsul, amandoua apar pe ecran. Buzele se misca, sunete se emit, apoi ecranul e gol.

Cand spui gol/alb, ce vrei sa spui?

Liber de continut. Eu nu sunt nici perceptibil si nici imaginabil; nu exista nimic pe care sa-l arati cu degetul si sa spui ‘asta esti’. Tu te identifici cu totul, eu gasesc asta imposibil. Sentimentul ‘nu sunt asta ori aia, nici nu este ceva al meu’ este asa de puternic pentru mine ca oricand ceva apare, automat simt ‘nu sunt asta’²⁴⁶.

Vrei sa spui ca iti petreci timpul spunand ‘nu sunt asta, nu sunt asta’?

Desigur ca nu; verbalizez doar pentru tine. Am realizat odata pentru totdeauna ca nu sunt nici obiect si nici subiect si nu am nevoie sa-mi amintesc tot timpul.

Gasesc dificil sa inteleg ce inseamna ca nu esti nici obiect si nici subiect. Nu sunt eu obiectul experientei tale si tu subiectul?

Uite- degetul mare imi atinge indexul. Ambele sunt atinse si ating. Cand atentia mi-este pe degetul mare, el este cel ce simte iar indexul, sinele. Schimba rolurile si relatia se inverseaza. Gasesc ca prin schimbarea atentiei, devin obiectul la care privesc si experimentez constienta lui- devin martorul intern al obiectului. Numesc capacitatea asta de a intra in alte puncte focale ale constientei, dragoste- tu poti sa o numesti cum vrei²⁴⁷. Dragostea spune ‘sunt totul’; intelepciunea spune ‘sunt nimic’- intre cele doua, decurge viata mea. De vreme ce in orice punct din timp si spatiu pot fi subiectul si obiectul experientei, o exprim spunand ca sunt ambele si niciuna, si dincolo de ele.

Faci afirmatiile astea fantastice despre tine. Ce te face sa spui astfel de lucruri? Cum poti spune ca esti dincolo de timp si spatiu?

Tu intrebi si raspunsul vine. Eu ma privesc- privesc raspunsul si nu vad contradictie; imi este clar ca iti spun adevarul, e foarte simplu. Doar crede-ma ca sunt serios si sincer. Odata ce am inteles ca sunt una cu lumea si in acelasi timp dincolo de ea, am devenit liber de frica si dorinta. Nu am rationalizat ca ar trebui sa fiu liber; m-am gasit deoadata liber, neasteptat, fara efort. Libertatea asta a ramas cu mine de atunci incoace. Alt lucru pe care l-am observat este ca fapta urmeaza gandului fara intarziere ori frictiune, si ca gandurile se implinesc, lucrurile se aseaza cum trebuie, lin si corect. Singura schimbare a fost in minte- a devenit nemiscata si tacuta, raspunzand repede fara sa analizeze raspunsul. Spontaneitatea a devenit un fel de viata, realul a devenit natural si naturalul real. Deasupra de toate, afect infinit, dragoste, intunecata si tacuta, radiind in toate directiile, imbratisand totul, facand totul interesant si minunat, semnificativ si auspicios²⁴⁸.

Ni se spune ca puteri supranaturale apar spontan in omul care isi cunoaste natura sa adevarata. Ce experienta ai in privinta asta?

Cele cinci aspecte ale corpului uman (fizic, etc.) au puteri potentiale dincolo de imaginatie. Nu numai ca intregul univers se reflecta in om dar si puterea de a controla universul se gaseste in el. Omul intelept nu este interesat in a folosi astfel de puteri, exceptand situatii care o cer. El gaseste abilitatile naturale ale personalitatii umane, adecvate vietii zilnice. Sunt puteri care pot fi dezvoltate prin antrenament special insa cel care le curteaza, nu este liber. Inteleptul nu socoteste nimic ca al lui; cand un miracol i se atribuie unei persoane, el nu va stabili o legatura cauzala intre evenimente si oameni, nici nu va trage concluzii. Toate se intampla pentru ca se intampla, pentru ca universul este cum este²⁴⁹.

Universul nu pare un loc fericit ca sa traiesti- de ce atata suferinta?

Durerea este fizica, suferinta mintala; dincolo de minte nu este suferinta. Durerea este doar un semnal ca trupul este in pericol si necesita atentie. La fel, suferinta ne previne ca structura memoriei si a obisnuintelor, pe care o numim persoana, este in pericol de schimbare. Durerea este esentiala pentru supravietuirea trupului insa nimic nu te poate obliga sa suferi. Suferinta este pe de-antregul datorata rezistentei sau atasamentului. Este un semn de incapatanare de a merge inainte, de a nu curge cu viata. Un trup sanatos este liber de durere, la fel cum o viata sfanta este libera de suferinta.

Nimeni nu a suferit mai mult decat sfintii.

Ti-au spus ei asta ori vorbesti din auzite? Esenta sfinteniei este acceptarea totala a momentului, armonizarea cu ceea ce se intampla. Sfantul nu doreste lucrurile sa fie altfel decat cum sunt caci stie ca sunt inevitabile, considerand toti factorii. El este prietenos cu inevitabilul si de aceea nu sufera. Poate cunoaste durerea insa asta nu il distruge- daca poate, face necesarul pentru a restabili balanta ori poate sa lase viata sa isi urmeze cursul.

Dar poate sa moara!

Si ce daca? Ce folos are traind si ce pierde murind? Ce s-a nascut trebuie sa moara, ce nu s-a nascut nu poate pieri. Totul depinde de ceea ce intelegi ca esti.

Imagineaza-ti ca esti bolnav mortal; nu regreti si nu te revolti la gandul mortii?

Dar eu sunt deja mort, sau mai bine zis, nici mort si nici viu. Imi vezi trupul purtandu-se obisnuit si concluzionezi ca asta sunt, neadmitand ca concluziile tale nu obliga pe nimeni la nimic, decat pe tine. Considera ca imaginea pe care o ai despre mine poate fi falsa; la fel ca aceea pe care o ai despre tine, dar asta este problema ta. Creezi probleme pentru mine si ma pui sa le rezolv cand eu nu am nevoie de ele caci nici probleme nu-mi fac si nici solutii nu caut.

58. Perfectiunea este destin

Intrebare: Intrebat fiind despre ce inseamna realizarea de sine, invariabil insisti in ancorarea mintii in sentimentul ‘eu sunt’. De ce gandul asta duce la realizarea sinelui²⁵⁰, cum sunt afectat de el?

Maharaj: Este precis observatia care altereaza obiectul observatiei si pe observator. In cele din urma, ceea ce previne intelegerea naturii tale este slabiciunea si obtuzitatea mintii si tendinta ei de a sari peste subtil, focusandu-se numai pe grosier. Cand imi urmezi sfatul incercand sa-ti pastrezi mintea doar pe notiunea ‘eu sunt’, devi pe deplin constient de mintea ta si capriciile ei. Constientizarea, fiind armonie lucida in actiune, destrama intunericul si linisteste agitatia mintii, schimbandu-i esenta- bland dar neincetat. Schimbarea asta nu trebuie sa fie spectaculara; poate fi chiar neobservata desi este adanca si fundamentala- de la intuneric la lumina, de la neatentie la constienta deplina.

Trebuie sa fie neaparat formula ‘eu sunt’? Daca ma concentrez pe ‘uite o masa’, nu va duce tot acolo?

Ca exercitiu de concentrare, da, insa nu te va duce dincolo de ideea de masa. Nu esti interesat in mese, ce vrei tu este sa te cunosti. Pentru asta pastreaza in focarul constientei singura certitudine pe care o ai- aceea de a fi. Fi cu ea mereu, joaca-te cu ea, contempleaz-o, adanceste-te in ea, pana carapacea ignorantei se deschide si renasti in realmul realitatii²⁵¹.

Exista vreo legatura cauzala intre focusarea pe ‘eu sunt’ si spargerea carapacei?

Impulsul interior de a te gasi pe tine insuti este un semn ca esti gata. Pana ce nu esti gata nu vei avea nici dorinta si nici puterea sa te cercetezi cu sinceritate, din toata inima.

Nu este harul invatatorului responsabil pentru dorinta si implinirea ei? Nu este fata radianta a lui momeala prin care suntem prinsi si trasi afara din capcana existentei mizere?

Este invatatorul interior care te duce la cel extern, ca o mama care isi duce copilul la invatator. Ai incredere si asculta-ti invatatorul caci el este mesagerul sinelui tau real²⁵².

Cum pot afla un invatator pe care il pot crede?

Inima iti va spune; nu e dificil sa-l gasesti caci el este in cautarea ta. Invatatorul este intotdeauna pregatit, tu nu esti. Trebuie sa fi gata sa inveti caci daca nu, datorita inatentiei si incapatanarii tale iti vei rata sansa chiar daca il intalnesti. Uita-te la mine- nu promiteam mare lucru insa cand mi-am intalnit invatatorul, am fost pregatit- am ascultat si m-am supus.

Nu trebuie sa examinez atent invatatorul inainte de a ma pune pe de-antregul in mainile lui?

Examineaza, de ce nu, dar ce speri sa gasesti? Iti va apare numai precum esti tu in stare sa-l percepi.

Pai il urmaresc sa vad daca nu se contrazice, daca este armonie intre cum traieste si ce spune.

S-ar putea sa gasesti multa disarmonie, si ce daca? Asta nu dovedeste nimic. Doar motivele conteaza.

Cum poti sa-i cunosti motivele? As astepta sa fie in control de sine si sa duca o viata nepatata.

Ca astia poti gasi multi si sa nu-ti fie de folos. Invatatorul adevarat iti arata calea spre casa, spre tine insuti. Ce are asta de-aface cu caracterul, ori temperamentul persoanei care apare sa fie? Nu iti spune cu claritate ca nu este o persoana? Singura cale dupa care il poti judeca este privind la schimbarile din tine insuti cand te afli in compania lui. Daca esti mai fericit si in pace, daca te intelegi cu mai multa

profunzime si claritate decat de obicei inseamna ca ti-ai gasit omul. Cantareste cu rabdare insa odata ce te-ai hotarat sa te increzi in el, increde-te complet si urmeaza-i instructiunile cu credinta totala. Nu

conteaza daca nu il accepti ca invatator si esti multumit doar cu compania lui. Doar asta poate sa te

duca la telul tau, dovedind ca nu confunzi compania cu altceva si nu o perturbi. Insa odata ce accepti pe cineva ca invatator, asculta, aminteste-ti si te supune. A fi caldicel in devotiunea ta cauzeaza regres si mizerie, pe care ti le creezi singur²⁵³. Greseala nu este niciodata a invatatorului; de vina este intodeauna obtuzitatea discipolului si lipsa lui de umilinta.

Poate invatatorul sa alunge elevul?

Nu ar fi invatator daca nu ar face asa- el are rabdare asteptand pana ce elevul, revenindu-si din tulbureala mintii lui, se intoarce intr-o forma mai receptiva, umila si supusa.

Care-s motivele, pentru ce atata bataie de cap?

Suferinta si terminarea ei; invatatorul vede oamenii suferind in visul lor si doreste sa-i elibereze. Dragostea este intoleranta de durere si suferinta. Rabdarea invatatorului nu are limite si de aceea nu poate fi invinsa. Invatatorul nu esueaza niciodata.

Este primul invatator si ultimul sau trebuie sa cunosc mai multi?

Intregul univers este invatatorul tau; inveti de la toate daca esti alert si inteligent. Cand mintea ti-e clara si inima curata, inveti de la fiecare trecator. Daca esti indolent si nelinistit, sinele tau interior se va manifesta ca invatator extern, facandu-te sa il crezi si sa i te supui.

Este invatatorul inevitabil?

Asta e ca si cand ai intreba ‘este mama inevitabila’? Sa cresti in constienta de la o dimensiune la alta, ai nevoie de ajutor. Ajutorul nu e neaparat in forma umana, poate fi o prezenta subtila, o scanteie de

intuitie, insa de ajutor e nevoie. Sinele interior priveste si asteapta ca fiul risipitor sa se intoarca acasa la tatal care, la vremea potrivita aranjeaza totul eficient si cu dragoste. Unde e nevoie de un mesager ori de un ghid, trimite invatatorul sa faca ce e necesar.

Un lucru nu pricep- vorbesti de sinele interior ca fiind intelept , bun si frumos, perfect in orice mod iar de persoana ca o simpla reflectie, fara existenta proprie. Pe de alta parte iti cauzezi atata durere de cap ajutand persoana sa inteleaga adevarul. Daca persoana nu-i importanta, de ce esti asa de preocupat de o umbra?

Ai introdus dualitate unde nu exista- exista un trup si sinele, intre ele este mintea in care sinele se reflecta ca ‘eu sunt’. Din cauza imperfectiunii mintii, cruditatii si agitatiei, lipsei de discernamant si intelegere, ea isi asuma proprietatea trupului identificandu-se cu el, nu cu sinele. Tot ce e nevoie este purificarea mintii, ca sa se identifice cu sinele. Cand mintea coboara in sine si se uneste cu el, trupul nu mai sta in cale. Ramane ce este- un instrument de cunoastere si actiune, unealta si expresie a focului creativ dinauntru. Valoarea ultima a trupului este de a servi descoperirea trupului cosmic care este intregul univers. Percepandu-te in manifestare, descoperi ca esti mai mult decat ti-ai imaginat.

Descoperirea de sine nu are sfarsit?

Asa cum nu are inceput, nu are nici sfarsit. Insa ce eu am descoperit urmand sfatul invatatorului meu este ca, fara indoiala, nu sunt ceva ce poate fi ‘aratat cu degetul’. Nu sunt nici asta si nici aia.

Atunci, unde apare in descoperirea fara sfarsit, transcenderea sinelui in noi dimensiuni?

Totul apartine realmului manifestarii, este in structura universului ca superiorul se obtine prin eliberarea de inferior.

Ce este inferior si ce superior?

Priveste-le din perspectiva constientei- profundul si largul constientei este superiorul. Tot ce traieste, lucreaza pentru protectia, perpetuarea si largirea constientei. Asta este singurul scop si insemnatate a lumii. Este esenta invataturii yoga, neabatut, sa ridice nivelul constientei, descoperind noi dimensiuni, cu proprietatile, calitatile si puterile lor. In sensul asta, intregul univers devine o scoala.

Este perfectiunea destinul umanitatii?

A tuturor organismelor vi, in cele din urma. Posibilitatea devine certitudine cand notiunea de iluminare apare in minte. Fiinta care a auzit si inteles ca eliberearea este aproape, nu va uita, pentru ca este primul mesaj dinauntru care va prinde radacini si va creste, in timp luand forma invatatorului.

Deci tot ce ne preocupa este eliberarea mintii?

Ce altceva? Mintea o ia razna, mintea se intoarce acasa. Chiar cuvantul ‘razna’ nu este potrivit- mintea trebuie sa se recunoasca in orice stare si moft; nimic nu este gresit daca nu se repeta.

59. Dorinta si teama: stari egoiste

Intrebare: As dori sa ne intoarcem la chestiunea durere-placere, teama si dorinta. Inteleg teama ca memorie si anticipare a durerii. Este esentiala pentru mentinerea organismului si a modului de viata. Nevoile, cand sunt simtite, sunt dureroase si anticiparea lor aduce teama ca nu vom fi in stare sa ne satisfacem nevoile bazice. Usurarea intalnita cand nevoile sunt asigurate si anxietatea calmata, se datoreaza sfarsitului durerii. Putem sa-i dam nume pozitive ca placere, bucurie, fericire... insa in esenta este usurare de durere. Este aceasta teama de durere care sta la baza institutiilor noastre sociale, economice si politice. Ce ma uluieste este ca gasim placere in lucruri si stari mintale care nu au nimic de-aface cu supravietuirea. Dimpotriva, placerile noastre sunt de obicei distructive. Altfel, placerea si cautarea ei nu sunt problema. Deci, intrebarea este- de ce este placerea distructiva si de ce, in ciuda acestei trasaturi, este cautata? As adauga ca nu am in vedere relatia placere-durere prin care natura ne forteaza sa-i urmam regulile. Ma gandesc la placerile omenesti, senzitive si subtile, variind de la cele grosiere ca glutonia la cele mai rafinate. Adictia la placere cu orice cost este asa de universala ca trebuie sa fie ceva semnificativ la radacina ei. Desigur, nu orice activitate a omului trebuie sa fie utilitara, sa satisfaca o nevoie. Joaca de exemplu este naturala si omul este cel mai jucaus animal. Joaca ajuta la descoperirea si dezvoltarea individului. Dar chiar si in joaca, omul devine distructiv de natura si de sine.

Maharaj: Pe scurt, tu nu aduci obiectii placerii ci doar pretului ei in durere si suferinta.

Daca realitatea este fericire, atunci placerea trebuie sa fie cumva legata de ea.

Hai sa nu o luam pe calea logicii verbale. Fericirea realitatii nu exclude suferinta; in afara de asta tu cunosti doar placerea, nu si fericirea fiintarii pure²⁵⁴. Deci hai sa examinam placerea la nivelul ei. Daca te privesti in momentele de placere sau durere, vei gasi invariabil ca nu lucrul in sine este placut sau dureros ci situatia din care face parte. Placerea sta in relatia dintre obiectul bucuriei si cel ce se bucura iar essenta ei este acceptul. Oricare ar fi situatia, daca este acceptabila, este placuta, daca nu, este dureroasa. Ce o face acceptabila nu este important, cauza poate fi fizica, psihologica ori neidentificabila; acceptul este factorul decisiv.

Durerea nu este acceptabila.

De ce nu, ai incercat vreodata? Incearca si vei gasi in durere o bucurie pe care placerea nu o poate da, pentru simplul motiv ca durerea te duce mult mai adanc decat placerea. Sinele personal, prin natura sa, este mereu in cautarea placerii si evitarea durerii. Sfarsitul acestei scheme este sfarsitul sinelui, care prin terminarea sa si a dorintelor si temerilor sale, te ajuta sa te intorci la natura ta reala, sursa fericirii si a pacii. Dorinta perena de placere este reflectia armoniei atemporale dinauntru. Este un fapt observabil ca devi constient de tine doar cand apare un conflict intre placere si durere, care cere alegere si decizie. Este infruntarea intre dorinta si teama care cauzeaza manie, marea distrugatoare a sanatatii mintale. Cand durerea este acceptata pentru ce este, o atentionare si o lectie, ce sunt contemplate profund si urmate, separatia intre durere si placere se dizolva, ambele devenind experiente- dureroase in impotrivire, pline de bucurie in acceptare²⁵⁵.

Sfatuiesti dar evitarea placerii si cautarea durerii?

Nu, dar nici cautarea placerii si evitarea durerii- accepta-le pe amandoua asa cum vin, bucura-te de ele atata timp cat dureaza, si lasa-le sa plece, asa cum inevitabil, trebuie²⁵⁶.

Cum pot sa ma bucur de durere?! Durerea fizica cere actiune.

La fel si cea mintala. Fericirea este in constientizarea durerii, nu in fuga de ea. Toata fericirea vine din

constientizare, cu cat mai adanca, cu atat mai profunda bucuria. Acceptarea durerii, neimpotrivirea,

curajul si rabdarea- astea deschid calea spre sursa fericirii reale, adevarate²⁵⁷.

De ce ar fi durerea mai efectiva decat placerea?

Placerea este acceptata automat in timp ce durerea este automat respinsa. Cum acceptarea durerii este conditionata de negarea sinelui care sta in calea fericirii adevarate, imbratisarea sincera a durerii declanseaza mecanismele fericirii.

Dar suferinta, se supune aceluiasi mecanism?

Durerea fizica este usor de constientizat; suferinta nu. A te concentra pe suferinta nu este destul, caci viata mintala, asa cum o stim, este o neincetata curgere de suferinte. Ca sa ajungi la radacinile adanci ale suferintei trebuie sa descoperi reteaua lor vasta subterana, unde teama si dorinta sunt strans intretesute si energiile vietii se opun, se blocheaza si se distrug unele pe altele.

Cum pot sa manevrez o astfel de retea incurcata care este dincolo de nivelul constientei?

Fiind tu insuti, ‘eu sunt-ul’; urmarindu-te cu interes alert in viata zilnica, cu intentia de a intelege si nu de a judeca condamnand, in acceptare totala de orice apare, pentru ca acolo este unde tu incurajezi adancul sa vina la suprafata ca sa-ti imbogateasca viata cu energiile ei. Asta este lucrarea minunata a constientei- inlatura obstacole si elibereaza energii prin intelegerea naturii vietii si a mintii. Inteligenta este poarta spre libertate si atentia alerta este mama inteligentei.²⁵⁸

O alta intrebare- de ce placerea se sfarseste in durere?

Totul are un inceptut si un sfarsit, asa si placerea. Nu anticipa, nu regreta si nu vei suferi. Este memoria si imaginatia care cauzeaza suferinta. Desigur ca durerea dupa placere poate fi cauzata de abuzul trupului sau a mintii. Trupul isi cunoaste limitele insa mintea nu- apetitul ei este nelimitat. Scrutineaza-ti mintea cu perseverenta caci acolo este cheia usii de la carcera in care te-ai inchis singur si pe care tot singur o poti deschide, spre libertate.

Intrebarea mea nu este raspunsa complet- de ce placerile omului sunt distructive? De ce gaseste atata placere in distrugere? Viata se ocupa cu protectia, perpetuarea si expansiunea ei; in asta se ghideaza prin durere si placere. In ce punct devin ele distructive?

Cand mintea ia comanda, is aminteste si anticipeaza, exagereaza, distorsioneaza si ignora. Trecutul este proiectat in viitor iar viitorul inseala asteptarile. Organele de simt si de actiune sunt stimulate dincolo de capacitatea lor si se strica, inevitabil. Obiectele placerii nu pot da ce se asteapta de la ele si se uzeaza prin abuz. Asta determina un exces de durere acolo unde placerea a fost tintita.

Ne distrugem nu numai pe noi insinte dar si pe altii.

Natural, egoismul este intotdeauna distructiv. Teama si dorinta, amandoua sunt stari egoiste. Intre dorinta si teama se naste mania, cu manie, ura iar cu ura, pasiunea pentru distrugere. Razboiul este ura in actiune, organizata si echipata cu toate instrumentele mortii.

Este vreo cale de a sfarsi toate ororile astea?

Cand mai multi oameni isi cunosc natura reala, influenta lor in lume, cat de subtila, va predomina si

atmosfera emotionala a lumii se va indulci. Oamenii isi urmeaza conducatorii si cand intre conducatori

apare unul cu inima si mintea mari, liber de interese egoiste, impactul va fi destul sa faca imposibile

cruzimile si crimele actuale. O noua era de aur apare si dureaza pana se sfarama in perfectiunea ei.

Caci refluxul incepe cand fluxul ajunge la apogeu.

Nu exista perfectiune permanenta?

Da, insa inlcude toate imperfectiile. Este perfectia naturii noastre care face totul posibil, perceptibil,

interesant. Nu cunoaste suferinta caci nici nu prefera si nici nu respinge. Creatia si distrugerea sunt doi poli intre care natura isi tese modelul mereu schimbator. Fi liber de predilectii si preferinte si mintea cu poverile si problemele ei va dispare.

Dar nu sunt singurul care sufera, mai sunt si altii.

Cand te duci la ei cu temerile si dorintele tale, doar adaugi la suferinta lor. Intai fi liber de suferinta tu si numai dupa aceea spera sa ajuti pe altul. Nu ai nevoie nici macar de speranta- doar existenta ta va fi cel mai mare ajutor pe care il vei putea da tovarasilor tai.

60. Traieste fapte, nu fantezii

Intrebare: Spui ca orice vezi, este tu insuti. In acelasi timp admiti ca vezi lumea cum o vedem noi. Uite ziarul de astazi cu toate ororile ce se intampla. Din moment ce lumea este tu insuti, cum te explici?

Maharaj: Care este lumea pe care o ai in minte?

Lumea noastra comuna, in care traim.

Esti convins ca traim in aceeasi lume? Nu ma refer la natura, la mare si uscat, la plante si animale. Ele nu sunt o problema, nici spatiul infinit si timpul nemarginit, ori puterea inepuizabila a vietii. Nu te lasa inselat de faptul ca mananc, fumez, citesc si vorbesc. Mintea mea nu este aici, viata mea nu este aici. Lumea ta de dorinte si impliniri, de temeri si evitarile lor, definitiv nu este si a mea. Eu nici macar nu o percep, exceptand prin ce tu imi spui despre ea. Este lumea ta privata si singura mea reactie e sa iti cer sa incetezi sa visezi.

Desigur ca razboaie si revolutii nu sunt vise. Mame bolnave si copii flamanzi nu sunt vise. Bogatie acaparata prin inselaciune si abuz nu este un vis.

Ce altceva?!

Un vis nu poate fi impartasit!

Nici o stare de veghe. Toate cele trei stari- veghe, vis si somn, sunt subiective, personale, intime. Ele se intampla si sunt continute in mica bula a constientei numita ‘eu’. Lumea reala este dincolo de ‘eu’.

Eu ori nu eu, faptele vorbesc!

Desigur ca faptele sunt reale, eu traiesc intre ele, insa tu traiesti in fantezii nu in fapte. Faptele nu se infrunta intre ele, in timp ce lumea si viata ta este plina de contraditii. Contradictia este semnul falsului, realul nu se contrazice pe sine niciodata. De exemplu, te plangi ca oamenii sunt saraci lipiti pamantului dar nu imparti ceea ce ai cu ei. Ai probleme cu razboiul din vecini insa cu greu iti pui mintea cand este undeva departe. Norocul schimbator al egoului determina valorile tale; ‘eu gandesc’, ‘eu vreau’ devin absolute.

Dar, fara indoiala, raul este real.

Nu mai real decat tine. Raul este in cum adresezi problemele create de neintelegere si de abuz. Este un cerc vicios.

Poate cercul fi rupt?

Un cerc fals, nu are nevoie sa fie rupt, este destul sa il vezi asa cum este- inexistent.

Insa este indeajuns de real ca sa ne faca sa fim destestabili si sa comitem atrocitati.

Deviatia mintala este universala, sanatatea mintala, rara. Insa exista speranta pentru ca atunci cand ne dam seama de nebunie, suntem pe drumul vindecarii. Asta este rolul invatatorului- sa te faca sa vezi nebunia in viata cotidiana. Viata te face constient insa invatatorul te face constient de constienta ta.

Dom’le, nu esti dumneata nici primul si nici ultimul; din timpuri imemoriale oamenii au patruns realitatea dar viata lor a fost afectata in mod negligibil. Ramasii, Krishnasii, Buddhasii si Cristosii au venit si plecat iar noi ramanem cum suntem, scaldati in sudoare si lacrimi. Ce au facut aceste personalitati a caror viata noi am urmarit-o, ce ai facut dumneata, domnule, sa indulcesti chinul omenirii?

Tu singur poti desface raul pe care l-ai creat. Este egoismul tau cras care este la radacina lui. Pune-ti intai casa ta in ordine si ve vedea ca lucrul tau este implinit.

Oamenii intelepciunii si dragostei, care au fost inainte de noi, s-au indreptat pe ei insisi, adesea pentru un pret extrem. Care a fost rezultatul? O stea cazatoare, nu importa cat de luminoasa, nu face noaptea mai putin intunecata.

Ca sa ii judeci pe ei si lucrarea lor, trebuie intai sa devi ca ei. O broasca intr-o gaura in pamant nu stie nimic despre pasarile cerului.

Vrei sa spui ca nu exista demarcatie intre rau si bine?

Nu este pentru ca nu exista rau si bine. In fiecare situatie concreta, exista necesarul si nenecesarul. Necesarul este drept, nenecesarul, gresit.

Cine decide?

Situatia decide. Fiecare situatie este o incercare care cere raspunsul corect. Cand raspunsul este cum

trebuie, incercarea si problema adusa de ea se termina. Daca raspunsul este gresit, incercarea si

problema ei raman nerezolvate. Problemele nerezolvate constituie karma. Rezolva-le si fi liber.

Intotdeauna ma intorci spre mine insumi; nu exista solutii obiective la problemele lumii?

Problemele lumii sunt create de un numar fara sfarsit de oameni ca tine, fiecare preocupat exclusiv de dorintele si temerile propri. Cine te poate elibera de trecutul tau, personal si social, altul decat tu insuti?! Si cum o poti face daca nu vezi urgenta in a fi intai liber de dorintele nascute din iluzie?! Cum poti sa ajuti cu adevarat cand tu esti cel in nevoie de ajutor?!

Cum au fost de ajutor inteleptii vechi? Dar dumneata? Cativa indivizi profita, sfatul si exemplul tau poate insemna mult pentru ei insa cum afectezi dumneata umanitatea, totalitatea vietii si constientei. Zici ca dumneata si lumea sunteti una; ce impact ai avut asupra ei?

Ce fel de impact astepti?

Omul ese prost, egoist si crud.

Omul este si intelept, afectionat si binevoitor.

De ce nu prevaleaza binele?

Prevaleaza in lumea mea reala. Aici chiar ce tu numesti rau este servitorul binelui si de aceea necesar. Este ca abcesul si febra care curata trupul de impuritati. Boala este dureroasa si periculoasa insa se vindeca daca o tratezi cum trebuie.

Sau te omoara.

In unele cazuri moartea este cura potrivita. O viata poate fi mai rea decat moartea, care este rar o experienta neplacuta, in ciuda aparentelor. De aceea, deplange viii, niciodata de mortii. Problema binelui si raului in ele insasi nu exista in lumea mea. Necesarul este bun iar nenecesarul, rau. In lumea ta placutul e bun si neplacutul rau.

Ce este necesarul?

Sa cresti este necesar; sa depasesti este necesar. Sa lasi in urma bunul pentru mai bun este necesar.

Cu ce final?

Finalul este in inceput; sfarsesti unde incepi- in absolut.

De ce toata bataia asta de cap ca sa ajungi de unde ai inceput?

A cui bataie de cap? Deplangi samanta care e sa creasca si sa inmulteasca pentru a deveni o padure

falnica? Omori pruncul ca sa-l salvezi de povara vietii? Ce probleme gasesti cu viata perpetua? Inlatura obstacolele cresterii si toate problemele tale personale, sociale, economice si politice se dizolva. Universul este perfect ca intreg iar straduinta partii spre perfectiune este o cale de bucurie. Sacrifica imperfectul perfectului si nu avem nevoie sa mai discutam de bine si rau.

Totusi, ne este teama de mai bine si ne agatam de mai rau.

Asta-i datorita prostiei noastre irationale, sora cu nebunia.

61. Materia este constienta insasi

Intrebare: Am fost norocos sa fiu in companie sfanta, toata viata. Este asta suficient pentru realizarea sinelui?

Maharaj: Depinde ce intelegi prin asta.

Mi s-a spus ca compania inteleptului este suficienta pentru eliberare. La fel cum un rau te transporta spre estuar, asa si influenta subtila si tacuta a omului bun ma duce la realitate.

Acela te poate duce la apa insa trecerea este a ta. Libertatea nu poate fi castigata si nici pastrata fara vointa de libertate. Trebuie sa te straduiesti pentru ea; cel putin descoperind si inlaturand cu sarguinta obstacolele. Daca doresti pace trebuie sa lucrezi pentru ea. Nu o vei obtine doar fiind tacut²⁵⁹

Un copil simplu creste, fara planuri caci nu are un model sa urmeze; nici nu creste fragmentar- un picior aici, o mana colo, ci integral si inconstient.

Pentru ca este liber de imaginatie; si tu poti creste asa insa intai trebuie sa renunti la predictii si planuri nascute din memorie si anticipatie. Este o trasatura a inteleptului ca nu se preocupa de viitor. Fixatia ta cu viitorul se datoreaza fricii de durere si dorintei de placere; inteleptul este fericit cu ceea ce este.

Dar sunt multe lucruri care il pot face chiar si pe intelept mizerabil.

Inteleptul poate intimpina dificultati insa ele nu-l fac sa sufere. A creste un copil pare dificil insa pentru o mama, memoria greutatii este bucurie. Nu este nimic gresit cu lumea; ce este gresit este felul in care o privesti. Este imaginatia ta care te insala si fara de care nu este lume. Convingerea ta ca esti constient de lume, este lumea; ce percepi ca lume este facut din constienta- ce percepi ca materie este constienta insasi. Tu esti spatiul in care lumea se misca, timpul in care dureaza, dragostea care-i da viata. Taie-ti imaginatia si atasamentul si ce ramane?

Lumea ramane, eu raman.

Da, insa cat de diferit este cand o poti vedea asa cum este, nu prin prizma dorintei si fricii.

La ce bun toate distinctiile astea- realitate si iluzie, intelepciune si ignoranta, sfant si pacatos? Toti cauta fericirea cu disperare; fiecare este intelept la scoala vietii invatand singur ce are nevoie sa stie. Societatea aproba unele si dezaproba altele, nu sunt reguli generale.

In lumea mea, dragostea este singura regula- nu o cer, o daruiesc caci asta este natura mea.

Te vad traind dupa o rutina- clase de meditatie dimineata, discursuri si convorbiri regulate, rugaciuni de doua ori pe zi si cantari religioase seara. Pari sa aderezi la rutina asta in mod scrupulos.

Ritualul rugaciunii si al cantarilor sunt asa cum le-am gasit si nu vad nici un motiv ca sa le schimb. Rutina generala este in acord cu dorinta celor cu care traiesc sau a celora ce vin sa asculte. Ei sunt slujbasi cu multe obligatii si eu ma adaptez programului lor. Rutina intr-o oarecare masura, este inevitabila. Chiar plantele si animalele au programul lor.

Da, observam o regularitate in mersul vietii dar cine mentine ordinea- vreo autoritate interioara care face legi si impune implinirea lor?

Totul se misca dupa cum ii este natura; unde e nevoia de un politist?! Fiecare actiune duce la o reactie care balanseaza si neutralizeaza actiunea. Totul se intampla insa exista o anulare continuua de parca nimic nu s-ar fi intamplat in final.

Nu ma consola cu armonii finale- suma poate fi nula insa pierderea este a mea.

Asteapta si vezi- ai putea prea bine sa faci un profit indeajuns ca sa justifici neajunsul detaliilor.

Am in spate o viata lunga si ma intreb adesea daca multe din evenimentele ei s-au intamplat accidental sau a existat un plan stabilit inainte de nasterea mea. Daca da, cine il face si il comanda? Pot exista deviatii si erori? Unii spun ca destinul este inevitabil, altii ca totul este accidental.

Poti sa o pui cum iti place- distingand un plan sau doar lanturi de accidente in viata. Explicatiile sunt ca sa satisfaca mintea, insa nu trebuie sa fie adevarate. Realitatea este de nedefinit si de nedescris.

Dom’le, dumneata imi eviti intrebarea- vreau sa stiu cum intelegi lucrurile. Oriunde privim gasim o structura de inteligenta si frumusete incredibile. Cum as putea crede ca universul este haotic si fara forma?

Lumea ta in care traiesti poate fi fara forma insa nu neaparat si haotica. Universul obiectiv are structura, este ordonat si minunat, nimeni nu o poate nega, insa structura si model implica limitare si constrangere. Lumea mea este total libera, totul in ea este determinat prin sine, de aceea spun mereu ca totul se intampla de la sine. In lumea mea este ordine insa neimpusa din afara. Vine spontan si imediat pentru ca nu este in timp. Perfectiunea nu este in viitor ci acum!

Sunt eu afectat de lumea ta?

Doar intr-un singur punct, cel de acum, care ii da existenta momentana si un sens evaziv de realitate. In constienta se stabileste contactul, cerand atentie, libera de efortul concentrarii mintale.

Nu este atentia o atitudine a mintii?

Da, cand mintea este dornica de realitate, genereaza atentia²⁶⁰. Nu e nimic gresit cu lumea ta, este crezul tau de a fi separat de ea care creaza dezordine. Egoismul este sursa raului.

Revin la intrebarea mea- inainte de a fi nascut, sinele interior a determinat detaliile vietii mele ori ea este pe de-a-ntregul accidentala, la mila ereditatii si circumstantelor?

Cei ce pretind sa-si fi ales mama si tatal si decis cum isi vor trai viata, stiu ce vorbesc. Eu stiu ce stiu- n-am fost nascut candva.

Te vad stand in fata mea, raspunzand intrebarilor mele.

Ce vezi este un trup, care a fost nascut si, desigur, va muri.

Este istoria vietii trupului si a mintii de care sunt interesat. A fost planuita de tine sau altcineva ori s-a

intamplat accidental?

Este o problema cu intrebarea ta- eu nu fac distinctie intre trup si univers; fiecare este cauza celuilalt, fiecare este celalalt, in adevar, insa eu sunt dincolo de ele. Cand iti spun ca nu am fost nascut, de ce insisti intreband despre preparatiile unei nasteri viitoare? In momentul in care permiti imaginatiei sa o ia razna, parasesti realitatea. Nu este deloc asa cum iti imaginezi tu; imaginatia ta nu ma obliga pe mine la nimic.

Este nevoie de inteligenta si energie sa produci si susti un trup viu; de unde vin astea?

Asta-i doar imaginatie in care inteligenta si puterea sunt produse; te-a absorbit atat de complet incat nici nu iti poti imagina cat de departe de realitate te-a dus. Caci imaginatia este creativa- universuri intregi sunt construite pe ea, toate in spatiu si timp, trecut si viitor, care simplu nu exista...

Am citit un raport recent in care o fetita a fost abuzata in copilarie, mutilata si desfigurata, crescand intr-un orfelinat, izolata in lumea ei. Fetita era tacuta si obedienta insa complet indiferenta, retrasa si neresponsiva dar nu intarziata mintal. Un psihoanalist a tratat-o timp de doi ani, vazand-o odata pe saptamana, incercand sa doboare zidul izolarii. I-a adus odata o casa de jucarie, cu camere si mobila, papusi reprezentand mama, tata si copiii. Fetita a devenit interesata in asa fel incat intr-o zi, problemele ei vechi au iesit la suprafata. Gradual si-a revenit, dupa cateva operatii, fata si trupul au fost aduse la normal si fetita a crescut intr-o tanara atragatoare. I-a luat doctorului mai mult de cinci ani insa treaba s-a facut bine; el a fost un adevarat ghid. Nu i-a pus conditii, nici nu a facut judecati despre pregatire si eligibilitate. Fara credinta sau speranta, numai din dragoste, nu a incetat a incerca.

Da, asta-i natura invatatorului- nu renunta niciodata, insa pentru a avea succes, trebuie ca rezistenta sa nu fie prea mare; indoiala si disobedienta intarzie procesul. Dand confidenta si flexibilitate discipolului, poate produce o schimbare rapida in el. Intelegerea profunda a invatatorului si sinceritatea discipolului sunt egal de necesare. Fetita din povestea ta suferea de o lipsa de incredere in oameni. Cei mai dificili sunt intelectualii- vorbesc mult insa nu sunt seriosi. Ceea ce tu numesti realizarea sinelui, este un lucru natural; cand esti gata, invatatorul te asteapta. Practica spirituala devine fara efort si cand relatia ta cu invatatorul este corecta, cresti. Inainte de toate, trebuie sa ai incredere in el, ca nu te poate insela.

Chiar cand imi cere ceva ce pare gresit?

Fa-o! Unui discipol i s-a cerut sa se insoare. A acceptat si a suferit amarnic insa patru din copiii lui au fost sfinti si profeti faimosi in Maharashtra. Fi fericit cu orice ti se da de catre invatator si vei creste fara efort.

Ai vreo dorinta/nevoie; pot face ceva pentru tine?

Ce ai putea sa-mi dai ce deja nu am? Lucrurile materiale sunt pentru multumire insa eu sunt multumit cu mine insumi, ce altceva imi mai trebuie?!

Cand ti-e foame ai nevoie de mancare, cand esti bolnav, de medicamente.

Foamea aduce mancarea si boala medicamentul- este in lucrarea naturii.

Daca iti aduc ceva ce cred ca iti foloseste, vei accepta?

Dragostea care te face sa oferi, ma face pe mine sa accept.

Daca cineva iti ofera sa construiesti un sanctuar minunat?

Lasa-l sa-mi ofere, lasa-l sa cheltuiasca o avere, sa angajeze sute, sa hraneasca mii.

Nu este asta o dorinta?

Deloc, cer doar sa o faca ca lumea, fara zgarcenie, cu jumatate de masura. Isi implineste dorinta sa, nu a mea. Sa o faca bine si sa fie faimos intre oameni si zei.

Insa tu il doresti, il accepti, accepti sa locuiesti in el?

Nu-l doresc si nu am nevoie de el dar voi locuii in el doar daca sunt fortat.

Ce te poate forta?

Dragostea celora care cauta lumina.

Da, inteleg. Acum, cum pot sa intru in starea contemplativa?

Daca esti in forma corecta, orice vei vedea te va duce in contemplatie. In cele din urma, contemplatia nu este nimic neobisnuit. Cand mintea este interesata profund, devine una cu obiectul interesului; cel ce vede si cel ce este vazut devin una in vedere, ascultatorul si cel ascultat devine una in ascultare, iubita si iubitorul devin una in dragoste. Orice experienta poate fi un motiv de contemplatie.

Esti dumneata mereu in starea asta contemplativa?

Desigur ca nu, contemplatia este o stare a mintii iar eu sunt dincolo de minte. Sunt marele anihilator- orice ating se dizolva in golul absolut.

Am nevoie de contemplatie pentru intelegerea sinelui?

Intelegerea sinelui este la indemana insa nu ai incredere- ai curaj, incredere in tine, mergi, vorbeste,

actioneaza, da-i o sansa sa se adevereasca. Pentru unii, intelegerea adevarului vine imperceptibil

insa au nevoie de convingere. S-au schimbat insa nu-si dau seama. Astfel de cazuri nespectaculare

sunt cele mai solide.

Ai putea sa ai incredere ca ai ajuns la destinatie si totusi sa gresesti?

Desigur, insasi ideea ‘m-am realizat’ este eronata. Nu exista ‘eu sunt asa ori asa’ in adevar.

62. Martorul apare in suprem

Intrebare: Acum cativa ani, J. Krishnamurti spunea ca numai viata exista si ca toata vorbaria despre personalitati si indivizi nu are o fundatie in realitate. Nu incerca sa descrie viata, doar spunea ca in timp ce viata nu are nevoie sa fie si nici nu poate fi descrisa, poate fi pe deplin traita daca obstacolele trairii ei sunt inlaturate. Principalul obstacol este ideea de timp, luata ca realitate si obisnuinta noastra de a anticipa viitorul in lumina trecutului. Totalitatea trecutului devine ‘am fost’, speranta viitorului, ‘voi fi’, iar viata este un efort constant de a trece de la am fost la voi fi, pierzand din vedere momentul prezent al lui acum. Maharaj vorbeste de ‘eu sunt’- este si asta o iluzie la fel cu ‘am fost’ si ‘voi fi’ sau este ceva real aici? Iar daca ‘eu sunt’ este o iluzie, cum te eliberezi de ea? Ideea de eliberare de ‘eu sunt’ este o absurditate. Este ceva real in ‘eu sunt’ comparat cu ‘am fost’ si ‘voi fi’ care se schimba in timp, cu adaugarea de amintiri creind noi asteptari?

Maharaj: Prezentul ‘eu sunt’ este la fel de fals ca si ‘am fost’ si ‘voi fi’; este doar o idee in minte, o impresie lasata de memorie creind of identitate separata falsa. Aceasta obisnuinta de a face referinta la un centru fals trebuie eliminata impreuna cu notiunile ‘eu vad, simt, gandesc, fac...’ care trebuie sa dispara din campul constientei. Ce ramane dupa eliminarea falsului, este real.

Atata vorbarie despre eliminarea sinelui; cum poate sinele sa se elimine pe sine?! Ce fel de acrobatii metafizice pot duce la disparitia acrobatului? In final va reapare, mandru de disparitia sa.

Nu ai nevoie sa vanezi pe ‘eu sunt’ ca sa-l ucizi; nici nu poti. Tot ce e nevoie este sa tanjesti dupa realitate in dragostea de suprem, care inseamna determinarea de a te elibera de fals. Fara dragoste si vointa inspirata de dragoste, nimic nu se poate obtine. Numai vorbind despre realitate fara a actiona este inutil. Trebuie sa existe o relatie intre persoana care zice ‘eu sunt’ si cel care observa acel ‘eu sunt’. Atata timp cat martorul, sinele interior si ‘superior’, se considera separat de cel observat, ‘inferior’, desconsiderandu-l si condamnandu-l, situatia este fara speranta. Numai atunci cand martorul accepta persoana ca o proiectie ori manifestare a sine insusi, si sa zic asa, ia sinele in Sine, dualitatea ‘eu’ si ‘sunt’ dispare in identicitatea dintre extern si intern in care realitatea suprema se manifesta²⁶¹. Uniunea dintre vazator si cel vazut se intampla cand vazatorul devine constient de sine ca vazator, nu doar interesat in obiectul vederii, dar de asemenea interesat in interesul lui, dand atentie atentiei, fiind constient de a fi constient. Constienta afectiva este cruciala pentru a aduce realitatea in focus.

Potrivit teofizistilor si ocultistilor, omul consista din trei aspecte- personalitate, individualitate si spiritualitate. Dincolo de spiritualitate este divinitatea. Personalitatea este strict temporara si valida doar unei nasteri. Incepe cu nasterea trupului si se termina cu nasterea trupului urmator. Cand se termina, nu ramane nimic decat cateva lectii dulci sau amare. Individualitatea incepe cu omul animal si se termina cu omul implinit. Separatia intre personalitate si individualitate este caracteristica umanitatii de astazi. Pe deoparte individualitatea cu dorinta ei de adevar, bine si frumos, iar pe de alta, o lupta urata intre obisnuinta si ambitie, teama si lacomie, pasivitate si violenta.

Aspectul spiritualitatii este inca dormind- nu se poate manifesta in atmosfera dualitatii. Numai cand personalitatea este reunita cu individualitatea si devine o expresie adevarata a ei, lumina, dragostea si frumusetea spiritualului apar de la sine.

Predici despre cel ce observa, observatul si fundamentul observatiei. Se impaca asta cu cealalta perspectiva?

Da, cand cel ce observa isi intelege neexistenta ca separata de ceea ce se observa, iar aceasta vede in cel ce observa expresia de sine, atunci pacea si linistea starii de observatie se naste. In realitate toate trei sunt una- observatul si observatia sunt inseparabile in timp ce cel ce observa este procesul de simtire- gandire, bazat in trup si hranit de cele cinci elemente.

Care este relatia intre obiectul observatiei si observatie?

Cum sa existe vreo relatie cand sunt una?! Toata vorbaria despre separatii si relatii se datoreaza ideii ‘eu sunt trupul’ care distorsioneaza si corupe. Sinele extern (cel care observa) este doar o proiectie a

trupului-minte produsa de sinele intern, care este doar o expresie a realitatii supreme, dincolo de ele.

Unii invatatori nu vorbesc despre sinele superior si inferior. Se adreseaza omului ca si cand doar sinele inferior exista. Nici Buddha si nici Cristos nu au mentionat vreodata sinele superior. J. Krishnamurti de asemenea evita sa-l mentioneze; de ce asta?

Cum ar putea exista doi sine intr-un singur individ?! ‘Eu sunt’ este unul. Nu exista superior si inferior in ‘eu sunt’. Tot felul de stari mintale apar in constienta si de aici identificarea cu ele. Obiectele observatiei nu sunt ce apar sa fie si atitudinile cu care sunt considerate, nu sunt ce ar trebuii sa fie. Daca crezi ca Buddha, Christ ori Krishnamurti vorbesc persoanei, te inseli. Ei stiu cu certitudine ca sinele exterior este doar o umbra a celui interior si astfel, ei se adreseaza si atrag atentia doar asupra acestuia din urma. Ii spun sa dea atentie sinelui exterior/persoanei, sa il ajute si ghideze, sa fie responsabili pentru el; pe scurt, sa fie pe deplin constienti de el. Constienta vine din realitatea suprema si patrunde sinele interior- asa numitul sine exterior/persoana este doar acea parte a fiintei de care nu esti constient. Ce se include in constienta, devine intern si face parte din intern. Poti sa o pui diferit: trupul defineste sinele extern; constienta pe cel intern, iar in constienta, supremul este contactat.

Spui ca trupul defineste persoana. De vreme ce ai un trup, esti si persoana?

As fi, daca as fi atasat de trup si m-as identifica cu el.

Insa esti constient de el si ai grija sa-i satisfaci nevoile.

Contrariul e mai aproape de adevar- trupul ma cunoaste si-mi stie nevoile insa in realitate nici asta nu-i chiar asa. Trupul apare in mintea ta; in a mea nu exista.

Vrei sa spui ca nu esti constient ca ai un trup?

Dimpotriva, sunt constient ca nu am un trup.

Te vad fumand.

Chiar asa, ma vezi... si fumand. Gaseste in tine cum se face ca tu ma vezi pe mine fumand si vei intelege ca este starea ta mintala ‘eu sunt trupul’ responsabila pentru ideea ‘te vad fumand’²⁶².

Exista trupul si exista sinele meu; eu cunosc trupul- fara el, ce sunt?

Nu exista ‘eu’ separat de trup sau de lume. Catesitrei apar si dispar la un loc. La radacina este sentimentul ‘eu sunt’. Treci dincolo de el; ideea ‘nu sun trupul’ este doar antidotul ideeii ‘sunt trupul’, care este falsa. Ce este acel ‘eu sunt’? Daca nu te cunosti, ce altceva poti sa cunosti?!

Din ce spui, concluzionez ca fara trup nu poate exista eliberare. Daca ideea ‘eu nu sunt trupul’ conduce la eliberare, prezenta trupului este necesara.

Chiar asa! Fara trup, cum ar putea ideea ‘nu sunt trupul’ apare?! Ideea ‘sunt liber’ este la fel de falsa ca ideea ‘sunt legat’. Gaseste acel ‘sunt’ in amandoua si lasa-le in urma.

Totul este doar vis.

Totul este doar vorbarie, la ce iti foloseste? Te-ai incurcat in reteaua definitiilor verbale si formularilor. Treci de ele, de ideile si conceptele tale; in tacerea lipsei de dorinte si de ganduri gasesti adevarul²⁶³.

Trebuie sa iti amintesti sa nu iti amintesti- ce misiune!

Nu poate fi executata, desigur- trebuie sa se intample insa se intampla cand sincer, vezi nevoia ei; din nou, sinceritatea este cheia!

In fundul mintii mele este un bazait continuu. Ganduri fara numar roiesc si bazaie si norul asta fara forma este mereu prezent²⁶⁴. Este la fel cu tine, ce este in fundul mintii tale?

Unde nu este minte, nu este fund- eu sunt total frontal, nici un fund! Spatiul vorbeste, spatiul ramane.

Nu este memorie ramasa?

Nici o memorie de placeri trecute sau dureri este ramasa. Fiecare moment este nou nascut.

Fara memorie nu poti fi constient.

Desigur ca sunt constient pe deplin, nu sunt un butuc! Vezi constienta si continutul ei ca pe un nor. Esti inauntrul norului in timp ce il privesti. Esti pierdut in el, abia vazandu-ti varfurile degetelor in timp ce vezi norul, alti nori, cerul albastru si soarele, luna, stelele. Realitatea este una pentru amandoi insa in timp ce pentru tine e inchisoare, pentru mine, casa.

Vorbesti de persoana, de martor si de suprem; care vine primul?

In suprem apare martorul care creaza persoana, crezandu-se separat de ea. Martorul vede ca persoana apare in constienta, care apare in martor. Relatia asta a unitatii de baza este lucrarea supremului. Este puterea de dincolo de martor, sursa din care totul decurge. Nu poate fi contactata decat daca exista unitate si dragoste, ajutor mutual intre persoana si martor, numai daca actiunea este in armonie cu existenta si cu cunoasterea. Supremul este sursa si fructul acestei armonii. Iti vorbesc insa ma gasesc intr-o stare de constienta afectuoasa. Cand constienta se intoarce spre sine, poti sa o numesti starea suprema insa realitatea fundamentala este dincolo de constienta, de cele trei stari de devenire, fiintare si nefiintare.

Cum se face ca aici mintii mele ii place sa discute astfel de lucruri, gasindu-le placute si de inteles. Cand ma intorc acasa, uit tot ce am invatat aici, ingrijorandu-ma si agitandu-ma, nefiind in stare sa imi amintesc natura mea reala nici macar intamplator; care-i cauza?

Este copilaria ta la care te intorci; nu esti matur pe deplin, inca exista nivele ramase nedezvoltate pentru ca sunt neingrijite. Da atentia cuvenita la ce este crud si primitiv in tine, nerezonabil si mofturos, copilaros... pana te maturezi. Este maturitatea inimii si a mintii care sunt esentiale. Vin fara efort cand obstacolul prim este inlaturat- neatentie data constientei. In constienta, cresti.

63. Ideea de control este sclavie

Intrebare: Am vizitat Satya Sai Baba Ashram pentru ceva timp. De asemenea am petrecut doua luni la Sri Ramanashram in Tiruvannamalai. Acum ne intoarcem in America.

Maharaj: Te-a schimbat India in vreun fel?

Simtim ca am scapat de o povara. Satya Sai Baba ne-a spus sa lasam totul in seama lui si numai sa incercam sa ne traim viata zilnica pe cat de curat putem. “Fi bun si lasa restul mie”, spunea el.

Ce ati facut la Sri Ramanashram?

Am urmat mantra primita de la Guru si ceva meditatii. Nu era mult de gandit sau studiat, incercam doar sa stam tacuti. Noi suntem doar din cei cucernici si cam slabuti la filozofie. Nu avem mult de gandit, doar sa ne traim viata cu incredere in Guru.

Cei mai multi dintre credinciosi au incredere in invatator atata vreme cat lucrurile merg bine. Cand apar probleme, se simt parasiti si pleaca in cautarea altui invatator.

Da, am fost preveniti de pericolul asta. Noi incercam sa luam raul cu binele; sentimentul ‘toate sunt binecuvantate’ trebuie sa fie puternic. Un ascet mergea spre est de unde s-a ridicat un vant puternic. Ascetul simplu s-a intors spre west atunci. Speram sa traim viata astfel, ajustandu-ne la ce ni se da.

Exista doar viata, nu si cineva care traieste o viata.

Intelegem asta insa practic, mereu incercam sa ne traim viata in loc de doar a trai. Planuind viitorul pare sa fie o obisnuinta inveterata in noi.

Fie ca planuiesti ori ba, viata merge inainte. Mintea este lasata sa se indulceasca in fantezii, preia controlul si domina viata. Viata in ea insasi este fara dorinte; este falsul ‘eu’ care o vrea placuta si de aceea preocupat de continuitatea ei. Viata este fara teama, libera. Cata vreme crezi ca poti influenta evenimente, nu esti liber. Ideea de creator ca si cauza, te tine sclav.

Cum putem trece peste dualitatea asta de creator/facator si facut/creat?

Contempleaza viata ca infinita, nedivizata, mereu prezenta si activa, pana te vezi una cu ea. Nu este dificil- doar te intorci la conditia ta naturala. Odata ce intelegi ca totul vine dinauntru, ca lumea in care traiesti nu ti se proiecteaza tie ci de catre tine, teama se sfarseste. Fara intelegerea asta, te identifici cu cele externe ca trup, minte, societate, natiune, umanitate, chiar si Dumnezeu, ori absolutul. Dar astea sunt doar leacuri imaginare pentru frica. Numai cand accepti responsabilitatea pentru mica ta lume, observandu-i creatia, prezervarea si distrugerea, te eliberezi de sclavia imaginara.

De ce m-as imagina atat de nenorocit?

O faci din obisnuinta. Schimba-ti felul de a gandi si simtii, priveste-le cu atentie si insistenta. Sclavia ta se datoreaza neatentiei; atentia elibereaza. Iei atatea lucruri garantat; incepe prin a intreba- lucrurile cele mai evidente sunt si cele mai dubioase, de exemplu- “m-am nascut intr-adevar, sunt cine mi s-a spus ca sunt, cum stiu ca exist, cine sunt parintii mei- ei m-au creat ori eu i-am creat pe ei; cine sunt eu, in cele din urma?” Ai pus atata energie in construirea inchisorii tale, acum pune tot atata la demolarea ei. De fapt demolarea este usoara caci falsul se dizolva cand este descoperit²⁶⁵. Totul depinde de ideea ‘eu sunt’. Examineaz-o in detaliu caci este radacina tuturor neplacerilor. Este un fel de piele care te separa de realitate; realul este atat inauntru cat si in afara pielii insa pielea nu este reala. Ideea asta ‘eu sunt’ nu s-a nascut cu tine; puteai trai fara ea. A venit mai tarziu, prin identificarea ta cu trupul. A creat iluzia separarii acolo unde ea nu exista; te-a facut un strain in lumea ta si lumea straina si dusmanoasa. Viata merge inainte si fara sentimentul ‘eu sunt’. Sunt momente de pace si fericire, cand sentimentul ‘eu sunt’ este absent; cu intoarcerea la ‘eu sunt’, problemele apar²⁶⁶.

Cum poti fi liber de sentimentul ‘eu’?

Trebuie sa-l intelegi ca sa fi liber de el. Observa-l operand si odihnindu-se, cum incepe si cand se opreste, ce vrea si cum obtine, pana il vezi clar si il intelegi perfect. In cele din urma, toata invatatura spirituala are un singur scop- sa te salveze de calamitatea unei existente separate, de a fi un punct neinsemnat intr-o pictura vasta si minunata. Suferi pentru ca te-ai alienat de realitate si acum cauti scapare de aceasta instrainare. Nu poti scapa de obsesiile tale insa poti inceta sa crezi ca te te fac fericit. Este din cauza falsitatii ca ‘eu sunt’ doreste sa continue. Realitatea nu are nevoie sa continue- se cunoaste pe sine, indestructibila si asa, este indiferenta la distrugerea formelor si expresiilor lor. Ca sa intarim si stabilizam ‘eu sunt’ facem tot felul de lucruri; toate in van caci ‘eu sunt’ se reconstruieste pe sine clipa de clipa intr-o lucrare fara sfarsit. Singura solutie radicala este sa dizolvi sentimentul separarii lui ‘eu sunt asa si pe dincolo’ odata pentru totdeauna. Fiintarea ramane insa libera de ideea de ‘eu’²⁶⁷.

Eu am ambitii spirituale, nu trebuie sa lucrez ca sa le indeplinesc?

Nici o ambitie nu este spirituala; toate sunt legate de ‘eu sunt’. Scapa-te de ideea de succes personal.

Ambitiile unor yoghini sunt ridicule; dorinta unui barbat pentru o femeie este inocenta in comparatie cu tanjurea dupa o fericire personala nesfarsita. Mintea este un trisor; cu cat mai cucernica apare, cu atat mai vicleana.

Lumea vine adesea la tine cu probleme lumesti, cerand ajutor; de unde sti ce sa le spui?

Le spun ce imi vine in cap pe moment; nu am proceduri standard in afacerile lumesti.

Tu esti sigur de tine insa eu, nu- cand lumea vine la mine cum stiu ca sfatul meu este bun?

Observa starea in care te afli, de la ce nivel vorbesti- daca vorbesti din minte, poti fi gresit; daca vorbesti intelegand pe deplin situatia, detasat de obisnuintele tale mintale/judecati, sfatul tau poate fi adevarat. Este important sa fi constient ca nici tu si nici cel din fata ta nu sunteti doar trup. Constienta clara evita erori.

64. Complacerea in cotidian te tine pe loc

Intrebare: Sunt un contabil pensionat iar femeia mea asista social femei sarace. Fiul nostru pleaca in America si am venit sa-l conducem. Suntem Punjabis insa traim in Delhi. Avem un Guru de credinta Radha-Soami si pretuim mult compania inteleapta. Ne consideram foarte norocosi sa fim aici. Am intalnit multi sfinti si suntem bucurosi sa intalnim inca unul.

Maharaj: Ati fi intalnit voi multi pustinci si asceti insa un om pe deplin realizat, constient de divinitatea lui, este greu de gasit. Sfintii si yoghinii, prin eforturi si sacrificii imense, obtin multe puteri miraculoase si pot face mult bine ajutand oameni si inspirand credinta, insa asta nu-i face perfecti. Nu este o cale spre realitate ci mai degraba o imbogatire a falsului. Orice efort conduce la un alt efort; ce a fost ridicat, trebuie mentinut, ce a fost obtinut trebuie protejat impotriva deprecierii sau pierderii. Ceea ce poate fi pierdut nu este al tau si ce nu este al tau, la ce iti foloseste?! In lumea mea nimic nu este fortat, totul se intampla de la sine. Tot ce percepeti este in timp si spatiu, limitat si temporar. Cel care gusta viata este de asemenea limitat si temporar. Pe mine nu ma preocupa ce sau cine exista; eu sunt ambele si niciuna- eu sunt dincolo de ele. Persoana care dupa multa truda si-a implinit ambitiile si performeaza la un nivel superior, bazat pe experienta vasta, este plina de sine, constienta de valoarea ei. Din pozitia asta judeca oamenii grupandu-i ierarhic pe baza realizarilor lor, de la cel mai de jos, bun de nimic la cel mai realizat. Mie toti imi sunt egali. Diferenta in aparenta si expresie exista insa nu are nici o importanta; la fel cum forma ornamentului de aur nu afecteaza aurul, asa si esenta omului este neafectata. Unde impresia asta de egalitate lipseste, inseamna ca realitatea ramane o himera. Simpla cunoastere nu este suficienta- trebuie cunoscut cel ce cunoaste. Panditii²⁶⁸ si yoghinii pot cunoaste multe lucruri insa la ce bun cand sinele ramane necunoscut?! Cu siguranta, cunoasterea va fi prost folosita; fara a cunoaste cunoscatorul, nu poate exista liniste.

Cum se poate cunoaste cunoscatorul?

It pot spune doar ce stiu din experienta mea. Cand l-am cunoscut pe invatatorul meu, mi-a spus: <<tu nu esti cee ce te crezi a fi, afla ce esti cu adevarat urmarind sentimentul ‘eu sunt’>>. L-am ascultat fiindca l-am crezut si am facut ce mi-a zis; tot timpul liber avut l-am petrecut privindu-ma in tacere- ce diferenta a facut, si ce repede- mi-au trebuit doar trei ani sa imi cunosc adevarata natura. Invatatorul a murit la scurt timp dupa ce l-am intalnit insa nu a contat; mi-am amintit ce mi-a spus si am perseverat. Rodul e aici, cu mine.

Ce anume este rodul acela?

Ma cunosc cu adevarat- nici trup si nici minte, si nici facultati mintale. Sunt dincolo de ele.

Esti atunci nimic?

Hai, nu fi asa... desigur ca sunt, chiar foarte tangibil insa nu ce ma crezi tu ca sunt. Asta iti spune totul.

Nu imi spune nimic!

Pentru ca nu poate fi spus. Trebuie sa iti castigi experienta. Te-ai obisnuit sa intelegi lucrurile doar fizic si mintal si astfel nu poti concepe ca eu nu sunt un lucru, si nici tu nu esti. Nu suntem nici materie si nici energie, nici trup si nici minte. Cand ajungi sa te cunosti, atunci ma poti intelege usor. Credem atatea lucruri din auzite- in pamanturi indepartate si oameni ciudati, in rai si iad, in zei si supranatural, pentru ca asa ni s-a spus. La fel, am acceptat ce ni s-a spus despre noi insine, parinti, nume, pozitie sociala, obligatii, si asa mai departe, si nicicand nu ne-am deranjat sa verificam. Calea spre adevar se asterne prin distrugerea falsului, prin chestionarea credintelor tale inveterate. Dintre acestea, ideea ca esti trupul este esentiala caci cu el apare lumea si cu lumea Dumnezeu, care ar fi creatorul ei, si uite asa incepe- frica, religiile, rugaciuni pentru favoruri, sacrificii, tot felul de sisteme... toate pentru protectia omului copil, speriat din cale afara de monstrii, productie proprie. Intelege ca nu esti nascut si ca nu poti muri si cu frica dusa, toata suferinta ia sfarsit. Ce mintea inventeaza, mintea trebuie sa distruga²⁶⁹. Dar realul nu este inventat si nu poate fi distrus. Agata-te de aceea asupra careia mintea nu are putere. Ce iti spun nu este nici in trecut, nici in viitor si nici in viata zilnica care curge in acum. Este atemporal si astfel dincolo de minte (care nu poate opera afara din timp). Cuvintele guru-lui meu ‘tu esti eu insumi’ sunt cu mine etern. La inceput a trebuit sa imi tin mintea in ele insa acum a devenit natural si usor. Punctul in care mintea accepta cuvintele invatatorului si traieste in ele spontan, in fiecare detaliu al vietii zilnice, este pragul realizarii adevarului. Intr-un fel este mantuire prin credinta insa credinta trebuie sa fie intensa si de durata. Dar sa nu crezi ca este destul sa ai credinta; credinta trebuie exprimata in actiune pentru a fi in adevar. Dintre toate mijloacele, este cea mai efectiva. Sunt insa invatatori care neaga credinta si se incred doar in ratiune; de fapt nu credinta este negata ci habotnicia. Credinta nu este oarba si pasiva²⁷⁰.

Ni se spune ca din toate formele de practica spirituala, cea a martorului simplu este mai eficace, cum se compara cu credinta?

A fi martor inseamna sa ai credinta- in tine insuti. Crezi ca nu esti ceea ce traiesti si privesti totul ca de la distanta; in a fi martor nu e nevoie de efort. Intelegi ca esti doar martor si intelegerea asta actioneaza. Nu ai nevoie de altceva, adu-ti numai aminte ca esti martor doar. Daca in starea asta te intrebi ‘cine sunt’, raspunsul vine deodata desi este fara cuvinte, tacut. Inceteaza sa fi obiect si devin-o subiect la ceea ce se intampla; apoi, odata intors inspre sine, vei gasi ca esti dincolo si de subiect, ca ambele exista in tine dar tu nu esti niciunul.

Vorbesti de minte, de observarea constientei dincolo de minte, si de suprem, care este dincolo de constienta. Vrei sa spui ca nici chiar constienta nu este reala?

La nivelul conceptual al dualitatii real-ireal, constienta este singura realitate insa supremul este dincolo de orice distinctie si nu i se poate aplica termenul ‘real’ caci in el totul este real, si de aceea, nu are nevoie sa fie etichetat asa. Este sursa realitatii, transformand in real orice atinge; nu poate fi inteles prin vorbe. Chiar si o experienta intima, cat ar fi de sublima, doar il marturiseste, nimic altceva.

Dar cine creaza lumea?

Mintea universala, creaza si distruge orice. Supremul imparte realitatea la orice apare in existenta. Sa-l numesti ‘dragoste universala’, este tot ce pot cuvintele sa exprime mai bine. La fel cum dragostea face totul real, minunat si de dorit.

De ce de dorit?

De ce nu?! De unde vine toata atractia irezistibila care face lucrurile creatiei sa se caute unele pe altele, care aduce oamenii impreuna, daca nu supremul? Nu evita dorinta, vezi doar ca sa curga in canalele potrivite. Fara dorinta esti mort insa cu dorinte mici, esti o fantoma.

Care este experienta ce poate fi asemanata cu cunoasterea supremului?

Pace si dragoste fara limite. Intelege ca orice este adevarat, nobil si frumos in univers, toate vin din tine, ca tu esti sursa a tot. Zei si zeite care conduc lumea pot fi fiinte glorioase insa sunt ca servitori

imbracati frumos, care doar reprezinta puterea si bogatia stapanului lor.

Cum se poate ajunge la starea suprema?

Renuntand toate celelalte dorinte. Cata vreme esti multumit cu superficialul, nu poti avea supremul. Ceea ce te multumeste, te trage inapoi. Pana nu realizezi insatisfactia cotidianului, tranzienta si limitatiile lui, colectandu-ti energiile intr-o dorinta unica si suprema, nu ai facut nici primul pas. Pe de alta parte, dorinta neabatuta pentru realitatea absoluta este prin ea insasi o chemare a supremului²⁷¹. Nimic, fizic ori mintal poate sa iti aduca libertatea. Esti liber odata ce intelegi ca tu esti cel care iti faci singur lantul care te leaga.

Cum poti gasi increderea intr-un guru?

Sa gasesti gurul si sa si crezi in el este noroc rar, nu se intampla adesea.

Este destinul care decide?

Numindu-l destin, explica mai nimic. Cand se intampla nu poti spune de ce si ca sa-ti ametesti ignoranta, o numesti karma, sau har divin, ori voia lui Dumnezeu.

Krishnamurti spune ca nu ai nevoie de guru.

Cineva trebuie sa iti spuna initial despre realitatea suprema si sa-ti arate calea spre ea. Krishnamurti insusi nu face altceva. Intr-un fel are dreptate caci cei mai multi asa numiti discipoli, nu au incredere in guru-l lor, nu se supun si in final il abandoneaza. Pentru astfel de oameni ar fi fost mai bine daca nu ar fi avut un guru si doar sa priveasca in ei insisi pentru indrumare. A gasi un guru in viata este o oportunitate mare si o mare responsabilitate; lucrurile astea nu trebuie luate cu usurinta. Voi oameni, credeti ca puteti sa va cumparati raiul pe care il imaginati ca guru vi-l poate da pentru un pret. Cautati o afacere buna, oferind putin si cerand mult- nu inselati pe nimeni decat pe voi insiva.

Guru-l tau ti-a spus ca esti realitatea si l-ai crezut, urmandu-i instructiunile. Ce ti-a dat increderea asta?

Sa zicem, am fost doar rezonabil. Ar fi fost prostesc sa nu il cred- ce interes avea sa ma insele?

Ai spus cuiva ca suntem la fel, egali; nu pot sa cred, asa ca ce folos am de afirmatia ta?

Necredinta ta nu conteaza; cuvintele mele isi vor face treaba; asta-i frumusetea companiei nobile.

Doar sezand langa tine este exercitiu spiritual?

Desigur, fluviul vietii curge; ceva apa este aici dar multa deja a ajuns in mare. Tu cunosti doar prezentul, eu vad dincolo de el, in ce esti si ce poti fi, pentru ca te vad cum ma vad pe mine. Dragostea nu alege.

Cum pot sa ma vad asa cum ma vezi tu?

Este de-ajuns daca nu te imaginezi fiind trup. Este ‘eu sunt corpul’, ideea dezastruoasa- te orbeste complet sa vezi natura ta adevarata. Chiar si pentru un moment nu gandi ca esti trup, nu-ti da nume si forma. Realitatea este in tacere si liniste.

Nu trebuie sa am ceva convingere ca nu sunt trupul- unde sa o gasesc²⁷²?

Poarta-te ca si cum ai fi convins si apare si increderea; la ce bun cuvintele?! O formula, model mintal nu te ajuta dar actiunea altruista, nepreocupata de trup si interesele lui te va duce la adevar.

De unde sa iau curajul sa actionez fara convingerea necesara?

Dragostea iti da curajul; cand intalnesti pe cineva admirabil, amabil, sublim, dragostea si admiratia te vor indemna sa actionezi cu noblete.

Nu oricine stie sa admire admirabilul; majoritatea oamenilor sunt insenzitivi.

Viata ii va face sa aprecieze. Greutatea experientei acumulate le va da ochi sa vada. Cand intalnesti un om de valoare, il vei crede si urma sfatul. Asta-i rolul celor realizati- sa dea exemplu de perfectiune ca sa fie urmat, admirat si iubit. Frumusetea caracterului si traiului este o contributie imensa bunului comun.

Nu trebuie sa suferim ca sa crestem?

Este de-ajuns sa sti ca exista suferinta, ca lumea sufera. Prin ele insele nici durerea si nici placerea nu te fac intelept, numai intelegerea. Odata ce ai inteles adevarul ca lumea este plina de suferinta, ca a fi nascut este o calamitate, vei gasi impulsul si energia sa treci peste ele. Placerea te adoarme, durerea te trezeste. Daca nu vrei sa suferi, nu dormi. Nu te poti cunoaste prin cat esti de fericit, fericirea este natura ta; trebuie sa infrunti ceea ce nu esti ca sa te cunosti cu adevarat.

65. O minte tacuta e tot ce-ti trebuie

Intrebare: Nu ma simt bine, ma simt slabit, ce-i de facut?

Maharaj: Cine nu-i bine, tu sau trupul?

Trupul, desigur.

Ieri te-ai simtit bine, ce s-a simtit bine?

Trupul.

Ai fost bucuros cand trupul era bine si esti trist acum ca nu-i. Cine este bucuros o zi si trist alta?

Mintea.

Si cine cunoaste mintea schimbatoare?

Mintea.

Mintea este cea care cunoaste; cine cunoaste mintea?

Nu mintea se cunoaste pe sine?

Mintea este discontinua, dispare in somn, lesin sau distractie. Trebuie sa fie ceva continuu sa inregisreze discontinuitatea.

Mintea isi aminteste, asta este continuitatea.

Memoria este mereu partiala, nesigura si perisabila. Nu explica puternicul sentiment de identitate ce imbiba constienta- sentimentul ‘eu sunt’. Gaseste ce este la radacina lui.

Desi privesc adanc, nu pot gasi decat mintea. Cuvintele ‘dincolo de minte’ nu-mi spun nimic.

Privind cu mintea, nu poti trece de ea. Ca sa treci trebuie sa privesti 'alaturi' de minte si continutul ei.

In ce directie sa privesc?

Toate directiile sunt in minte. Nu iti spun sa te uiti intr-o directie anume, doar evita sa bagi in seama ce se intampla in minte si adu-o la senzatia ‘eu sunt’, care nu este o directie ci negarea tuturor directiilor. In cele din urma chiar si ‘eu sunt’ va trebui sa plece caci nu ai nevoie sa afirmi ceea ce este evident. Aducand mintea in ‘eu sunt’ doar ajuta sa nu dea atentie la altceva²⁷³.

Si unde o sa ma duca asta?

Cand mintea este tinuta departe de preocuparile ei, devine linistita. Daca nu-i deranjezi tacerea si stai in ea, vei gasi ca este patrunsa de o lumina si o dragoste pe care nu ai cunoscut-o vreodata si acum o recunosti ca natura ta insasi. Odata ce ai avut experienta asta, nu vei mai fi acelasi. Mintea rebela poate sa-si intrerupa pacea si sa distruga viziunea insa va reveni daca efortul este sustinut pana intr-o zi cand toate legaturile sunt rupte, iluziile si atasamentele se termina si viata devine concentrata in prezent.²⁷⁴

Ce diferenta face asta?

Nu mai exista minte, doar dragoste in actiune.

Cum recunosc starea asta cand vine?

Frica nu mai exista.

Inconjurat de o lume plina de mister si pericole, cum pot ramane fara teama?

Micul tau trup este plin de mistere si pericole si totusi, nu ti-e teama de el pentru ca il iei drept al tau. Ce nu sti este ca intregul univers este trupul tau si nu ai de ce sa te temi de el. Poti spune ca ai doua trupuri- personal si universal. Personalul vine si pleaca, universalul este mereu cu tine. Intreaga creatie este trupul tau universal insa tu esti asa de orbit de ce este personal ca nu vezi universalul. Orbirea nu se termina singura, trebuie terminata cu mestesug si cu intentie. Cand toate iluziile sunt intelese si abandonate, devi starea libera de eroare, perfecta, in care toate distinctiile intre personal si universal inceteaza.

Sunt o persoana si de aceea, limitat in spatiu si timp. Ocup putin spatiu si durez doar cateva momente. Nici nu pot concepe a fi etern si a-toate-patrunzator.

Abstractie facand de astea, existi! Coborand adanc in tine, cautand adevarata ta fiinta, vei descoperi ca doar trupul este mic si doar memoria scurta, in timp ce vastul ocean al vietii este al tau.

Cuvintele ‘eu’ si ‘universal’ sunt contradictorii- unul exclude pe celalalt.

Nu, caci sensul identitatii patrunde universalul. Cauta si vei descoperi persoana universala care esti, si infinit mai mult. Oricum, incepe prin a-ti da seama ca lumea este in tine, nu tu in ea.

Cum se poate asta; sunt doar parte a lumii si intregul nu poate fi continut in parte, exceptand ca reflectie.

Ce spui este asa; trupul personal este parte in care intregul este bine reflectat. Insa tu ai si un trup universal. Nu poti sa spui ca nu il cunosti pentru ca il vezi si experimentezi tot timpul doar ca ii spui ‘lume’ si ti-e teama de ea.

Simt ca imi cunosc trupul asta nesemnificativ, in timp ce pe celalalt il stiu doar din descrierea stiintei.

Trupul tau nesemnificativ este plin de minuni pe care nu le cunosti. Stiinta iti este ghid aici; ambele

anatomie si astrologie te descriu.

Chiar de as accepta doctrina ta de trup universal ca o teorie de lucru, cum o testez si cu ce folos?

Cunoscandu-te ca locuitor in ambele trupuri, nu pierzi nimic. Vei fi interesat de univers, de fiecare fiinta vie pe care o vei iubi si ajuta cu dragoste si intelepciune. Nu vei avea conflicte de interes cu altii, nici exploatare. Tot ce faci va fi beneficial, fiecare miscare o binecuvantare.

Suna tentant insa cum sa-mi realizez fiinta universala?

Sunt doua cai- da-ti mintea si inima descoperirii sinelui, sau accepta cuvintele mele ca adevarate si poarta- te corespunzator²⁷⁵. Cu alte cuvinte, ori devi complet preocupat de sine, ori complet nepreocupat. Cuvantul cheie este ‘complet’- trebuie sa fi in extreme ca sa cunosti supremul.

Cum pot aspira la asa inaltimi, nesemnificativ si limitat cum sunt?

Priveste-te ca fiind oceanul de constienta in care totul se intampla, asta nu-i dificil. Fi atent, observa-te si vei vedea ca nu exista eveniment in afara constientei tale.

Lumea este plina de evenimente care nu apar in constienta mea.

Chiar si trupul tau este plin de astfel de evenimente dar asta nu te opreste sa pretinzi proprietate asupra trupului. Cunosti lumea exact cum iti cunosti trupul tau, prin simturi. Doar mintea ta a separat lumea dinafara de cea dinauntru prin suprafata pielii, punandu-le in opozitie. Asta a determinat frica, ura si mizeria vietii.

Ce nu pot pricepe este cum pot merge dincolo de constienta. Inteleg cuvintele insa nu pot sa vizualizez actiunea. Tu insuti spui ca tot ce se poate experimenta este doar in constienta.

Ai dreptate, nu exista experienta in afara constientei dar exista cea a fiintarii, care este dincolo de

constienta/constient, fara ca asta sa insemne inconstienta. Unii ii spun supra-constienta ori constienta pura²⁷⁶/suprema; este constienta pura, libera de legatura subiect-obiect.

Am studiat teozofia si nu gasesc nimic familiar in ce spui. Admit ca teozofia se ocupa doar de manifestat. Descrie universul si locuitorii lui in detaliu. Admite numeroase nivele ale materiei si ale experientelor legate de ea dar doar atat. Ce tu spui este dincolo de orice experienta; daca asa, ce rost are sa discutam?

Constienta este intermitenta²⁷⁷, plina de pauze insa identitatea este continuua- cui am putea-o atribui daca nu la ceva dincolo de constienta?!

Daca sunt dincolo de minte, cum m-as putea schimba?

Cine iti cere sa schimbi ceva? Mintea se schimba tot timpul- priveste-o detasat, asta e deajuns sa o

calmeze. Cand este tacuta, poti trece de ea. Nu o tine ocupata tot timpul, las-o in pace si doar fi!

Daca ii dai pace se va linisti si isi va recupera puritatea si puterea. Gandirea constanta o degradeaza²⁷⁸.

Daca fiinta mea adevarata este mereu prezenta, cum se face ca eu nu o observ?

Pentru ca este foarte subtila si mintea este grosiera, plina de ganduri si senzatii grosiere. Calmeaz-o si purific-o si te vei cunoaste asa cum esti.

Am nevoie de minte ca sa ma cunosc?

Tu esti dincolo de minte insa cunosti prin ea. Este evident ca adancimea si caracterul cunoasterii depinde de instrumentul folosit. Imbunatateste-ti instrumentul si cunoasterea se imbunatateste²⁷⁹.

Ca sa cunosc perfect, am nevoie de o minte perfecta.

O minte imblanzita este tot ce-ti trebuie. Tot restul se va intampla cum trebuie cand mintea este supusa si se linisteste. La fel cum soarele la rasarit face lumea activa, asa si soarele constientei de sine schimba mintea. In lumina calma si omniprezenta a constientei de sine, se nasc energii interne ce produc miracole, fara nici un efort din partea ta.

Vrei sa spui ca munca cea mai importanta se face nemuncind?

Exact asa! Intelege ca esti destinat sa te iluminezi; coopereaza cu destinul, nu i te impotrivii, nu il impiedica, lasa-l sa se implineasca. Fa-o dand atentie obstacolelor create de mintea nebuna.

66. Tot efortul de a gasi fericirea duce la mizerie

Intrebare: Am venit din Anglia si-s in drum spre Madras unde am sa-mi intalnesc tatal; de acolo calatorim impreuna spre Londra. Sunt pe cale sa studiez psihologia insa nu stiu ce voi face cand imi obtin diploma- psihologie industriala ori terapeutica. Taica-meu este doctor, s-ar putea sa-i urmez meseria. Insa interesele mele nu se opresc aici. Sunt anumite intrebari care nu se schimba in timp. Inteleg ca tu ai putea avea ceva raspunsuri, de aia sunt aici.

Maharaj: Ma intreb daca sunt omul potrivit intrebarilor tale. Stiu putin despre oameni si lucruri. Stiu doar ce sunt, si asta si tu sti deja; suntem egali din perspectiva asta.

Desigur ca stiu ca sunt insa nu stiu ce inseamna.

Ce te crezi; spunand ‘eu sunt’, nu este ce crezi ca esti; sa sti ca esti este natural, sa sti ce esti este rezultatul unei investigatii adanci²⁸⁰. Trebuie sa explorezi intregul camp al constientei si sa treci dincolo de el. Pentru asta ai nevoie de invatatorul potrivit si sa-ti creezi conditiile necesare descoperirii. In general sunt doua cai- externa si interna. Ori traiesti cu cineva care cunoaste adevarul si te supui in intregime directiilor si influentei lui modelatoare, ori cauti indrumare interna, urmand lumina interioara, oriunde te-ar duce. In ambele cazuri, trebuie sa renunti la dorintele si temerile tale. Inveti prin proximitate sau prin investigatie, calea pasiva ori activa. Ori te lasi dus de curentul vietii si dragostei reprezentat de invatator, ori te dedici singur cautarii, ghidat de steaua interioara. In ambele cazuri trebuie sa fi sincer. Cei care gasesc pe cineva sa iubeasca si crede sunt rari. Majoritatea sunt nevoiti sa mearga pe calea ingusta a inteligentei si intelegerii, a discriminarii si detasari, deschisa tuturor²⁸¹.

Sunt norocos sa fi ajuns aici- maine plec, intalnirea asta imi poate afecta viata.

Da, odata ce spui ‘vreau sa gasesc adevarul’, viata ta va fi afectata adanc. Toate obisnuintele tale mintale si fizice, emotionale si sentimentale, dorinte si temeri, planuri si decizii se vor tranforma radical.

Daca am hotarat ca vreau sa gasesc realitatea, ce urmeaza?

Depinde de temperamentul tau. Daca esti sincer, orice alegi te duce la tinta. Sinceritatea este decisiva.

Care este sursa sinceritatii?

Instinctul locului care face pasarea sa se intoarca la cuib si pestele la paraul unde s-a nascut. Samanta se intoarce in pamant cand fructul este copt. Maturizarea este totul.

Si ce ma va maturiza; am nevoie de experienta?

Deja ai toata experienta de care ai nevoie, altfel nu ai fi aici. Nu iti trebuie mai multa, mai degraba ai nevoie sa treci peste experiente. Orice efort vei face, prin orice metoda, doar va genera mai multa experienta insa nu te va duce dincolo de ea. Nici cititul nu te ajuta- iti imbogateste mintea insa persoana care esti nu se schimba. Daca astepti beneficii materiale, mintale ori spirituale din cautarea ta, esti pe drum gresit. Adevarul nu ofera avantaje, statut sau puteri asupra altora. Tot ce poti spera este eliberarea de minciuna.

Cum sa nu-ti dea adevarul putere sa ajuti pe altii?

Asta-i doar imaginatie, chiar daca-i nobila. In adevar nu ajuti pe nimeni pentru ca nu exista altii. Imparti oamenii in nobili si mocofani, ii separi, evaluezi, judeci si condamni; in numele adevarului, il distrugi. Dorinta ta insasi de a defini adevarul il neaga pentru ca nu il poti prinde in cuvinte. Adevarul poate fi exprimat doar prin negarea falsului; prin actiune. Pentru asta trebuie sa vezi falsul ca fals si sa-l respingi. Renuntarea la fals da energie si libertate, deschizand calea spre perfectiune.

Cand stiu ca am descoperit adevarul?

Cand ideea ‘asta este/nu este adevarat’ nu apare. Adevarul se impune doar prin respingerea falsului vazut ca fals. Nu poti gasi adevarul cu o minte oarba la fals. Trebuie curatata complet pentru ca adevarul sa fie vazut.

Dar ce este falsul?

Ce nu are fiinta este fals.

Ce spui?! Falsul este evident, cum sa-l respingi daca nu exista?

Cee ce se contrazice, nu are fiinta, ori fiinteaza doar temporar, care e acelasi lucru caci ce are inceput si un sfarsit, nu are mijloc; e gol. Are doar nume si forma, date de minte, dar nu substanta ori esenta.

Daca tot ce trece nu are fiinta inseamna ca universul nu are fiinta.

Cine sta sa-l nege? Desigur ca universul nu are fiinta.

Ce are atunci fiinta?

Cel independent, care nu rasare cu aparitia universului si nu apune cu apusul lui, care nu are nevoie de dovezi si care imparte realitate la tot ce atinge. Este natura falsului sa apara real o vreme. Poti spune ca adevarul este tatal falsului insa falsul este limitat in timp si spatiu si produs de circumstante.

Cum ma scap de fals si ma stabilizez in real?

Pentru ce?

Pai ca sa traiesc mai bine, satisfacut, integrat si fericit.

Parerile date de minte sunt false pentru ca sunt relative si limitate. Realul este de neconceput si nu poate fi inhamat la un scop. Trebuie vrut pentru el insusi.

Cum pot ravni ceva de neconceput?

Ce altceva merita ravnit? Adevarat, realul nu poate fi ravnit cum ravnesti un lucru insa poti vedea irealul ca atare si sa-l dai la gunoi; este debarasarea de fals care deschide calea la adevar²⁸².

Inteleg, dar cum o faci practic in viata zilnica?

Egoismul si preocuparea egoista sunt punctele focale ale falsului. Viata ta zilnica vibreaza intre dorinta si frica. Urmareste-o cu atentie si vezi cum mintea ia forme si nume fara numar, ca un rau curgand intre bolovani. Urmareste-i fiecare actiune ducand la motive egoiste, privindu-le pana se dizolva.

Ca sa traiesti ai nevoie sa-ti castigi painea.

Pentru tine nu ai nevoie dar poate pentru o femeie si un copil. Ai putea fi nevoit sa lucrezi pentru altii; chiar sa te sacrifici pentru a-i tine in viata. De indata ce vezi o tendinta egoista, abandoneaz-o si nu vei fi nevoit sa cauti adevarul; adevarul de va gasi pe tine.

Exista un minimum de nevoi.

Nu ti-au fost acoperite de cand ai fost nascut?! Renunta tirania egoismulu, fi ce esti- inteligenta in actiune.

Insa trebuie sa supravietuiesti!

Nu poti sa nu supravietuiesti; adevaratul ‘eu’ este dincolo de viata si moarte. Trupul supravietuieste atata vreme cat este nevoie de el; nu este important sa traiesti mult. O viata plina e mai buna ca una lunga.

Cine e acela care decide ce este o viata plina²⁸³; nu depinde de cultura din care ma trag?

Daca cauti realitatea, trebuie sa renunti la ideea de cultura, de moduri de gandire si simtire. Chiar si ideea de a fi barbat sau femeie, chiar om, trebuiesc abandonate. Oceanul vietii contine totuli, nu doar pe oameni. Deci, inainte de toate, abandoneaza obiceiul de a te identifica pe tine cu ceva, cineva, cu asta sau aia. Abandoneaza interesul egoist, grija de bunastarea ta, materiala ori spirituala, fiecare dorinta- grosiera sau subtila, inceteaza sa te gandesti la realizari de orice fel. Esti complet aici si acum, liber de nevoi. Asta nu inseamna sa fi idiot, nechibzuit sau indiferent; numai anxietatea de fundal trebuie abandonata. Ai nevoie de ceva mancare, haine si un adapost pentru tine si ai tai insa asta nu este o problema atata vreme cat lacomia nu este luata drept necesitate. Traieste aliniat la fapte asa cum sunt si nu cum ti le imaginezi.²⁸⁴

Pai ce sunt daca nu om?

Ceea ce te face sa crezi ca esti om, nu este omul ci doar un punct in constienta, un nimic constient. Tot ce poti spune despre tine este ‘eu sunt'; tu esti pacea fiintarii constiente. Cand intelegi asta, cautarea se termina. Ajungi aici cand vezi ca tot ce crezi despre tine este doar imaginatie si ramai detasat in constienta pura, cunoscand imaginarul ca imaginar, irealul ca ireal. Nu este dificil, trebuie determinare doar- este atasamentul de fals care creaza dificultatea. Cand pricepi ca falsul are nevoie de timp si ca ce cere timp este fals, esti pe calea adevarului, etern, mereu ‘acum’. Eternitatea in timp este doar repetitie, miscare mecanica de ceas curgand din trecut in viitor, fara sfarsit, intr-o perpetuitate goala. Trecutul si viitorul sunt doar idei mintale; este realitatea care face eternul prezent asa de viu. Daca ai nevoie de timp sa realizezi ceva, este categoric fals. Realul este intotdeauna cu tine- nu trebuie sa astepti sa fi ceea ce esti si nici nu lasa mintea sa plece in cautare. Cand ai nevoie de ceva, intreaba-te- chiar am nevoie de asta? Daca nu, da-i drumul dorintei sa plece.

Poate nu am nevoie de un lucru dar daca ma face fericit, de ce sa nu il inhat?

Nimic nu te poate face mai fericit decat cat esti deja. Orice cautare a fericirii este mizerie ducand la mai multa mizerie. Singura fercirie care merita numele asta este cea naturala, a constientei de a fi.

Nu am nevoie de experienta mai multa inainte sa ating culmi asa de inalte de constienta?

Experienta doar lasa urme in memorie si adauga la povara deja destul de grea. Nu ai nevoie de mai multa experienta; cele trecute sunt suficiente. Daca crezi ca ai nevoie de mai multa, priveste in inima celor din jur si vei gasi o varietate de experiente pe care nu vei fi in stare sa le gusti singur in o mie de ani. Invata din amaraciunea altora scutindu-te pe tine de ea. Nu de experienta ai nevoie ci de eliberearea de experienta.

Nu treci tu insuti prin experiente?

Evenimente se intampla in jurul meu dar nu iau parte in ele. Ele devin experiente doar daca sunt implicat emotional. Sunt intr-o stare completa, care nu are nevoie de imbunatatiri; la ce bun experienta?!

Omul are nevoie de cunostinta, de educatie.

Ca sa te descurci in lume ai nevoie de cunoasterea lucrurilor; cu oamenii ai nevoie de intelegere, simpatie. Cu tine insuti, nu ai nevoie de nimic- fi ce esti: fiintare constienta; nu te abate de la ea.

Educatia universitara este foarte folositoare.

Fara indoiala, te ajuta sa-ti castigi painea insa nu te invata sa traiesti. Tu esti student la psihologie, te poate ajuta in anumite situatii insa poti trai in psihologie? Viata isi merita numele doar cand reflecta realitatea; nici o universitate nu te invata cum sa traiesti asa incat cand timpul de a muri vine, sa poti spune- am trait bine, nu mai am nevoie sa traiesc din nou (cei mai multi oameni mor dorind sa traiasca). Atatea greseli facute, si atata ramas de facut. Cei mai multi oameni vegeteaza, nu traiesc; doar aduna experiente si isi imbogatesc memoria²⁸⁵ insa experienta este negarea realitatii, care nu este nici senzoriala si nici conceptuala, nici a trupului si nici a mintii, desii le include si transcende pe ambele.

Dar experienta este foarte utila, prin ea inveti sa nu te atingi de flacara.

Ti-am spus deja ca a cunoaste este folositor in viata lumeasca insa nu te invata cum sa tratezi oamenii si pe tine insuti, cum sa traiesti. Nu vorbesc despre cum sa conduci o masina sau sa faci bani. Pentru astea ai nevoie de experienta insa pentru a fi o lumina in sine, cunostinta materiala nu te va ajuta. Ai nevoie de ceva mai intim si mai adanc decat informatie mediata, ca sa fi tu insuti in adevaratul sens al cuvantului. Viata ta externa nu are importanta- poti fi paznic de noapte si sa fi fericit- ce esti inauntru conteaza. Pacea si bucuria interioara ti le castigi cu mai mare truda decat aceea de a face bani. Nici o universitate nu te invata sa fi tu insuti. Singura cale sa inveti este practicand existenta; fi tu insuti in fiecare moment, renunta la ce nu esti si mergi si mai adanc. La fel cum un om sapand un put, da laoparte tot ce nu este apa pana ajunge la panza de apa, asa si tu trebuie sa pui deoparte ce nu este al tau, pana cand vezi ca nu ramai cu nimic ca sa poti sa-l oferi cuiva. Vei gasi ca nu ramane nimic de care mintea se poate agata, nici macar ideea ca esti om. Doar esti, existi- constienta coexistand cu timpul si spatiul, si dincolo de ele, cauza ultima a tot, ea insasi necauzata. Daca ma intrebi ‘cine esti’ iti raspund ‘nimic specific, insa sunt/exist’.

Daca nu esti ceva in particular, atunci esti universal.

Ce inseamna universal, nu ca si concept ci ca mod de viata? A nu separa si opune, a intelege si iubi ceea ce te atinge, este a fi universal. Sa fi in stare sa spui onest- eu sunt lumea, lumea sunt eu, sunt acasa in lume, lumea este a mea²⁸⁶. Fiecare existenta este a mea, fiecare constienta, a mea, fiecare tristete si bucurie, ale mele- asta este viata universala. Insa fiinta mea reala, la fel ca a ta, este dincolo de univers si de aceea dincolo de categoriile de universal sau particular. Este ce este, independenta si integrata.

Mi-e greu sa inteleg.

Acorda-ti timp si mediteaza pe lucrurile astea. Vechile circumvolutiuni trebuiesc netezite in creier, formand altele noi, vazandu-te ca martor tacut, imobil, dincolo si in spatele celor mobile, care se intampla.

Inseamna asta ca trebuie sa renunt la ideea de viata activa?

Deloc, mariajul, copiii, facutul de bani si sustinerea familiei, toate se intampla natural, caci destinul trebuie sa se implineasca. Vei trece prin toate fara rezistenta, infruntand problemele cum vin, atent si precis, atat in lucruri mici cat si mari. Atitudinea generala va fi de afectiune detasata, bunavointa fara margini, fara asteptari de recunostinta, o daruire constanta fara cerinte. In mariaj nu esti nici sot si nici sotie, esti dragostea intre cei doi. Esti claritatea si bunatatea care face totul ordonat si fericit. Iti poate parea vag insa daca gandesti un pic, vei afla ca misticul este cel mai practic caci isi face viata fericita in mod creativ. Constienta se ridica la noi dimensiuni de unde vezi totul mai clar si mai intens. Intelegi ca persoana care s-a nascut si va muri este falsa, fiind temporara. Nu esti nici senzualul, nici emotionalul ori intelectualul, cuprins de dorinte si temeri. Gaseste-ti fiinta reala; ‘ce sunt eu?’ este intrebarea fundamentala a filozofiei si psihologiei.

67. Experienta nu este realitate

Maharaj: Cel ce cauta adevarul este in cautare de sine. Curand descopera ca nu poate fi trupul. Cand devine pe deplin convins de asta asa incat nu mai simte, gandeste si actioneaza in numele trupului, descopera cu usurinta ca este fiintare universala, ca in el si prin el intregul univers este real, constient si activ. Asta este esenta problemei. Ori esti trup si astfel sclavul circumstantelor, ori constienta universala. Si totusi, constienta, individuala ori universala nu este adevaratul eu; eu nu sunt in ea, nu este a mea si nu este ‘eu’ in ea. Eu sunt dincolo- nu-i usor de explicat cum nu poti fi nici constient si nici inconstient. Nu pot spune ca sunt Dumnezeu sau ca sunt in Dumnezeu; Dumnezeu este lumina universala si dragoste- eu sunt dincolo chiar si de universal.²⁸⁷

Intrebare: In cazul asta esti fara nume si forma; ce fel de fiinta esti atunci?

Sunt ce sunt, nici forma dar nici fara forma, nici constient si nici inconstient. Nu intru in nici o categorie.

Adoptezi pozitia negarii atunci?

Nu ma poti identifica prin simpla negare; sunt totul si in acelasi timp nimic. Nici amandoua si nici vreuna. Definitiile astea se aplica stapanului universului, nu mie.

Intentionezi sa spui ca esti nimic?

O, nu, sunt complet si perfect. Sunt fiintarea fiintei, cunoasterea cunoasterii, plinatatea pacii, nu ma poti reduce la vid.

Daca esti dincolo de cuvinte, despre ce putem vorbi? Vorbind metafizic, ce spui e corect, fara contradictii insa nu imi ofera nimic mie, este complet dincolo de nevoile mele urgente. Iti cer paine si tu imi dai bijuterii. Sunt frumoase fara indoiala insa mie mi-e foame.

Nu-i asa, iti ofer exact de ce ai nevoie- trezirea la realitate. Nu ti-e foame si nu ai nevoie de paine. Ai nevoie de incetare, cedare, indreptare. Ce crezi ca ai nevoie nu este ce ai nevoie- eu stiu ce-ti trebuie, tu nu. Ai nevoie sa te intorci la starea ta naturala, orice altceva crezi tu este doar iluzie si obstacol. Crede-ma, nu ai nevoie decat sa fi ce esti. Iti imaginezi ca iti cresti valoarea prin achizitii- asta este ca si cand aurul si-ar imagina ca se va imbunatatii daca primeste ceva cupru. Eliminare si purificare, renuntare la tot ce este strain naturii tale, este destul; tot restul este vanitate.

Usor de spus, greu de facut. Un om vine la tine cu durere de burta si tu il sfatuiesti sa-si goleasca stomacul. Desigur, fara minte nu sunt probleme insa mintea este dureros de tangibila.

Este mintea care iti spune ca exista, nu te lasa dus de nas. Toate argumentele despre minte sunt produse de mintea insasi, pentru protectia ei, pentru continuitate si expansiune. Este refuzul categoric de a baga in seama contorsiunile si convulsiile mintii, care te duce dincolo de ea.

Dom’le, eu sunt un umil truditor in timp ce dumneata esti realitatea suprema insasi. Am venit la tine sa ma luminezi; ce poti sa-mi oferi?

Asculta ce iti spun, gandeste la asta tot timpul abandonand orice gand, nu numai al lumii dar al sinelui tau de asemenea. Ramai dincolo de ganduri in constienta tacuta a fiintarii tale. Nu exista progres caci pentru ce ai venit este deja in tine, asteptandu-te.

Deci sa ma opresc din gandit si sa raman constant in ideea ‘eu sunt’?

Da, si respinge orice fel de ganduri iti apar chiar si in conectie cu ‘eu sunt’, goleste-le de insemnatate, nu le da atentie.

Am intalnit multi tineri venind din vest si gasesc o diferenta fundamentala comparandu-i cu indienii- difera in psihic. Concepte ca realitate, sinele, minte pura, constienta universala sunt usor intelese de Indian- suna familiar si dulce. Occidentalii doar le resping, mintea lor neraspunzand la ele; ei doar concretizeaza si asteapta sa obtina vreun folos imediat pentru ceea ce ei valoareaza personal- sanatate, binestare, prosperitate, iar cateodata si social- o societate mai buna, mai prospera pentru toti. Toate sunt conectate cu treburi lumesti, personale si sociale. Alta dificultate este ca occidentalul valoreaza experienta deasupra de orice- mancare, bautura, femei, arta si calatorie si in acelasi mod trateaza si yoga, realizarea adevarului, eliberarea/iluminarea. Pentru ei toate sunt doar o noua experienta de avut pentru un pret. Isi imagineaza ca astfel de experiente pot fi cumparate si sunt gata sa negocieze costul. Cand un guru cere prea mult in sensul timpului si efortului, se duc la altul care ofera plata in rate, in aparenta profitabil insa in detaliu, legate de conditii de neindeplinit. Este vechea poveste de a nu te gandi la maimuta gri cand ai de luat medicamentul. In cazul asta este a nu te gandi la lume, abandoneaza egoismul, distruge orice dorinta, fi perfect neatasat, etc. Desigur, se triseaza grosier la toate nivelele si rezultatul este nul. Unii guru, din disperare, abandoneaza disciplina, nu impun conditii, sfatuiesc naturalete fara efort, traiul pasiv, fara cerinte de ‘fa’ sau ‘nu fa’. Si sunt atatia discipoli care sund disgustati de ei insisi din cauza experientelor trecute; daca nu sunt disgustati, sunt plictisiti. Vor altceva, le-a ajuns cunostinta de sine.

Lasa-i sa nu gandeasca la sine daca nu le place; lasa-i sa ramana cu un invatator, sa-l urmareasca, sa se gandeasca la el. Cand vor gusta din noua experienta, de care poate au avut parte doar in copilarie, atentia si interesul vor apare, urmata de disciplina cautarii.

Oamenii astia sunt foarte suspiciosi si critici, nici nu pot fi altfel dupa atatea incercari si dezamagiri. Pe deoparte doresc experienta, pe de alta se indoiesc; cum sa-i ajuti, Dumnezeu ii stie...

Intelegerea si dragostea ii va ajuta.

Cand au o experienta spirituala, apare o noua dificultate- se plang ca nu dureaza, ca vine si pleaca la intamplare. Dand de gustul acadelei, vor sa o suga tot timpul.

Experienta, cat de sublima, nu este reala. Prin natura ei vine si pleaca; realizarea adevarului nu este o achizitie ci tine de natura intelegerii. Odata acolo, nu se poate pierde. Pe de alta parte constienta este schimbatoare, curgatoare, schimbandu-se de la un moment la altul. Nu te agata de constienta si continutul ei caci inceteaza- incercand sa perpetuezi o scanteie de fericire, distruge ce doresti sa pastrezi. Ce vine, trebuie sa plece. Permanentul este dincolo de venit si plecat. Mergi la radacina experientei, la sentimentul existentei. Dincolo de viata si moarte este imensitatea realitatii. Incearca!

Ca sa incerci ai nevoie de credinta.

Inainte de toate ai nevoie de dorinta. Cand dorinta este puternica, vointa de a incerca va veni. Nu ai nevoie de garantia succesului cand dorinta este puternica, esti gata sa risti.

Dorinta puternica, credinta puternica- acelasi lucru. Oamenii astia nu au incredere in parintii lor sau in societate, nici chiar in ei insisi. Tot ce ating devine scrum. Da-le o experienta originala, indubitabila, dincolo de logica mintii si te vor urma la capatul pamantului.

Dar asta si fac, fara odihna le atrag atentia asupra unui factor de necontestat- acela al fiintarii. A fi nu necesita dovezi, dovedind totul in schimb. Daca s-ar adanci in faptul fiintarii, descoperind nemarginirea si gloria careia ‘eu sunt’ ii este poarta²⁸⁸, trecand prin ea de partea cealalta, viata lor ar fi plina de lumina si pace. Crede-ma, efortul cerut este nimic in comparatie cu ceea ce sta se fie descoperit.

Ce spui este asa, dar oamenii astia nu au nici incredere si nici rabdare, obosesc chiar si dupa un mic efort. Este trist sa-i vezi pipaind in jur orbeste nefiind in stare sa se tina de o mana ajutatoare. Fundamental sunt oameni buni insa derutati. Le spun- nu poti avea adevarul dupa cum il concepi, trebuie sa accepti conditiile lui, la care imi raspund: unii vor accepta conditiile, altii nu. Acceptarea sau rejectia sunt superficiale si accidentale; realitatea este in toti. Trebuie sa existe o cale pentru toti, fara conditii atasate.

Exista o asa cale, deschisa tuturor, la fiecare nivel, in fiecare situatie a vietii- toti sunt constienti de sine. Adancirea si expansiunea constientei de sine este calea regala; numeste-o trezvie, sau atentie, ori contemplatie a firii- este accesibila oricui. Nimeni nu e nepregatit si nimeni nu poate esua cu ea.

Insa, desigur, trebuie sa fi mereu alert. Trezvia trebuie sa includa mintea; a fi martor constituie a fi constient de miscarile constientei.

68. Cauta sursa constientei

Intrebare: Vorbeam recent despre perspectiva mintii occidentale si dificultatea acceptarii disciplinii morale si intelectuale ale invataturii Vedanta. Unul dintre obstacole este preocuparea tanarului occidental cu conditia dezastruoasa a lumii si urgenta repararii ei. Nu au rabdare cu oameni ca tine care predica luarea aminte la sine pentru imbunatatirea lumii spunand ca nu este nici posibil si nici necesar. Umanitatea este gata de schimbari sociale, economice si politice. Un guvern al lumii, politie globala, planificare si abolitia tuturor barierelor fizice si ideologice, sunt suficiente; transformarea personala este inutila. Fara indoiala, omul modeleaza societatea insa societatea modeleaza si ea omul. In societati umane, oamenii vor fi umani; in afara de asta, stiinta are multe raspunsuri la intrebari care inainte tineau de domeniul religios.

Maharaj: Fara indoiala, efortul de a imbunatatii lumea este laudabil. Facut fara egoism, clarifica mintea si purifica inima. Insa curand omul va intelege ca se lupta cu un miraj. Imbunatatiri locale si temporare sunt intotdeauna posibile; demonstrate de realizarile obtinute in trecut sub influenta unui invatator ori rege intelept, insa inevitabil vin la un sfarsit, lasand umanitatea intr-un nou ciclu de mizerie. Este natura manifestarii ca binele si raul sa urmeze unul altuia in masuri egale. Adevaratul refugiu este doar in nemanifestare.

Sugerezi cumva evadarea?

Dimpotriva, singura cale de reinnoire este prin distrugere. Trebuie sa topesti bijuteria veche inainte sa modelezi una noua din acelasi aur. Numai cei care au iesit din lume o pot schimba²⁸⁹. Cei cativa a caror impact dainuie in timp erau toti cunoscatori ai realitatii. Cand ajungi ca ei poti imbunatatii lumea.

Nu raurile si muntii sunt ce dorim sa ajutam, ci oamenii.

Nu lumea are ceva bai ci oamenii sunt care o fac rea. Cere-le sa se poarte cum trebuie.

Frica si dorinta ii fac sa fie asa.

Exact- atata vreme cat purtarea omului este dominata de frica si dorinta, nu este multa speranta. Ca sa intelegi cum sa fi efectiv cu oamenii, trebuie sa fi liber de dorinta si frica tu insuti²⁹⁰.

Anumite dorinte si temeri bazice (legate de lucruri ca hrana, sex, moarte) sunt inevitabile.

Aste sunt nevoi si ca nevoi pot fi satisfacute usor.

Chiar si moartea este o nevoie?

Dupa o viata lunga si plina simti nevoia mortii; doar cand sunt gresit intelese, dorinta si teama sunt destructive. Doreste ce-i drept si teme-te de ce-i nedrept; haosul rezulta cand o faci pe dos.

Ce-i drept si ce nu?

Ceea ce cauzeaza suferinta este gresit, ce o usureaza este drept, relativ vorbind. Ce te aduce inapoi la realitate este drept iar ce o obstructioneaza este gresit.²⁹¹

Cand vorbesc despre a ajuta umanitatea, ma refer la lupta impotriva dezordinei si suferintei.

Tu vorbesti numai de ajutor; ai ajutat vreodata cu adevarat, un singur om? L-ai dus dincolo de nevoia de ajutor repetat? Cel putin ai reusit a da caracter unui om bazat pe intelegerea deplina a datoriilor si oportunitatilor sale, daca nu pe intelegerea naturii sale reale? Cand nu sti ce este bun pentru tine, cum poti sti ce e bun pentru altul?!

Proviziile adecvate, necesare vietii este ceva bun pentru oricine. Poti tu fi Dumnezeu insusi, dar ai nevoie de un trup bine hranit ca sa ne poti vorbi²⁹².

Tu esti cel care are nevoie de trupul meu sa-ti vorbeasca. Eu nu am o forma a mea, nu sunt trupul si nici nevoie nu am de el; eu sunt doar martorul. Esti asa de obisnuit sa te privesti ca trup inzestrat cu constienta ca nu te poti imagina ca si constienta avand trupuri. Odata ce intelegi ca existenta trupeasca este doar o stare mintala, o miscare in constienta, ca oceanul constientei este infinit si etern, si ca daca esti constient, nu poti fi altceva decat martor, vei fi in stare sa depasesti si ideea asta a constientei.

Ni se spune ca exista numeroase nivele de existenta- tu functionezi in toate/esti in acelasi timp pe pamant si in ceruri?

Nu sunt ceva ce poate fi localizat/gasit, un lucru caruia ii dai un loc intre lucruri. Toate lucrurile sunt in mine dar eu nu sunt intre lucruri. Imi vorbesti de suprastructura pe cand eu sunt la nivelul fundatiei. Suprastructurile se ridica si cad dar fundatia ramane. Nu ma intereseaza tranzientul in timp ce tu nu vorbesti despre nimic altceva.

Scuza-mi intrebarea ciudata- daca cineva ti-ar taia capul cu o sabie, ce diferenta ar face pentru tine?

Nici una, trupul isi pierde capul, anumite linii de comunicatie sunt taiate, atata tot. Doi oameni vorbesc la telefon si firul este taiat, nu se intampla nimic oamenilor, doar au nevoie sa gaseasca alt mod de comunicare. Bhagavad Gita spune ‘sabia nu-l taie’- este chiar asa; este natura constientei sa supravietuieasca vehicului ei. Ca focul- arde combustibilul dar nu pe sine. Cum un foc poate supravietui unui munte de combustibil asa si constienta supravietuieste trupuri nenumarate.

Combustibilul afecteaza flama.

Atata vreme cat dureaza. Schimba combustibilul si culoare si forma flacarii se schimba.

Acum vorbim, tu si eu; pentru asta, prezenta este necesara insa nu suficienta. Dorinta de a vorbi este obligatorie.

Inainte de orice dorim sa ramanem constienti. Rabdam orice suferinta si umilinta pentru asta. Daca nu ne revoltam impotriva dorintei de a experimenta, nu exista usurare, ramanem prinsi in capcana.

Spui ca esti martorul tacut si ca esti dincolo de constienta- nu este asta o contradictie? Daca esti dincolo de constienta, la ce poti fi martor?!

Sunt constient si inconstient in acelasi timp, si nici una, nici alta- toate astea le observ ca martor, dar in realitate martorul nu exista pentru ca nu este nimic de observat. Sunt perfect gol de toate formularile mintale, lipsit de minte dar pe deplin constient. Asta vreau spun zicand ca sunt dincolo de minte.

Cum te pot ajunge atunci?

Fi constient de constienta ta si cauta sursa constientei, asta-i tot. Prea putin poate fi transmis prin vorbe. Este actiunea care o iei asupra a ceea ce auzi, nu povestile mele. Mijloacele nu conteaza prea mult ci dorinta, dedicatia si sinceritatea.

69. Tranzienta este dovada irealului

Questioner: Prietenul meu este German iar eu am fost nascut in Anglia din parinti francezi. Sunt in India de peste un an, intr-o hoinareala spirituala.

Maharaj: Ce exercitii spirituale ai practicat?

Studii si meditatie.

La ce ai meditat?

La ce am citit.

Bun.

Ce faci, domnule?

Stau.

Si mai ce?

Vorbesc.

Despre ce?

Vrei un discurs? Mai bine intreaba ceva ce te atinge cu adevarat. Daca nu esti atins emotional, putem vorbi contradictoriu insa nu ajugem nicaieri. Daca spui ca nu ai nici o problema ori grija, n-am nici o treaba, putem ramane tacuti. Dar daca ai ceva ce te framanta atunci putem vorbi cu folos. Dar hai sa te intreb- ce motiv ai sa hoinaresti?

Sa intalnesc oameni, sa incerc sa-i inteleg.

Ce oameni incerci sa intelegi, ce urmaresti?

Integrare.

Daca vrei integrare, trebuie sa sti pe cine vrei sa integrezi.

Intalnind oameni si urmarindu-i, poti sa te cunosti si pe tine- sunt legate.

Nu neaparat legate.

Unul il imbunatateste pe altul.

Nu merge treaba chiar asa. Oglinda reflecta imaginea insa imaginea nu imbunatateste oglinda. Tu nu esti nici oglinda si nici imaginea din ea. Daca oglinda este perfecta asa ca sa reflecte corect/adevarat, poti intoarce oglinda spre tine ca sa-ti vezi reflexia adevarata- atata cat poate oglinda sa reflecte, caci trebuie sa-ti fie clar ca nu poti fi ceea ce percepi.

Sunt eu oglinda iar lumea imaginea?

Poti vedea si imaginea si oglinda- nu esti niciuna²⁹³. Cine esti? Nu te gandi la formulari; raspunsul nu este in cuvinte. In cel mai bun caz poti doar spune- sunt ceea ce face perceptia posibila, viata dincolo de cel ce traieste si de ceea ce traieste. Acum, poti sa te separi de oglinda si de imaginea din ea, fiind complet singur, doar cu tine insuti?

Nu, nu pot.

De unde sti ca nu poti? Sunt atatea lucruri pe care le faci fara sa sti- digeri hrana, circuli sange si limfa, misti muschi- toate fara sa sti cum. La fel, percepti, simti, gandesti fara sa sti de ce si cum. Tot asa esti tu insuti fara sa sti. Nu este nici o problema cand esti sinele adevarat- esti ce esti, perfect. Este doar oglinda care nu este curata si adevarata care iti da imagini distorsionate/false. Nu e nevoie sa te corectezi, doar fi clar in ideea pe care ti-o faci despre tine. Invata sa te separi de imagini si de oglinda, amintindu-ti: ‘nu sunt nici mintea si nici ideile ei’. Fa-o cu rabdare si convingere si vei avea viziunea directa a ceea ce esti- sursa vietii, a cunoasterii, a iubirii; etern, a-toate-primitor, omniprezent. Esti infinitul concentrat intr-un trup. Acuma vezi doar trupul. Priveste atent si vei vedea doar infinitul.

Cand vine, experienta realitatii, dureaza?

Orice experienta este obligatoriu tranzienta insa fundalul experientelor este imobil. Nici un eveniment nu poate dura insa unele iti pot curata mintea iar altele sa ti-o pateze. Momentele de intelegere profunda si dragoste totala, purifica mintea, in timp ce dorintele si temerile, invidiile si mania, credinta oarba si aroganta intelectuala, o polueaza si amortesc psihicul.

Este intelegerea de sine asa de importanta?

Fara ea te consumi in dorinte si temeri care se repeta la nesfarsit creind suferinta. Majoritatea nu stiu ca exita un sfarsit pentru durere insa odata ce au auzit vestea buna, fara indoiala, mergand dincolo de toata zbaterea si lupta, devine telul lor suprem. Cand sti ca depinde de tine ori sa fi liber, ori sa ramai pe veci flamand si insetat, dorind, cautand, apucand, pierzand si suferind, te abandonezi pe deplin cautarii starii de perfectiune atemporala la care nimic nu se poate adauga si din care nimic nu se poate lua. In ea toate dorintele si temerile sunt absente, nu pentru ca le dai drumul ci pentru ca isi pierd insemnatatea²⁹⁴.

Pana acum inteleg, ce-i de facut?

Nimic de facut- doar fi! Nu fa nimic, fi! Nu e nevoie sa urci munti si sa stai in pesteri. Vezi ca nu spun nici macar ‘fi tu insuti’ pentru ca nu te cunosti; doar fi! Vazand ca nu esti nici lumea exterioara a celor perceptibile, nici cea interioara a gandurilor, nici trup si nici minte, doar fi²⁹⁵!

Precis ca exista grade de intelegere a existentei.

Nu exista asa ceva; nu este nimic gradual in intelegerea asta. Se intampla deodata si este ireversibila. Te invarti intr-o dimensiune noua, vazuta din cea dinainte ca simpla abstractie. La fel cum la rasaritul soarelui vezi lucrurile cum sunt, asa si in intelegerea adevarului vezi totul cum este. Iluzia lumii este lasata in urma.

In starea asta, lucrurile devin mai colorate si mai pline de inteles?

Experienta devine experienta armoniei universului.

Dar trebuie sa existe progres.

Progresul este doar in perioada preparatorie; intelegerea este instanta. Fructul se coace incet dar cade brusc si fara intoarcere.

Sunt in pace, fizic si mintal- ce altceva imi mai trebuie?!

Asta nu poate fi starea ultima, vei recunoaste ca esti acolo cand absenta fricii si dorintei este completa. In fond, la radacina oricarei dorinte/temeri este sentimentul de a nu fi ceea ce esti. La fel cum o incheietura dislocata doare numai cat timp nu este pusa la loc si este uitata imediat dupa ce este fixata, asa este si grija de sine, o simptoma a distorsiunii mintale care dispare automat cand revi la starea normala.

Dar care este exercitiul spiritual de revenire la starea naturala?

Agata-te cu disperare de sentimentul ‘eu sunt’ excluzand orice altceva. Cand mintea devine complet tacuta, lumineaza o lumina noua, vibrand cu o noua cunoastere. Totul vine spontan, tu trebuie doar sa te ti ferm de ‘eu sunt’. Ca si cand te trezesti din somn sau din extaz si te simti odihnit, desi nu poti explica de ce si cum se intampla sa te simti bine, la fel, in intelegerea de sine te simti implinit, complet, liber de complexul durere-placere²⁹⁶, desi nu esti in stare sa explici ce se intampla, de ce si cum. Poti doar sa o pui in termeni negativi- nimic nu mai este in neregula cu mine. Doar comparandu-te cu trecutul, sti ca l-ai lasat in urma; altfel, esti doar tu insuti. Nu incerca sa le spui altora; daca poti, este fals. Fi tacut si observa doar.

Daca imi spui ce voi deveni, m-ar ajuta sa-mi urmaresc evolutia.

Cum ar putea cineva sa-ti spuna ce vei deveni, cand devenirea nu exista? Simplu, doar descoperi ce esti. Incercand sa te plasezi intr-un tipar este o dezastruoasa pierdere de timp. Nu cocheta nici cu trecutul si nici cu viitorul, doar fi!

Cum pot doar sa fiu, schimbarile sunt inevitabile.

Sunt inevitabile in mediul lor schimbator insa tu n-ai treaba cu ele. Tu esti fundalul neschimbator, peste care orice schimbare este perceputa.

Totul se schimba, fundalul se schimba si el. Nu e nevoie de un fundal neschimbator pentru a observa schimbarea. Sinele este momentan, doar punctul unde trecutul intalneste viitorul.

Sinele se bazeaza pe memorie si memoria este momentana insa astfel, sinele cere continuitate. Sti din experienta ca exista momente cand sinele este uitat; ce il aduce inapoi la viata? Trebuie sa existe un factor constant sa lege discontinuitatile in constienta. Daca te uiti atent, vei gasi ca in viata zilnica, constienta este in secvente cu pauze intre ele, tot timpul²⁹⁷. Ce se intampla in pauze? Ce poate fi altceva decat fiinta ta reala, dincolo de timp- mintea si nemintea sunt una cu ea.

Exista vreun loc anume unde ma sfatuiesti sa merg pentru realizarea spirituala?

Locul potrivit este inauntru. Lumea externa nu poate nici ajuta, nici impiedica. Nici un sistem sau tip de actiune nu te poate duce la tinta. Renunta ideea de a muncii pentru un tel in viitor, concentreaza-te complet pe acum, fi preocupat doar cu raspunsul tau la fiecare miscare a vietii, asa cum vine.

Care este cauza dorintei de hoinareala?

Nici o cauza- doar visezi ca hoinaresti; in cativa ani, sejourul tau in India ti se va parea ca un vis in visul pe care il visezi la momentul acela. Intelege ca nu esti tu cel care se muta din vis in vis, ci visul curge inaintea ta si tu esti martorul nemiscat. Nici o intamplare in vis nu poate afecta ceea ce esti- asta-i adevarul absolut.

Nu pot sa ma misc fizic in timp ce sa fiu stabil intern?

Poti insa la ce bun? Daca esti sincer, vei gasi ca in cele din urma te vei satura de umblat si vei regreta pierderea de timp si energie. Ca sa te gasesti, nu ai nevoie sa faci nici un pas.

Care este diferenta intre experienta sinelui si a absolutului?

Absolutul nu poate fi obiectul experientei pentru ca este dincolo de orice experienta, pe de alta parte, sinele este factorul prezent in fiecare experienta si asa, intr-un fel, valideaza multiplicitatea experientelor. Lumea poate fi plina de lucruri de valoare dar daca nu este nimeni care sa le cumpere, pretul lor este fara rost. Ceea ce face experienta posibila este absolutul; cel care o face actuala, este sinele.

Nu ajungem absolutul prin rafinarea experientei de la cea grosiera la cea sublima?

Nu exista experienta fara dorinta ei; dorintele pot fi rafinate insa intre cea mai sublima dorinta si libertatea de orice dorinta exista un abis care trebuie trecut. Irealul poate apare ca real dar este tranzient. Realul nu se teme de timp.

Nu este irealul expresia realului?

Cum ar putea fi? Este ca si cum ai spune ca adevarul se exprima in vis. Irealul nu exista in realitate; apare real doar pentru ca il crezi asa. Priveste-l atent si va inceta sa fie. Cand esti indragostit de cineva, ii acorzi realitate; iti imaginezi dragostea ta a fi eterna si puternica. Cand vine la un sfarsit spui ‘am crezut ca era reala dar nu a fost’. Ceea ce este trecator este dovada irealului. Ce este limitat in timp si spatiu, nu este real. Realul este etern si pentru toti acelasi. Inainte de toate, iti valorezi sinele; nu vei accepta nimic in schimbul existentei tale. Dorinta de a fi este cea mai puternica; va dispare doar cu realizarea naturii tale.

Chiar si in ireal exista o nuanta de realitate.

Da, realitatea pe care i-o dai tu, gandind-o ca reala. Convingandu-te singur, esti legat de convingerea ta. Cand soarele rasare, culorile apar, cand apune, ele dispar- unde sunt culorile fara lumina?

Asta-i gandire dualista.

Toata gandirea este dualista. In adevar, nici un gand nu supravietuieste.

70. Dumnezeu este sfarsitul cunoasterii si a dorintei

Maharaj: De unde veniti si ce cautati aici?

Intrebare: Vin din America si prietenul meu este din Irlanda. Eu am venit acum sase luni, calatorind de la o manastire la alta; prietenul meu a venit separat.

Ce ai vazut?

Am fost la Sri Ramanashram si la Rishikesh. Pot sa intreb ce parere ai despre Ramana Maharshi?

Amandoi suntem in aceeasi stare antica, dar ce sti tu despre Maharshi? Te consideri trup si nume si asa tot ce percepi este nume si trup.

Daca l-ai intalni pe Maharshi, ce s-ar intampla?

Probabil am fi multumiti; poate chiar am schimba cateva cuvinte.

Insa crezi ca te-ar recunoaste ca pe un om eliberat?

Bineinteles; la fel cum un om recunoaste un om, un intelept il recunoaste pe altul. Nu poti evalua ce nu ai experimentat; esti ceea ce crezi ca esti dar nu te poti gandi a fi ceea ce nu ai experimentat.

Ca sa devi inginer trebuie sa inveti ingineria. Ca sa devin Dumnezeu, ce trebuie sa invat?

Trebuie sa uiti tot ce crezi ca sti. Dumnezeu este sfarsitul cunostintei si a dorintei.

Vrei sa zici ca devin Dumnezeu doar prin simpla renuntare de a deveni Dumnezeu?

Toate dorintele trebuiesc abandonate caci dorind iei forma dorintei. Fara ele revi la starea ta naturala.

Cum pot sti ca am ajuns perfect?

Nu poti cunoaste perfectiunea ci doar imperfectiunea. Pentru a cunoaste este nevoie de separare si dizarmonie. Poti cunoaste ce nu esti insa nu poti sti fiinta ta reala. Nu poti fi altceva decat ce esti. Este o chestiune de intelegere- vezi falsul ca fals. Insa ca sa intelegi, trebuie sa observi din afara.

Conceptul Vedantic de Maya (iluzie) se aplica doar manifestarii; astfel nu ne putem baza pe cunostinta noastra despre manifestare insa ar trebui sa ne incredem in ce stim despre nemanifestare.

Nu poti cunoaste nemanifestarea. Potentialul nu se poate cunoaste, numai actualul se poate.

De ce cel care cunoaste ramane necunoscut?

Cel care cunoaste stie ce este cunoscut; tu cunosti pe cel ce stie/cine cunoaste cunoscatorul? Vrei sa cunosti nemanifestarea... dar poti spune ca cunosti manifestarea?

Stiu lucruri si idei si relatia intre ele. Ele sunt rezultatul tuturor experientelor.

Tuturor?

Bine, a tuturor celor pe care eu le-am trait; admit ca nu pot sti ce nu s-a intamplat.

Daca manifestarea este suma tuturor experientelor traite, incluzand experimentatorii lor, cat din suma asta poti spune ca cunosti? Doar o mica parte, si in ce anume ar consta asta?

Ceva experiente senzoriale, legate de mine insumi.

Nici chiar asta; doar sti ca ai reactionat. Cine reactioneaza la ce, nu sti; sti prin contact ce esti, ce crezi ca esti, este imaginar.

Cunosc manifestarea pentru ca particip la ea, chiar daca ca o parte foarte neinsemnata insa la fel de reala ca totalitea partilor. Si ce-i mai important este ca ii dau semnificatie. Fara mine lumea e tacuta si rece.

Un licurici iluminand lumea! Tu nu dai semnificatie lumii, tu o gasesti. Afunda-te in tine si gaseste sursa de unde semnificatia izvoraste. Fi convins ca nu este mintea superficiala care da semnificatie.

Ce ma face limitat si superificial?

Totalul este deschis si disponibil insa tu nu il doresti, atasat fiind de mica persoana care te crezi a fi. Dorinta ta este ingusta, ambitiile marunte. Fara un centru al perceptiei unde este manifestarea?! Neperceputa, manifestarea este la fel ca si nemanifestarea. Tu esti punctul perceperii, sursa nedimensionala a tuturor dimensiunilor. Cunoaste-te ca total, nu ca parte.

Cum poate un punct sa contina universul?

Exista spatiu suficient in punctul ala pentru o infinitate de universuri; capacitatea este nelimitata. Numai limitatia impusa de sine este problema insa nu poti fugii de tine insuti caci oricat de departe ai merge, trebuie sa revi la tine si la nevoia de a intelege punctul, care este ca nimic si sursa a tot in acelasi timp.

Am venit in India sa caut un invatator de yoga si inca caut.

Ce fel de yoga doresti sa practici- cea a acumularii ori cea a renuntarii?

Nu sunt acelasi lucru in final?

Cum ar putea fi- una elibereaza iar cealalta inrobeste. Motivul este de importanta cruciala. Eliberarea vine prin renuntare; toata posesia este sclavie²⁹⁸.

Daca am curajul si puterea sa pastrez ce am de ce sa renunt, si daca nu am puterea cum pot sa renunt? Nu inteleg ideea asta de renuntare; cand vreau ceva de ce sa nu vreau? Renuntarea este pentru cei slabi.

Daca nu ai intelepciunea si taria sa renunti, priveste numai la ce crezi ca-i al tau. Doar privindu-le le arzi. Daca poti sta detasat de minte, curand vei gasi ca renuntarea totala la posesii si dorinte este lucrul cel mai rezonabil de facut. Tu creezi lumea si dupa aia iti faci griji. Egoismul te face slab. Daca crezi ca ai curajul si taria sa doresti, este pentru ca esti tanar si fara experienta. Invariabil, obiectul dorintei uzeaza si distruge mijlocul de a-l obtine si apoi se vestejeste singur²⁹⁹. Dar asta este ca sa te invete sa eviti dorinta ca pe o otrava.

Cum pot sa practic lipsa de dorinta?

Nu e nevoie sa practici si nici de acte de renuntare; doar intoarce-ti mintea de la asta, asta-i tot. Dorinta nu este decat o fixatie mintala pe o idee. Elimin-o prin neacordarea atentiei.

Atata tot?

Da, atata tot; oricare ar fi dorinta sau frica, nu te lasa prins. Incearca sa vezi singur; din cand in cand vei uita dar nu conteaza, du-te inapoi la incercarile tale pana cand refuzul atentiei devine automat.

Cum poate cineva trai fara emotii?

Poti avea cate emotii vrei insa fi atent la reactiile induse de emotii. Fi pe de-antregul condus dinauntru, nu dinafara. Doar renuntand la un lucru pentru unul mai bun nu este renuntare. Da-i drumul pentru ca ii vezi lipsa de valoare. Pe masura ce renunti, cresti spontan in inteligenta, putere si bucurie nemarginita.

De ce atata insitenta in renuntarea dorintei si fricii, nu sunt naturale³⁰⁰?

Nu-s, sunt fabricate de minte. Renunta tot ca sa intelegi ca nu ai nevoie de nimic, nici macar de trup. Nevoile tale sunt ireale iar efortul tau fara sens. Crezi ca posesiile tale te protejeaza; in realitate te fac vulnerabil. Intelege-te ca fiind in afara de orice poate fi aratat cu degetul, ca asta ori aia. Nici o constructie verbala or experienta senzoriala nu te poate definii. Intoarce-le spatele, refuza sa le personalizezi.

Acum ca te-am ascultat, ce am de facut?

Doar auzirea cuvintelor nu ajuta mult. Pastreaza in minte si rumega adanc ce ai auzit, incercand sa intelegi ce ma face sa spun ce spun. Vorbesc din adevar- intinde-ti mana si apuca-l. Nu esti ceea ce te crezi a fi, te asigur. Imaginea pe care o ai despre tine este facuta din amintiri si este pur accidentala.

Ce sunt este rezultatul destinului meu.

Ce apari a fi, nu esti. Destin este doar un cuvant pe care ai invatat a-l repeta. Nu ai fost si nici nu vei fi vreodata o persoana. Refuza sa te consideri una. Atat timp cat nu te indoiesti ca esti domnul X, esti fara speranta. Cand refuzi sa deschizi ochii, ce pot sa-ti arat eu?

Imi imaingez destinul ca o putere misterioasa care ma duce spre perfectie.

Asta-i ce ai auzit de la altii. Esti deja perfect, aici si acum. Ce este perfectibil nu esti tu- iti imaginezi a fi ce nu esti; opreste-te! Oprirea impulsului de a imagina este ce importa, nu ceea ce iti imaginezi.

Nu este destinul cel care m-a obligat sa fiu ce sunt?

Nimic nu obliga- esti ceea ce crezi ca esti. Inceteaza sa crezi!³⁰¹

Te vad sezand in fata mea, vorbindu-mi. Ce te face sa vorbesti este destinul.

Nimic nu ma face; fac ce este nevoie de facut insa tu faci atatea lucruri ne-necesare. Este refuzul tau de a examina care creaza destinul si indiferenta la suferinta ta care il perpetueaza.

Aici ai dreptate insa cum pot pune capat indiferentei?

Impulsul trebuie sa vina dinauntru ca un val de detasare sau compasiune.

Pot sa fac ceva sa stimulez impulsul asta?

Desigur, priveste-ti conditia, a ta si a lumii.

Ni se vorbeste despre karma si reincarnare, evolutie si Yoga, invatatori si discipoli- la ce servesc astea?

Lasa-le sa fie, nu baga in seama, uita- mergi inainte, neimpovarat de idei si credinte. Abandoneaza toate structurile verbale, toate adevarurile temporale, toate obiectivele tangibile. Absolutul poate fi atins doar prin devotiune absoluta- nu fi caldicel!³⁰²

Trebuie sa incep cu un adevar absolut- exista vreunul?

Da, sentimentul ‘eu sunt’- incepe cu asta.

Nimic altceva este adevarat?

Tot restul nu este nici adevarat si nici fals- apare real cand este acceptat si dispare cand este respins. Un lucru tranzient este un mister.

Credeam ca realul este misterul.

Cum poate fi? Realul este simplu, deschis, clar, binevoitor, frumos si plin de bucurie. Este liber de contradictii, mereu nou, proaspat, de creativitate nemarginita. Viata si moartea si toate distinctiile se unesc in el.

Trebuie sa admit ca totul este fals dar face asta mintea mea inexistenta?

Mintea este ceea ce gandeste, sa o faci adevarata, gandeste adevarul.

Daca forma lucrurilor este doar aparenta, ce sunt ele in realitate?

In realitare exista doar perceptie- cel ce percepe si perceputul sunt conceptuale, perceptia este actuala.

Si unde-i locul absolutului in schema asta?

Absolutul este locul de nastere al perceptiei- face perceptia posibila. Insa prea multa analiza nu te duce niciunde. In tine exista inima fiintarii care este dincolo de analizele mintale. O poti cunoaste doar in actiune exprimata in viata zilnica. Actionand o vei face mai luminoasa. Functia legitima a mintii este sa iti spuna ce este fals/neadevarat insa daca vrei cunostinta pozitiva, trebuie sa treci de minte.³⁰³

In tot universul, exista ceva de valoare?

Da, puterea dragostei

71. In constienta de sine, inveti cine esti

Intrebare: Stiu din experienta ca discipolii aduc multe necazuri invatatorilor lor. Fac planuri si le duc la implinire fara a lua in seama dorinta invatatorului. Asta creaza griji gurului si amareala discipolului.

Maharaj: Da, se intampla asa.

Ce-l impinge pe guru sa inghita asa ceva?

Gurul nu are dorinte; vede ce se intampla dar nu intervine, nu alege si nu decide. Este martorul pur care priveste la ce se intampla, ramanand neafectat.

Insa lucrarea lui sufera.

Victoria este intodeauna a sa in final. Stie ca daca discipolul nu invata din cuvintele lui, va invata din greselile proprii. Inauntru el ramane tacut si linistit. Nu se simte a fi separat, ca o persoana. El este intregul univers, incluzand discipolul cu planul sau marunt. Nimic in particular nu il afecteaza, sau, care este acelasi lucru, intregul univers il afecteaza in mod egal.

Ce este harul si binecuvantarea invatatorului?

Harul si binecuvantarea lui este constanta si universala, nu data unuia si negata altuia.

Cum ma afecteaza pe mine personal?

Datorita ei mintea este in cautarea adevarului, si tot datorita ei, il va afla. Ea lucreaza necontenit spre telul final, si este pentru toti aceeasi.

Unii discipoli sunt gata, maturi, altii nu. Nu trebuie selectati si directionati de catre invatator?

Invatatorul cunoaste adevarul ultim si directioneaza discipolul spre el, fara incetare. Discipolul este plin de obstacole pe care trebuie singur sa le depaseasca. Invatatorul nu se preocupa de superficialitatile vietii invatacelului. Este ca si gravitatia- fructul cade cand nu mai este tinut de ramura.

Daca discipolul nu cunoaste telul, cum poate sa vada obstacolele?

Telul este arata de invatator, obstacolele descoperite de discipol. Invatatorul nu are preferinte insa cei care gasesc obstacole de invins, raman in urma. In realitate discipolul nu este diferit de invatator. Este acelasi centru fara dimensiuni al perceptiei si dragostei in actiune. Este doar imaginatia si indentificarea cu imaginatul care il inchide intr-o persoana. Invatatorul are putine griji pentru persoana. Harul lui cere dedicatie de la cel ce il primeste.

Dar persoana nu vrea sa fie eliminata.

Persoana este doar rezultatul intelegerii gresite. In realitate nu exista asa ceva. Sentimente, ganduri si actiuni trec inaintea privitorului in succesiuni nesfarsite, lasand urme in minte si creind o iluzie de continuitate. Reflectia martorului in minte creaza sentimentul de ‘eu’ iar persoana crede a avea o existenta independenta. In realitate nu exista persoana, numai martorul ce se identifica cu ‘eu’ si cu ‘al meu’. Invatatorul ii spune martorului- tu nu esti asta, nimic nu-i al tau, exceptand acest ‘eu sunt’ care este puntea intre martor si visul lui de ‘eu sunt asta ori aia’, in timp ce ‘eu sunt’, curat, are stampila realitatii in el. Ai gustat atatea lucruri in viata si toate au devenit nimic, doar sentimentul ‘eu sunt’ a persistat neschimbat. Ramai cu neschimbarea in mijlocul schimbarii, pana ce reusesti sa treci si de ea.

Asta cand se va intampla?

Imediat ce inIaturi obstacolele.

Ce obstacole?

Dorinta de fals si frica de adevar. Tu, ca persoana iti imaginezi ca invatatorul este interesat in tine ca persoana- total gresit; pentru el esti o pacoste si el tinteste sa te elimine ca idee in constienta.

Daca elimin obstacolele, ce ramane?

Nimic si totul; sensul identitatii ramane insa nu si nevoia identificarii cu trupul. Eliberarea nu este niciodata a persoanei, este intotdeauna de persoana.

Si nu ramane nici o urma de persoana?

O amintire vaga, ca cea a unui vis ori a infantiei. Caci, in final, ce este de amintit? Un sir de evenimente, cel mai adesea accidentale si nesemnificative. O secventa de dorinte si temeri si greseli stupide. Persoana este ca si coaja unui ou care te tine inchis. Sparge coaja!

Cui ii ceri sa sparga coaja?

Rupe legaturile memoriei si a identificarii si coaja se sparge singura. Exista un centru care imparte realitatea la ceea ce percepe. Intelege ca tu esti centrul realitatii, ca tu dai realitate in loc de a o primi, ca nu ai nevoie de suport sau confirmare. Lucrurile sunt cum sunt pentru ca le accepti asa. Inceteaza sa le accepti si se vor dizolva. Gandul bazat pe dorinta sau frica, da realitate obiectului dorit sau temut. Priveste-l fara dorinta sau frica si ele isi pierd substanta. Placerea si durerea sunt momentane. Este mai usor sa le ignori decat sa actionezi asupra lor.

Daca toate vin la un sfarsit, ce rost au sa apara in primul rand?³⁰⁴

Creatia este natura constientei care cauzeaza aparentele. Realitatea este dincolo de constienta.

Daca suntem constienti de aparente, cum se face ca nu suntem constienti ca sunt aparente?

Mintea acopera realitatea fara sa-ti dai seama. Ca sa cunosti natura mintii ai nevoie de inteligenta, de capacitatea de a o privi cu deplina constienta, tacut si dispasionat.

Daca natura mea este constienta omniprezenta, cum se face ca sunt ignorant si iau iluzia drept realitate?

Gaseste-l pe acela caruia ii atribui ingoranta si intrebarea ta va fi raspunsa. Vorbesti de parca ai sti cine esti si te cunosti ca fiind sub influenta ignorantei si a iluziei dar in fapt, nu te cunosti si nici nu esti constient de ingoranta. Devino constient, asta te duce la cunoasterea de sine si la intelegerea ca nu exista ignoranta si iluzia ei. Este ca si cand ai spune- daca soarele exista, cum poate exista intuneric? Sub o piatra va fi intuneric, nu conteaza cat de puternica lumina soarelui; la fel in umbra lui ‘eu sunt trupul’ exista ignoranta si iluzie.

Dar de ce constienta trupului exista?³⁰⁵

Nu intreba de ce, ci intreaba cum. Este in natura imaginatiei creative sa se identifice cu creatia sa. Poti sa o stopezi in orice moment prin mutarea atentiei sau prin investigatie.

Creatia apare inainte de investigatie?

Intai creezi o lume, apoi ‘eu sunt’ devine o persoana care nu este multumita, din diferite motive. Persoana cauta fericirea, intalneste un invatator care ii spune- nu esti o persoana, investigheaza si afla ce esti. O face si scapa de identificarea cu persoana.

De ce nu a facut-o de la bun inceput?

Nu i-a venit in cap, a trebuit cineva sa-i spuna.

Si a fost de-ajuns, de ce nu e de-ajuns in cazul meu?

A fost, iar in cazul tau nu-i pentru ca tu nu ma crezi.

Este credinta mea slaba?

Dorintele si temerile ti-au amortit mintea, care are nevoie de o frectie buna.

Cum o pot curata?

Privind-o fara incetare; inatentia o intineaza, atentia o curata.

De ce guru indieni promoveaza inactivitatea?

Cele mai multe din activitatile oamenilor sunt fara valoare, daca nu distructive- dominate de dorinta si teama, nu aduc nimic bun. Bunatatea vine numai dupa ce incetezi a face raul, de aici nevoia sa te opresti din ceea ce faci pentru un timp, pentru a investiga motivele si impulsurile, a gasi ce este fals in viata si a curata mintea de tot raul; doar dupa aceea poti reincepe activitatea, incepand cu datoriile evidente pe care le ai. Desigur, daca ai ocazia sa ajuti, nu astepta pana esti perfect dar nici nu deveni un facator de bine profesionist.

Nu cred ca sunt destui facatori de bine intre discipoli; cei mai multi sunt absorbiti in conflictele lor marunte si nu au timp si inima pentru altii.

Astfel de atitudini sunt temporare; fi rabdator cu oamenii- ani lungi au dat atentie la orice altceva decat lor insile. Lasa-i sa-si intoarca atentia la sine acum.

Care sunt fructele constientei de sine?

devi mai inteligent- in constienta inveti; in constienta de sine, inveti despre tine (ceea ce nu esti). Ca sa sti ce esti, trebuie sa treci dincolo de ce ai invatat.

Nu este constienta dincolo de minte?

Constinenta este punctul in care mintea trece dincolo de ea, in realitate. In constienta cauti nu ce iti face placere ci ce este adevarat.

Gasesc ca, constienta aduce o stare de tacere interioara, de gol psihic.

Da, insa nu-i deajuns. Ai simtit golul ce imbratiseaza totul, in care universul pluteste ca un nor pe cer?

Dom’le, lasa-ma intai sa-mi cunosc spatiul interior.

Darama zidul ce desparte- ideea ‘eu sunt trupul’ si interiorul va deveni una cu exteriorul.

Am sa mor?

Dezintegrarea fizica nu are importanta; este atasamentul la viata senzoriala care te leaga. Daca ai putea gusta golul interior pe deplin, explozia in absolut ar fi aproape.

Experienta mea spirituala are sezoane- cateodata ma simt grozav, alta data depresat.

Toate schimbarile in constienta se datoreaza ideii ‘eu sunt trupul’. Fara ideea asta, mintea se calmeaza. In fiintarea pura, nu este nimic specific de experimentat. Ca sa o realizezi, trebuie sa faci ce iti spune invatatorul- doar ascultand si memorand nu e deajuns. Daca nu incerci din suflet sa pui in aplicare ce ti se spune, nu te plange de lipsa de progres. Tot progresul adevarat este ireversibil. Starile oscilante arata ca invatatura nu este luata serios si implementata in viata zilnica.

Mai ieri ne spuneai ca nu exista destin dar vad ca totul are o cauza si suma cauzelor este destinul.

Cata vreme te crezi trup, vei gasi cauze la orice. Nu spun ca lucrurile nu au cauze- fiecare lucru are cauze fara numar, este cum este pentru ca lumea este cum este. Fiecare cauza se ramifica acoperind universul. Cand realizezi ca esti absolut liber sa fi ce consimti sa fi, ca esti ce apari a fi datorita ignorantei sau indiferentei, esti liber sa te revolti si sa te schimbi. Te indulcesti in a fi ce nu esti. Cauti cauze la ceea ce nu esti- o cautare fara rost. Nu sunt cauze ci doar ignoranta fiintei tale reale care este perfecta, dincolo de cauze. Caci orice se intampla, este cauzat de univers, iar tu esti sursa universului.

Nu stiu nimic despre a fi cauza universului.

Pentru ca nu investighezi- intreaba, cauta in tine si vei sti.

Cum poate un nimic ca mine sa creeze universul asta vast?

Cand te infectezi cu virusul ‘eu sunt trupul’ intregul univers se naste insa cand te-ai saturat de asta, iti vin idei despre eliberare si te apuci sa actionezi disperat si inutil- te concentrezi, meditezi, iti torturezi mintea si trupul, faci tot felul de chestii inutile dar ramai orb la esential- eliminarea persoanei.

La inceput avem nevoie sa ne rugam si sa meditam pana suntem pregatiti pentru investigatie.

Daca asa crezi, da-i drumul inainte. Pentru mine orice intarziere este pierdere de timp. Poti sari peste pregatire si sa mergi direct la cercetarea interioara³⁰⁶. Dintre toate metodele, este cea mai simpla si scurta.

72. Ce este pur, neamalgamat, neatasat, este real

Maharaj: Te-ai intors in India! Pe unde ai umblat, ce ai vazut?

Intrebare: Vin din Elvetia. Am intalnit acolo un om remarcabil care pretinde ca a inteles adevarul. A practicat yoga in trecut si a avut experiente deosebite. Acum nu pretinde sa aiba vreo abilitate extraordinara ori cunostinte ezoterice. Ce este neobisnuit cu el este conectia cu senzorialul- nu se poate separa de ceea ce percepe. De exemplu, daca priveste o masina venind spre el, nu stie daca masina ori el se misca³⁰⁷. Pare sa fie una cu ceea ce percepe. Cand l-am intrebat ceva despre Vedanta, mi-a spus- ‘nu pot sa raspund, nu stiu; tot ce stiu este identitatea asta cu ceea ce percep’. Este un om umil, nu are discipoli si nu se tine maret. Accepta sa vorbeasca despre conditia lui, atat.

Stie ce stie; restul e istorie. Cel putin vorbeste, in curand s-ar putea sa nu mai vorbeasca.

Ce-o sa faca atunci?

Imobilitatea si tacerea nu inseamna inactiune. Floarea umple spatiul cu parfum, lumanarea, cu lumina. Ele nu fac nimic si totusi schimba ambianta doar prin prezenta lor³⁰⁸. Poti fotografia lumanarea insa nu si lumina ei. Poti cunoaste omul dupa nume si aparenta insa nu si influenta sa. Prezenta lui este actiune.

Nu e natural sa fi activ?

Toata lumea vrea sa fie activa insa care e sursa actiunii? Nu exista un punct central; fiecare actiune

declanseaza alta, dureroasa si fara rost, in succesiune nesfarsita. Alternarea muncii si odihnei nu exista. Gaseste intai centrul nemiscat de unde miscarea ia nastere. Ca o roata ce se invarte in jurul unui ax, asa esti si tu- axul, mereu in centru, nu invarteala de la periferie.

Cum lucreaza ideea asta in practica?

Cand experimentezi un gand, o emotie, dorinta sau teama, intoarce-ti fata de la ele.

Daca supresez gandurile si emotiile, provoc o reactie.

Nu vorbesc de supresare- doar refuza dand atentie.

Nu este un efort in a opri miscarea mintii?

Nu are nimic de a face cu efortul; intoarce-ti fata, priveste intre ganduri, nu la ele. Cand umbli pe strada, nu te iei la bataie cu fiecare trecator ce-ti iese in cale, iti gasesti drumul printre ei.

Daca imi folosesc vointa sa controlez mintea, doar imi intareste ego-ul.

Desigur, cand te impotrivesti, inviti o bataie, dar daca nu rezisti, nu ti se opune rezistenta. Cand refuzi sa joci jocul, esti afara din joc.

Cat timp imi ia sa ma eliberez de minte?

Iti poate lua o mie de ani, insa in adevar, nici o secunda. Tot ce e nevoie este sa fi absolut sincer. Caci totul este o chestiune de atitudine. Nimic nu sta in calea intelepciunii decat frica. Ti-e teama de a fi, fara a fi o persoana. Este foarte simplu- intoarce-ti fata de la dorinta si teama si gandul la ele si vei fi natural.

Deci nu este o chestiune de reconditionare, schimbare sau eliminare a mintii?

Nu, deloc; da-i pace mintii, asta-i tot. Nu te lua dupa ea- in cele din urma, nu exista minte separat de gandurile care vin si pleaca, urmand legile lor, nu ale tale. Te stapanesc doar pentru ca esti interesat in ele. Este exact cum spunea Cristos: ‘nu te opune raului’. Opunandu-te doar ii dai putere.³⁰⁹

Vad acum, tot ce am de facut este sa neg existenta raului si dispare, dar asta nu-i autosugestie?

Autosugestia este in forta chiar acum cand te privesti ca persoana, prins intre bine si rau. Ce iti cer este sa te trezesti, sa vezi lucrurile cum sunt, abandonand ideea de persoana. Cat ai stat in Elvetia cu tipul acela, ce ai castigat din compania lui?

Nimic. Am inteles un singur lucru- nu este nimic de cautat; oriunde ma duc, nimic nu ma asteapta la capatul calatoriei. Descoperirea nu este rezultatul transportului.

Da, nu este ceva care poate fi castigat sau pierdut.

Ce intelegi prin renuntare?

Nu este nimic de renuntat, este deajuns daca incetezi sa acumulezi. Ca sa dai trebuie sa ai si ca sa ai, trebuie sa iei. Mai bine nu lua. Este mai simplu decat a renunta, care duce la o forma periculoasa de ‘mandrie spirituala’. Toata cantarirea asta, selectie, alegere, schimb... este ca negotul intr-o piata spirituala. Ce treaba ai acolo? Ce afacere speri sa inchei? Daca nu esti pus pe castig, ce folos de toata anxietatea asta legata de alegere? Nelinistea nu duce niciunde. Ceva te opreste sa vezi ca nu iti lipseste nimic. Gaseste-l si vezi-i falsitatea. Este ca si cum ai inghitit ceva otrava si suferi de sete neostoita. In loc de a bea peste masura, de ce nu elimini otrava ca sa te scapti de setea arzatoare?!

Dar trebuie sa elimin ego-ul.

Setimentul ‘eu sunt o persoana in timp si spatiu’ este otrava. Intr-un fel, timpul insusi este otrava. In timp, toate lucurile se termina si altele noi incep, numai pentru a fi devorate la randul lor. Nu te identifica in timp, nu intreba cu anxietate- ‘ce urmeaza, ce urmeaza?’ Paseste afara din timp si priveste-l cum devoreaza lumea. Spune ‘este natura timpului sa puna capat la toate, las-o sa fie, nu am eu treaba; eu nu sunt combustibil si nici nevoie nu am de a aduna combustibil’.

Poate martorul exista fara obiectele observatiei?

Oricand este ceva de observat, daca nu un lucru, absenta lui. Observatia este naturala si nu da probleme; problema este interesul excesiv conducand la identificarea de sine. Ce te preocupa iei drept real.

Este ‘eu sunt’ real sau ireal? Este ‘eu sunt’ martorul si este martorul real sau ireal?

Ce este pur, neamalgamat, neatasat, este real. Ce este patat, amestecat, dependent si tranzient este ireal. Nu te lasa inselat de cuvinte- un cuvant are multe intelesuri, chiar contrarii. ‘Eu sunt’ care urmareste placutul si evita neplacutul este fals; ‘eu sunt’ care intelege placerea si durerea ca inseparabile, intelege corect. Martorul care este afectat de ceea ce observa este persoana; martorul care sta detasat, nemiscat si neatins, este sentinela realului, punctul in care constienta inerenta nemanifestatului contacteaza manifestatul. Nu poate exista univers fara martor si nu poate fi martor fara univers.

Timpul consuma lumea, cine observa timpul?

Cel care este dincolo de timp- cel fara de nume. Un jar in varf de bat, miscat in cerc cu viteza apare ca un cerc luminos; cand miscarea inceteaza, jarul ramane. La fel, ‘eu sunt’ in miscare da nastere lumii. ‘Eu sunt’ in pace devine absolutul. Esti ca un om cu o lanterna intr-o galerie- vezi doar ce iti arata lumina, restul e intuneric³¹⁰.

Daca eu proiectez lumea, ar trebui sa pot sa o schimb.

Desigur ca poti, insa trebuie sa incetezi sa te identifici cu ea si sa treci dincolo- acolo este puterea de a distruge si recrea.³¹¹

Tot ce vreau este sa fiu liber.

Trebuie sa sti doua lucruri- sa fi liber de ce, si ce te tine legat.

De ce vrei sa anihilezi universul?

Nu ma preocupa universul, lasa-l sa fie sau nu, este deajuns daca ma cunosc pe mine insumi.

Daca esti dincolo de lume, atunci nu esti de nici un folos lumii.

Sa-ti fie mila de sinele care este, nu de lumea care nu este. Adancit intr-un vis, uiti de sinele adevarat.

Fara lume, nu este loc pentru dragoste.

Chiar asa- toate atributele astea, fiintare, constienta, dragoste si frumusete, sunt reflectii ale realului in lume; nu real- nu reflectie³¹².

Lumea e plina de lucruri si oameni de dorit; cum pot sa mi-i imaginez inexistenti?

Lasa ce e de dorit celor care doresc. Schimba-ti directia dorintei de la a lua, la a da. Pasiunea pentru a da, a imparti, va spala in mod natural ideea unei lumi externe mintii tale si cea de a da de asemenea. Doar radianta pura a dragostei ramane, dincolo de a da si a primi.

In dragoste este necesara dualitatea intre cel ce iubeste si obiectul iubirii.

In dragoste nu este nici macare unul, darmite doi! Dragostea este refuzul de a separa, de a face distinctii. Inainte sa gandesti unitate, ai nevoie de dualitate. Cand iubesti cu adevarat, nu spui ‘te iubesc’ caci unde este verbalizare, acolo este dualitate.

Ce ma aduce oare inapoi in India tot mereu? Nu poate fi doar viata ieftina, nici culoarea si varietatea impresiilor; trebuie sa fie ceva mai semnificativ.

Este aspectul spiritual- diviziunea intre exterior si interior este redusa aici. Aici este mai usor sa exprimi internul in extern. Integrarea este mai usoara, societatea mai putin opresiva.

Da, in vest totul este graba sau inertie; aici mai multa armonie si echilibru.

Nu poti sa treci peste distinctii- de ce sa alegi; fi ceea ce esti, oriunde te afli si nu te preocupa de nimic.

N-am puterea necesara.

Asta doar arata ca ai castigat putin venind in India. Ceea ce ai cu adevarat, nu poti pierde³¹³. Daca ai fi bine stabilit in sinele tau, schimbarea de loc nu te-ar afecta.

In India viata spirituala este usoara, nu si in occident unde trebuie sa te conformezi mediului riguros.

De ce nu iti creezi mediul propriu? Lumea are doar atata putere asupra ta cata ii permiti. Revolta-te, treci peste dualitate, nu fa diferente intre est si vest.

Ce poti face cand te gasesti intr-un mediu foarte nespiritual?

Nu faci nimic; fi tu insuti, nu-ti baga nasul, ignora.

Acasa apar conflicte, parintii nu ma inteleg.

Cand te cunosti cine esti cu adevarat, problemele dispar. Iti poti multumi parintii ori nu, te insori ori nu, faci bani multi ori nu; toate sunt egale pentru tine. Actioneaza doar dupa cum dicteaza circumstantele fara sa te lasi dus, in strans contact cu faptele si cu realitatea, in orice situatie.

Nu e asta o stare foarte inalta?

O nu, este starea normala. Tu ii spui inalta pentru ca ti-e teama de ea. Intai fi fara teama, vezi ca nu ai motive sa te temi de nimic. Netemerea este poarta spre realitate.

Netemerea nu se poate obtine prin efort.

Da, vine singura cand vezi ca nu ai de ce te teme. Cand umbli pe drum, intalnesti oameni- pe unii ii privesti mai atent, pe altii in treacat, dar nu te opresti. Daca te opresti, creezi un ambuteiaj. Misca! Ignora nume si forme, nu te atasa de ele caci atasamentul este inlantuire.

Si daca cineva imi da o palma?

Vei reactiona dupa caracterul tau, innascut ori cultivat³¹⁴.

Este inevitabil; suntem toti condamnati sa ramanem cum suntem?

Un bijutier care vrea sa remodeleze un ornament, intai il topeste. La fel, trebuie sa te intorci la starea originala inainte ca un nou nume si forma sa apara. Moartea vechiului este esentiala innoirii³¹⁵.

Intotdeauna insisti pe nevoie de a trece dincolo, detasat, in solitudine. Rar vorbesti in termeni de ‘drept si nedrept’; de ce?

Este drept sa fi tu insuti si gresit sa nu fi. Tot restul este conditional. Esti iute in a separa drept de nedrept pentru ca ai nevoie de o baza pentru actiune. Tot timpul faci un lucru sau altul insa actiunea motivata personal, bazata pe o scara de valori, urmarind obtinerea unui rezultat, este mai rea decat inactiunea caci fructele ei sunt intotdeauna amare.

Constienta si dragostea, sunt una si aceeasi?

Desigur, constienta este dinamica, dragostea este fiintare. Constienta este dragostea in actiune. Mintea poate produce un numar de posibilitati insa daca nu sunt bazate pe dragoste, sunt fara valoare. Dragostea precede actiunea, fara ea doar haosul exista.

Unde este actiune in constienta?

Esti un operational incurabil- daca nu percepi miscare, neliniste, agitatie, nu o numesti actiune. Haosul este miscare de dragul miscarii. Adevarata actiune nu inlocuieste, transforma! O schimbare de loc este doar transport, o schimbare de inima, actiune. Actiunea este ascunsa, necunoscuta- o cunosti dupa fruct doar.

Nu este Dumnezeu sursa oricarei actiuni?

De ce aduci aici un actionar din afara? Lumea se recreaza in sine din sine intr-un proces fara sfarsit, efemerul nascand efemerul. Este ego-ul tau care te face sa crezi ca exista un actionar. Creezi un dumnezeu dupa imaginea ta, si nu vezi cat de dezastruoasa este imaginea. Prin filmul mintii proiectezi o lume si un dumnezeu ca sa le dai cauza si scop. Este doar imaginatie- las-o balta!

Este dificil sa vad lumea doar ca ceva mintal; tangibilitatea lucrurilor este foarte convingatoare.

Asta este misterul imaginatiei- toate par reale. Poti fi burlac sau insurat, calugar sau sot, nu asta-i important. Orice faci si dregi, invariabil este bazat pe imaginatie, pe presupuneri ce le iei drept fapt. Esti sclavul imaginatiei, spune ca nu-i asa!

Iata, stau in fata ta, ce este imaginat aici?

Totul, chiar si spatiul si timpul sunt imaginare.

Inseamna ca timpul nu exista?

Nici eu nu exist- toata existenta este imaginara.

Este fiintarea imaginara de asemenea?

Fiintarea pura, ce umple totul dincolo de toate, nu este existenta limitata. Tot ce este limitat este imaginar, numai nelimitatul este real.

Cand ma privesti, ce vezi?

Te vad imaginandu-te viu.

Sunt o gramada ca mine, desii fiecare diferit.

Totalitatea proiectilor voastre se numeste marea iluzie.

Dar cand te uiti la tine insuti, ce vezi?

Depinde cum ma uit- daca ma uit cu mintea, vad oameni nenumarati, cand ma uit dincolo de minte, vad martorul; dincolo de martor este infinitatea golului si a tacerii.

Cum sa abordez oamenii?

De ce sa faci planuri? Intrebarea asta arata teama. Relatia este un lucru viu; fi in pace cu tine insuti si vei fi in pace cu toti. Intelege ca nu esti stapan pe ceea ce se intampla, ca nu controlezi viitorul altfel decat in chestiuni pur tehnice. Realtiile umane nu pot fi planificate caci sunt bogate si variate. fi doar intelegator si compasionat, liber de intentii egoiste.

Desigur ca sunt mai degraba sclavul a ce se intampla, nu stapanul.

Nu fi nici stapan si nici sclav; stai detasat.

Nu implica asta evitarea actiunii?

Nu poti evita actiunea- se intampla, ca tot restul.

Desigur ca pot sa-mi controlez actiunile mele.

Incearca- in curand vei vedea ca faci ce esti fortat.

Pot actiona dupa voia mea.

Iti cunosti voia doar dupa ce ai actionat.

Imi amintesc dorintele, alegerile facute, deciziile luate si actionez in consecinta.

Atunci este memoria care decide, nu tu.

Si eu, unde apar?

Tu le faci posibile dandu-le atentie.

Nu exista vointa proprie, nu sunt liber sa doresc? Nu sunt liber sa-mi aleg limitatiile?

O nu, esti fortat sa doresti. In Hinduism ideea de vointa proprie nu exista, si nu avem cuvant pentru ea. Vointa este rigiditate, inlantuire. Ca sa fi liber sa iti alegi limitatiile, trebuie sa fi liber intai. A fi liber in lume inseamna a fi liber de lume, altfel trecutul tau decide pentru tine si viitorul tau; esti prins intre ce s-a intamplat si ce trebuie sa se intample. Spune-i destin daca vrei dar nu libertate. Intai intoarce-te la

fiinta ta reala si apoi actioneaza, din inima dragostei.

Stampila nemanifestarii este prezenta in manifestare?

Nu este stampila; in momentul in care te uiti dupa stampila nemanifestarii, manifestarea se dizolva. Daca incerci sa intelegi nemanifestarea cu mintea, dintr-odata transcendezi mintea, ca si cand atati un foc cu un lemn, arzi lemnul. Foloseste-ti mintea pentru a investiga manifestarea. Fi ca puiul de pasare ciocanind coaja oului. Nu are nici o valoare sa speculezi viata in afara cojii; doar ciocanind, coaja se sparge si puiul devine liber. La fel, sparge mintea dinauntru investigand si expunand contradictiile si absurditatile ei.

De unde vine dorinta de a sparge coaja?

Din nemanifestare.

73. Moartea mintii este nasterea intelepciunii

Intrebare: Cel care isi realizeaza adevarata natura, nu este o persoana- ego-ul nu are nici o valoare?

Maharaj: Persoana este nesemnificativa, fiind adanc implicata in afacerile personale si complet ignoranta de adevarata sa natura. Pana cand constienta martora nu rasare in persoana, care devine obiect de observatie in loc de subiectul observant, adevarul ramane ascuns. Martorul face realizarea asta posibila.

Deci exista un punct in viata persoanei cand devine martor.

O, nu- persoana singura nu devine martor; este ca si cand ai astepta o lumanare sa se aprinda singura in timp. Persoana poate ramane in intunericul ignorantei pe veci, daca nu e atinsa de flacara constientei.

Cine aprinde lumanarea?

Invatatorul, prin prezenta si cuvintele lui. In India este adesea o mantra- “odata aprinsa lumanarea, flacara o consuma”.

Ce face mantra asa de eficienta?

Repetitia constanta a mantrei este ceva ce persoana nu o face pentru propriul folos- beneficiarul nu este persoana, la fel cum lumanarea nu creste arzand.

Poate persoana sa fie constienta de Sine prin sine?

Da, se poate intampla ca urmare a unei suferinte indelungate. Invatatorul vrea sa te salveze din durerea ta profunda prin harul transmis. Chiar in absenta unui invatator trupesc extern, cel intern, mereu prezent, ajuta dinauntru. Cuvintele afara si inauntru sunt legate de trup numai, in realitate externul este doar proiectia internului. Constienta vine ca dintr-o dimensiune superioara.

Inainte de producerea scanteii si dupa, care-i diferenta?

Inainte de scanteie nu exista martor sa perceapa diferenta. Persoana poate fi constienta dar nu este constienta de constienta sa, fiind complet identificata cu ce simte, gandeste si traieste. Intunericul din ea este creatie proprie. Cand intunericul este cercetat, se dizolva. Dorinta de a cerceta este plantata de invatator. Cu alte cuvinte, diferenta intre martor si persoana este ca cea dintre a te cunoaste ori nu. Lumea vazuta in constienta este de natura constientei cand exista armonie, dar cand agitatia si inertia apar, ele ascund si distorsioneaza, facand falsul sa apara real/minciuna, adevarata.

Ce poate face persoana ca sa se pregateasca de venirea invatatorului?

Dorinta insasi de a fi gata indica ca invatatorul a venit si flacara s-a aprins. Poate fi un cuvant oarecare, ori o pagina dintr-o carte... harul lucreaza pe cai misterioase.

Nu exista vreun exercitiu specific pentru pregatire cum auzim ca exista in yoga?

Exercitiul nu este facut de persoana. Persoana este rezistenta, incapatanata pana la sfarsit. Este martorul care modeleaza persoana si totalitatea iluziilor ei, trecute, prezente si viitoare.

Cum pot sti ca ce spui este adevarat? In timp ce este logica apare corecta si necontradictorie, cum pot sti ca nu este rezultatul unei imaginatii fertile, cultivata si imbogatita prin repetitie?

Dovada sta in efectul asupra ascultatorului.

Cuvintele pot avea un efect puternic. Ascultand sau repetand cuvinte, se pot obtine transe de tot felul. Experienta ascultatorului poate fi indusa si nu poate fi considerata dovada.

Efectul nu trebuie neaparat sa fie o experienta. Poate fi o schimbare de caracter, de motivatie, de relatie cu sine si cu altii. Transele si viziunile induse de cuvinte, droguri ori alte mijloace senzoriale ori mintale, sunt temporare si inconclusive. Adevarul celor spuse aici este etern si de nemiscat. Dovada este in schimbarile adanci si permanente in fiinta ascultatorului³¹⁶. Nu este ceva de care te poti indoi, doar daca te indoiesti de propria-ti existenta, ceea ce ar fi absurd. Cand experienta mea devine a ta, ai si dovada.

Experimentatorul este dovada experientei.

Asa, dar experimentatorul nu are nevoie de dovada; ‘eu sunt si stiu ca sunt’. Alte dovezi nu sunt necesare.

Poate exista cunoastere adevarata a lucrurilor?

La modul relativ, da, la absolut- nu. A sti ca nimic nu exista prin sine, este cunostinta adevarata.

Care este conectia intre relativ si absolut?

Sunt identice.

Cum asa?!

Cuvintele odata rostite, urmeaza tacere. Cand relativul se sfarseste, absolutul ramane. Tacerea inainte de rostirea cuvintelor nu este diferita de cea de dupa rostirea lor; fara ea, cuvintele nu pot fi auzite- este mereu prezenta, in spatele cuvintelor. Indreapta-ti atentia spre ea si o vei auzi. Mintea doreste ocupatie, luand memoria experientelor drept cunoastere. Inteleptul este dincolo de experiente si memoria lui este goala de trecut, nefind legat de nimic in particular. Dar mintea cauta formulari si definitii, mereu gata sa inghesuie realitatea in forme verbale. Vrea sa extraga o idee din orice caci fara idei, mintea nu exista. Realitatea este esential una insa mintea o acopera cu irealul. Si totusi, aceeasi minte poate distinge falsul.

Vazand realul ca real?

Realul nu este un obiect pe care mintea il poate observa; cine vede ce?! Poti doar sa fi realul, ceea ce si esti, oricum. Problema e doar mintala- abandoneaza ideile false, asta-i tot; nu ai nevoie de idei adevarate caci nu exista niciuna.

De ce suntem atunci incurajati sa cautam realul?

Mintea are nevoie de teluri; incurajand-o sa se elibereze de ireal, i se promite un castig. In realitate, nu este nevoie de teluri. A ramane nesubjugat de fals este un castig in sine- nu are nevoie de altele. Spalandu-te ca sa fi curat este un castig in sine; nu astepta alta recompensa.

Cunoasterea de sine, nu este recompensa?

Recompensa cunoasterii de sine este eliberarea de persoana; nu poti cunoaste cunoscatorul caci tu esti cunoscatorul. Faptul cunoasterii este dovada cunoscatorului, nu e nevoie de alta dovada. La fel cum lumina este cunoscuta prin culoare, asa este si cunoscatorul, cunoscut in cunoastere.

Este cunoscatorul doar presupus?

Iti cunosti mintea, trupul si sentimentele- poti spune ca doar le ghicesti/presupui?

Altii pot presupune existenta mea, nu si eu.

Asa este- ma cunosc fiind, nu facand presupuneri, cum si tu te cunosti a fi un om, fiind unul. Nu ai nevoie sa-ti aduci aminte ca esti om. Doar cand umanitatea ta este chestionata, ti-o afirmi. La fel, eu stiu ca sunt totul; nu trebuie sa-mi repet ‘sunt totul, sunt totul’. Doar cand ma iei drept cineva, o persoana, protestez. Cum tu esti om tot timpul, eu sunt ce sunt, tot timpul. Ceea ce esti tot timpul, esti- dincolo de orice dubiu.

Intrebandu-te ‘cum sti ca esti intelept’, raspunzi- ‘nu gasesc dorinte in mine’, nu e asta o dovada?

Daca as fi plin de dorinte, tot as fi ceea ce sunt.

Ambii fiind plini de dorinte, ce diferenta ar fi intre noi?

Tu te identifici cu dorintele tale si devi sclavul lor. Pentru mine dorintele sunt lucruri intre lucruri, doar nori pe cerul mintii si nu ma simt obligat sa le implinesc prin actiune.

Cel ce cunoaste si obiectul cunoscut, sunt unul sau doi?

Amandoua- cunoscatorul este nemanifestat, cunoscutul, manifestat. Cunoscutul este mereu in miscare, se schimba, nu are forma proprie ori rezidenta stabila; cunoscatorul este suportul imutabil al intregii cunoasteri. Unul are nevoie de altul insa realitatea este dincolo de ambii. Inteleptul nu poate fi cunoscut pentru ca nu exista ca persoana. Despre persoane poti spune ceva dar cand identificarea de sine cu un obiect exterior nu exista, ce poti spune?! Poti spune ce vrei inteleptului; intrebarea lui, invariabil va fi ‘despre cine vorbesti, nu exist ca persoana’. La fel cum nu poti spune nimic despre univers pentru ca include totul, la fel nu poti despre intelept, caci este totul si in acelasi timp, nimic in particular. Ai nevoie de un carlig sa agati un tablou; cand nu ai carlig, cum o sa-l agati?! Sa localizezi ceva ai nevoie de spatiu, ca sa vorbesti de un eveniment, de timp, insa aspatialul si atemporalul sfideaza orice manipulare. Face totul perceptibil insa el insusi este dincolo de perceptie. Mintea nu poate cunoaste ce nu este a mintii insa mintea este cunoscuta de cel care este dincolo de ea. Inteleptul nu stie de nastere ori moarte- ambele sunt una pentru el.

Cand trupul moare, tu ramai.

Nimic nu moare- trupul este doar imaginat, nu exista asa ceva.

Cand esti mort trupul ti se acopera cu flori, esti ars, cenusa imprastiata- in experienta mea; dar a ta?

Timpul vine la un final, asta se cheama marea moarte a timpului.

Asta inseamna ca universul se sfarseste?

Universul este experienta ta personala, cum poate fi afectat? Daca lecturezi pentru doua ore, unde se duce lectura cand este gata? Se uneste cu tacerea din inceputul, mijlocul si sfarsitul lecturii, in care au fost impreuna. Timpul s-a sfarsit- a existat dar nu mai exista acum- tacerea inainte de vorbe si de dupa vorbe este aceeasi tacere. Imortalitatea este libertatea de sentimentul ‘eu sunt’ dar nu inseamna extinctie; dimpotriva, este o stare infinit mai reala, constienta si in pace decat poti sa-ti imaginezi. Numai constienta de sine dispare.

De ce marea moarte a mintii coincide cu mica moarte a trupului?

Nu coincide! Poti muri o suta de morti fara pauza in agitatia mintala sau poti sa-ti pastrezi trupul si sa mori doar in minte. Moartea mintii este nasterea intelepciunii.

Persoana dispare si martorul ramane.

Cine ramane sa zica ‘eu sunt martorul’?! Cand ‘eu sunt’ nu mai este, unde este martorul?! Sinele nu poate sa se refugieze in afara timpului. Omul care are un pachet este preocupat sa nu-l scape; este constient de pachet. Asa si omul preocupat de sentimentul ‘eu sunt’ este constient de sine. Inteleptul nu se preocupa de nimic si nu poate fi zis ca este constient; in acelasi timp nu poate fi zis ca este inconstient- este sursa constientei. Il numim cel imbracat in spatiu, cel gol, dincolo de orice descriptie. Nu are nume sau forma sub care exista, si totusi este singurul care exista cu adevarat.

Nu pricep.

Cine poate? Mintea este limitata- este destul sa o aduci la granita cunoasterii ca sa o faci sa infrunte imensitatea necunoscutului. Pasirea in necunoscut, este la alegerea ta.

Si martorul, este real ori ireal?

Ambele- ultima ramasita a iluziei, prima atingere a realitatii. A spune: ‘sunt doar martorul’ este fals si adevarat- fals din cauza lui ‘eu sunt’, adevarat din cauza martorului. Mai bine spui- ‘observatia este’. Cand spui ‘eu sunt’, intregul univers vine la viata impreuna cu creatorul sau.

Pot sa-mi imaginez persoana si sinele ca doi frati- cel mic, egoist si smecher, nelinistit si obraznic, in timp ce cel mare este inteligent si amabil, rational si atent, liber de constienta trupeasca cu dorintele si temerile ei. Cel mare il cunoaste pe cel mic insa acesta se crede singur. Invatatorul vine si ii spune- nu esti singur, esti dintr-o familie buna, fratele tau este cineva, intelept si placut si te iubeste mult. Aminteste-ti de el, gandeste-te la el, cauta-l si serveste-l si vei fi una cu el. Sunt doi ca ei in mine, cel fals si cel adevarat sau doar asa apare?

Ambele- apar doi insa cercetand, gasesti doar unul. Dualitatea dureaza doar atata timp cat nu este chestionata. Trinitatea minte, sine, spirit devine una cand o privesti. Astea sunt singurele aspecte ale experientei- atasare, detasare, tanscendenta.

Presupunerea ta ca suntem intr-o stare de vis face pozitia ta de necucerit- orice obiectiune ridic, ii negi validitatea. Nu se poate vorbi cu tine!³¹⁷

Dorinta de a vorbi este doar o dorinta. Dorinta de a sti, de a avea putere, chiar si cea de a exista, sunt doar dorinta. Toata lumea doreste sa fie, sa supravietuiasca, sa continue caci nimeni nu este sigur de sine, insa toti sunt nemuritori. Te faci muritor prin identificarea voluntara cu trupul.

Din moment ce ti-ai gasit libertatea, de ce nu-mi dai si mie un pic din ea?

Un pic numai?! Ia-o pe toata! Ia-o, este a ta... insa tu te temi de libertate. Invatatorului Ramdas i s-a cerut la fel. Cativa discipoli s-au strans in jurul lui cerand mantuire. Ramdas a ascultat zambind si apoi, devenind serios a spus: ‘o puteti avea aici si acum, mantuire absoluta si permanenta; cine o vrea sa iasa in fata’. Nimeni nu s-a miscat; dupa invitatii repetate fara raspuns, a spus ‘oferta este retrasa’. Atasamentul distruge curajul- cel ce da, este gata sa dea; cel ce e sa primeasca este absent. Libertatea/mantuirea inseamna a da drumul³¹⁸. Oamenii nu vor sa dea drumul, nestiind ca finitul este pretul infinitului, la fel cum moartea este pretul imortalitatii. Maturitatea spirituala consta in a fi gata de a da drumul la tot. Abandonul este prima treapta insa adevaratul abandon este in a intelege ca nu este nimic de abandonat caci nimic nu exista in sine. In somn nu dai drumul patului cand adormi, doar il uiti.

74. Adevarul este aici, acum

Intrebare: Care este dovada adevarului? Adeptii oricarei miscari religioase, metafizice, politice, filozofice sau etice sunt convinsi ca al lor este singurul adevar, ca toate celelalte sunt false, luand propria lor convingere drept dovada adevarului. ‘Sunt convins, deci trebuie sa fie adevarat’, spun ei. Imi pare ca nici o filozofie ori religie, doctrina ori ideologie, oricat de completa, fara contradictii interne si tentatii emotionale, nu poate fi dovada adevarului propriu. Sunt ca si hainele pe om, care se schimba depinzand de circumstante, urmand moda momentului. Poate exista o religie ori filozofie care este adevarata si care nu depinde de convingerea cuiva, nici de scripturi, caci si ele depind de credinta in ele? Exista adevar nesubiectiv si care nu depinde de credinta?

Maharaj: Ce spui de stiinta?

Stiinta este circulara- se termina unde incepe, cu simturile. Are de-aface cu experienta iar experienta este subiectiva. Nu sunt doua persoane care sa aiba experienta identica, chiar daca o exprima la fel.

Trebuie sa cauti adevarul dincolo de minte.

Mi s-a acrit de transe. Orice drog poate sa le induca, ieftin si repede. Chiar exercitiile spirituale clasice de respiratie sau manipulari mintale, nu sunt cu mult diferite. Constau in practica aerobica si anaerobica, a repetitiei, formulelor ori a sirurilor de gand- monotonie soporifica. Nu le pot accepta ca dovada adevarului.

Adevaratul exercitiu spiritual nu este o experienta ci o stare fara calitati.

Absenta experientei se datoreaza neatentiei. Reapare cu atentia. Inchizand ochii nu neg existenta luminii. Atribuind realitatea starilor negative nu duce departe. Negatia insasi contine o afirmatie.

Intr-un fel, ai dreptate, insa vezi, tu cauti dovada adevarului fara a fi clar despre ce adevar ai in minte si ce dovada te-ar satisface. Poti dovedi orice daca ai incredere in dovada ta. Insa ce va dovedi ca dovada ta este adevarata? Pot usor sa te fac sa admiti ca tot ce sti este ca existi, ca esti singura dovada pe care o poti avea despre orice insa eu nu identific simpla existenta cu realitatea. Existenta este momentana³¹⁹, mereu in timp si spatiu, in timp ce realitatea este neschimbatoare, omniprezenta.

Domnule, eu nu stiu ce este adevarul si ce il poate dovedi; nu ma intoarce spre resursele mele ca n-am nici una, tu esti cel ce cunoaste adevarul, nu eu.

Tu refuzi testimonialul ca dovada adevarului; experienta altuia nu-ti este de folos, respingi toate deductiile rezultate din afirmatiile concurente a unui numar vast de martori individuali- tu esti cel care trebuie sa sti ce fel de dovada te satisface, care este masura ta pentru o dovada valida?

Sincer, nu stiu ce constituie dovada.

Nici chiar experienta proprie?

Nici, si nici chiar existenta mea, care depinde de a fi constient.

Si a fi constient depinde de ce?

Nu stiu, initial as fi spus- de trup; acum pot sa vad ca trupul este secundar, nu primar si nu poate fi luat ca evidenta a existentei.

Imi pare bine ca ai abandonat ideea ‘eu sunt trupul’, sursa principala a erorii si suferintei.

Am abandonat-o intelectual insa sentimentul de a fi cineva, o persoana, este puternic. Pot spune ‘eu sunt’ insa ce sunt nu pot spune. Stiu ca exist dar nu si ca ce. Oricum as pune-o, infrunt necunoscutul.

Fiinta ta este reala.

Nu cred ca vorbim aceeasi limba- eu nu sunt o fiinta abstracta. Sunt o persoana, limitata si constienta de limitele sale. Asta este fapt, chiar daca insubstantiat. Nu pot construii ceva existand ca persoana efemera.

Cuvintele tale sunt mai intelepte decat tine! Ca persoana esti efemer insa esti tu o persoana?

Cum sa-ti raspund? Sentimentul ca sunt, dovedeste doar ca sunt, nimic altceva, independent de mine. Sunt relativ- creatie si creator al relativului. Cum arata si unde este dovada absoluta a adevarului absolut? Poate fi sentimentul ‘eu sunt’ doar, dovada realitatii?

Desigur ca nu³²⁰. ‘Eu sunt’ si ‘lumea este’ sunt interdepedente. Se datoreaza tendintei mintii de a proiecta- nume si forme.

Nume si forme, idei si convingeri dar nu adevarul. Dupa tine, am acceptat relativitatea a tot, incluzand adevarul, si am invatat sa traiesc din presupuneri. Apoi te-am intalnit si auzit vorbind despre absolut ca fiind ceva suprem valoros de avut si la indemana. Cuvinte ca pace, fericire, eternitate, imortalitate, imi atrag atentia ca o promisiune de mantuire de durere si frica. Instinctele mele innascute- cautarea placerii si curiozitatea sunt atatate si incep sa explorez realmul ce mi-l oferi, care pare foarte atractiv si, natural. Intreb- este real, este la indemana?³²¹

Esti ca si copilul ce zice- dovedeste-mi ca zaharul este dulce, doar atunci il voi gusta. Dovada dulcetii este in gura nu in zahar. Ca sa sti ca e dulce trebuie sa gusti, nu exista alta cale. Desigur, incepi prin a intreba- este zahar, este dulce? Si accepti asigurarea mea pana il gusti. Doar atunci indoielile se dizolva si cunoasterea devine de nezdruncinat prin experienta directa. Iti cer sa ma crezi doar pentru inceput. Fiecare pas este o dovada afirmativa ori negativa. Tu vrei ca dovada adevarului sa preceada adevarul... si care ar fi dovada dovezii?! Vezi, tu cazi in regres. Sa eviti asta, trebuie sa incetezi a cere dovezi si sa accepti, doar pentru moment, ceva ca adevarat, nu conteaza ce- poate fi Dumnezeu, ori eu, ori chiar tu. In fiecare caz accepti ceva sau pe cineva necunoscut, ca adevarate. Daca testezi adevarul acceptat, vei scapa de nevoia dovezii si vei merge mai departe la treapta urmatoare. Este ca si cum ai urca un arbore pe intuneric- apuci ramura urmatoare doar cand esti deja stabil pe cea de jos. Stiinta numeste asta experimentare- sa demonstrezi o teorie, conduci experimentul dupa instructiunile celor care l-au facut inaintea ta. In cautarea spirituala, lantul experimentelor de condus, se numeste yoga.

Sunt atatea feluri de yoga- pe care s-o aleg?

Fiecare invatator iti va sugera o cale pe care el o cunoaste intim, insa majoritatea sunt flexibili si isi adapteaza sfatul dupa nevoia fiecaruia. Toata caile duc la purificarea mintii. Mintea impura este opaca la adevar; in cea pura, transparenta- adevarul poate fi vazut prin ea, cu usurinta si claritate.

Regret, insa se pare ca nu sunt in stare sa explic problemele mele. Intreb despre dovada adevarului si tu imi spui despre metoda de a-l obtine³²². Sa zicem ca urmez o metoda si obtin o stare minunata, cum pot sti ca este adevarata? Fiecare religie cere credinta si promite ceva extaz. Este extazul real ori produsul credintei? Caci daca este o stare indusa, nu ma intereseaza. Uite, crestinismul- spune, Isus este mantuitorul tau, crede si te elibereaza de pacate. Cand intreb un crestin pacatos cum se face ca este pacatos in pofida credintei in Cristos, raspunde- ‘credinta mea nu este perfecta’. Acum suntem intr-un cerc vicios- fara credinta perfecta, nu mantuire; fara mantuire- nu credinta perfecta. Conditiile impuse sunt irealizabile si apoi eu sunt acuzat ca nu reusesc sa le indeplinesc.

Nu iti dai seama ca starea de veghe prezenta se datoreaza ignorantei. Cautarea dovezii adevarului se datoreaza ignorarii realitatii. Faci contact cu starile senzoriale si mintale in constienta lui ‘eu sunt’, dar realitatea nu este mediata, contactata sau experimentata. Iei dualitatea vietii ca reala ca nici nu o bagi in seama; pentru mine varietatea lucrurilor nu creaza separatie. Iti imaginezi realitatea ca ceva aparte de nume si forme, in timp ce pentru mine, numele si formele sunt expresia mereu schimbatoare a realitatii si nu afara de ea. Tu ceri dovada adevarului cand pentru mine toata existenta este dovada. Tu separi existenta de fiintare si fiintarea de realitate, in timp ce pentru mine sunt una. Oricat de convins ai fi de adevarul starii de veghe, nu pretinzi a fi permanent si neschimbator, cum eu fac cand vorbesc despre a mea. Totusi, nu vad nici o diferenta intre noi, alta decat ca tu iti imaginezi lucrurile, in timp ce eu nu.

Intai ma descalifici ca fiind incompetent de a intreba despre adevar, apoi ma acuzi de imaginatie- ce este imaginatie pentru tine, este realitate pentru mine.

...Pana cand investighezi. Eu nu te acuz de nimic, doar iti cer sa privesti intelept. In loc de a cauta dovezi pentru adevarul pe care nu-l cunosti, uita-te la adevarurile pe care crezi ca le cunosti. Vei gasi ca nu sti nimic cu certitudine, doar te bazezi pe ce auzi de la altii. Ca sa cunosti adevarul, trebuie sa-l treci prin experienta ta directa.

Sunt terifiat de exercitii spirituale si transe; alcohol, droguri, o febra, respiratie fortata, scuturaturi, invarteli si dans, rugaciuni, sex sau abstinenta, mantras si altele asemanatoare, pot sa me scoata din starea de veghe si sa imi dea ceva experiente extraordinare (pentru ca nu sunt familiare). Dar cand cauza inceteaza, efectul dispare si doar ceva amintiri raman, adanci dar in timp, tot mai sterse.

Hai sa lasam in pace mijloacele si rezultatele lor caci rezultatele sunt legate de mijloace; hai sa ne uitam din nou- poate adevarul fi gasit? Unde este locul adevarului ca sa te apuci sa-l cauti si cum sti ca l-ai gasit? Ce aparat folosesti ca sa-l testezi? Suntem inapoi la intrebarea ta initiala- care este dovada adevarului? Trebuie ca ceva e in neregula cu intrebarea caci ai tendinta de ajunge la ea mereu. De ce intrebi care este dovada adevarului- nu pentru ca nu cunosti adevarul la prima mana si ti-e teama de a nu fi inselat?! Iti imaginezi ca adevarul este un lucru care poarta numele ‘adevar’ si care iti da un avantaj daca il posezi, daca este original. Tu ai plecat la cumparaturi de adevar dar nu ai incredere in comercianti. Ti-e teama de imitatii si falsuri.

Nu mi-e teama de a fi inselat, mi-e teama sa nu ma insel singur.

Dar te inseli singur in ignoranta ta de motivele tale reale. Ceri adevarul insa ce cauti este doar comfort pe care il vrei etern. Nu exista starea a mintii care dureaza in timp. In timp si spatiu totdeauna sunt limite pentru ca ele insele sunt limitate. In atemporal, expresia ‘pentru totdeauna’ nu are nici un inteles. La fel cu dovada adevarului- in realmul adevarului, totul este complet, fiind dovada, inteles si scop in sine. Unde toate sunt una, nu este nevoie de suport. Iti imaginezi ca permanenta este dovada adevarului, ca ce dureaza mai mult este cumva mai adevarat decat cel mai putin durabil, si asa faci din timp, masura adevarului. Dar timpul este doar in minte si astfel mintea devine arbitru, cautand in ea insasi dovada adevarului- o misiune complet imposibila si fara speranta!

Domnule, daca ai spune- nimic nu este adevarat, totul este relativ, as accepta, dar sustii ca exista adevar, realitate, cunoastere perfecta, si de aceea intreb- ce este si cum sti ce este? Ce m-ar face sa pot spune, Maharaj are dreptate?

Tu te agati de nevoia de dovada, de testimonial, de autoritate; iti imaginezi ca adevarul este ceva ce poate fi indicat cu degetul, spunand- ‘uite, asta este adevarul!’ Gresesti- adevarul nu este rezultatul unui efort, capatul de drum; este aici si acum, in chiar dorinta de a-l gasi si cautarea lui. Este mai aproape decat mintea si trupul, mai aproape decat sentimentul ‘eu sunt’. Nu il vezi pentru ca privesti asa departe de tine, afara din inima ta. Ai objectificat adevarul si insisti in a-l cantarii prin aceleasi teste si dovezi, care se aplica doar lucrurilor si gandurilor.

Tot ce pot sa inteleg din ce spui este ca adevarul este dincolo de mine si ca nu sunt calificat sa vorbesc desrpe el.

Nu numai ca esti calificat, esti adevarul insusi! Doar ca iei falsul drept adevar.

Tu pari sa spui- nu cere dovezi pentru adevar, preocupa-te numai de neadevar.

Descoperirea adevarului consta in discernamantul falsului. Poti sti ce nu esti (cu mintea); ce esti poti doar fi. Cunostinta este legata de cunoscut. Intr-un fel este opusul ignorantei insa daca ignoranta nu exista, unde e nevoia de cunoastere? In ele insile, nici ignoranta si nici cunoasterea nu au fiinta, sunt doar stari mintale care apar ca miscari in constienta, care este in esenta imutabila.

Este adevarul in realmul mintii ori dincolo?

Nici una, nici alta, ambele- nu se poate pune in cuvinte.

Asta-i ce aud tot timpul- inexpresibil. Si asta nu ma face mai intelept.

Adevarat ca asta adesea acopera ignoranta. Mintea nu poate opera decat cu termenii sai si nu poate trece dincolo. Ceea ce nu este nici senzorial si nici mintal, dar fara de care senzorialul si mintalul nu pot exista, nu poate fi continut in ele. Intelege ca mintea are limite- ca sa treci de ele trebuie sa accepti tacerea.

Putem spune ca actiunea este dovada adevarului? Nu se poate verbaliza neaparat insa se poate demonstra.

Nici actiune, nici inactiune, este dincolo de ambele.

Poate cineva spune- ‘asta-i adevarat!’ ori este limitat la negarea falsului? Cu alte cuvinte, este adevarul pura negatie? Ori ajunge vreodata sa fie afirmatie?

Adevarul nu poate fi descris, dar poate fi trait.

Experienta este subiectiva, nu poate fi impartasita. Experienta ta ma lasa unde sunt.

Adevarul poate fi trait insa nu doar ca orice alta experienta. Eu il cunosc si il pot transmite, numai daca esti deschis receptiei. A fi deschis inseamna sa nu vrei nimic altceva.

Sunt plin de dorinte si temeri- inseamna ca nu sunt eligibil pentru adevar?

Adevarul nu este o recompensa pentru buna purtare, nici un premiu pentru trecerea unor examene. Nu poate fi manipulat; este sursa primara, nenascuta, fara varsta a tot ce este. Esti eligibil pentru ca esti. Nu ai nevoie sa meriti adevarul, este al tau, numai inceteaza sa fugi de el, fugind dupa el. Stai linistit si tacut.

Domnule, daca vrei trupul sa fie linistit si mintea sa fie tacuta, spune-mi cum se face. In constienta de sine, vad trupul si mintea miscate de cauze dincolo de controlul meu³²³. Ereditatea si mediul ma domina absolut. Puternicul ‘eu sunt’, creatorul universului, poate fi temporar anihilat de un drog sau total, de o picatura de otrava.

Din nou, te identifici cu trupul.

Chiar de neg trupul asta de oase, carne si sange, ca nu eu, totusi, raman cu trupul subtil al gandurilor, sentimentelor, memoriei si imaginatiei. Daca si pe astea le neg, raman cu constienta, ca un fel de trup.

Ai dreptate insa nu te opri acolo; treci dincolo- nici constienta si nici ‘eu sunt’ ca centru al ei, sunt ce esti. Fiinta ta adevaratat este pe de-antregul nestiutoare de un sine anume, total libera de orice identificare cu ceea ce este grosier, subtil ori transcedental.

Pot sa ma imaginez trecand dincolo, insa ce dovada am? Ca sa fiu, trebuie sa fiu cineva.

Taman pe dos- ca sa fi trebuie sa fi nimeni. Ca sa te crezi ceva sau cineva, este moarte si iad.

Citeam ca in Egiptul antic, oamenii erau admisi in unele mistere unde, sub influenta drogurilor sau incantatiilor, puteau iesi din trup, stand deasupra, privindu-l. Asta intentiona sa-i convinga de realitatea existentei dupa moarte si sa creeze in ei o ingrijorarea adanca, asa de profitabila statului si templului. Identificarea cu persoana proprietara de trup, ramanea.

Trupul este facut din hrana, la fel ca mintea din ganduri. Priveste-le asa cum sunt. Neidentificarea, naturala si spontana, este eliberare/mantuire. Nu ai nevoie sa sti ce esti, destul daca sti ce nu esti. Ceea ce esti nu vei sti niciodata caci fiecare descoperire reveleaza noi dimensiuni de cucerit. Necunoscutul nu are limite.

Asta inseamna ignoranta eterna?

Inseamna ca ingoranta nu a existat vreodata. Adevarul este in descoperire, nu in descoperit iar descoperirea nu are inceput sau sfarsit. Chestioneaza-i limitele, treci dincolo, stabileste-ti sarcini aparent imposibile, asta-i calea.

75. In pace si tacere, vei creste

Intrebare: Traditia indiana spune ca un guru este indispensabil. La ce? O mama este indispensabila pentru nasterea copilului, dandu-i trup dar nu si suflet; rolul ei este limitat. Cum sta treaba cu guru- este rolul lui limitat de asemenea ori este indispensabil in mod absolut?

Maharaj: Lumina interioara ce straluceste in inima este gurul real. Toti ceilalti doar arata calea.

Nu ma preocupa gurul interior, doar cel care arata calea; sunt unii care cred ca yoga nu este accesibila fara un guru, cautandu-l pe cel ideal, schimband unul pentru altul. Ce valoarea au acestia?

Sunt temporari, ii gasesti peste tot in viata si ai nevoie de ei pentru a invata cele ale lumii.

O mama este doar pentru o viata- incepe la nastere si sfarseste la moarte; nu este eterna.

La fel, guru este temporar, nu pe veci; isi indeplineste rolul si face loc urmatorului, in mod natural.

Am nevoie de un guru pentru fiecare tip de cunostinta sau indemanare?

Nu sunt reguli in chestii ca astea, exceptand una- externul este tranzient, internul, permanent si constant, desi mereu nou in aparenta si actiune.

Ce relatie exista intre guru interior si cel exterior?

Cel exterior reprezinta pe cel interior; cel interior il accepta pe cel exterior pentru o vreme.

Al cui este efortul?

Al discipolului, desigur. Guru extern da instructiuni, cel intern, putere; urmarea instructiunilor este a discipolului. Fara vointa, inteligenta si energie din partea discipolului, guru extern este neputincios. Cel intern isi asteapta sansa. Obtuzitatea si urmarea cailor gresite duc la o criza care il trezeste pe discipol. Intelept este cel care nu asteapta un astfel de soc, care poate fi dur.

Este o amenintare?

Nu amenintare ci o atentionare. Guru interior nu este neaparat pasnic. Cateodata poate fi chiar violent, distrugand incapatanarea unei personalitati pervertite. Suferinta si moartea, ca si viata si fericirea, sunt unelete sale de lucru. Este doar in dualitate ca neviolenta devine legea unificatoare.

Trebuie sa te temi de sinele propriu?

Nu, caci sinele isi vrea binele, insa trebuie sa il iei in serios caci cere atentie si supunere iar cand nu este ascultat, schimba convingerea cu fortarea, caci chiar daca poate astepta rabdator, nu poate fi negat. Dificultatea nu este cu gurul, interior ori exterior, care sunt mereu la dispozitie; este maturitatea discipolului care lipseste. Cand omul nu este gata, ce se poate face?!

Gata sau decis?

Este acelasi lucru- In India spunem, capabil si indreptatit.

Poate guru extern initia?

Sunt tot felul de initieri insa initierea in realitate vine dinauntru.

Cine da ultima initiere?

Este data de la sine.

Vad ca nu ajungem nicaieri... Eu cunosc doar un sine- asta, prezent si practic. Sinele interior ori superior este doar o idee ce are ca scop sa explice si sa incurajeze. Vorbesti despre el ca si cand ar avea existenta independenta. Nu are!

Sinele exterior si cel interior, sunt imaginari. Obsesia de a fi un ‘eu’ are nevoie de o alta obsesie- cea de ‘super-eu’ ca sa se vindece, la fel cum ai nevoie de un spine ca sa scoti pe altul, ori o otrava ca sa neutralizezi alta. Toate afirmatiile cer negatie dar asta este primul pas; urmatorul este sa treci dincolo.

Inteleg ca guru extern este necesar ca sa imi atraga atentia la mine insumi si la urgenta de a face, dar in acelasi timp este neputincios sa aduca schimbari serioase in mine. Dar tu aduci aici ideea de guru interior, necreat, neschimbator, radacina fiintei, promisiunea unui tel de atins. Este acesta doar concept ori real?

El este singura realitate, tot restul este umbra aruncata de trupul-minte pe fata timpului. Desigur, orice umbra apare in realitate dar nu are realitate in sine.

Eu sunt singura realitate pe care o cunosc; guru interior este prezent doar cat il am in minte. Ce am de castigat dandu-i realitate?

Pierderea ta este castigul- cand umbra este vazuta ca umbra, incetezi a o urma. Te intorci si descoperi soarele care a fost mereu in spatele tau.

Guru intern, instruieste si el?

El iti da convingerea ca este etern, neschimbator, realitate, constienta, dragoste dincolo de aparente.

Convingerea nu este deajuns; trebuie certitudine.

Asa-i, dar in cazul asta certitudinea ia forma curajului; teama dispare complet. Starea asta de neteama este de neconfundat, noua, si in acelasi timp simtita adanc- ca a ta, ca nu poate fi negata. Este ca si iubindu-ti copilul- cine se poate indoi?

Aud despre progres in spiritualitate- despre ce este vorba?

Cand treci dincolo de ideea de progres, vei sti ce inseamna.

Ce determina progresul?

Tacerea este factorul prim- in pace si tacere, cresti.

Mintea este absolut fara odihna; cum sa o aduci la tacere?

Increde-te in invatator. In cazul meu, invatatorul mi-a spus sa dau atentie exclusiva sentimentului ‘eu sunt’. L-am ascultat, nu am urmat meditatii, forme de respiratie, ori studiul scripturilor. Orice s-ar fi intamplat filtram prin ‘eu sunt’. Poate parea prea simplu, copilaresc chiar. Singurul motiv pentru care o faceam era ca asa mi s-a spus sa fac. A fost efectiv- obedienta este un solvent puternic al tuturor dorintelor si temerilor. Intoarce-ti fata de la tot ce iti ocupa mintea; completeaza munca care ai inceput-o dar nu te angaja la alta. Pastreaza-te gol, disponibil, nu opune rezistenta la ce vine neinvitat.

In final ai atins starea de renuntare, de neatasare senina, de libertate indescriptibila, etc. Cand un cautator de adevar este dedicat practicilor yoga, este ghidat de guru intern ori este lasat in voia lui, doar asteptand rezultatul?

Toate se intampla de la sine; nici cautatorul si nici guru nu fac ceva. Lucrurile sunt cum sunt; vina sau merit se repartizeaza mai tarziu, dupa ce sentimentul de ‘eu sunt cel ce face’ apare.

Ce ciudat, desigur ca cel ce face vine inainte de ceea ce se face.

Exact invers- ce se face este fapt, cel ce face doar un concept. Limbajul tau arata ca in timp ce rezultatul este sigur, cine l-a realizat este neclar. Gasirea cauzei este un joc preferat intre oameni. Considerand lista fara sfarsit a factorilor necesari pentru orice sa se intample, nu poti sa nu vezi ca intregul este responsabil pentru tot, indiferent cat de indepartat. Ideea de creator este un mit nascut din iluzia lui ‘eu’ si ‘al meu’.

Ce iluzie puternica!

Da, pentru ca este bazata in realitate.

Ce este real in ea?

Gaseste singur prin discernerea si respingerea a tot ce nu este real.

Nu am inteles bine care-i rolul sinelui interior in spiritualitate. Cine face efortul- sinele intern ori extern?

Ai inventat cuvinte ca efort, intern, extern, sine, etc. Si acum le impui realitatii. Lucrurile doar se intampla sa fie cum sunt insa omul vrea sa le aseze in modele bazate pe structura limbajului. Asa de puternic este obiceiul asta ca avem tendinta sa refuzam realitate la ceea ce nu putem verbaliza. Refuzam sa vedem ca cuvintele sunt doar simboluri, legate de conventii si de obisnuinta experientelor repetate.³²⁴

Ce valoare au cartile spirituale?

Ajuta sa inlaturi ignoranta; sunt folositoare la inceput dar devin piedici spre final. Trebuie sa sti cand sa le abandonezi.³²⁵

Care este legatura intre sine si armonia universala?

Ca aceea intre soare si razele lui. Armonia si frumusetea, intelegerea si afectiunea, sunt expresii ale realitatii. Este realitatea in actiune, impactul spiritului asupra materiei. Cand dorintele si temerile inceteaza, fiinta reala apare in minte asa cum este. Materia este salvata, spiritul revelat, si ambele sunt vazute ca una, caci sunt mereu una dar mintea imperfecta le separa. Perfectiunea mintii este sarcina omului caci materia si spiritul se intalnesc in minte.

Ma simt ca in fata unei usi- stiu ca usa e deschisa dar pazita de cainii dorintei si temerii³²⁶. Ce-i de facut?

Supune-te invatatorului si infrunta cainii. Poarta-te ca si cand nu ar fi acolo. Din nou, ascultarea este regula de aur. Libertatea se castiga prin obedienta. Ca sa evadezi din inchisoare, trebuie sa urmezi instructiunile celui care te ajuta, precis si fara indoieli.³²⁷

Cuvintele gurului nu au putere cand sunt doar auzite. E nevoie de credinta in ele- de unde vine credinta?

Credinta vine cand este nevoie; totul vine la timpul sau. Invatatorul este mereu dispus sa dea, doar primitorii lipsesc.

Ramana Maharshi obisnuia sa spuna: guru sunt multi dar unde sunt discipolii?

Totul se intampla asa cum trebuie; nici un singur suflet nu va fi pierdut.

Mi-e teama de a lua intelegerea intelectuala a adevarului drept adevar. Pot vorbi despre adevar fara sa-l cunosc si pot sa-l cunosc fara un singur cuvant rostit. Inteleg ca dialogurile astea vor fi publicate- ce efect vor avea asupra cititorului?

In cititorul atent si profund, se vor matura si vor produce flori si fructe. Cuvintele ce vin din adevar sunt a-tot-puternice cand sunt pe deplin filtrate prin minte si supuse testului experientei directe.

76. A sti ca nu sti, este adevarata cunoastere

Maharaj: Considera trupul in care apare sa existe un observator, si lumea din afara, sub observatie. Martorul lumii si lumea observata apar si dispar impreuna. Dincolo de ele este golul, acelasi pentru toti.

Intrebare: Ce spui pare simplu insa nu oricine accepta- numai tu singur vorbesti de astea trei, si de golul de dincolo. Eu vad doar lumea, care include tot.

Chiar si pe ‘eu sunt’?

Chiar si pe asta. ‘Eu sunt’ este pentru ca lumea este.

Si lumea este pentru ca ‘eu sunt’ este.

Da, merge in ambele sensuri. Nu pot sa le separ, nu pot merge dincolo de ele spunand ca ceva exista daca nu il pot gusta/trai. Care este experienta ta de te face sa vorbesti cu atata convingere?

Ma cunosc asa cum sunt- atemporal, aspatial, acauzal. Tu nu te sti, fiind asa de interesat in ale lumii.

Ce ma tine interesat?

Frica de durere, dorinta de placere. Placerea este sfarsitul durerii iar durerea, sfarsitul placerii; se rotesc la nesfarsit. Investigheaza cercul lor vicios pana ce reusesti sa scapi din el³²⁸.

Nu am nevoie de harul tau ca sa trec dincolo?

Harul realitatii tale intime este etern cu tine. Chiar faptul ca ceri har este un semn al lui. Nu astepta har de la cineva dar fa ce ti se spune. Actiunea este dovada sinceritatii, nu asteptarea harului.

La ce am nevoie de sinceritate?

Cerceteaza cu asiduitate ceea ce apare in campul atentiei. Cu timpul, campul se va largi si investigatia se va adanci pana ce devine spontana si nemarginita.

Crezi ca intelegerea adevarului este rezultatul perseverentei? Perseverenta exercitiului opereaza doar in limitele existentei fizice- cum poate ea sa dea nastere nemarginitului?

Desigur ca nu poate exista o conectie cauzala intre perseverenta si intelepciune insa obstacolele in calea intelepciunii sunt adanc afectate de perseverenta actiunii.

Ce obstacole?

Idei gresite si dorinte care determina actiuni gresite, cauzand disipare si slabire a mintii si trupului. Descoperirea si abandonul falsului permite realului sa intre in minte.

Pot sa disting doua stari mintale- ‘eu sunt’ si ‘lumea este’; ele apar si dispar impreuna. Lumea spune ‘eu sunt pentru ca lumea este’; tu pari sa spui ‘lumea este pentru ca eu sunt’- care din doua este adevarat?

Nici unul- cele doua sunt una si aceasi in timp si spatiu³²⁹. Dincolo de ele este atemporalul.

Care este conectia intre temporal si atemporal?

Atemporalul cunoaste timpul, timpul nu cunoaste atemporalul. Constienta este in timp iar atemporalul ii apare ca inconstienta; desi face constienta posibila. Lumina straluceste in intuneric. In lumina, intunericul nu este vizibil, sau, daca vrei- in oceanul infinit de lumina, norii constientei apar, intunecati si delineati, observabili prin contrast. Astea sunt doar incercari de a pune in cuvinte ceva atat de simplu si evident si totusi inexpresibil.³³⁰

Cuvintele ar trebui sa serveasca drept punti de legatura.

Cuvintele se refera la stari mintale, nu la realitate. Raul intre doua maluri, puntea intre ele, toate sunt in minte. Ai nevoie ori de o dorinta infinita pentru adevar ori incredere absoluta in invatator. Crede-ma, nu exista tinta si nici cale de a o atinge. Tu esti calea si tinta, nu este nimic altceva de atins decat pe tine insuti. Tot ce ai nevoie este sa intelegi; intelegerea este inflorirea mintii. Arborele este peren insa inflorirea si fructificarea sunt sezoniere. Sezoanele se schimba dar nu si copacul. Tu esti copacul; ai crescut nenumarate ramuri si frunze in trecut si vei mai creste altele in viitor; frunze cad, ramuri se rup, tu ramai. Nu ce a fost ori va fi este de stiut ci ‘ce este’. Este dorinta ta care creaza universul. Cunoaste lumea ca si creatia ta si fi liber.

Spui ca lumea este copilul dragostei. Cand ma uit la ororile lumii, la razboaie, lagare de concentrare, exploatare inumana, cum pot sa-mi asum creatia asta? Cat as fi de limitat si n-as crea o asa lume cruda.

Gaseste cui ii apare lumea asta cruda si vei sti de ce apare asa de cruda³³¹. Intrebarile tale sunt perfect legitime insa nu pot fi raspunse pana ce nu cunosti a cui este lumea. Ca sa cunosti insemnatatea unui lucru, intrebi pe cel ce l-a creat. Iti spun- tu esti cel ce creaza lumea in care traiesti, tu singur poti sa o schimbi sau sa o distrugi³³².

Cum poti sa spui ca eu am facut lumea; abia o cunosc.

Nu este nimic in lume pe care sa tu sa nu cunosti cand te cunosti pe tine. Luandu-te a fi trupul, iei lumea ca pe o colectie de lucruri materiale. Cand te cunosti ca centru al constientei, lumea apare ca oceanul mintii. Cand te cunosti asa cum esti in realitate, cunosti lumea ca pe tine insuti.³³³

Suna minunat dar nu adreseaza intrebarea mea- de ce este atata suferinta in lume?

Daca privesti lumea detasat, ca un observator impartial, nu suferi. Vezi lumea ca pe un spectacol, desigur, foarte animat si interesant.

O, nu! Scuteste-ma de teoria asta a iluziei lumii. Suferinta este acuta si adanca. Ce perversiune sa privesti lumea ca un spectacol de divertisment! Ce dumnezeu crud imi oferi?!

Cauza suferintei este identificarea cu ceea ce percepi. Din ea, dorinta se naste si cu dorinta, actiune oarba, nepreocupata de consecinte si rezultate in timp. Priveste in jur- suferinta este facatura omului³³⁴.

Daca omul si-ar crea doar propria-i mizerie, as fi de acord insa in prostia lui, aduce suferinta si altora. Un visator are cosmarurile sale si nimeni altul nu sufera de ele dar ce vis este acela care afecteaza pe altii?

Descriptiile sunt multe si contradictorii; realitatea este simpla- toate sunt una, armonia este legea eterna, nimic nu te obliga sa suferi. Numai cand incerci sa descri si explici, cuvintele te lasa corijent.

Imi amintesc Gandhi spunandu-mi odata ca sinele nu este sub legea non-violentei. Sinele are libertatea sa impuna suferinta in expresiile sale pentru a le corecta.

La nivelul lumesc poate fi asa insa in realitate nu este decat sursa- intunecata in sine, facand totul sa straluceasca. Neperceputa, cauzeaza perceptie; nesimtita, cauzeaza simtire, negandita, cauzeaza gandire. Fara viata, da nastere vietii. Este fundalul nemiscat al miscarii. Odata acolo, esti acasa oriunde.

Daca sunt asta, ce m-a facut sa ma nasc?

Memoria trecutului, a neimplinitelor dorinte capteaza energia care se manifesta ca persoana. Cand energia se consuma, persoana moare. Dorintele neimplinite trec intr-o noua nastere. Identificarea cu trupul creaza noi dorinte si astea nu au capat doar daca mecanismul inlantuirii este vazut clar. Este claritatea care te elibereaza, caci nu poti abandona dorinta fara ca sa vezi clar cauza si efectul ei. Nu spun ca aceeasi persoana se renaste; persoana moare si ramane moarta. Dar memoriile ei de teama si dorinta raman. Ele dau energia necesara unei persoane noi. Realul nu are nimic de a face cu treaba asta³³⁵, doar o face posibila dandu-i lumina.

Pot sa vad ca fiecare experienta are realitatea ei- experienta s-a incheiat. In momentul in care intreb cui i s-a intamplat, cine este cel ce observa si asa, experienta este deja trecuta si tot ce pot investiga este amintirea ei. Nu pot investiga momentul, ‘acum’. Sunt constient doar de trecut, nu si de prezent. Cand sunt constient, nu traiesc in ‘acum’ ci doar in trecut. Cum pot fi constient de prezent?

Ce descri tu nu este constienta ci doar cugetare asupra experientei. Adevarata constienta este starea de martor pur, fara nici cea mai mica intentie de implicare in evenimentul observat. Gandurile si sentimentele tale, cuvintele si actiunile pot fi de asemenea parte a evenimentului- tu privesti fara emotie, in lumina clara a intelegerii. Intelegi precis ce se intampla pentru ca nu te afecteaza. Asta apare a fi o atitudine de detasare rece, dar nu este asa. Odata inauntru, vei gasi ca iubesti ce vezi, indiferent de ce este. Iubirea asta neselectiva este masura constientei. Daca nu este prezenta, esti doar interesat din motive personale.

Atata vreme cat durerea si placerea exista, nu pot sa nu fiu interesat.

Atata vreme cat esti constient, nu exista durere sau placere. Nu poti invinge placerea si durerea la nivelul mintii. Ca sa le transcendezi, trebuie sa treci dincolo de minte, care este posibil doar cand percepi mintea ca ceva care se intampla tie si nu in tine, ca ceva extern, strain, superimpozat. Atunci, spontan, esti liber de minte, cu adevarat singur, fara intruziuni. Asta este starea ta naturala. Mintea este ca o eczema care te face sa te scarpini. Daca inveti sa o privesti ca un fel de febra, privata, personala³³⁶ care o duci cu tine peste tot, atitudinea asta va produce o criza care te va elibera. Buddha spunea ca viata este suferinta. Cred ca se referea la durerea inregistrata in minte, care este evidenta.

Si moartea este scaparea?

Cel care se crede nascut, se teme tare de moarte. Pentru cel care se cunoaste cu adevarat, moartea este un eveniment fericit³³⁷.

Traditia Hindu spune ca suferinta este adusa de destin iar destinul este meritat. Priveste calamitatile naturale sau facute de om- inundatii, cutremure, razboaie si revolutii. Pot indrazni sa gandesc ca fiecare sufera pentru pacatele proprii, de care poate nici nu are idee? Miliardele de suferinzi, sunt toti criminali pedepsiti pe drept?

Trebuie sa suferi doar pentru pacatele tale, suntem noi cu adevarat separati? In oceanul vast al vietii suferim pentru pacatele altora si facem pe altii sa sufere pentru ale noastre. Dar legea echilibrului guverneaza suprem, egaland toate datoriile in final. Atat cat viata dureaza, ne afectam adanc unii pe altii.

Da, cum spune poetul ‘nici un om nu este o insula’.

In spatele fiecarei experiente este sinele si interesul lui in experienta. Spune-i dorinta, ori dragoste, cuvintele nu au importanta.

Pot dori suferinta, pot deliberat cere durerea?! Nu sunt eu ca unul care isi face un pat pufos sperand o noapte de somn buna ca apoi sa aiba cosmaruri si o noapte agitata si terifianta?! Nu poate fi iubirea care produce cosmaruri.

Suferinta se datoreaza izolarii egoiste prin separare si lacomie. Cand cauza este vazuta si inlaturata, suferinta inceteaza.

As putea inlatura cauza necazurilor mele insa ceilalti raman sa sufere.

Sa intelegi suferinta trebuie sa treci de durere si placere. Dorintele si temerile tale te previn in a intelege si asa, a ajuta pe altii. In realitate nu sunt altii si ajutandu-te pe tine, ajuti pe toti. Daca esti serios despre suferinta umanitatii, trebuie sa perfectezi singurul mijloc de ajutor de care dispui- tu insuti.

Susti ca eu sunt creatorul, pastratorul si distrugatorul lumii, omnipresent, omniscient, omnipotent. Cand cuget la asta, ma intreb- cum se face ca exista asa mult rau in lumea mea?

Nu este nici rau si nici suferinta; bucuria de a fi viu este suprema. Uite, cum toate se agata de viata, ce scumpa este existenta³³⁸.

Pe ecranul mintii mele imaginile se succed fara incetare. Nimic nu este permanent in mine.

Priveste atent la tine- ecranul este acolo si nu se schimba. Lumina straluceste constant, doar filmul se misca cauzand imaginile sa apara. Poti numii filmul, destin.

Ce creaza destinul?

Ignoranta este cauza predestinarii. Ignoranta de tine insuti, in primul rand, de asemenea ignoranta de adevarata natura a lucrurilor, de cauza si efectele lor. Privesti in jur fara sa intelegi si iei aparentele drept realitate. Crezi ca cunosti lumea si pe tine insuti, dar este doar ignoranta care te face sa spui- ‘stiu’. Incepe prin a admite ca nu sti, si ia-o de aici.

Cum poate fi cunoscuta ignoranta? Sa sti ca esti ignorant, presupune cunostinta.

Chiar asa- insasi admitand ‘sunt ignorant’, sunt zorii cunostintei. Omul ignorant este ignorant de ignoranta sa. Poti spune ca ignoranta nu exista caci in momentul in care este vazuta, dispare. Asa, poti sa o numesti inconstienta sau orbire. Tot ce vezi in jur si in tine este ce nu cunosti si nu intelegi, fara chiar sa sti ca nu cunosti si nu intelegi. Sa sti ca nu sti si nu intelegi este cunoastere adevarata, cunoasterea inimii umile.

Da, Cristos spunea ‘fericiti cei saraci cu duhul’.

Pune-o cum vrei; faptul este ca cunosti doar ce este al ignorantei. Cunosti ceea ce nu cunosti.

Se va termina ignoranta asta vreodata?

Ce bai are lipsa de cunostinta? Nu ai nevoie sa cunosti totul, destul daca sti ca nu ai nevoie sa sti. Restul poate sa aiba grija de sine, fara ca tu sa ai nevoie sa sti cum o face. Ce este important, e ca inconstienta ta nu lucreaza impotriva constientei, exista o integrare la toate nivelele. Sa cunosti nu este foarte important.

Ce spui este corect psihologic insa cand vine la a cunoaste pe altul, lumea, a sti ca nu stiu nu ajuta.

Odata ce esti integrat intern, cunostinta externa vine spontan. In fiecare clipa a vietii, sti ce ai nevoie sa sti. Oceanul mintii universale contine toata cunostinta- este a ta, la comanda. Majoritatea ei nu o vei cunoaste insa este a ta, fara indoiala.

Asa este si cu puterea, cum cu cunostinta.

Ce simti ca trebuie facut, se intampla fara gres. Desigur ca Dumnezeu are grija de univers insa este bucuros de ajutor. Cand ajutorul este lipsit de egoism si inteligent, puterile universului sunt la dispozitia lui.

Chiar si puterea oarba a naturii?

Nu exista putere oarba; constienta este puterea. Fi constient de ce trebuie facut si se face deodata. Numai fi alert si tacut cu mintea. Odata ce ajungi sa te cunosti cu adevarat, existenta ta devine binecuvantare pentru toti. Tu poate nu vei sti, si nici lumea n-o sa stie insa ajutorul radiaza. Sunt oameni in lume care fac mai mult bine decat toti mai marii lumii si filantropi impreuna. Radiaza pace si lumina cu nici o intentie ori cunostinta. Cand altii le povestesc despre miracolele pe care ei le fac, se minuneaza. Neluand nimic ca al lor, sunt lipsiti de mandrie si nu doresc sa fie recunoscuti ca importanti. Sunt incapabili sa doreasca ceva pentru sine, nici chiar bucuria de a ajuta pe altii. Stiind ca Dumnezeu este bun, sunt in pace.

77. ‘Eu’ si ‘al meu’ sunt idei false

Intrebare: Sunt foarte atasat de familie si posesiile mele. Cum pot sa cuceresc neajunsul asta?

Maharaj: Atasamentul este nascut cu sentimentul ‘eu’ si ‘al meu’. Gaseste insemnatatea reala a acestor cuvinte si vei fi libera de inlantuire. Mintea ta se intinde in timp. Unul dupa altul, toate lucrurile ce ti se intampla raman in amintire. Nimic gresit aici. Problema apare doar cand amintirea durerilor si placerilor, esentiale vietii organice, ramane ca reflex, dominand purtarea. Acest reflex ia forma de ‘eu’ si foloseste trupul si mintea pentru a cauta placere si a fugii de durere. Cand iti dai seama ca ‘eu’ este doar un ghem de dorinte si temeri, si sentimentul ‘al meu’, ca cel ce imbratiseaza lucruri si oameni necesari pentru evitarea durerii si asigurarea placerii, vei vedea ca ‘eu’ si ‘al meu’ sunt idei false, fara fundatie in realitate. Create de minte, iau stapanire asupra creatorului cand sunt crezute reale; cand sunt investigate, se dizolva. ‘Eu’ si ‘al meu’ nu au existenta in ele insele ci au nevoie de suportul trupului. Trupul devine punctul lor de referinta. Cand vorbesti de ‘sotul meu’, ‘copiii mei’, te referi la trupuri. Renunta identificarea cu trupul si infrunta intrebarea ‘cine sunt eu?’ Imediat, incepe un proces care te aduce la realitate, ori mai degraba, va duce mintea la realitate³³⁹. Numai nu fi speriata.

De ce sa fiu speriata?

Pentru ca realitatea sa fie, ideea de ‘eu’ si ‘al meu’ trebuie sa dispara. Vor dispare daca le lasi; atunci starea ta naturala si normala reapare, in care nu esti nici trup si nici minte, nici ‘eu’ si nici ‘al meu’, ci o stare diferita de a fi pe de-antregul. Este starea de constienta pura a fiintarii, fara a fi asta sau aia, fara vreo identificare cu ceva in particular sau in general. In lumina pura a constientei, chiar si ideea de ‘nimic’ nu mai exista; doar lumina exista.

Sunt oameni pe care ii iubesc, trebuie sa renunt la ei?

Renunti doar la atasamentul de ei; restul este dupa ei. Ei pot sa-si piarda interesul in tine, ori nu.

Cum asa, nu sunt ei ai mei?

Ei sunt ai trupului, nu ai tai, sau mai bine zis, nimeni nu poate sa nu fie al tau.

Si posesiile mele?

Cand ‘al meu’ nu mai exista, unde-ti sunt posesiile?

Deci trebuie sa pierd totul cand pierd pe ‘eu’?

Pierzi ori nu, va fi egal pentru tine. Pierderea ta va fi castigul altcuiva, nu te va afecta.

Daca nu ma afecteaza, atunci pot sa pierd totul.

Cand nu posezi nimic, nu ai nici o problema.

Ramane problema supravietuirii.

Este problema trupului, care se rezolva mancand, band, si dormind. Este destul pentru toti daca toti sunt de acord sa imparta.

Societatea noastra se bazeaza pe competitie, pe inhatare nu pe impartire.

Impartind o vei schimba.

Nu imi vine sa impart; oricum, sunt taxata prea mult.

Asta nu e la fel cu impartirea voluntara; societatea nu se schimba prin forta ci prin schimbarea inimii. Intelege ca nimic nu e al tau, ca toate apartin tuturor. Numai asa se schimba societatea.

Intelegerea mea numai, nu va schimba prea multe.

Lumea in care traiesti va fi afectata adanc; va fi o lume sanatoasa si fericita, care va radia, creste si largii. Puterea unei inimi mari este imensa.

Mai spune...

Spusul nu este hobby-ul meu. Cateodata vorbesc, alta data nu. Vorbirea ori tacerea mea este partea unei situatii specifice si nu depind de mine. Cand situatia o cere ori vorbesc ori nu, in timp ce eu ma observ vorbind ori nu- imi este egal caci lumina si dragostea de a fi ce sunt, nu sunt afectate ori in controlul meu. Ele exista si eu stiu ca exista- exista constient si bucuros, fara nimeni care sa fie bucuros. Desigur, sensul identitatii ramane dar este identitatea amintirii, ca cea a unei secvente de imagini pe ecranul omniprezent. Fara lumina si ecran, nu exista imagine. A sti ca imaginea este jocul luminii pe ecran, elibereaza de ideea ca imaginea este reala. Tot ce ai de inteles este ca iubesti existenta si esti iubit de ea iar sensul ‘eu sunt’ este legatura intre cele doua aspecte ale tale, un simbol al identitatii in pofida aparentei de separare. Priveste ‘eu sunt’ ca un semn al dragostei intre intern si extern, intre real si aparenta. Ca intr-un vis in care totul este diferit, cu exceptia sentimentului ‘eu sunt’, care te lasa sa spui ‘eu am visat’, asa sentimentul ‘eu sunt’ te imputerniceste sa spui ‘eu sunt eu insumi din nou’. Nu fac nimic, nici nimic nu mi se face mie. Sunt ce sunt si nimic nu ma afecteaza. Apar ca depind de toate insa, de fapt, toate depind de mine.

Cum poti spune ca nu faci nimic- nu vorbesti cu mine?

Nu am senzatia ca eu vorbesc- vorbirea se intampla, asta-i tot.

Eu vorbesc!

Esti sigura? Te auzi vorbind si zici ‘eu vorbesc’.

Toti spun- ‘eu muncesc, vin, merg...’

Nu am probleme cu conventiile verbale insa ele distorsioneaza si distrug realitatea. Un mod mai precis de a spune ar fi ‘vorbire, munca, venire si plecare, exista...’³⁴⁰ Orice eveniment este cauzat de univers; este irational sa disconsideri cauza primara si sa te limitezi doar la cea partiala- orice cauza este universala. Trupul tau nu ar exista fara ca intregul univers sa fi contribuit la creatia si supravietuirea lui³⁴¹. Sunt pe deplin constient ca lucrurile se intampla asa cum se intampla pentru ca lumea este cum este. Sa schimbi cursul evenimentelor trebuie sa aduci un factor nou in lume, si acesta nu este decat puterea dragostei si intelegerii concentrata in mine. Cand trupul se naste, tot felul de lucruri se intampla si tu, ca trup iei parte la ele. Esti ca spectatorul unui film, razand si plangand, desi sti bine ca esti tot timpul spectator si ca filmul este doar un joc al luminii. Este de-ajuns sa iti muti atentia de la film la sine ca sa destrami iluzia. Cu moartea trupului, succesiunea de evenimente fizice si mintale din viata ta de acum, se termina. Se pot termina chiar acum, fara a astepta moartea trupului- este de-ajuns sa iti muti atentia la sine si sa o ti acolo. Toate se intampla ca si cand o putere misterioasa creaza si misca totul. Intelege ca nu esti cel ce misca lucrurile ci doar martorul la ceea ce se intampla, si vei fi in pace.

Este puterea aia separata de mine?

Desigur ca nu, insa trebuie sa fi observatorul dispasionat; doar atunci vei intelege fiinta ta pe deplin ca actor universal. Cata vreme esti incurcata in plasa problemelor persoanei care te crezi, nu poti vedea dincolo de ea. Insa in cele din urma vei ajunge sa vezi ca nu esti nici particularul, nici universalul, ci dincolo de ele. Cum micul varf de creion schiteaza nenumarate desene, la fel punctul adimensional al constientei deseneaza continutul vastului univers. Gaseste varful ala si vei fi libera.

Din ce creez eu lumea?

Din amintiri. Cat timp te ignori ca creator, lumea ta va fi limitata si repetitiva. Cand treci dincolo de identificarea cu trecutul, esti libera sa creezi o lume armonioasa si frumoasa. Sau poti doar sa ramai, dincolo de existenta lumeasca.

Ce ramane din mine daca dau drumul amintirilor?

Nimic absolut!

Mi-e teama!

Ti-e teama pana cand nu gusti libertatea si binefacerile ei. Desigur, ceva amintiri sunt necesare sa identifice si ghideze trupul dar atasamentul de trup dispare, nemaifiind motiv de dorinta sau teama. Toate astea nu sunt dificil de inteles si practicat insa trebuie sa ai interes. Fara interes, nimic nu este posibil. Vazand ca esti doar un ghem de amintiri legate prin atasamentul fata de ele, paseste afara si priveste-le de acolo. Vei putea percepe pentru prima oara ceva ce nu este amintire. Incetezi a fi doamna cutare, ocupata cu afacerile personale. Vei fi in sfarsit in pace. Vei intelege ca nimic, niciodata nu a fost gresit cu lumea- tu singura ai fost gresita si acum s-a terminat. Nu te vei mai lasa prinsa vreodata in capcana dorintei nascuta din ignoranta.

78. A crede ca cunosti ceva este ignoranta

Intrebare: Pot sa intreb in ce fel ai ajuns sa realizezi adevarul?

Maharaj: Cumva a fost foarte simplu in cazul meu- invatatorul meu, inainte sa moara mi-a spus: ‘crede-ma, tu esti realitatea suprema; nu te indoi de cuvintele mele, ai incredere in mine caci iti spun adevarul. Traieste in consecinta!’ Nu am uitat cuvintele lui si neuitand, am realizat adevarul ce mi s-a spus.

Dar ce anume ai facut?

Nimic special, mi-am trait viata ocupandu-ma de negotul meu, avand grija de familie, iar fiecare moment liber dedicandu-l amintirii invatatorului si cunvintelor sale. El a murit curand dupa aia si mi-a ramas doar memoria lui, dar a fost de-ajuns.

O fi fost harul si puterea invatatorului ce ti-au fost transmise.

Cuvintele lui au fost adevarate si s-au adeverit. Cuvintele adevarate totdeauna se adeveresc. Invatatorul nu a facut nimic- cuvintele lui au facut, pentru ca au fost adevarate. Ce mi s-a dat, a venit dinauntru, necerut si neasteptat.

Guru a inceput un proces fara sa ia parte in el?

Pune-o cum doresti. Lucrurile se inampla cum se intampla; cine poate spune de ce?! Eu nu am facut nimic cu intentie; totul a venit de la sine- dorinta de a da drumul, de a fi singur, de a merge inauntru.

N-ai facut nici un pic de efort?

Zero! Crezi ori ba, nici macar nu ma gandeam la rezultat. El doar mi-a spus ca sunt supremul si a murit. Simplu, nu am putut sa nu-l cred. Restul s-a intamplat de la sine; m-am gasit schimbandu-ma, asta-i tot. De fapt, am fost chiar surprins. Pot spune insa ca o dorinta de a verifica spusele lui a crescut in mine, fiind asa de convins ca el nu ar fi putut sa ma minta, si am simtit ca ori realizez pe deplin intelesul vorbelor sale ori mor. Eram foarte determinat insa nu stiam ce sa fac. Petreceam ore gandindu-ma la el si garantia lui, nu speculand ori indoindu-ma, ci doar amintindu-mi ce mi-a spus.

Ce s-a intamplat atunci? Cum ai stiut ca esti adevarul suprem?

Nimeni nu a venit sa-mi spuna, din afara ori dinauntru. De fapt, a fost doar cand faceam efort ca am avut ceva experiente stranii- vazand lumini, auzind voci, intalnind zei si zeite si stand de vorba cu ei. Odata ce mi s-a spus ‘tu esti realitatea suprema’, am incetat sa am viziuni si transe, am devenit foarte tacut si simplu. M-am gasit dorind, si cunoscand, din ce in ce mai putin, pana ce am ajuns sa spun cu uimire: ‘nu stiu nimic si nu vreau nimic’.

Chiar ai fost liber de dorinte si cunoastere ori ai impersonat imaginea inteleptului data de catre invatator?

Nu mi s-a dat nici o imagine, nici nu am avut una. Invatatorul nu mi-a spus la ce sa ma astept.

Mai multe lucruri ti se pot intampla inca- crezi ca esti la capatul drumului?

Nu a fost vreodata cale- sunt ceea ce am fost dintotdeauna.

Care a fost realitatea suprema pe care erai s-o ajungi?

Nu am fost inselat, asta-i tot. Obisnuiam sa creez o lume si sa o populez, acum nu mai o fac.

Atunci unde traiesti?

In golul dintre a fi si a nu fi, dincolo de constienta. Golul este insa plin, nu-mi purta grija. Este ca si cand cineva ar spune- mi-am terminat lucrarea, nu mai am nimic de facut.

Ai o data precisa a realizarii tale- ce anume s-a intamplat la acea data?

Mintea a incetat sa produca evenimente. Vechea cautare neobosita a incetat; nu imi mai doream nimic, nu asteptam nimic, nu luam nimic ca al meu. Vechiul ‘eu’ cautatorul a disparut, chiar si bazicul ‘eu sunt’ s-a sters. De asemenea am observat ca mi-am pierdut convingerile habituale. Inainte eram asa de sigur de multe lucruri, acum nu sunt sigur de nimic. Insa simt ca nu am pierdut nimic caci tot ce stiam era fals. Nestiinta mea noua a devenit cunoasterea faptului ca toata stiinta este ignoranta, ca ‘nu stiu’ este singura afirmatie pe care mintea o poate face in adevar. De exemplu, ideea de a fi nascut, pe care tu o iei drept adevar, este falsa- nu ai fost nascut si nu vei muri. Este ideea care s-a nascut si va muri, nu tu. Identificandu-te cu ea, devi mortal. La fel ca la cinema unde totul este lumina, asa constienta devine lumea larga. Priveste atent si vei vedea ca toate numele si formele nu sunt decat valuri tranzitorii in oceanul constientei, ca numai constienta poate fi spus ca este, nu transformarile continutului ei. In imensitatea constientei, un punct luminos apare miscandu-se rapid, desenand forme, inregistrand ganduri si sentimente, concepte si idei, ca creionul pe hartie. Iar urma grafitului pe care o lasa este memoria. Tu esti punctul acela si prin miscarea ta, lumea se recreaza continuu. Inceteaza sa te misti si lumea dispare. Priveste inauntru si vei gasi ca punctul de lumina este reflectia sentimentului ‘eu sunt’ din lumina intensa a trupului. Numai lumina exista cu adevarat, tot restul este aparenta.

Cunosti lumina aia, ai vazut-o?

Mintii ii apare ca intuneric. Poate fi cunoscuta doar prin reflectiile sale. Totul se vede in lumina zilei, mai putin insasi lumina.

Sa inteleg ca mintile noastre sunt similare?

Cum sa fie? Tu o ai pe a ta, privata, tesuta cu memorii, prinsa in dorinte si temeri. Eu nu am o minte a mea; ce am de stiut, universul imi aduce in fata, la fel cum imi asigura hrana de toate zilele.

Cunosti tot ce doresti sa cunosti?

Nu doresc sa cunosc nimic; ce e nevoie sa cunosc, mi se face cunoscut.

Cunostinta asta vine dinafara sau dinauntru?

Nu se potriveste- inauntrul meu este afara si afara este inauntru. Se poate sa primesc ce am nevoie sa stiu prin tine, insa tu nu esti separat de mine.

Ce este turiya, a patra stare de care tot auzim?

Sa fi punctul de lumina desenand lumea, este turiya. Sa fi lumina insasi, este turiyatita. Dar la ce bun sa te incurci cu concepte din astea cand realitatea este asa de aproape?!

Exista progres in conditia ta, comparandu-te cu ce erai ieri? Ti s-a adancit si crescut viziunea realitatii?

Realitatea este nemiscata si totusi, in miscare continua. Este ca un fluviu puternic- curge si totusi este acelasi, mereu. Ceea ce curge nu este fluviul cu patul si malurile sale, ci apa. Astfel si armonia universala, se joaca cu fortele intunericului si disperarii. In armonie mereu este schimbare si progres, in inertie- schimbare si regres, pe cand in neliniste- haos. Cele trei elemente sunt mereu in competitie.

Trebuie sa fiu mereu amortit in inertie si disperat in neliniste? Dar in armonie cum sunt?

Armonia este emanatia naturii tale reale. O poti gasi mereu dincolo de mintea cu cuvintele ei multe. Dar daca vrei o lume, trebuie sa accepti cele trei elemente ca inseparabile: materie-energie-viata, una in estenta, distincte in aparenta. Ele se amesteca si curg in constienta. In timp si spatiu exista o curgere continua, nasterea si moartea, avans si retragere, din nou avans si din nou retragere- fara inceput si sfarsit; realitatea fiind fara trup, neschibatoare. Constienta, lipsita de gand, este pace.

Inteleg ca dupa tine, totul este o stare a constientei. Lumea este plina de lucruri- un fir de nisip este un lucru, o planeta, un lucru- cum sunt legate de constienta?

Unde nu ajunge constienta, incepe materia. Un lucru este o forma a fiintarii pe care nu l-am inteles. Nu se schimba, este mereu acelasi, apare sa fie de sine statator, ceva strain si ciudat. Desigur, ca apare in constienta dar si in afara ei, pentru ca in aparenta nu se schimba. Fundatia lucrurilor este in memorie; fara ea nu exista recunoasterea lor. Creatie, reflectie, rejectie- procesul etern guvernand toate lucrurile.

Nu este scapare?

Eu nu fac altceva decat sa-ti arat scaparea. Intelege ca unu le include pe toate trei si ca tu esti acel ‘unu’. Asa vei fi liber de procesul schimbarilor lumesti.

Ce se intampla atunci cu constienta mea?

Dupa creatie, vine stagiul examinarii si reflectiei, si in final, stagiul abandonului si uitarii. Constienta ramane, latenta si tacuta.

Dar identitatea, ramane?

Identitatea este inerenta realitatii si nu dispare. Insa identitatea nu este personalitatea trecatoare, nici individualitatea supusa destinului. Este ceea ce ramane cand orice identificare este negata ca falsa- constienta pura, sentimentul de unitate cu tot ce exista sau poate exista. Constienta este pura la inceput si la sfarsit; intre ele este contaminata de imaginatie, care este sursa creatiei. Oricand, constienta ramane la fel. Sa o cunosti cum este, este intelegere si pace deplina.

Este sentimentul ‘eu sunt’ real ori ireal?

Ambele- ireal cand spui ‘eu sunt asta sau aia’, real cand te negi ca fiind ceva/cineva. Cel ce cunoaste

apare si dispare cu obiectul cunoasterii, fiind tranzient, insa cel care stie ca nu stie, liber de amintiri si

de anticipatii, este etern.

Este ‘eu sunt’ martorul ori martorul e separat?

Fara unul celalat nu poate fi. Insa nu sunt aceiasi. Ca si floare si culoarea ei- fara floare nu ai culoare si fara culoare, floarea ramane nevazuta. Dincolo este lumina care in contact cu floarea, creaza culoare. Intelege ca natura ta este lumina pura si ca ambii, cel ce percepe si perceputul, vin si pleaca impreuna. Ceea ce ii face pe ambii posibili dar nu este nici unul, este fiinta ta reala, care inseamna constienta pura, libera de identificarea cu ‘asta sau aia’. Cand constienta se intoarce in sine, sentimentul este de necunoastere. Cand se intoarce in afara, cunoasterea apare in fire. A spune ‘ma cunosc’ este o contradictie caci ceea ce cunosc nu poate fi eu insumi³⁴².

Daca sinele este de necunoscut, ce atunci se cunoaste in cunoasterea de sine?

Sa sti ca cunoscutul nu poate fi ‘eu’ sau ‘al meu’ este mantuire. Mantuirea este eliberare de obiceiul identificarii de sine cu un set de amintiri si obisnuinte, o starea de uimire la creativitatea nesfarsita a firii, netemerea absoluta, nascuta din intelegerea oricarui mod al constientei ca tranzient si iluzoriu, curgand dintr-o sursa fara limite. Sa distingi sursa ca sursa si aparenta ca aparenta, si pe tine ca sursa doar, este cunoastere de sine.

De ce parte sta martorul- este real ori ireal?

Nimeni nu poate spune- ‘eu sunt martorul’. ‘Eu sunt’ este mereu cel observat. Starea constientei detasate este constienta-martor (mintea-oglinda apare si dispare cu obiectele sale, astfel fiind ireala). Oricare ar fi obiectul observatiei, ramane la fel, deci reala. Este puntea de legatura intre real si ireal.

Daca totul se intampla numai lui ‘eu sunt’, daca ‘eu sunt’ este cel ce cunoaste si cunoscatorul, si cunostinta insasi, care-i rolul martorului? La ce foloseste?

Martorul nu face nimic si nu are nici un folos.

Pai atunci despre ce vorbim/ de ce vorbim despre el?

Pentru ca este; puntea serveste doar un singur scop- de a trece dincolo. Nu-ti construiesti casa pe punte. ‘Eu sunt’ priveste lucrurile, martorul priveste prin ele, vazandu-le asa cum sunt, ireale si tranzitorii. A nega identificarea cu ele este rolul martorului.

Este manifestarea prin care nemanifestarea este reprezentata?

Nemanifestarea nu este reprezentata; nimic din lumea manifesta nu poate reprezenta nemanifestul.

Pai atunci de ce vorbesti despre el?

Pentru ca este locul meu de nastere³⁴³.

79. Persoana, martorul si supremul

Intrebare: Noi avem o istorie lunga in spatele nostru de experimentare cu droguri producand expansiunea constientei. Am experimentat alte stari ale constientei, inalte si joase si de asemenea confirmarea ca nu te poti baza pe droguri, caci in cel mai bun caz sunt doar trecatoare si in cel mai rau, distrugatoare de organism si personalitate. Cautam acum mijloace mai bune de dezvoltare a constientei si de a o transcende. Dorim fructele cautarii noastre sa ramana cu noi si sa ne imbogateasca viata, in loc de a deveni doar niste amintiri palide si regrete fara rost. Intelegem prin spiritual investigarea si dezvoltarea sinelui si pentru asta am venit in India. Stagiul de hippy fericiti este in spatele nostru, suntem acum seriosi si gata de actiune. Stim ca realitatea poate fi gasita dar nu stim cum si cum sa o pastram. Nu avem nevoie de convingere, doar de indrumare- ne poti ajuta?

Maharaj: Nu de ajutor aveti nevoie, doar de sfat. Ce cautati este deja in voi; iata cazul meu- n-am facut nimic pentru a ajunge aici, invatatorul mi-a spus ca realitatea este in mine. Am privit inauntru si am gasit-o, asa cum mi s-a spus. A vedea realitatea este la fel ca si cum te vezi intr-o oglinda, doar ca oglinda trebuie sa fie clara si adevarata. Ai nevoie de o minte tacuta, nedistorsionata de temeri si dorinte, libera de opinii si idei, clara la toate nivelele ca sa reflecte realitatea. Fi clar si tacut, alert si detasat, tot restul se intampla de la sine.

Cum ti-ai facut mintea clara si tacuta pentru a realiza adevarul?

Nu am facut nimic, doar s-a intamplat. Mi-am trait viata ingrijindu-ma de nevoile familiei. Nici gurul meu nu a facut ceva; totul s-a intamplat asa cum a spus el.

Lucrurile nu doar se intampla, trebuie sa fie o cauza pentru orice.

Ce se intampla este cauza a ce se intampla. Cauzele sunt nenumarate; ideea cauzei singulare este iluzie.

Trebuie sa fi facut ceva anume- meditatie ori yoga. Cum se poate intelegerea sa vina singura?!

Nimic special; doar mi-am trait viata.

Sunt uimit!

Si eu am fost, dar pentru ce? Cuvintele invatatorului s-au dovedit adevarate, si ce daca? Ma cunostea mai bine decat ma cunosteam eu, asta-i tot. Pentru ce sa cauti cauze? La inceput am dat ceva atentie si timp sentimentului ‘eu sunt’, dar numai la inceput. La scurt timp, gurul meu a murit, eu am continuat sa traiesc. Cuvintele lui s-au adeverit, asta-i tot; totul fiind un singur process- tu ai tendinta sa separi lucrurile in timp si apoi sa cauti cauze.

Care este lucrarea ta acuma, ce faci?

Tu iti imaginezi a fi si a face ca identice; nu este asa. Mintea si trupul se misca si se schimba, facand alte minti si trupuri sa se miste si schimbe- asta se cheama a face, actiune. Vad ca este natura actiunii sa creeze actiune, la fel cum focul continua arzand. Eu nici nu actionez, nici nu cauzez actiune; sunt etern constient de ce se intampla.

In mintea proprie sau si in a altora?

Nu este decat o singura minte care colcaie de idei- ‘eu sunt asta si aia, asta e al meu, aia e a mea...’ eu nu sunt mintea, nu am fost vreodata si nici n-o sa fiu.

Cum a venit mintea in fiintare?

Lumea consta din materie, energie si inteligenta care se manifesta in diferite moduri. Dorinta si imaginatia creaza lumea iar inteligenta le reconciliaza cauzand un sentiment de armonie si pace. Pentru mine, totul se intampla, eu raman constient dar neafectat.

Nu poti fi constient fara a fi afectat- e o contradictie de termeni. Perceptia este schimbare; odata ce ai experimentat senzatii, memoria nu te lasa sa te intorci la starea dinainte.

Da, ce se adauga prin memorie este greu de sters, insa se poate face³⁴⁴, si de fapt, asta este tot ce fac- ca o pasare pe aripile ei, nu las urme in spate.

Martorul are nume si forma ori este dincolo de ele?

Martorul este doar un punct in constienta³⁴⁵. Nu are nume, nici forma. Este ca reflectia soarelui intr-o picatura de roua; picatura are nume si forma dar micul punct de lumina este cauzat de soare. Claritatea si netezimea picaturii este conditie necesara dar nu si suficienta in sine. La fel, claritatea si linistea mintii sunt necesare pentru ca reflectia realitatii sa apara in minte, dar in ele nu sunt suficiente. Realitatea este dincolo de minte dar fiindca realitatea este etern prezenta, atentia este pe conditiile necesare.

Se poate ca mintea sa fie linistita si clara dar sa nu reflecteze?

Destinul este de luat in considerare- inconstientul este in mana destinului, este destin de fapt. Rabdarea este necesara, dar indiferent cat de grea mana destinului, poate fi ridicata de rabdare prin controlul de sine. Integritatea si puritatea inlatura obstacole si viziunea realitatii apare in minte³⁴⁶.

Cum obti controlul de sine- eu sunt cam slab de minte...

Intelege intai ca nu esti persoana care te crezi a fi. Ce crezi ca esti este doar sugestie sau imaginatie. Nu ai parinti, nu ai fost nascut, nu vei muri. Ori ma crezi pe mine, ori afli prin investigatie proprie. Calea credintei este rapida, cealalta este inceata dar constanta. Ambele trebuiesc testate actionand³⁴⁷ asupra a ceea ce crezi ca adevar- asta este calea spre adevarul adevarat.

Meritarea adevarului si destinul sunt una si aceeasi?

Da, ambele sunt in inconstient. Meritul constient este doar vanitate. Constienta este intotdeauna despre obstacole; cand nu sunt obstacole, poti trece dincolo de ea³⁴⁸.

Poate intelegerea ca nu sunt trupul sa-mi dea taria de caracter necesara controlului de sine?

Cand sti ca nu esti trup sau minte, nu vei fi influentat de ele. Vei urma adevarul, oriunde te duce, si vei face ce este de facut, indiferent de cost.

Este actiunea necesara pentru realizarea adevarului?

Intelegerea este esentiala; actiunea doar incidentala. Omul convins in intelegere nu se opreste de la actiune. Actiunea este testul adevarului³⁴⁹.

Sunt testele necesare?

Daca nu te testezi tot timpul, nu vei distinge intre realitate si fantezie. Observatia si logica ajuta ceva insa realitatea este paradoxala. Cum poti sa sti adevarul fara sa iti urmaresti gandurile si sentimentele, cuvintele si actiunile, minunandu-te de schimbarile din tine fara stirea ta, de ce si cum?! Este precis pentru ca sunt asa de surprinzatoare ca sti ca sunt reale. Anticipatul si asteptatul sunt rar adevarate.

Cum vine persoana in existenta?

Exact ca umbra care apare cand lumina este interceptata de trup, asa si persoana- apare cand constienta pura este obstructionata de credinta ‘eu sunt trupul’. La fel cum umbra isi schimba forma si pozitia dupa relieful terenului, asa si persoana apare sa se bucure si sa sufere, sa lucreze si sa se odihneasca, sa castige si sa piarda, dupa sablonul destinului. Cand trupul nu mai exista, persoana dispare complet, fara intoarcere, numai martorul ramane si marele necunoscut. Martorul este cel care spune ‘stiu’. Persoana este cea care spune ‘fac’. Sa spui ‘stiu’ este neadevar, caci este limitat, insa sa spui ‘fac’ este total fals pentru ca cel ce zice nu este de gasit, totul intamplandu-se de la sine, incluzand ideea celui care face³⁵⁰.

Atunci ce este actiunea?

Universul este plin de actiune dar nu de actori. Nenumarate persoane, mici si mari si foarte mari, isi imagineaza prin identificare ca ei sunt cei ce actioneaza, dar asta nu schimba faptul ca lumea actiunii este o singura entitate in care toti depind de toti si afecteaza pe toti. Stelele ne afecteaza adanc si noi afectam stelele. Retrage-te din actiune in constienta, lasa trupul si mintea sa fie active- este domeniul lor. Ramai ca martor pur, pana ce te dizolv in suprem. Imagineaza-ti o jungla imensa. O bucata de lemn este taiata si din ea se face un mic creion cu care sa scri pe hartia facuta din acelasi lemn. Martorul citeste scrisul si stie ca in timp ce creionul si hartia sunt inrudite cu jungla, scrisul nu are nimic de a face cu ea si ca disparitia lui, nu are nici o importanta. Disolutia personalitatii este urmata de un sentiment de doliu, si de usurarea de o greutate mare.

Cand spui ca esti in starea dincolo de martor, ce experienta te face sa spui asta; in ce fel difera de starea de martor?

Este ca si cand ai spala o panza printata. La inceput desenul se sterge, apoi fundalul, si in final panza este complet alba. Personalitatea este inlocuita de martor, apoi martorul dispare si constienta pura ramane. Panza a fost alba la inceput si ramane alba la sfarsit; culorile si desenul au fost doar pentru un timp.

Poate exista constienta fara un obiect al ei?

Constienta cu un obiect se numeste observatia martorului. Cand de asemenea apare identificare cu obiectul respectiv, cauzata de teama ori dorinta, asta este starea persoanei. In realitate nu este decat o singura stare- cand distorsionata de indetificarea sinelui cu obiectele, se numeste persoana, cand colorata de sentimentul fiintari, este martorul. Cand fara culoare si limite, se numeste supremul.

Sunt mereu nelinistit, dorind, sperand, cautand, gasind, disfrutand, abandonand, cautand din nou. Ce ma tine in clocotul asta?

Esti in cautarea sinelui fara sa sti. Doresti dragostea pentru ce merita dragoste totala. Din cauza ignorantei o cauti in lumea contradictiilor si opozitelor. Cand o gasesti inauntru, cautarea se sfarseste.

Lumea asta trista e mereu prezenta si de infruntat.

Nu anticipa- nu sti. Este adevarat ca manifestarea este in cele opuse. Placere si durere, bine si rau, sus si jos, progres si regres, odihna si efort, toate vin impreuna si dispar impreuna. Atata vreme cat exista o lume, contradictiile sunt ineviatabile. Pot exista scurte perioade perfecte de fericire si armonie, insa... scurte; perfectiunea se intoarce la sursa ei perfecta si jocul opozitelor continua.

Cum ating perfectiunea?

Fi linistit; fa-ti munca in lume insa inauntru fi linistit/tacut. Nu te baza pe munca in realizarea adevarului. Altii vor profita de munca ta, nu tu. Speranta ta sta in a fi tacut in minte si linistit in inima. Oamenii realizati sunt tacuti³⁵¹.

80. Constienta

Intrebare: Este nevoie de timp sa realizezi adevarul si ce alti factori contribuie la aceasta?

Maharaj: Orice asteptare este in van. Dependenta de timp in a-ti rezolva problemele este iluzie. Viitorul lasat in voia lui, doar repeta trecutul. Schimbarea se poate intampla doar acum, nu in viitor.

Ce determina schimbarea?

Vezi nevoia de schimbare perfect clar, asta-i tot.

Este realizarea adevarului o experienta ce se intampla in trup si minte, ori in afara?

Orice experienta este iluzorie, limitata si temporara. Nu astepta nimic de la experiente; realizarea adevarului nu este o experienta desi poate duce la noi intelegeri ale experientei. Totusi, experientele noi, nu conteaza cat de interesante, nu sunt mai reale decat cele vechi. Dar, absolut, realizarea adevarului nu este o noua experienta ci descoperirea factorului atemporal in fiecare experienta trecatoare. Este constienta, care face experienta posibila; la fel cum in toate culorile, lumina este factorul comun, asa si in fiecare experienta, constienta este prezenta, desi ea insasi nu este o experienta.

Daca constienta nu este experienta, cum pote fi inteleasa?

Constienta este mereu prezenta³⁵², nu e ceva de inteles. Deschide-ti mintea si se va inunda cu lumina.

Ce este materia?

Ce nu intelegi este materie³⁵³.

Stiinta intelege materia.

Stiinta doar impinge inapoi frontierele ignorantei.

Si ce este natura?

Totalitatea experientei este natura. Ca fiinta constienta, faci parte din natura³⁵⁴, ca si constienta, esti dincolo de ea. A vedea natura ca simpla constienta este constienta.

Exista nivele de constienta?

Exista nivele de constienta³⁵⁵ dar nu in constienta care este un singur bloc omogen. Reflectia ei in minte este dragoste si intelegere. Exista nivele de claritate in intelegere si de intensitate in dragoste, dar nu in sursa lor. Sursa este simpla si unica insa darurile ei sunt infinite. Doar nu lua darurile drept sursa; priveste-te ca izvor si nu ca fluviu, asta-i tot.

Dar sunt si fluviu.

Ca ‘eu sunt’, esti fluviu curgand intre malurile trupului. Dar esti de asemenea izvorul, si oceanul si norii cerului. Oriunde exista viata si constienta, tu esti. Mai mic decat cel mai mic, mai mare decat cel mai mare, existi/esti; tot restul doar apare.

Sentimentul existentei si cel al vietuirii sunt una ori difera?

Identitatea in spatiu creaza unul, continuitatea in timp, creaza pe celalat.

Spuneai odata ca vazatorul, vazutul si vederea sunt una, nu trei. Mie imi apar separat- de ce?

Priveste atent si vei vedea ca vazatorul si vazutul apar doar cand exista vedere- sunt atributele ei. Cand spui- ‘eu vad asta’, ‘eu’ si ‘asta’ vin cu ‘vad’ nu inainte. Nu poti avea un ‘nu vad’ asociat cu ‘asta’ ori ‘eu’.

Pot spune ‘eu nu vad’.

Care din ‘eu vad asta’, devine ‘eu vad nevederea mea’, sau ‘vad intunericul’. Vederea ramane. In trinitatea- cunoscator, cunoscut, cunoastere, doar cunoasterea este fapt. ‘Eu sunt’ si ‘asta’ sunt chestionabile. Cine stie, ce este stiut?! Nu exista certitudine, exceptand cunoasterea.

De ce sunt sigur de cunoastere dar nu de cunoscator?

Cunoasterea este o reflectie a naturii tale reale, impreuna cu a fi si a iubi. Cunoscatorul si cunoscutul sunt adaugate de minte. Este natura mintii sa creeze dualitatea subiect-obiect, acolo unde nu exista.

Care este cauza dorintei si fricii?

Evident, memoria durerilor si placerilor trecute. Nici un mister aici. Conflictul apare cand ele tintesc acelasi obiect.

Cum sa termin memoria?

Nu este nici necesar si nici posibil; intelege ca totul se intampla in constienta si tu esti radacina, sursa si fundatia constientei³⁵⁶. Lumea nu este decat o succesiune de experiente si tu esti factorul care le face constiente, desi dincolo de ele. La fel cum caldura, flacara si arderea lemnului- caldura mentine flacara, iar flacara consuma lemnul. Fara caldura, nu este nici flacara si nici lemn. La fel, fara constienta nu este constienta/viata care sa transforme materia (trupul) intr-un vehicul al constientei.

Sustii ca fara mine, lumea nu ar exista si ca lumea si cunoasterea ei sunt identice. Stiinta a ajuns la concluzii diferite- lumea exista ca ceva concret si continuu, in timp ce eu sunt doar un produs al evolutiei sistemului nervos care este casa constientei), ca mecanism de supravietuire al individului si a speciei. Perspectiva ta este subiectiva pe cand stiinta vrea sa descrie totul in termeni obiectivi, contrazicandu-te.

Confuzia este aparenta si doar verbala. Ce este, este- nici subiectiv si nici obiectiv. Materia si mintea nu sunt separate, sunt aspecte ale unei singure energii. Priveste mintea ca o functie a materiei si ai stiinta; uita-te la materie ca un produs al mintii si ai religie.

Dar este adevarat- ce vine intai, mintea ori materia?

Niciuna nu vine intai caci niciuna nu apare singura. Materia este forma, mintea este nume; impreuna fac lumea. Realitatea le strabate si transcende; ea este fiintare pura, constienta, pace- esenta ta³⁵⁷.

Tot ce stiu este o curgere continuua a constientei, o succesiune nesfarsita de evenimente. Fluviul timpului curge, aducand si ducand fara incetare. Viitorul se transforma in trecut fara odihna.

Nu esti tu victima propriului limbaj? Vorbesti de curgerea timpului de parca tu ai fi stationar³⁵⁸. Evenimentele pe care le-ai urmarit ieri, pot fi vazute de altul maine. Esti tu care te misti nu timpul. Inceteaza miscarea si timpul se dizolva.

Ce inseamna ca timpul se termina?

Trecut si viitor se unesc in eternul acum.

Cum se traduce asta in experienta, cum stiu ca timpul a incetat?

Poate insemna ca trecutul si viitorul nu mai au importanta, ori ca tot ce a fost si va fi devine o carte deschisa, de citit dupa voie³⁵⁹.

Imi imaginez un fel de memorie cosmica, accesibila prin antrenament, dar cum poti sti viitorul?

Neasteptatul este inevitabil. Ce este neasteptat la un nivel, poate fi sigur sa se intample privit de la un nivel superior- aici suntem in realmul limitat al mintii. In realitate nimic nu se intampla, viitor si trecut nu exista- totul apare si nimic nu este.

Ce inseamna ca nimic nu este? Esti pierdut cu mintea ori adormi, ori dizolvi lumea si ne ti suspendati, aducandu-ne din nou la viata cu o miscare a gandului tau?

Oh, nu, nu-i asa se rau; lumea mintii si a materiei, a numelor si formelor, continua insa pentru mine este zero. Este ca o umbra- ma insoteste mereu insa nu imi sta in cale. Ramane o lume a experientelor dar nu a numelor si formelor care sa produca dorinte si temeri. Experienta este lipsita de calitate, pura, ca sa zic asa. Ii spun experienta in lipsa de un cuvant mai potrivit- este ca valurile oceanului, mereu in miscare dar neafectand pacea sa adanca³⁶⁰.

Vrei sa spui ca experienta poate fi fara nume si forma, nedefinita?

La inceput orice experienta este asa; numai dorinta si teama, nascute din memorie, ii dau nume si forma, separand-o de alte experiente. Nu este o experienta constienta, caci nu este in opozitie cu altele, desi ramane experienta.

Daca nu este constienta, de ce sa vorbim de ea?

Majoritatea experientelor noastre sunt inconstiente; cele constiente sunt putine. Nu esti constient de asta pentru ca pentru tine doar cele constiente conteaza. Devino constient de inconsitenta!

Cum poti fi constient de inconstienta?

Dorinta si teama sunt factorii care distorsioneaza si ascund. Cand mintea este libera de ele, inconstientul devine accesibil.

Inseamna ca inconstientul devine constient?

Mai degraba invers- constientul devine una cu inconstientul, distictia intre ele inceteaza, oricum le-ai privi.

M-ai lasat masca- cum pot fi constient si in acelasi timp inconstient³⁶¹?

Constienta nu este limiatata la constienta; este a tot ceea ce este. Constienta nu apartine dualitatii. In constienta nu exista dualitate, este un singur bloc de cunoastere pura. In acelasi fel putem vorbi de fiintare pura si creatie pura- fara nume, forma, tacuta si in acelasi timp, absolut reala, puternica, efectiva. Faptul ca nu poate fi descrisa nu o anuleaza ori afecteaza. Desi incontstiente, sunt esentiale. Constientul nu se poate schimba fundamental, doar se modifica. Orice lucru, ca sa se schimbe, trebuie sa treaca prin moarte, prin disolutie si uitare. Bijuteria de aur trebuie topita inainte sa devine o alta bijuterie. Ce refuza sa moara, nu se poate naste din nou.

Exceptand moartea trupului, cum poti muri altfel?

Detasare, neafectare, abandon, este moarte. Ca sa traiesti pe deplin, moartea este esentiala- fiecare sfarsit este un nou inceput. Pe de alta parte, intelege ca numai mortul poate muri³⁶², nu viul. Ceea ce este viu in tine, este nemuritor.

De unde isi trage energie dorinta?

Numele si forma si-o trage din memorie, energia curge din sursa.

Unele dorinte sunt gresite, cum pot astfel de dorinte sa rasara dintr-o sursa sublima?!

Sursa nu este nici buna, nici rea. Nici dorinta in sine nu este asa caci orice dorinta este pentru fericire. Identificandu-te cu trupul, te simti pierdut si cauti cu disperare sentimentul de implinire totala numit fericire.

Cand am pierdut-o, ca n-am avut-o vreodata?

Ai avut-o dimineata asta la trezire. Treci dincolo de constienta si o vei afla.

Si cum o sa fac asta?

Sti deja cum, executa!

Asa zici matale, eu nu stiu nimic despre asta.

Si totusi iti zic-sti, fa-o! Mergi inapoi la normal, la natural, la starea suprema.

M-ai auirit de cap...³⁶³

Un fir de praf in ochi te face sa crezi ca esti orb- curata ochiul si priveste.

Privesc, si ce vad este doar intuneric.

Privesti cu gunoiul in ochi- indeparteaza-l si lumina va intra inauntru. Lumina asteapta, ochiul asteapta. Intunericul pe care il vezi este doar gunoiul. Scapa de el si revino la starea ta naturala.

81. Radacina fricii

Maharaj: De unde vi?

Intrebare: Sunt American dar traiesc in Europa; am venit in India recent. Am fost la Rishikesh, in doua manastiri unde am practicat meditatia si respiratia.

Cata vreme ai stat acolo?

Opt zile la una, sase la alta. Nu mi-a placut si am plecat. Apoi am fost cu niste calugari tibetani pentru trei saptamani. Erau doar concentrati pe incantatii si ritualuri.

Una peste alta, cu ce te-ai ales?

Pot spune ca am mai multa energie desi poate ca se datoreaza postirii si dietei controlate pe care am facut-o initial la Nature Cure Sanatorium din Pudukkotai in sudul Indiei. Mi-a facut mult bine.

Posibil ca excesul de energie se datoreaza sanatatii bune.

Nu stiu insa simt ca focuri ard in diferite parti a trupului, si aud incantatii si voci.

Si ce urmaresti acum?

Pai ce urmarim cu totii- ceva adevar, ceva confidenta, ceva fericire adevarata. Diferitele scoli de realizare a sinelui vorbesc atata despre constienta ca ajung la impresia ca asta este realitatea suprema- este asa? Creierul are grija de trup, fiind iluminat de constienta mintala; constienta pura supravegheaza constienta mintala- ce este dincolo?

Cum sti ca esti constient?

Simt ca sunt; nu pot sa o exprim altfel.

Cand o urmezi cu atentie- din creier, prin constienta mintala, la constienta pura, vei vedea ca sentimentul dualitatii persista. Cand treci dincolo de constienta, ajungi in starea de nedualitate, in care nu exista cognitie, doar fiintare pura, care poate la fel de bine fi numita inexistenta, daca prin existenta te gandesit la ceva anume.

Ce numesti fiintare pura, este fiintare universala, a fi totul?

‘Totul’ implica o colectie de lucruri. In fiintarea pura ideea de un lurcru anumit este absenta.

Exista o relatie intre fiintarea pura si cea specifica/particulara?

Ce relatie poate fi intre ce este si ce doar apare a fi? Care-i relatia intre ocean si valurile sale? Realul lasa irealul sa apara si sa dispara; succesiunea momentelor trecatoare creaza iluzia timpului insa realitatea atemporala a fiintarii pure nu este in miscare, caci orice miscare necesita un fundal nemiscat. Odata ce o gasesti in tine vei sti ca fiintarea asta independenta de orice diviziune si separatie, esti ce ai fost dintotdeauna. Dar daca o cauti in constienta, nu o vei gasi³⁶⁴. Nu o cauta niciunde caci nimic nu o poate contine. Dimpotriva, contine totul in ea si este prezenta in tot ce se manifesta. Este ca lumina zilei ce face totul vizibil, ea insasi ramanand invizibila.

Domnule, la ce bun sa-mi spui ca realitatea nu poate fi gasita in constienta; unde altundeva sa o gasesc?³⁶⁵

Este simplu- daca te intreb ce gust are gura ta, tot ce poti spune este: nici dulce, nici amar, nici acru, nici astringent... este ce ramane cand gusturile astea sunt epuizate. La fel, cand orice distinctie si reactie dispare, ce ramane este realitatea, simpla si solida.

Tot ce inteleg este ca sunt prins in iluzia fara de inceput si nu vad o iesire. Daca as fi vazut, as fi fost liber deja. Am avut probabil tot atatea oportunitati in trecut cate am si in viitor. Ce nu s-a intamplat, n-o sa se intample. Ori daca se intampla, nu va dura. Starea noastra deplorabila de-alungul miilor de ani, in cel mai bun caz promite extinctie finala, si in cel mai rau, amenintarea unei repetitii fara sens si sfarsit.

Ce dovada ai ca starea ta prezenta este fara inceput si sfarsit? Cum ai fost inainte de nastere? Cum vei fi dupa moarte? Si despre starea ta curenta- ce poti spune? Nu sti nici macar in ce stare ai fost inainte de a te trezi dimineata asta; cunosti putin din starea ta prezenta si din asta tragi concluzii, generalizand. Poate doar visezi si iti imaginezi visul fiind etern...

Numindu-l vis, nu schimba nimic. Repet intrebarea- ce speranta pot trage ca viitorul va fi diferit de trecut?

In starea ta febrila, proiectezi trecutul si viitorul si le iei drept reale. In fapt, nu cunosti decat momentul prezent. De ce nu te concentrezi pe el, in loc de a pune intrebari despre un trecut si viitor imaginare? Starea ta mintala, prezenta, nu are nici inceput si nici sfarsit- se termina intr-o clipa. Priveste cu atentie de unde vine si unde pleaca. Curand vei descoperi realitatea atemporala din spatele ei.

De ce nu am facut-o inainte?

La fel cum fiecare val este inghitit de ocean, asa si fiecare moment se dizolva in sursa timpului infinit- realizarea consta in descoperirea sursei si dizolvarea in ea.

Cine descopera si ce raspunsuri gaseste?

Mintea descopera si gaseste ca nu are intrebari si deci nu are nevoie de raspunsuri³⁶⁶.

A fi nascut este fapt; moartea este altul- cum apar ele martorului?

Nasterea copilului, moartea omului- doar evenimente in timp.

Exista progres in martor, evolutie in constienta?

Ce este perceput se poate transforma cand lumina constientei se focuseaza, insa este obiectul care se transforma, nu lumina. Plantele cresc in soare dar soarele nu creste. Prin ele insele, si trupul si martorul sunt nemiscate insa cand mintea le amalgameaza, apar sa se miste.

Da, pot sa vad ca ce se misca si schimba este ‘eu sunt’ numai. Am nevoie de ‘eu sunt’?

Cine are nevoie? Esti aici, acum. Nu are inceput si nici sfarsit.

Ce ramane cand ‘eu sunt’ dispare?

Ce nu vine si pleaca, ramane. Este mintea lacoma de ideea de progres care o creaza pe aceea de evolutie spre perfectiune. Creaza haos si vorbeste de ordine, distruge si cauta siguranta.

Exista progres in destin, in karma?

Karma este doar un depozit de energii necheltuite, dorinte neimplinite, temeri neintelese. Depozitul este mereu aprovizionat cu noi dorinte si temeri dar nu trebuie sa fie. Intelege cauza de baza a temerilor tale- instrainarea de tine insuti, si a dorintelor tale- dorul de sine, si karma ta se va dizolva ca un vis. Intre pamant si cer, viata merge inainte. Nimic nu este afectat, doar trupuri imbatranesc, mor si putrezesc.

Intre persoana si martor, care este relatia?

Ce relatie poate fi intre ele cand sunt una?! Nu separa si nu cauta legaturi.

Daca cel ce vede si ceea ce este vazut sunt una, de ce apare separatia?

Fascinat de nume si forme, care prin natura lor sunt distincte si diverse, tu distingi ce este natural si separi ce este unit. Lumea este bogata in diversitatea ei insa vazand-o straina si infricosatoare se datoreaza neintelegerii. Trupul poate fi in pericol dar nu tu.

Pot sa vad ca anxietatea biologica, instinctul de fuga, ia multe forme si imi distorsioneaza gandurile si emotiile, dar de unde vine anxietatea³⁶⁷?

Este o stare mintala cauzata de ideea ‘eu sunt trupul’. Poate fi inlaturata de ideea contrara- ‘eu nu sunt trup’. Ambele sunt false insa una o inlatura pe cealalta. Intelege ca nici o idee nu este a ta- ele vin din afara. Trebuie sa privesti singur devenind tu insuti obiectul meditatiei. Efortul de a te intelege este yoga. Fi un yogin, da viata gandirii, minuneaza-te, contempleaza, cauta, pana cand ajungi la radacina erorii si la adevarul de dincolo de ea.

In meditatie, cine mediteaza, persoana ori martorul?

Meditatia este o incercare deliberata sa strapungi stari de constienta inalte si sa treci de ele. Arta meditatiei este arta schimbarii concentrarii atentiei la nivele din ce in ce mai subtile, fara a pierde contactul cu nivelele lasate in urma. Este ca si cum ai avea moartea in control. Incepi de la cel mai de jos nivel- circumstante sociale, obiceiuri si traditii, mediul inconjurator, postura si respiratia trupului, simturile, senzatii si perceptii, mintea si gandurile ei,... pana cand intregul mecanism al personalitatii este cuprins si capturat. In faza finala a meditatiei, sentimentul identitatii trece dincolo de ‘eu sunt asa si pe dincolo’, apoi dincolo de ‘asa sunt’, dincolo de ‘eu sunt doar martorul’, dincolo de ‘exista viata’, dincolo de ideea de fiintare pura impersonala a persoanei. Dar trebuie sa fi energetic cand te apuci de meditat. Asta nu este o ocupatie de moft. Limiteaza-ti interesele si activitatile la ce este de stricta nevoie pentru tine si cei ce depind de tine. Pastreaza-ti energia si timpul pentru a sparge zidul mintii pe care l-ai construit in jurul tau. Crede-ma, nu ai sa regreti.³⁶⁸

Cum pot sa stiu ca experienta mea este universala?

La sfarsitul meditatiei, totul este cunoscut direct- nu ai nevoie de dovezi de nici un fel. La fel cum un strop de ocean contine gustul oceanului, asa si fiecare moment contine gustul eternitatii. Definitiile si descriptiile au locul lor, ca indemnuri pentru a cauta mai departe insa trebuie sa treci de ele in sfera celor de nedefinit si de nedescris, altfel decat in termeni negativi. In cele din urma, chiar si universalitatea si eternitatea sunt doar concepte, opuse inlantuirii timpului si spatiului. Realitatea nu este un concept, nici manifestarea unuia. Nu are nimic de a face cu conceptele. Preocupa-te de minte, inlatura-i distorsiunile si impuritatile. Odata ce ai gustat adevarul sinelui tau, il vei gasi peste tot, in orice vreme. De aceea este important ca sa-l ajungi; odata ajuns, nu il vei mai pierde. Insa trebuie sa te angajezi in meditatie intensa, arzatoare.

Ce exact vrei sa fac?

Sacrifica-ti mintea si ininma pe altarul lui ‘eu sunt’- cautand sa afli ce este, cum este, de unde vine, ce inseamna, ce viata are- la fel ca sapatul unui put. Dai laoparte tot ce nu este apa, pana ce atingi izvorul.

Cum stiu ca sap unde trebuie?

Prin progresul care-l faci si intensitatea lui, in claritatea intelegerii si devotiunii intreprinderii.

Noua europenilor ne este dificil sa tacem. Suntem prinsi de cuvinte.

Oh, nu, si voi visati. Suntem diferiti doar in continutul visului. Voi cautati perfectia in viitor. Noi o cautam acum. Numai limitatul este perfectibil. Nelimitatul este deja perfect. Voi sunteti perfecti insa nu o stiti; invatati sa va cunoasteti si veti descoperi minuni. Tot ce aveti nevoie este deja cu voi, trebuie doar sa va priviti cu reverenta si dragoste. Judecarea sinelui si neincrederea sunt erori grave. Fuga constanta de durere si cautarea placerii este un semn al dragostei pe care vi-o purtati. Tot ce va indemn este sa faceti dragostea de sine perfecta. Nu va negati nimic, lipiti-va infinitatea si eternitatea de voi insiva si veti descoperi ca nu aveti nevoie de ele- sunteti dincolo de ele.

82. Perfectiunea absoluta este aici si acum

Intrebare: Razboiul- care este atitudinea ta?

Maharaj: Intr-un loc sau altul, intr-o forma sau alta, este mereu razboi. A existat vreodata o vreme fara razboi? Unii spun ca este voia lui Dumnezeu, altii ca este joaca lui, vrand sa zica ca razboiul este inevitabil si ca nimeni nu este responsabil de el.

Dar care este atitudinea ta?

De ce imi impui sa am vreo atitudine- nu am una, personala.

Desigur ca cineva este responsabil de carnajul asta oribil si fara sens. De ce se omoara oamenii asa usor?

Cauta vinovatul inauntru. Ideea de ‘eu’ si ‘al meu’ este la radacina conflictului. Elibereaza-te de ele si te eliberezi de conflict.

Si ce daca eu sunt liber de conflict, asta nu afecteaza razboiul. Daca eu sunt cauza lui, sunt gata sa mor. Dar disparitia mea si a altora ca mine nu va opri razboaiele. Ele nu au inceput la nasterea mea si nu se vor sfarsi cu moartea. Eu nu sunt responsabilul- cine este?

Lupta este parte a existentei. De ce nu te uiti la cine este responsabil pentru ea?

De ce spui ca existenta si conflictul sunt inseparabile? Nu putem fi fara lupta? Nu am nevoie sa ma bat cu altii ca sa fiu eu insumi.

Te bati cu altii tot timpul pentru supravietuirea trupului-mintii, a unei forme si nume particulare. Sa traiesti, trebuie sa distrugi. Din momentul nasterii ai inceput un razboi de exterminare mutuala cu mediul, pana cand moartea te elibereaza de el.

Intrebarea mea ramane fara raspuns. Tu doar descri ce deja stiu- viata si mizeriile ei³⁶⁹. Insa cine este responsabil, nu spui. Cand insist, tu arunci vina pe Dumnezeu sau pe destin, ori pe lacomia si teama mea, care doar invita alte intrebari. Da-mi un raspuns concret!

Raspunsul concret este asta- nimic nu exista. Totul apare momentan in campul constientei; continuitatea ca nume si forma este o formulare mintala doar, usor de anulat.

Te intreb despre ce este imediat, tranzitoriu, aparent. Uite o poza a unui copil ucis de soldati- un fapt care striga la tine; nu il poti nega. Cine este responsabil de moartea copilului?³⁷⁰

Nimeni si toti; lumea este ceea ce contine si fiecare lucru le afecteaza pe celelalte. Cu totii ucidem copilul si cu totii murim cu el. Fiecare eveniment are cauze nenumarate si produce efecte nenumarate. Nu le poti tine socoteala si nici nu are rost sa incerci caci nu poti sa le dai de capat.

Indienii vorbesc de karma si de retributie.

Este doar o aproximare grosiera³⁷¹. In realitate suntem toti creatori si creatii, unii altora, cauzand si carand poverile, unul altuia.

Deci inocentul sufera pentru vinovat?

In ignoranta noastra suntem inocenti; in actiune suntem vinovati. Pacatuim fara a sti si suferim fara a intelege. Singura noastra speranta este in a ne oprii, a privi, a intelege si a evada din capcana memoriei. Caci memoria hraneste imaginatia iar imaginatia genereaza dorinta si teama.

De ce ajungem la imaginatie?

Lumina constientei trece prin filmul memoriei si proiecteaza imagini in minte. Din cauza starii ei deficiente si dezorganizate, ce percepi este distorsionat si colorat de sentimente de accept sau rejectie. Ordoneaza-ti mintea eliberand-o de robia emotionala si vei vedea lumea cum este, cu claritate si caritate. Martorul nasterii, a vietii si mortii este acelasi; este martorul durerii si iubirii, caci in timp ce existenta este limitata si trista in separare, o iubim. O iubim si uram in acelasi timp. Luptam, ucidem, distrugem viata si proprietate, in timp ce suntem gata de sacrificiu si afectivitati. Crestem copilul cu dragoste dar il facem si orfan. Viata ne este plina de contradictii si totusi ne agatam de ea. Agatatul asta este cauza a tot, desi este pe deantregul superficial. Ne agatam de ceva sau cineva cu toata puterea si in momentul urmator, le uitam- ca un copil care face turte de noroi si pe care le abandoneaza fara probleme. Atinge-te de ele si va urla cu furie; distrage-i atentia si le uita. Caci viata este acum si iubirea ei este acum. Iubim varietatea, jocul durerii si placerii; suntem fascinati de contrast. Pentru asta avem nevoie de opozitie si segregatie. Ne bucuram de ele pentru o vreme si apoi obosim, dorind doar pacea si tacerea pura a fiintarii. Inima cosmica bate fara incetare; eu sunt martorul ei si inima, deodata.

Pot vedea pictura dar unde-i pictorul? Cine este responsabil de experienta asta teribil-adorabila?

Pictorul este in pictura- tu ii separi si apoi cauti pictorul. Nu separa si nu pune intrebari false. Lucrurile sunt cum sunt- nimeni nu este responsabil. Ideea de responsabilitate personala vine din iluzia vointei proprii- ‘cineva trebuie sa o fi facut, cineva este responsabil’. Societatea asa cum este, cu structura ei de legi si obiceiuri, este bazata pe ideea separarii si responsabilitatii personale, insa asta nu este singura forma pe care o poate lua. Pot fi alte forme unde sentimentul separarii este slab si al responsabilitatii difuz.

Este un individ cu un simt al responsabilitatii slab mai aproape de intelegerea de sine?

Ia exemplul unui nou nascut- sentimentul ‘eu sunt’ inca nu este format, personalitatea este rudimentara. Obstacolele cunoasterii de sine sunt putine dar puterea si claritatea constientei, adancimea si largimea ei, sunt absente. In timp, constienta va creste si cu ea personalitatea lantenta care ascunde si complica lucrurile. La fel cum cu cat mai dens lemnul, cu atat mai fierbinte focul, personalitatea puternica da o lumina puternica la distrugerea ei.

Dumneata, nu ai nici o problema?

Am, ti-am spus deja; a fi, a exista cu un nume si forma este dureros, dar iubesc ceea ce este.

Pai tu iubesti orice...

In existenta, totul este inclus; natura mea este dragoste, chiar si durerosul este de iubit.

Asta nu-l face mai putin dureros; de ce nu ramai dincolo, in infinit?

Este instinctul explorarii, dragostea de necunoscut care ma aduce in manifestare. Este natura manifestarii sa vada aventura in devenire, cum este natura devenirii sa caute pace in manifestare. Alternatia asta intre devenire si manifestare este inevitabila, insa casa mea nu este aici, ci dincolo...

In Dumnezeu?

Sa iubesti si sa venerezi un dumnezeu este de asemenea ignoranta. Locul meu este dincolo de orice concept, nu conteaza cat de sublim.

Dar Dumnezeu nu este un concept, este realitate dincolo de manifestare.

Poti folosi orice cuvant doresti; indiferent de ce gandesti, eu sunt dincolo de gand.

Daca iti cunosti locul, de ce nu stai in el, ce te scoate afara?

Din dragostea de a fi, te nasti; odata nascut esti la cheremul destinului. Destinul este inseparabil de devenire. Dorinta de a fi ceva/cineva te face persoana, cu un trecut si viitor. Uita-te la vreun om important- ce mare si minunat a fost, si cat de agitata viata si limitate fructele ei. Cat de dependenta este personalitatea omului si cat de indiferenta este lumea sa. Totusi, o iubim si protejam pentru ceea ce este.

Razboiul continua in haos; tu esti rugat sa conduci un centru de ajutorare a refugiatilor. Ti se da tot ce ai nevoie- accepti sau refuzi?

A lucra sau nu, este la fel pentru mine. Pot accepta ori nu. Poate ca altii sunt mai capabili decat mine. Dar atitudinea mea este diferita- eu nu privesc moartea ca pe o calamitate si nu ma bucur la nasterea unui copil. Copilul nu are probleme atata vreme cat moartea nu este in el; atasamentul la viata este mizerie. Iubim ce ne da durere- asta-i natura noastra. Pentru mine, momentul mortii va fi unul de jubilatie, nu de frica. Am plans cand m-am nascut, si voi muri razand.

Ce se schimba in constienta la momentul mortii?

Ce schimbare astepti? Cand proiectia cinematografica se termina, totul ramane cum a fost. Starea inainte de nastere este aceeasi cu cea de dupa moarte, daca iti amintesti...

Nu-mi amintesc nimic.

Pentru ca nu ai incercat vreodata. Este doar o chestie de reglare a mintii; cere ceva antrenament, desigur.

De ce nu te implici in efortul de ajutor social?

Pai asta fac tot timpul; ce fel de ajutor social ai vrea eu sa fac? Carpelile nu sunt pentru mine. Pozitia mea este clara- produ ca sa imparti, hraneste inainte sa mananci, da inainte sa iei, gandeste-te la altii inainte de a te gandi la tine. Numai o societate neegoista, bazata pe impartire poate fi stabila si fericita. Asta este singura solutie practica; daca nu iti place, lupta!

Unde inertia si neastamparul domina, razboiul se naste; unde armonia domneste, este pace.

Pune-o cum vrei, ajungi tot acolo. Societatea este construita pe motive. Aseaza bunavointa la fundatia ei si nu mai ai nevoie de lucratori sociali specializati.

Lumea se imbunatateste.

Lumea a avut tot timpul pana acum sa se imbunatateasca, si nu a reusit. Care-i speranta viitorului? Da, perioade de armonie si pace au existat insa lucrurile se distrug prin perfectiunea lor. O societate perfecta este statica si de aceea stagneaza si decade. Din varf, toate drumurile duc la vale. Societatile sunt ca oamenii- se nasc, cresc pana la un punct de perfectiune relativa, apoi decad si mor.

Nu exista stare perfecta care sa nu decada?

Orice are un inceput, trebuie sa se sfarseasca. In afara timpului, totul este perfect- aici si acum.

Dar vom ajunge in afara de timp candva?

Ne vom intoarce la punctul de plecare. Timpul nu te poate scoate in afara lui, asa cum spatiul nu te scoate din spatiu. Tot ce poti spera asteptand, este mai multa asteptare. Perfectiunea absoluta este aici si acum, nu intr-un viitor, apropiat ori indepartat. Secretul este in actiune- aici si acum. Este purtarea ta care te orbeste- ignora orice gandesti despre tine insati si actioneaza ca si cand ai fi absolut perfect- indiferent care este ideea ta de perfectiune. Tot ce ai nevoie este curaj.

De unde atata curaj? Binecuvantarea ta in duh poate ajuta.

Curajul vine din tine, desigur- priveste inauntru; asta iti spune binecuvantarea mea acum. Ce crezi ca ai nevoie, deja ai, foloseste! Poarta-te cum sti mai bine, fa ceea ce gandesti ca trebuie facut³⁷². Nu-ti fie teama de greseli- le poti corecta, numai intentia conteaza. Forma pe care intamplarea o ia nu este in controlul tau, doar motivele actiunilor tale sunt.

Cum poate actiunea nascuta din imperfectie, conduce la perfectie?

Actiunea nu duce la perfectie- perfectiunea este exprimata in actiune. Cata vreme te judeci dupa cum te exprimi, da atentie maxima exprimarilor. Realizand adevarul, purtarea ta va fi spontana si perfecta.

Daca sunt perfect si nu in timp, cum de m-am nascut; ce rost are viata?

Este ca si cum ai intreba- ce avantaj are aurul facut intr-un ornament? Ornamentul isi ia culoarea si frumusetea de la aur, aurul insa nu se inbogateste³⁷³. La fel, realitatea exprimata in actiune da sens si frumusete actiunii.

Ce castiga realul prin expresiile lui?³⁷⁴

Ce poate sa castige? Absolut nimic dar este in natura dragostei sa se exprime, sa se afirme, sa treaca peste dificultati. Odata ce ai inteles ca lumea este dragoste in actiune, o vei privi foarte diferit. Insa intai, atitudinea ta vis-a-vis de suferinta, necesita schimbare. Suferinta este in principal un semnal ce solicita atentia, care in sine este o miscare a dragostei. Mai mult decat fericire, dragostea vrea sa creasca, sa largeasca si adanceasca constienta existentei. Ceea ce-i previne cresterea, devine cauza durerii insa dragostea nu se da in laturi de la durere. Energia care lucreaza pentru dezvoltarea ordonata si corecta, nu trebuie inabusita. Cand este obstructionata, se intoarce inspre sine si devine distructiva. Cand dragostea este refuzata si suferinta permisa sa se intinda, razboiul devine inevitabil. Indiferenta la necazul vecinului, aduce mizeria la usa noastra.

83. Adevaratul invatator

Intrebare: Spuneai deunazii ca sursa realizarii tale a fost increderea in invatatorul tau care te-a asigurat ca tu esti realitatea absoluta si ca nu ai nimic de facut; l-ai crezut si ai lasat-o asa, fara a incerca sa faci ceva. Fara increderea in invatator, ai fi reusit sa realizezi adevarul? In cele din urma, tu esti ceea ce esti, fie ca mintea crede sau nu. Ar putea mintea sa obstructioneze impactul vorbelor invatatorului prin necredinta?

Maharaj: Ai spus-o! Pentru un timp, vorbele ar fi ramas inerte, inoperative.

Ce s-ar fi intamplat cu energia/puterea cuvintelor atunci?

Ar fi ramas latente, nemanifestate. Insa intrebarea ta se bazeaza pe confuzie: invatatorul, discipolul, dragostea si increderea intre ei, sunt in fapt una, nu atatea elemente independente. Fiecare este parte din celalalt. Fara dragoste si incredere nu ai nici invatator si nici discipol, nu ai vreo relatie intre ei. Este ca si cum ai apasa un intrerupator sa aprinzi un bec. Primesti lumina din cauza intrerupatorului, a firelor, a transformatorului, a liniilor de inalta tensiune si a centralei electrice producand curentul. Indeparteaza unul din elemente si nu ai lumina. Nu separa inseparabilul. Cuvintele nu creaza fapte; ori descriu ori distorsioneaza. Faptul este intotdeauna neverbal.

Tot nu inteleg- ramane cuvantul neimplinit ori se va dovedi adevarat?

Cuvintele unui intelept nu dau gres; asteapta conditiile propice ca sa apara, care poate lua ceva timp. Asta e natural- exista un timp pentru insamantare si unul pentru recoltare. Cuvantul invatatorului este o samanta care nu piere. Invatatorul nu este un trup- este dincolo de trup si minte, de constienta, de spatiu si timp, de dualitate si unitate, de intelegere si descriptie. Oamenii instruiti care au citit mult si au multe de spus, pot sa te invete o gramada de lucruri folositoare insa nu despre adevar, chiar daca iti spun ca tu esti realitatea ultima, dar la ce bun? Numai cuvintele celui ce cunoaste adevarul se adeveresc, fara greseala.

Totusi, daca se intampla sa ascult si sa cred pe omul instruit, ce pierd?

Daca esti in stare sa asculti, sa crezi si sa te supui, in curand iti vei gasi invatatorul, sau el pe tine.

Oricare cunoscator al adevarului poate fi un invatator ori poti cunoaste realitatea fara a fi in stare sa o transmiti altora?

Daca sti ce inveti pe altul, poti sa-l inveti ceea ce sti; aici, viziunea si pedagogia sunt una. Insa realitatea absoluta este dincolo de ele. Intelectualul ce se pretinde invatator poate vorbi despre maturare si efort, despre merite si realizari, despre destin si binecuvantari... toate produse si proiectii a unei minti ce nu poate privi dincolo de sine. In loc sa ajute, obstructioneaza.

Cum pot sa stiu pe cine sa urmez si de cine sa ma indoiesc?

Indoieste-te de toti, pana ce esti convins. Invatatorul adevarat nu te-ar umili vreodata, nici nu te-ar instraina de tine insuti. Constant te va aduce sa vezi perfectiunea ta inerenta si te va incuraja sa privesti in tine. El stie ca nu ai nevoie de nimic, nici chiar de el, si nu oboseste a-ti aminti asta. Insa cel care se autonumeste invatator, este mai preocupat de sine decat de discipolii lui.

Ai spus ca realitatea este dincolo de cunostinta si de invatatura despre ea. Nu este cunostinta realitatea insasi si invatatura dovada realizarii ei?

Cunostinta realului, a sinelui, este o stare mintala. A invata pe altul este o miscare in dualitate, limitata la puterea mintii doar; armonia obtinuta ramane o stare naturala a mintii.

Ce este real atunci?

Cel care stie mintea ca ne-realizata si realizata, care stie ignoranta si cunostinta ca stari mintale, este real. Cand ti se dau diamante amestecate cu pietris, poti ori sa le distingi ori nu; este vederea care conteaza- unde este cenusiul pietrelor sau stralucirea diamantului daca nu poti sa vezi? Cunoscutul este doar o forma si cunoasterea doar un nume. Cunoscatorul doar o stare mintala. Realitatea este dincolo...

Desigur ca cunoasterea lumeasca si cea de sine nu sunt acelasi lucru. Una necesita creier, alta nu.

De dragul discutiei, poti sa aranjezi cuvinte si sa le dai inteles, insa faptul ramane- orice cunoastere este o forma de ignoranta. Cea mai precisa harta este in final doar hartie. Toata cunostinta este in memorie, doar recunoastere, in timp ce realitatea este dincolo de cunoscator si cunoscut.

Atunci cum poti cunoaste realitatea?

Cum te inseala limbajul! Tu crezi ca realitatea este o chestiune de cunoastere, aducand in poza un cunoscator al realitatii, dincolo de ea. Intelege ca pentru a fi, realitatea nu are nevoie sa fie cunoscuta. Cunoastere si ignoranta sunt in minte, nu in realitate³⁷⁵.

Daca nu exista asa ceva ca cunoasterea realitatii, cum pot sa ajung la ea?³⁷⁶

Nu ai nevoie sa ajungi la ea, caci este deja cu tine. Ideea de a dori sa o ajungi te face sa nu o vezi. Renunta ideea ca nu ai gasit-o si las-o sa intre in focusul perceptiei directe, aici si acum, inlaturand totul ce tine de minte.

Cand totul este inalturat, ce ramane?

Golul ramane, constienta lui, lumina pura a constientei. Ce ramane intr-o camera cand mobila este scoasa- camera? Iar cand peretii sunt inlaturati, spatiul ramane. Dincolo de ele este realul, aici si acum.

Dar martorul- ramane?

Atata vreme cat constienta exista, martorul va fi prezent. Cei doi apar si dispar impreuna.

Daca martorul este si el tranzient, de ce sa-i dam atata importanta?

Pentru a distruge iluzia cunoscutului, ca numai ce este perceptibil este real.

Perceptia este primara, martorul secundar.

Aici este cheia- atata timp cat crezi ca numai lumea externa este reala, ii ramai sclav. Ca sa te eliberezi, trebuie sa iti muti atentia pe ‘eu sunt’- martorul. Desigur, cunoscatorul si cunoscutul nu sunt doi, insa pentru a rupe iluzia cunoscutului, cunoscatorul trebuie adus in fata³⁷⁷. Nici unul nu este primar, ambii sunt reflectii in memoria experientei inexprimabile, mereu noua, mereu ‘acum’, mai rapida decat mintea poate percepe.

Domnule, eu sunt un cautator umil, ratacind din guru in guru pentru a-mi gasi libertatea. Mintea mi-e bolnava, arzand cu dorinte si inghetata de frica. Zilele mele zboara, rosii de durere, cenusii de plictiseala. Imbatranesc, sanatatea mi se subrezeste, viitorul e intunecat si inspaimantator. Nu ma vad altfel decat traind in mizerie si murind in disperare. Este vreo speranta pentru mine, sau am ajuns prea tarziu?

Nu este nimic gresit cu tine, insa ideile pe care le ai despre tine, sunt total gresite. Nu esti tu cel care doreste, se teme si sufera ci persoana construita pe fundatia trupului, dupa circumstante si influente. Tu nu esti persoana. Asta trebuie sa iti fie clar si permanent in minte. Asta cere ani de austeritate si mediatie³⁷⁸.

Mintea mi-e slaba si oscilanta. Nu am nici puterea si nici tenacitatea necesara, sunt fara speranta.

Intr-un fel, tu esti cazul cel mai promitator. Exista o alternativa aici- increderea. Daca nu te poti autoconvinge de adevar prin investigatia ta, atunci profita de descoperirea mea pe care sunt asa de bucuros sa o impart cu voi. Pot sa vad cu claritate perfecta ca nu ai fost, nu esti si nici ve fi strain de realitate, ca esti plinatatea perfectiunii, aici si acum si ca nimic nu poate sa te jefuiasca de mostenirea ta, de ceea ce esti. Nu esti deloc diferit de mine, numai ca nu o sti. Nu sti ce esti si de aceea iti imaginezi a fi ceea ce nu esti. De aici dorinte si temeri, disperare adanca si zadarnice cautari de eliberare. Numai crede-ma si traieste crezandu-ma, nu te insel- esti realitatea suprema, dincolo de lume si creatorul ei, dincolo de constienta si martorul ei, dincolo de afirmatii ori negatii de orice fel. Nu uita asta, meditaza asupra cuvintelor astora, traieste-le! Abandoneaza sentimentul de separare, gaseste-te in toti si toate si traieste in consecinta. Cu trairea vine experienta fericirii si cu fericirea, convingerea. In final, te indoiesti de tine pentru ca esti necajit. Fericirea naturala, spontana si induratoare in timp nu poate fi imaginata. Este ori nu este. Odata ce incepi a simtii pace, dragoste si fericire care nu au cauze externe, vei scapa de indoieli.

Imi recomanzi sa traiesc din memorie?

Oricum traiesti din memorie. Doar iti cer sa inlocuiesti memoria veche cu memoria a ceea ce ti-am spus. La fel cum traiai dupa memoria veche, traieste dupa asta noua. Nu-ti fie teama- pentru o vreme, vei trai conflictul dintre vechi si nou dar daca te dedici noului, lupta va veni in curand la un sfarsti si vei intelege existenta ta lipsita de orice efort, nefiind inselat de dorinte si temeri nascute dand crezare iluziilor.

Multi invatatori au obiceul de a darui obiecte ca simbol al binecuvantarii lor- o sapca, bastonul, un vas, ori o haina, astfel confirmand succesul realizarii discipolului. Nu vad valoare in obiceul asta care doar incurajeaza parerea de sine, nu intelegerea de sine. La ce bun sa flatezi pe cineva?! Pe de-oparte ma previi asupra invatatorilor falsi, pe de alta imi spui sa te cred. De ce tu ai fi o exceptie?

Nu iti cer sa ma crezi pe mine ci doar cuvintele mele- doresc fericirea ta, nu pe a mea. Nu ai incredere in cei care pun o distanta intre tine si fiinta ta si se ofera ca intermediari. Eu nu fac asa ceva, nici macar nu promit ceva. Doar iti spun- daca ai incredere in ce-ti spun si testezi cuvintele mele, vei descoperi ca sunt adevarate. Daca ceri dovada intainte de test, pot sa-ti spun- eu sunt dovada³⁷⁹. Eu am crezut cuvintele invatatorului meu si le-am pastrat in minte, gasind ca avea dreptate, ca am fost, sunt si voi fi realitatea infinita, cuprinzand totul, transcenzand totul. Cum spui, nu ai timp si nici energie pentru o viata austera. Iti ofer alternativa increderii in cuvintele mele- traieste reinnoit, ori traieste si mori in mizeria de acum.

Suna prea bine pentru a fi adevarat.

Nu te lasa inselat de simplicitatea sfatului – foarte putini sunt cei care au curajul sa creada inocenta si simplitatea. Sa sti ca esti prizonier al mintii, ca traiesti intr-o lume imaginara, creata de tine, este rasaritul intelepciunii. Sa nu vrei nimic, sa fi gata sa abandonezi totul, este sinceritate, numai o astfel de sinceriate, nascuta din disperare adevarata, te va face sa ma crezi.

Nu am suferit destul?

Suferinta te amorteste, neputand sa-i vezi enormitatea. Prima grija este sa vezi necazul din tine si din jurul tau; atunci vei dori din suflet eliberarea/mantuirea. Intensitatea dorintei te va ghida, nu ai nevoie de alt ghid.

Suferinta m-a amortit facandu-ma indiferent chiar si de ea.

Poate nu necazul te-a amortit ci placerea- investigheaza!

Nu conteaza cauza- sunt amortit. Nu am nici putere si nici energie.

O, nu- ai suficienta pentru primul pas; fiecare pas va generea energia pentru cel urmator. Energia vine cu confidenta iar confidenta cu experienta.

Este intelept sa schimbi invatatorii?

De ce nu- invatatorul este doar o borna kilometrica; este natural sa treci de la una la alta. Fiecare iti arata directia si distanta in timp ce invatatorul intern, cel etern, este drumul insusi. Odata ce ai realizat ca drumul este scopul, ca esti mereu pe cale, nu spre o destinatie, ci pentru bucuria calatoriei, viata va inceta sa devina o sarcina, devenind naturala si simpla- un extaz in ea insasi.

Deci nu am nevoie sa venerez, sa ma rog, sa meditez, etc?

Un pic de curatenie zilnica, spalat si ingrijit nu poate dauna. Constienta de sine iti spune la fiecare pas ce ai de facut. Cand ai indeplinit lucrarea, mintea ramane tacuta. In starea de veghe esti o persoana cu un nume si un trup, cu bucurii si necazuri. Persoana nu a existat inainte de nastere si nu va ramane dupa moarte. In loc sa te chinui incercand sa faci persoana ceea ce nu este, de ce nu treci dincolo de starea de veghe, parasind viata personala cu totul? Nu inseamna extinctia persoanei, ci doar rectificarea vederii.

Zici ca inainte de nastere am fost existenta pura a realitatii. Atunci, ce a decis sa ma nasc?

In realitate nu te-ai nascut si nu vei muri. Insa acum iti imaginezi ca esti, ca ai un trup si intrebi ce a adus starea asta. In limitele iluziei pot sa-ti spun- dorinta de a te naste nascuta din memorie te-a atras spre un corp si acum te crezi una cu el. Insa asta este neadevarat- in fapt, nu exista trup si nici o lume care sa-l contina ci doar o conditie mintala, o stare ca de vis, usor de destramant daca ii cercetezi realitatea.

Dupa ce mori, si daca eu traiesc indeajuns, te-as putea intalni din nou?

Pentru tine, trupul este real, pentru mine, nu exista. Eu, cum ma vezi, sunt doar imaginatia ta. Sigur ca ma vei vedea din nou, daca si cand ai nevoie de mine. Pe mine nu ma afecteaza, la fel cum rasaritul si apusul soarelui nu afecteaza soarele. Pentru ca nu este afectat, este sigur ca este prezent cand este dorit. Tu esti inclinat spre cunoastere, eu nu. Eu nu am sentimentul insecuritatii care pe tine te face sa vrei sa sti. Eu sunt curios ca un copil insa nu anxios sa ma faca sa caut refugiu in cunoastere, de aceea nu ma preocupa daca ma renasc sau cat va exista lumea; aste sunt intrebari nascute din frica.

84. Telul tau este indrumatorul tau

Intrebare: Ne-ai spus ca sunt destui guru falsi dar un invatator real este foarte rar. Cei mai multi doar se imagineaza intelepti, dar tot ce pot oferi este ce au citit prin carti si o parere buna despre ei insisi. Cateodata impresioneaza, fascineaza, atragand discipoli pe care ii fac sa se incurce in tot felul de practici fara rost. Ani mai tarziu, discipolul isi da seama ca nimic nu s-a schimbat. Cand se plange i se reproseaza ca este delasator si ca ii lipseste credinta si dragostea. In realitate vina este a invatatorului care nu era calificat sa accepte discipoli si sa le dea sperante desarte. Cum te poti proteja de astfel de invatatori falsi?

Maharaj: De ce iti faci probleme pentru altii? Oricine ar fi invatatorul, daca are inima curata si este de buna-credinta, nu va prejudicia discipolul. Lipsa de progres se datoreaza lenei si lipsei de control a discipolului. Pe de alta parte, daca discipolul este sincer si isi face lucrarea spirituala cu dedicatie si inteligenta, este pe cale sa intalneasca un indrumator si mai bun care sa il duca mai departe. Intrebarea ta decurge din trei presupuneri false: ca trebuie sa iti faci griji pentru altii, ca poti evalua pe cineva, si ca progresul discipolului este sarcina si responsabilitatea invatatorului. In realitate, rolul invatatorului este doar sa instruiasca si sa incurajeze; discipolul este complet responsabil pentru el insusi.

Ni se spune ca abandonul total in mainile invatatorului este de ajuns, ca invatatorul face restul.

Desigur, cand abandonul este total, cand grijile trecute, prezente si viitoare legate de siguranta fizica si spirituala sunt abandonate complet, o viata noua rasare, plina de dragoste si frumusete. Atunci invatatorul nu mai conteaza caci discipolul s-a eliberat de grija de sine. Abandonul complet este eliberare.

Cand si invatatorul si discipolul sunt nepregatiti, ce se intampla?

In final va fi totul bine caci sinele adevarat al ambilor nu este afectat de comedia jucata. Cei doi se vor trezi si matura spre un nivel mai inalt in relatia lor.

Ori se vor separa.

Ori asa; in cele din urma, nici o relatie nu este pentru totdeauna. Dualitatea este o stare temporara.

Este accident ca te-am intalnit si tot accident ca ne separam si nu ne mai vedem vreodata ori astea sunt parte a unui model cosmic, un fragment din drama vietilor noastre?

Realul are insemnatatea iar insemnatatea este legata de realitate. Daca relatia noastra ne este semnificativa amandoura, nu poate fi accidentala. Viitorul afecteaza prezentul la fel de mult ca trecutul.

Cum pot sa inteleg cine este cu adevarat intelept si cine nu?

Nu poti, doar daca ai o intelegere clara a inimii omului. Aparentele inseala. Sa vezi clar, trebuie sa ai o minte pura si neatasata. Daca nu te cunosti pe tine bine, cum poti cunoaste un altul?! Si cand ajungi sa te cunosti, intelegi ca tu esti celalalt. Lasa-i pe ceilalti in pace si examineaza-te pe tine. Sunt atatea lucruri pe care nu le cunosti despre tine- ce esti, cine esti, cum de te-ai nascut, ce faci acum si de ce, incotro te indrepti, care este scopul vietii tale, moartea, viitorul... cum de ai ajuns sa traiesti agitat si in necaz cand intreaga ta fiinta doreste fericirea si pacea. Astea sunt lucrurile importante carora trebuie sa le dai atentie inainte de toate. Nu ai nici nevoie si nici timp sa afli cine este intelept si cine nu.

Trebuie sa imi selectez invatatorul corect.

Fi tu corect si invatatorul corect te va gasi cu siguranta.

Nu imi raspunzi la intrebare- cum sa gasesc invatatorul corect?

Pai nu-ti tocmai zisai?! Nu cauta un guru, nici nu te gandi la unul; fa din telul tau un invatator. In cele din urma, invatatorul nu este decat un mijloc de atingere a telului. El nu are importanta, numai ce tu astepti de la el, are. Acuma, care sunt asteptarile tale?

Prin binecuvantarea sa voi fi fericit, puternic si in pace.

Ce ambitii! Cum o persoana limitata in timp si spatiu, un simplu trup-minte, un sughit de durere intre nastere si moarte, poate fi fericit?! Chiar condiitile aparitiei persoanei face fericirea imposibila. Pace, putere, fericire- astea nu sunt stari personale³⁸⁰; nimeni nu poate spune ‘pacea/puterea mea’ pentru ca ‘a mea’ implica exclusivitate, care este fragila si nesigura.

Nu cunosc altceva decat existenta mea conditionata; nimic altul nu exista.

Ce spui ignora faptele- in somn nu esti conditionat. Cat de pregatit si doritor esti sa dormi, cat de impacat, liber si fericit esti in somn!

Nu stiu nimic despre astea.

Pai priveste-o din perspectiva opusa- in somn nu cunosti durere, agitatie, conditionare.

Vad unde mergi- in starea de veghe stiu ca sunt dar nu sunt fericit. In somn sunt fericit dar nu stiu. Ce imi ramane este sa stiu ca sunt liber si fericit.

Precis! Atunci mergi inauntru, in starea pe care o poti compara cu un fel de somn constient in care esti constient de tine dar nu si de lume. In starea asta vei sti fara urma de indoiala ca la radacina fiintei esti liber si fericit. Problema este ca esti dependent de a experimenta si ca venerezi memoria experientelor tale. In realitate este exact pe dos- ce iti amintesti nu poate fi real, realul este doar acum.

Inteleg toate astea verbal dar imi sunt straine; apar doar ca o poza la care mintea priveste. Nu este treaba guru-lui sa dea viata imaginii?

Din nou- taman pe dos. Imaginea este vie, mintea este moarta. Cum mintea este facuta din cuvinte si imagini, asa sunt reflectiile mintii. Acopera realitatea cu cuvinte si apoi se plange. Spui ca ai nevoie de invatator ca sa faca miracole cu tine- te joci numai cu vorbe. Invatatorul si discipolul sunt una, ca lumanarea si flacara ei. Un discipol nesincer si un guru nesincer, nu se califica pentru numele dat. Numai realitatea naste realitate, nu falsul.

Pot sa vad ca sunt fals, cine ma va face adevarat?

Chiar cuvintele care le spui te fac- propozitia ‘vad ca sunt fals’ contine tot ce ai nevoie pentru mantuire. Cugeta asupra ei, mergi adanc la baza ei si va functiona. Puterea sta in cuvant, nu in persoana³⁸¹.

Nu inteleg bine; pe deoparte spui ca un invatator este necesar si pe de alta ca el poate doar da sfaturi, dar efortul este al meu. Te rog fi clar- poti realiza adevarul fara un guru ori acesta este esential?

Mai esential este gasirea discipolului adevarat. Crede-ma, acesta este foarte rar- in foarte scurt timp, trece de nevoia de un invatator, gasindu-se pe sine. Nu iti pierde timpul incercand sa intelegi daca sfatul primit vine din auzite doar ori din experienta valida. Urmeaza-l numai cu credinta³⁸². Viata iti va aduce un alt guru daca altul este necesar. Sau renunta a mai cauta ghidanta externa si bazeaza-te pe tine insuti doar. Este important sa intelegi ca este invatatura care conteaza, nu persoana invatatorului³⁸³. Primesti o scrisoare care te face sa plangi sau sa razi- nu postasul te face! Invatatorul doar iti spune despre vestea buna legata de sinele tau real, aratandu-ti calea inapoi la el. Invatatorul este mesagerul- mesagerii pot fi multi dar mesajul este unul- ‘fi ceea ce esti!’ Sau daca vrei, nu poti cunoaste invatatorul adevarat inainte de a te fi implinit, urmandu-l. Cand ai realizat adevarul, vei gasi ca toti invatatorii au contribuit la asta. Realizarea ta este dovada ca invatatorul este adevarat. De aceea, ia-l asa cum este, fa ce iti spune, cu sinceritate si zel si ai incredere in inima daca iti spune ca ceva nu este in regula. Daca indoiala apare, nu o infrunta. Agata-te de ce este fara indoiala si lasa ce este dubios deoparte³⁸⁴.

Am un invatator pe care il iubesc dar nu stiu daca el este cel adevarat.

Urmareste-te; daca te observi schimbat, crescand, inseamna ca l-ai gasit; poate fi frumos sau urat, placut sau uracios, sa te laude sau certe,... ce conteaza este doar faptul critic al cresterii interne. Daca nu, el poate fi prieten dar nu invatator.

Cand intalnesc un european cu ceva educatie si vorbesc cu el despre invatatori si invatatura lor, reactia lui este ‘omul trebuie sa fie nebun sa spuna asemenea lucruri’. Ce pot sa ii raspund?

Du-l la sine. Arata-i cat de putin se cunoaste pe sine, cum accepta cele mai absurde afirmatii despre sine ca adevarul sfant. I s-a spus ca este trupul, ca a fost nascut si ca va muri, ca are parinti, datorii... este invatat sa iubeasca si sa se teama de ceea ce iubesc si se tem ceilalti. O creatura a ereditatii si societatii, traieste din memorie si actioneaza din obisnuinta. Ignorant de sine si de interesele sale reale, urmeaza teluri false si este mereu frustrat. Viata si moartea lui sunt fara rost si dureroase, si se pare ca pentru el nu exista speranta. Spune-i apoi ca exista o cale de scapare usor de ajuns, nu o convertire la un alt set de idei ci o eliberare de orice idee si model de viata. Nu-i povesti despre invatatori si discipoli- perspectiva asta nu este pentru el. A lui este o cale interioara, fiind impins dinauntru si ghidat de lumina lui interna. Invita-l la rebeliune si va raspunde. Nu incerca sa-l impresionezi cu exemple de oameni realizati spiritual, pe care sa-i accepte ca invatatori. Atata vreme cat nu are incredere in sine, nu va putea avea in altii. Increderea va veni cu experimentarea.³⁸⁵

Ce ciudat, eu nu pot sa-mi imaginez viata fara un invatator.

Este o chestiune de temperament; pentru tine este mai potrivita veneratia lui Dumnezeu. Nu ai nevoie de exercitii spirituale, numele lui Dumnezeu este toata hrana de care ai nevoie- traieste din ea!

Repetitia constanta a catorva cuvinte, nu este nebunie?

Este, insa este deliberata. Orice repetitie este agitatie insa repetitia numelui lui Dumnezeu este agitatie benefica, datorita scopului ei inalt. Datorita prezentei benefice, agitatia inceteaza, luand forma detasari dispasionate, a abandonului total de sine. Repetitia devine fundatia ferma pe care viata poate fi traita pe deplin³⁸⁶.

Poate imutabilul sa moara?

Schimbarea moare. Imutabilul nu traieste si nici nu moare; el este martorul dincolo de timp al vietii si al mortii. Nu poti sa-l numesti mort caci este constient, si nici viu caci nu se schimba. Este ca si casetofonul- inregistreaza si reproduce, singur. Tu doar asculti. La fel, eu observ tot ce se intampla, inclusiv dialogul nostru. Nu sunt eu cel ce vorbeste, cuvintele apar in minte si apoi le aud rostite.

Nu este la fel pentru toata lumea?

Sigur ca da insa tu insisti sa spui ca gandesti si vorbesti, iar eu spun ca gandirea si vorbirea se intampla.³⁸⁷

Sunt doua variante- ori am gasit invatatorul ori ba. Ce am de facut in fiecare caz?

Nu esti vreodata fara invatator caci el este prezent in inima mereu. Cateodata se externalizeaza si iti apare ca un factor reformator si benefic in viata- o mama, sotie, prieten,... sau ramane ca un indemn intern spre perfectiune si virutozitate. Tot ce ai de facut este sa i te supui, facand ce iti spune. Ce vrea sa faci este simplu- invata constienta de sine, controlul de sine, abandonul de sine. Poate parea dificil dar este usor daca esti sincer, si imposibil daca nu esti. Sinceritatea este necesara si suficienta, totul ii cedeaza.

Ce cauzeaza sinceritatea?

Compasiunea este fundatia ei. Compasiune pentru tine insuti si altii, venita din suferinta ta si a altora.

Trebuie sa sufar ca sa fiu sincer?

Nu trebuie daca esti sensibil sa raspunzi la suferinta altora, cum a facut Buddha. Dar daca esti nesimtitor si nemilos, suferinta ta, inevitabil te va face sa ridici intrebari.

Sufar dar nu prea rau, viata este neplacuta dar acceptabila. Placerile mici compenseaza pentru durerile marunte si, una peste alta, ma consider mai norocos decat altii. Recunosc precaritatea conditiei mele, la cheremul sortii. Insa trebuie sa astept o criza ca sa ma puna pe calea adevarului?

Din moment ce sti cat de fragila iti este conditia, esti deja alert. Ramai asa, fi atent, intreaba, cerceteaza, descopera greselile tale trupesti si de cuget si abandoneaza-le.

De unde atata energie- sunt ca un paralitic intr-o casa in flacari.

Chiar si paraliticii cateodata isi gasesc picioare in momente de primejdie. Insa tu nu esti paralizat, doar iti imaginezi ca esti. Fa primul pas si vei fi pe cale.

Simt ca prinsoarea trupului este asa de puternica ca nu pot sa neg simtamantul ca nu sunt trupul. Se va agata de mine atata timp cat trupul exista. Exista oameni care sustin ca realizarea adevarului nu este posibila atata timp cat esti in viata, si eu inclin sa fiu de acord cu ei.

Inainte de a fi sau nu de acord, de ce nu cercetezi ideea asta de a fi trup? Este mintea care apare in trup sau trupul in minte? Desigur ca trebuie sa existe o minte care sa produca ideea ‘eu sunt trupul’. Un trup fara minte nu poate fi ‘trupul meu’, care este invariabil absent cand mintea este inactiva. Este de asemenea absent cand mintea este preocupata de ganduri si sentimente. Odata ce ai inteles ca trupul depinde de minte si ca mintea de constienta, si nu invers, intrebarea ta despre a astepta realizarea adevarului dupa moarte, este rezolvata. Nu se pune problema de a fi liber ca depinzand de ideea ‘eu sunt trupul’ intai, pentru ca apoi sa realizezi adevarul. Este precis invers- te agati de fals pentru ca nu sti adevarul. Sinceritatea, nu perfectiunea este pre-conditia realizarii adevarului de sine. Puteri si virtuti vin cu aceasta realizare, nu inainte³⁸⁸.

85. ‘Eu sunt’- fundatia oricarei experiente

Intrebare: Aud ca te autodefinesti ca ‘atemporal, imutabil, dincolo de orice atribute’, etc. Ce te face sa spui asta si cum sti?

Maharaj: Incerc doar sa descriu starea inainte ca ‘eu sunt’ sa apara, insa starea in sine, nu este accesibila unei descriptii mintale si verbale.

‘Eu sunt’ este fundamentul oricarei experiente. Tu vorbesti de imutabil- aud sunetul cuvantului, stiu ce inseamna, dar experienta nu o cunosc. Cum pot sa stiu ce inseamna la modul personal, intim?

Cuvantul in sine este puntea. Amintesteti-l, gandeste-l, priveste-l din toate directiile, adanceste-te in el cu perseverenta sincera- rabda toate dezamagirile pana cand mintea isi va intoarce spontan spatele cuvantului, spre realitatea dincolo de cuvant. Vine o zi cand cercetarea ta te va duce acolo, numele devening realitate. Cuvintele au valoare cand intre cuvant si insemnatatea lui exista o legatura pe care, daca o investighezi asiduu, reusesti sa treci dincolo de cuvant in a trai esenta lui. Incercarile repetate de a trece dincolo de bariera verbala a cuvantului se numeste meditatie. Acest exercitiu spiritual este incercarea persistenta de a trece de la verbal la non-verbal. Sarcina pare fara speranta pana ce dintr-o data totul devine clar si simplu si asa de usor. Insa cata vreme esti interesat in modul tau prezent de viata, nu te vei incumeta sa sari in necunoscut.

De ce m-ar interesa necunoscutul, la ce bun?

Bun la absolut nimic, insa nu ar fi important sa sti ce te tine captiv in ingustimea cunoscutului? Este cunostinta deplina si corecta a cunoscutului care te duce la necunoscut. Nu poti sa gandesti asta in termeni de utilitati si avantaje; sa fi detasat, dincolo de preocupari egoiste, este o conditie obligatorie pentru eliberare. Poti sa o numesti moarte, pentru mine este viata in sensul cel mai intens, caci eu sunt una cu viata in plinatatea si totalitatea ei- intensitate, insemnatate, armonie- ce altceva mai vrei?!³⁸⁹

N-as putea sa mai vreau ceva, desigur, insa tu vorbesti despre cunoscut.

Despre necunoscut, doar tacerea poate vorbi. Mintea vorbeste doar despre ce cunoaste. Daca cercetezi cu atentie cunoscutul, se va dizolva si doar necunoscutul ramane. Insa cu prima palpaire de imaginatie si interes, necunoscutul este acoperit de catre cunoscut. Cunoscutul schimbator este ceea ce traiesti; necunoscutul nu iti este de nici un folos. Este doar cand te-ai saturat de cele schimbatoare si doresti tihna neschimbarii, ca esti gata sa te intorci imprejur si sa pasesti, in ceea ce mintea vede ca gol si intuneric. Caci mintea tanjeste dupa varietate si continut in timp ce realitatea e fara continut si invariabila.

Imi pare ca moartea.

Este! Dar este si peste tot prezenta, imbiband totul, dincolo de cuvinte. Creierul omului de rand nu poate sa o priveasca fara sa fie distrus; de aici necesitatea absoluta a meditatiei. Puritatea trupului si claritatea mintii, non-violenta si altruismul in viata sunt esentiale pentru supravietuirea spirituala inteligenta.

Exista entitati in realitate?

Identitatea este realitate, si invers. Realitatea nu este o masa fara forma, un haos fara cuvinte. Este puternica, constienta, preamarita fericire; viata ta comparat cu ea este ca o lumanare fata de soare³⁹⁰.

Prin gratia lui Dumnezeu si al invatatorului tau, ai pierdut dorintele si temerile si ai ajuns in starea nemiscata. Cum sti insa ca starea ta este nemiscata?

Numai ce se schimba poate fi gandit si explicat. Nemiscarea se poate intelege doar in tacere. Odata realizata va afecta profund schimbatorul, ea insa ramanand neafectata.

De unde sti ca tu esti martorul?

Nu stiu- sunt! Sunt, pentru ca a fi inseamna a percepe.

Existenta poate fi acceptata si din declaratiile altora.

Experienta directa este dovada finala.

Experienta poate fi inteleasa gresit.

Chiar asa, insa nu faptul experimentarii. Oricare ar fi experienta, adevarata ori falsa, faptul ca o traiesti nu poate fi negat. Este dovada ei insasi. Priveste-te atent si vezi ca oricare ar fi continutul constientei, perceptia nu depinde de continut. Constienta nu depinde de evenimente si nu se schimba cu ele. Evenimentul poate fi placut sau nu, minor ori important- constienta ramane la fel. Da atentie naturii deosebite a constientei pure, nepatata de continutul tranzitoriu al constientei si vei realiza curand ca asta este natura ta adevarata si ca nimic legat de continut nu poti sa-l pretinzi ca al tau.

Nu este constienta si continutul ei acelasi lucru?

Constienta este ca un nor pe cer iar picaturile fine de apa din ea, sunt continutul. Cum norul este vizibil doar in lumina soarelui, asa si continutul constientei este luminat de constienta³⁹¹.

Nu este constienta mintala o forma a constientei pure?

Cand continutul este privit fara preferinte, constienta este constienta pura. Dar exista o diferenta intre constienta constientei (mintala) si constienta pura, cea de dincolo de constienta mintala. Constienta constientei, sentimentul ‘eu sunt’ este martorul, in vreme ce constienta pura este, in esenta, realitatea³⁹². Reflectia soarelui intr-o picatura de apa nu este soarele. Intre martor si realitate, exista o prapastie pe care mintea nu o poate trece.

Nu este o chestiune de perspectiva? Mintea vede diferente, inima nu.

Da, nu sunt diferente; realul vede realul in ireal. Mintea creaza irealul si tot ea il vede ca fals.

Inteleg ca realul se poate experimenta cand falsul este vazut ca fals.

Nu exista asa ceva ca experienta realului. Realul ese dincolo de experienta; experienta este a mintii. Realul il cunosti fiind realul (nu gandindu-l).

Daca realul este dincolo de cuvinte si minte, pentru ce vorbim atata despre el?³⁹³

Pentru bucuria de a vorbi despre el, desigur. Realul este fericire suprema; vorbind despre el este fericire.

Te aud vorbind despre fericirea nemarginita, superlativa. Ce ai in minte cand spui cuvintele astea?

Nimic, cum auzi tu cuvintele, asa le aud si eu. Puterea care face orice sa se intample, le face si pe ele auzite.

Dar tu vorbesti, nu eu.

Asta-i ce vezi tu. Eu vad doua trupuri-minti schimband sunete simbolice, in realitate nimic nu se intampla.

Asculta dom’le- eu vin aici pentru ca am probleme; sunt un biet suflet pierdut intr-o lume pe care nu o inteleg. Mi-e teama de mama natura care vrea sa cresc, sa procreez si sa mor. Cand o intreb despre rostul la toate astea, nu imi raspunde. Am venit la dumneata pentru ca mi s-a spus ca esti intelept si bun. Imi vorbesti despre ce e schimbator ca fiind fals si tranzient; asta pot intelege, dar cand o iei cu imutabilul, ma simt pierdut. Nu asta, nu aia, dincolo de cunoastere, de nici un folos... de ce iti bati gura de pomana atunci? Exista ori este doar un concept, o opozitie verbala pentru ce este schimbator?

Este, tot ceea ce este. Insa in starea ta prezenta, nu iti este de vreun folos. La fel cum un pahar cu apa pe noptiera nu iti este de folos cand te visezi murind de sete intr-un desert. Eu incerc sa te trezesc din vis.

Hai nu ma lua cu povestea ca visez si ma voi trezi curand; as vrea sa fie asa insa sunt treaz si in dureri. Vorbesti despre starea fara durere insa imi spui ca nu pot sa o accesez in conditia mea prezenta. Ce rost au povestile astea atunci? M-ai pierdut aici.

Nu te simtii pierdut! Spun doar ca trebuie sa te desfaci din imbratisarea durerosului si a miscatorului ca sa o primesti pe cea a neschimbatorului si prea-fericitului. Esti prins de ideea de fericire personala si eu iti spun ca nu exista asa ceva³⁹⁴. Fericirea nu este a ta, este acolo unde ‘eu’ si ‘al meu’ nu mai este. Nu spun ca este de neajuns, trebuie doar sa te intinzi dincolo de tine si o vei gasi.

Daca trebuie sa trec dincolo de mine, de ce m-am incurcat cu ideea ‘eu sunt’ inainte de toate?

Mintea are nevoie de un centru ca sa deseneze un cerc. Cercul poate creste mai mare si cu fiecare crestere, si sentimentul ‘eu sunt’ se schimba. Omul care a pus stapanire pe sine, va desena o spirala insa centrul va ramane, nu conteaza cat de larga spirala. Vine o zi cand intreaga afacere este vazuta ca falsa si va fi abandonata. Punctul central dispare si universul devine centru.

Asa o fi, dar ce fac eu pana atunci?

Priveste asiduu cum trece viata in schimbari, contempleaza adanc motivele actiunilor tale si in curand vei sparge balonul in care te-ai inchis. Un pui de gaina are nevoie de coaja oului ca sa creasca, dar vine o zi cand coaja trebuie sparta. Daca nu, va fi suferinta si moarte.

Vrei sa spui ca daca nu ma apuc de yoga, sunt condamnat la extinctie?

Invatatorul te va salva. Intre timp, fi satisfacut in a privi curgerea vietii. Daca privirea ta este adanca si constanta, mereu avand sursa in minte, incet incet, se va muta in amonte spre sursa, unindu-se cu ea. Pune-ti constienta la treaba, nu mintea. Mintea nu este unealta potrivita aici. Cea dincolo de timp poate fi ajunsa doar de cel dincolo de timp. Trupul si mintea sunt sub timp, numai constienta este afara de timp, chiar si in ‘acum’. In constienta, ai de-aface cu fapte iar realitatii ii plac faptele.

Deci, ma bazez doar pe constienta mea ca sa ma scoata din timp, nu pe invatator sau Dumnezeu. Dumnezeu m-a creat si va avea grija de mine.

Dumnezeu da trupul si mintea, invatatorul te invata sa le folosesti insa intoarcerea la sursa este numai a ta. Sunt o multime de dumnezei, fiecare cu universul lui, care creaza si recreaza la nesfarsit. Vrei sa astepti dupa ei sa te salveze? Ce iti este necesar pentru salvare este deja in tine, la indemana- foloseste-te! Cerceteaza ce sti cu adevarat si vei ajunge la necunoscutul fiintei tale. Mergi mai departe si neasteptatul va exploda inauntrul tau si va distruge tot.

Si asta inseamna moartea?

Nu, inseamna, in sfarsit- viata! ³⁹⁵

86. Necunoscutul este casa realului

Intrebare: Cine este guru si cine guru suprem?

Maharaj: Ce se intampla in constienta mintala este gurul. Constienta pura, dincolo de constienta mintala este guru suprem.

Al meu guru este Sri Babaji. Ce crezi despre el?

Ce intrebare! Spatiul din Bombay este intrebat ce crede despre spatiul din Poona. Numele difera dar nu spatiul. Numele Babaji este doar o adresa. Cine locuieste acolo? Pui intrebari cand ai probleme; mai bine te-ai intreba cine face probleme cui?

Inteleg ca toti vom realiza adevarul pana la urma- este asta o datorie sau destin?

Realizarea adevarului este a faptului ca nu esti o persoana. De aceea nu poate fi datoria persoanei a carei destin este sa dispara. Destinul este datoria celui care isi imagineaza ca este o persoana. Afla cine este acela si imaginea persoanei se va dizolva. Eliberarea este de ceva. Tu, de ce te-ai eliberat? Desigur, trebuie sa te eliberezi de persoana care te crezi a fi caci este ideea asta care te tine inlantuit.

Cum indepartezi persoana?

Prin incapatanare. Intelege ca trebuie sa plece si doreste-o plecata; va pleca daca esti sincer in dorinta. Cineva iti spune ca esti constienta pura, nu un trup-minte. Accept-o ca posibilitate si cerceteaza sincer. S-ar putea sa descoperi ca nu este asa, ca nu esti o persoana limitata in spatiu si timp. Imagineaza-ti ce diferenta ar face asta!

Daca nu sunt o persoana, ce sunt atunci?

Haina uda se simte, miroase si atarna diferit atat cat este uda. Cand se usuca este normala. Apa a parasit-o si cine ar putea spune ca a fost uda?! Natura ta reala nu este cea care apare a fi. Renunta ideea ca esti o persoana, asta-i tot. Nu ai nevoie sa devi ceea ce deja esti. Exista identitatea a ceea ce esti si apoi este persoana care se superimpune peste. Tot ce cunosti este persoana; identitatea, care nu este persoana, nu o cunosti, caci nu te-ai indoit vreodata, nu te-ai intrebat vreodata ‘cine sunt’. Identitatea este martorul persoanei si datoria ta este de a trece de la identificarea cu persoana superficiala si schimbatoare, la martorul neschimbator si mereu prezent.

Cum se face ca intrebarea ‘cine sunt’ nu ma atrage? Prefer sa petrec in compania dulce a sfintilor.

Zabovind in sinele tau este de asemenea companie sfanta. Daca nu suferi dorind sa scapi de suferinta, nu vei gasi energia si persistenta necesara investigarii sinelui. Nu poti fabrica o criza- trebuie sa fie adevarata.

Si cum apare o asa criza?

Apare in fiecare moment, insa nu esti destul de alert sa o vezi. O umbra pe fata vecinului tau, imensitatea mizeriei existentei in tot ce este, sunt factori constanti in viata ta insa tu refuzi sa observi. Suferi si vezi pe altii suferind insa nu raspunzi.

Ce spui este drept insa ce pot face, neputinta si imbecilitatea mea fac parte din situatie.

Bun destul, priveste-te constant, este destul. Usa care te incuie inauntru este aceeasi usa care te lasa afara. ‘Eu sunt’ este usa. Stai la ea pana se deschide. De fapt, este deschisa numai ca tu nu esti acolo ci astepti la usi imaginare, frumos vopsite dar care nu se pot deschide pentru ca sunt false.

Multi am luat droguri in trecut; ni s-a spus sa le luam ca sa trecem in stari mai inalte de constienta. Altii ne-au indrumat spre sex abundent, in acelasi scop; tu ce parere ai?

Fara indoiala ca un drog care iti poate afecta creierul, afecteaza mintea dandu-ti experiente stranii, insa ce putere are un drog fata de drogul suprem care ti-a dat experienta asta fantastica de a fi nascut si de a trai in necaz si frica, in cautarea fericirii, care nu vine ori care nu dureaza? Investigheaza natura drogului astuia si gaseste-i antidotul. Nastere, viata, moarte- sunt una toate. Gaseste-le cauza! Inainte de a te fi nascut ai fost deja drogat; ce fel de drog este asta? Te poti lecuii de toate bolile dar daca inca esti sub influenta drogului ala primordial, la ce folos alte prescriptii?

Nu este karma care cauzeaza renasterea?

Poti sa-i dai ce nume vrei dar faptul ramane. Ce este drogul caruia ii spui destin si care te face sa crezi a fi ceea ce nu esti? Cum poti sa te rupi de efectul lui? Inainte de a merge mai departe, trebuie sa accepti, cel putin ca o teorie de lucru, ca nu esti ceea ce apari a fi, ca esti sub influenta drogului. Doar atunci vei avea impulsul si rabdarea necesare sa examinezi simptomele si sa le gasesti cauza comuna. Tot ce poate invatatorul sa iti spuna este ca ai o perspectiva gresita gandind ca esti o persoana. Nu ai incredere in nimeni, nici macar in mintea ta; cauta, gaseste, respinge si inlatura orice speculatie pana ce ajungi la adevar. Pana ce esti sub puterea drogului, nu-ti foloseste nici stiinta, nici religia, nici rugaciunile, nici yoga, caci bazate fiind pe fals, doar il intaresc. Insa daca ramai ferm in intelegerea ca nu esti trup sau minte, nici chiar martorul lor, ci cu totul dincolo de ele, mintea iti va creste in claritate, dorinta in puritatea, actiunile in caritate si acea distilare interna te va duce intr-o alta lume, una a adevarului si dragostei fara teama. Rezista obiceiului vechi de a gandi si simtii, spunandu-ti ‘nu, nu sunt asa, nu poate fi asa, nu sunt asa, nu doresc, nu am nevoie...’ si intr-o buna zi vei ajunge cu siguranta sa vezi cum intreaga structura a minciunii si disperarii se prabuseste la pamant si tu vei fi liber pentru o viata noua³⁹⁶. Aminteste-ti ca preocuparea cu tine insuti este doar in starea de veghe si partial in vise; in somn totul este pus deoparte si uitat. Asta arata cat de putin importanta este starea de veghe, ca doar intinzandu-te si inchizand ochii, ii pune capat. Oricand mergi la culcare, o faci fara nici o certitudine ca te vei trezi, dar accepti riscul.

Cand tu dormi, esti constient sau inconstient?

Raman constient insa nu constient de a fi cineva.

Poti sa ne faci sa gustam din experienta ta de realizare a adevarului de sine?

Luati-o pe toata- v-o daruiesc daca cereti insa voi nu cereti. Chiar daca cereti, nu luati. De ce nu luati?

Cred ca ego-ul ma impiedica.

Atunci fi ocupat cu ego-ul tau si lasa-ma-n pace. Atata vreme cat esti incuiat in mintea ta, starea mea este dincolo de puterea ta de intelegere.

Nu mai am nimic de intrebat.

Daca ai fi intr-adevar in lupta cu ego-ul tau, ai avea multe intrebari. Nu ai pentru ca nu esti sincer interesat. Ce te misca pe tine este principiul placere-durere, care este egoul, pe care il sustii, nu il infrunti. Nici nu iti dai seama cat esti de adancit in consideratii personale. Un om trebuie sa fie mereu rebel cu sine, caci egoul, ca o oglinda mincinoasa, distorsioneaza imaginea. Este tiranul care te domina absolut.

Cand ‘eu’ dispare, cine este liber?

Lumea este libera de o pacoste- bun deajuns!

Bun pentru cine?

Pentru toti. Este ca o franghie intinsa in strada- incurca traficul. Strange-o, este acolo prezenta, necesara doar cand este nevoie. Eliberarea de ego este fructul investigarii sinelui.

Era un timp cand eram profund nemultumit de mine, acum ca mi-am intalnit guru si m-am abandonat lui, sunt in pace.

Daca te privesti atent in viata zilnica, vei vedea ca nu ai abandonat nimic, doar ai adaugat cuvantul ‘abandon’ la vocabularul tau si ti-ai facut din invatator un cui in care sa-ti agati problemele. Abandonul adevarat inseamna sa nu faci nimic altceva decat ce iti zice invatatorul. Tu te dai la oparte, sa zic asa, si il lasi pe invatator sa-ti traiasca viata. Tu doar observi mirandu-te ce usor problemele tale care par de nerezolvat, ajung la un sfarsit.

Stau aici si vad o camera, oameni si pe tine. Tu ce vezi?

Nimic, privesc doar fara sa judec; nu descriu si nu cantaresc. Te vad pe tine, vad, dar nici nu am vreo opinie sau atitudine care sa-mi tulbure vederea. Iar cand imi intorc ochii, mintea nu permite memoriei sa zaboveasca- este libera deodata, deschisa pentru o impresie noua/proaspata. Stand aici si privindu-te, nu pot localiza evenimentul in timp si spatiu³⁹⁷. Este ceva etern si universal in transmiterea intelepciunii; acum zece mii de ani sau mai tarziu, nu face nici o diferenta- evenimentul in sine este afara din timp. Omul nu se schimba mult in istorie, problemele umane raman aceleasi, cerand aceleasi solutii. Constienta sa in transmiterea intelepciunii arata ca intelepciunea nu s-a transmis inca. Cand o ai, nu esti constient de ea. De ce esti cu adevarat constient, nu este nici tu si nici al tau. A ta este puterea perceptiei, nu ce percepi. Este o greseala sa iei constienta ca definind omul; omul este inconstient, constient si supraconstient insa tu nu esti omul. Al tau este ecranul cinematografului, lumina si puterea vederii, dar filmul nu este al tau.

Trebuie sa caut invatatorul ideal ori sa raman cu cine am gasit?

Intrebare arata ca inca nu ai gasit vreunul. Cata vreme esti in cautare, te vei muta de la unul la altul. Cand te gasesti pe tine insuti, cautarea se termina. Un guru este o punct de reper; cand te misti, treci multe astfel de puncte. Cand ai ajuns la destinatie, este doar ultimul care a contat dar toti conteaza la timpul lor si niciunul acum.

Se pare ca tu nu dai importanta guru-lui, privindu-l doar ca pe un incident intre altele.

Toate incidentele contribuie insa nici unul nu este crucial. Pe cale, fiecare pas te duce spre destinatie si fiecare este la fel de crucial ca celelalte caci fiecare trebuie facut, nu poti sa-l omiti caci ramai blocat.

Toti venereaza gloria gurului in timp ce tu il compari cu un punct de reper. Nu avem nevoie de unul?

Nu avem nevoie de puncte de reper?! Da si nu- da, daca suntem nesiguri, nu, daca stim drumul. Cand esti sigur de tine, nu ai nevoie de ghid, altfel decat in sens tehnic. Mintea ta este un instrument si ar trebui sa sti cum sa o folosesti, la fel cum ai invatat sa-ti folosesti trupul.

Ce castig daca stiu sa-mi folosesc mintea?

Castigi eliberarea de dorinta si teama, care sunt pe de-antregul datorate folosirii gresite a mintii. Cunostintele intelectuale nu sunt deajuns. Cunoscutul este accidental, necunoscutul este casa realului. A trai in cunoscut este inlantuire, in necunoscut- libertate.

Am inteles ca intreaga practica spirituala consta in eliminarea sinelui personal; astfel de practici necesita vointa de fier si perseverenta sustinuta. De unde integritatea si energia pentru o astfel de lucrare?

O gasesti in compania inteleptului.

Cum stiu cine este intelept si cine doar smecher versat?

Daca motivele iti sunt pure, daca cauti adevarul si nimic altceva, vei gasi omul potrivit. A-l gasi este usor, ce e mai greu este sa ai incredere in el si sa profiti pe deplin de indrumarea lui.

Este starea de veghe mai importanta decat somnul in practica spirituala?

Una peste alta, atasam prea multa importanta starii de veghe. Fara somn, starea de veghe ar fi imposibila. Fara somn omul inebuneste si moare- de ce sa-i dai importanta unei stari care evident depinde de starea inconstienta? Nu numai constientul dar si inconstientul necesita ingrijire in practica spirituala³⁹⁸.

Cum sa ingrijesti inconstientul?

Pastreaza ‘eu sunt’ in atentia constientului, aminteste-ti ca existi, urmareste-te fara incetare si inconstientul va curge in constient, fara alt efort. Dorinte si temeri neintemeiate, idei false, inhibitii sociale... blocheaza libertatea inconstientului de miscare in constient. Odata liber sa se amestece, cei doi devin una si unul devine tot. Persoana se uneste cu martorul, martorul cu constientul, constientul cu fiintarea pura. Insa identitatea nu se pierde, doar limitatiile se pierd³⁹⁹. Se transfigureaza, devenind sinele adevarat, prietenul si invatatorul etern pe care nu il poti atinge prin venerare. Nici o activitate externa nu il poate ajunge; venerarea si rugaciunea raman de suprafata numai. Pentru a merge mai adanc, meditatia este esentiala- straduinta de a trece dincolo de starea de somn, vis si veghe. La inceput incercarile sunt dezordonate, apoi mai dese si in final continuue si intense, pana ce toate obstacolele sunt indepartate.

Obstacole la ce?

La uitarea de sine.

Daca venerarea si rugaciunea sunt intelectuale, de ce tu o faci zilnic cu cantec si muzica, invatatorului tau?

Cei ce vor sa o faca, o fac, nu am motiv sa ma amestec.

Dar tu iei parte!

Da, asa se pare, insa de ce te preocupi de mine? Da atentie intrebarii ‘ce ma face constient?’, pana ce mintea nu poate gandi nimic altceva.

Toti ma indeamna sa meditez. O fac cu dificulate, nu ma atrage, si cand incerc, mintea sare la alte lucruri interesante. Incercarile mele de meditatie sunt doar caldute- ce-i de facut?

Intreaba-te ‘cine nu este atras, cui i se intampla ce se intampla?’ Foloseste fiecare oportunitate sa mergi inauntru. Lumineaza-ti calea arzand obstacolele astea in intensitatea constientei⁴⁰⁰. Cand ti se intampla sa doresti sau sa te temi, nu sunt ele care trebuie sa dispara ci persoana care le traieste. Nu are rost sa lupti cu ele, care pot fi perfect naturale si justificate. Este persoana influentata de ele care este cauza greselilor, trecute si viitoare. Ea este cea care trebuie examinata indeaproape pentru a-i vedea falsitatea si atunci puterea ei se sfarseste. Asta poti sa constati cand dormi- in somn nu esti o persoana, si totusi existi. Cand esti treaz si constient dar nu ca persoana, incetezi a fi o persoana. In starea de veghe, te vezi ca pe o scena jucand un rol, dar ce esti cand comedia se termina? Esti ceea ce esti; ce ai fost inainte de a juca rolul esti si acum. Urmareste-te performand pe scena vietii- performanta poate fi splendida ori stangace, insa tu nu esti in ea, tu doar privesti, cu interes si simpatie, desigur, insa nu uita nici o clipa ca tu esti viata care urmareste si merge inainte, indiferent de ce se intampla pe scena.

De ce insisti pe aspectul de cunoastere a realitatii si mai niciodata mentionezi afectiune sau vointa?

Vointa, afectiune, extaz, straduinta si delectare, sunt atat de amestecate in personal ca nu pot fi crezute. Clarificarea si purificarea necesare la inceputul calatoriei pot fi date doar de constienta. Dragostea si vointa vin la vremea lor insa terenul trebuie pregatit in prealabil. Soarele constientei trebuie sa rasara intai, restul urmeaza.

87. Ramai in tacerea de dincolo de minte si vei descoperi

Intrebare: Odata am avut o experienta stranie. Nu existam, nici lumea, ci doar o lumina, inauntru si inafara, si o pace imensa. A durat patru zile si apoi m-am intors la constienta cotidiana. Acum simt ca totul nu este decat o schela ce acopera si ascunde cladirea in constructie. Arhitectul, planul si scopul nu le cunosc- activitati iau loc, lucruri se intampla, asta-i tot ce pot spune. Eu sunt schela aia,unele lucruri sunt prost facute si nu tin dar cand cladirea e gata, schela se desface si se indeparteaza. ‘Eu sunt’ sau ‘ce sunt eu’ nu au importanta caci cand cladirea este gata, ‘eu’ dispare firesc, nelasand vreo intrebare in urma.

Maharaj: Nu esti constient de toate astea? Nu este constienta factorul constant aici?

Sentimentul permanentei si identitatii se datoreaza memoriei, care este perisabila si de nebizuit. Ce putin imi aduc aminte, chiar si din trecutul apropiat! Am trait o viata si acum ce mi-a ramas? Un manunchi de evenimente, in cel mai bun caz, o poveste scurta.

Toate astea au loc in constienta.

Inauntru si inafara- ziua inauntru, noaptea, inafara. Constienta nu este totul, atatea lucruri se intampla in afara ei.

Ce spui e logic insa ce cunosti este doar in constienta, ce crezi ca este in afara, este doar presupunere.

O fi presupunere insa este mai reala decat simturile.

Fi atent- in momentul in care incepi sa vorbesti, creezi un univers verbal, de cuvinte si idei, concepte si abstractiuni, intretesute si interdependente, generandu-se, explicandu-se si suportandu-se unul pe altul intr-un fel minunat, dar care nu are substanta sau esenta, simple creatii intelectuale. Cuvintele creaza cuvinte, realitatea este tacuta.

Cand vorbesti, te aud, nu este asta un fapt⁴⁰¹?

Ca auzi este un fapt, ce auzi, nu este. Faptul poate fi experimentat, si in acel sens, suntetul cuvantului si reverberatiile mintale produse sunt percepute. Nu este alta realitate in spatele lor. Insemnatatea faptului asta este pur conventionala, de inregistrat in memorie. O limba se uita usor daca nu se practica.

Daca cuvintele nu au realitate, de ce vorbim?

Isi au rostul lor limitat la comunicarea inter-personala. Cuvintele nu transmit fapte, doar le semnaleaza. Dincolo de persoana, nu ai nevoie de cuvinte.

Ce ma poate duce dincolo de persoana, de constienta?

Cuvintele si intrebarile vin din minte si te tin captiv acolo. Sa treci de minte, trebuie sa fi tacut si linistit. Pace si tacere, tacere si pace, asta-i calea de trecere. Inceteaza sa intrebi.

Si daca incetez, ce am de facut dupa aia?

Ce poti sa faci decat sa astepti si sa privesti?!

Sa astept, ce?

Ca centrul fiintei tale sa rasara in constienta. Cele trei stari- somn, vis, veghe sunt toate in constienta, in manifestare. Ce numesti inconstienta se va manifesta de asemenea, in timp. Dincolo de constienta este nemanifestarea. Si dincolo de toate, patrunzand totul, este inima fiintarii care bate constant: manifest-nemanifest; manifest-nemanifest.

La nivel verbal suna in regula; ma pot vizualiza ca samanta fiintarii, un punct in constienta, cu sentimentul ‘eu sunt’ pulsand, aparand si disparand alternativ. Insa ce am de facut sa inteleg asta ca pe un fapt, sa trec dincolo in realitatea neschimbatoare, fara cuvinte?

Tu nu poti face ceva; ce timpul a dat, timpul va lua inapoi.

De ce atunci insistenta asta in a practica yoga si cauta realitatea? Ma face sa ma simt obligat si responsabil, cand in fapt, timpul este cel care rezolva totul.

Sfarsitul yogai vine cu realizarea independentei. Tot ce se intampla, se intampla mintii si in ea, nu sursei lui ‘eu sunt’. Cand intelegi ca totul se intampla de la sine (spune-i destin, vointa Domnului, ori doar accident), ramai doar ca martor, intelegand si bucurandu-te insa de neperturbat.

Daca incetez sa dau crezare vorbelor, care va fi conditia mea?

Este o vreme pentru incredere si una pentru dubiu. Lasa vremea sa-si faca treaba, de ce sa-ti faci griji?

Cumva ma simt responsabil de ce se intampla in jurul meu.

Responsabil esti doar de ceea ce poti schimba. Tot ce poti schimba este atitudinea- fi responsabil aici.

Ma indemni sa raman indiferent la necazurile altora?

Pai nu esti indiferent? Nu este suferinta in lume care sa te impiedice sa nu iti savurezi masa. Martorul nu este indiferent ci plin de intelegere si compasiune. Numai ca martor poti ajuta pe altul.

Toata viata am fost hranit cu vorbe. La ce mi-au folosit miliardele de vorbe auzite si citite pana acum?!

Mintea formeaza limba si limba mintea. Ambele sunt unelte- foloseste-le dar nu le abuza. Vorbele pot doar sa te duca la limita lor, sa treci de ea, trebuie sa le abandonezi. Ramai martorul tacut numai.

Cum as putea, vorbele ma influenteaza puternic!

Din cauza ca te crezi important destul ca esti afectat; nu e asa- esti atat de nesemnificativ ca nimic nu te poate prinde. Este mintea ta care este prinsa, nu tu. Cunoaste-te asa cum esti- un simplu punct in constienta, fara dimensiuni in timp si spatiu; esti ca varful creionului- prin simplul contact cu tine, mintea deseneaza lumea. Tu esti singur si simplu- desenul este complex si extensiv. Nu te lasa inselat de desen, ramai constient de micul varf care este prezent peste tot in desen. Ce este poate inceta sa fie; ce nu este poate veni in existenta dar ce nici nu este dar nici nu poate fi zis ca nu este si de care existenta si ne-existenta depind, este de neatacat. Cunoaste-te ca fiind cauza dorintei si fricii, ea insasi libera de ambele.

Cum sunt eu cauza fricii?

Totul depinde de tine- prin consimtamantul tau, lumea apare. Retrage-ti credinta in realitatea ei si se dizolva ca un vis. Timpul darama muntii; cu atat mai mult tu, care esti sursa dincolo de timp a timpului. Caci fara memorie si asteptari, timpul nu are existenta.

Este ‘eu sunt’ supremul?

Inainte sa spui ‘eu sunt’ trebuie sa fi prezent; a fi nu are nevoie sa fie constient de sine⁴⁰². Nu ai nevoie sa cunosti ca sa fi insa trebuie sa fi ca sa sti ceva.

Dom’le, m-ai inecat intr-o mare de vorbe! Vad ca totul depinde de cum legi vorbele, dar trebuie sa fie cineva care sa le lege ca sa aiba insemnatate. Pescuind vorbe la intamplare din Ramayana, Mahabharata si Bhagavata nu misca nimic. Teoria aparitiei accidentale nu este valida. Originea semnificativului trebuie sa fie dincolo de el. Care este puterea care creaza ordine din haos? A trai inseamna mai mult decat a exista iar constienta este mai mult decat a trai. Cine este fiinta ce traieste constient?

Intrebarea ta contine si raspunsul- fiinta vie, constienta este o fiinta vie. Cuvintele sunt foarte potrivite insa tu nu le intelegi pe deplin. Intra adanc in semnificatia lor- fiinta, viata, constienta si te vei opri din a-ti vana coada, intreband fara sa vezi raspunsurile de sub nasul tau. Intelege ca nu poti intreba ceva valid despre tine insuti caci nu sti despre cine intrebi. In intrebarea ‘cine sunt eu?’, ‘eu’ nu este cunoscut si atunci intrebarea duce la afirmatia ‘nu stiu ce inseamna eu’. Ce esti trebuie sa gasesti singur; eu pot sa-ti spun ce nu esti doar- nu esti al lumii si nici macar in lume. Lumea nu exista, doar tu singur esti. Tu esti cel ce o creezi in imaginatie, ca in vis⁴⁰³. Cum nu te poti separa de vis, asa nici nu poti sa ai o lume independenta de tine insuti. Tu esti independent, dar lumea nu. Nu-ti fie teama de o lume pe care tu ai creat-o. Inceteaza sa cauti fericirea in ea si realitatea intr-un vis si te vei trezi. Nu ai nevoie sa sti ‘de ce’ si ‘cum’, caci intrebarile nu au sfarsit. Abandoneaza toate dorintele, pastreaza-ti minte tacuta si vei descoperi.

88. Cunoasterea prin minte nu este adevarata cunoastere

Intrebare: Cum iti apar tie cele trei stari- veghe, vis si somn, la fel ca noua ori altfel?

Maharaj: Cele trei stari sunt somn pentru mine. Starea mea adevarata de veghe este dincolo de ele. Privindu-va, voi toti imi apareti visand cuvintele voastre. Eu sunt constient pentru ca nu imi imaginez nimic. Nu este prin exercitiu, caci si exercitiul este un fel de vis. Este o stare neafectata de minte, libera de trecut si viitor. In cazul vostru, este distorsionata de dorinta si teama, de amintiri si sperante; in al meu, este cum este- normala. A fi o persoana inseamna a visa, dormind.

Intre trup si constienta pura sta trupul mintal, ori cum vrei sa-i zici. Ca si o oglinda rotita in soare, transforma lumina simpla in tot felul de modele si fasii de culoare, asa si trupul mintal schimba lumina simpla a sinelui intr-o lume diversificata. Asta inteleg eu din ce spui dar nu inteleg cum apare trupul mintal.

Este creat cu aparitia ideii ‘eu sunt’; cele doua sunt una.

Si cum apare ‘eu sunt’?

In lumea ta totul trebuie sa aiba un inceput si un sfarsit; daca nu, il numesti etern. Din perspectiva mea, inceput si sfarsit nu exista, caci sunt legate de timp. Fiintarea afara din timp este pe de-antregul ‘acum’.

Este trupul mintal real ori ireal?

Este momentan, real cand prezent, ireal cand dispare din atentie.

Ce fel de realitate- momentana?

Numeste-o empirica, sau actuala, ori factuala. Este realitatea experientei imediate, aici si acum, care nu poate fi negata. Poti sa chestionezi continutul si semnificatia insa nu evenimentul in sine. A fi si a nu fi alterneaza iar realitatea lor este de moment. Realitatea imutabila este dincolo de spatiu si timp. Intelege efemeritatea de moment a lui a fi si a nu fi si fi liber de ambele⁴⁰⁴.

Lucrurile par a fi tranziente insa sunt mereu cu noi, in repetitie nesfarsita.

Dorintele sunt puternice, ele sunt cauza repetitiei care nu exista fara dorinta.

Dar teama?

Dorinta este despre trecut, frica de viitor. Memoria suferintei trecute si teama repetitiei aduc teama de viitor.

Mai este teama de necunoscut.

Cine nu a suferit nu se teme.

Suntem condamnati la frica?

Pana ce nu vedem frica si o acceptam ca o umbra a existentei personale, ca persoane vom fi tematori. Abandoneaza toate aspectele personale si te eliberezi de frica; nu este dificil. Lipsa de dorinta vine singura cand este recunoscuta ca falsa. Nu e nevoie sa te lupti cu dorinta; in cele din urma este doar un impuls spre fericire, care este natural atata vreme cat mizeria exista. Vezi doar ca nu este fericire in ceea ce doresti.

Ne multumim cu placerea.

Fiecare placere este invelita in durere- nu poti avea una fara cealalta.

Ce creaza legatura intre traire si traitor?

Nimic, cei doi sunt una.

Mi se pare ca este o chichita aici dar nu stiu unde.

Chichita este in mintea care insista a vedea dualitate unde nu exista.

Ascultandu-te, mintea imi este total in ‘acum’ si sunt surprins ca nu am intrebari.

Cunosti realitatea doar cand esti surprins.

Imi dau seama ca memoria este cauza anxietatii/fricii. Cum pot termina memoria?

Nu te gandi la metode, nu exista- ceea ce vezi fals, se dizolva. Este in natura iluziei sa dispara cand este descoperita. Cerceteaza si descopera, asta-i tot. Nu poti distruge falsul, caci este creat tot timpul. Ignora-l, retrage-te din el, treci dincolo si va inceta sa fie.

Cristos de asemenea vorbeste despre ignorarea raului si despre a deveni ca si copiii.

Realitatea este comuna tuturor, numai falsul este personal.

Urmarind unii discipoli si intrebandu-i despre ideile dupa care traiesc, gasesc ca numai au inlocuit dorintele materiale cu ambitii spirituale. Din cate inteleg de la tine, ‘ambitie’ si ‘spiritual’ sunt incompatibile. Daca spiritualul inseamna eliberare de ambitie, ce il indeamna pe cautator sa continue cautarea lui. Se vorbeste despre dorinta de eliberare ca fiind esentiala- nu este asta o forma inalta de ambitie?

Ambitia este personala, eliberarea este de persoana. In eliberare, obiectul si subiectul ambitiei, nu mai sunt. Sinceritatea nu este legata de implinirea scopului intreprinderii ci este o expresie a unei schimbari de interes, renuntand falsul, neesentialul, personalul.

Ne spuneai candva ca nu putem visa la perfectiune inainte de realizarea adevarului de sine, caci sinele este sursa perfectiunii, nu mintea. Daca virtutea nu este esentiala mantuirii, atunci ce este?

Mantuirea nu este rezultatul unor calitati personale sau a circumstantelor; este dincolo de cauze. Nimic nu o poate forta, nimic nu o poate impiedica.

Atunci de ce nu suntem liberi, aici si acum?

Pai suntem- doar mintea ta isi inchipuie ca nu.

Ce poate termina inchipuirea asta?

De ce vrei sa o termini? Odata ce iti cunosti mintea si puterile ei miraculoase, si inlaturi otrava din ea- ideea de a fi o persoana, limitata si separata, nu o mai bagi in seama, lasand-o sa-si faca treaba pentru care a fost facuta natural. A tine mintea la locul ei si in lucrul ei, este eliberare de minte.

Care este lucrul mintii?

Mintea este sotia inimii si lumea este caminul lor, de tinut curat si fericit.

Tot nu inteleg, daca nimic nu sta in calea mantuirii, de ce nu se intampla aici si acum.

Pentru ca esti interesat in alte lucruri si nu poti sa te lupti cu interesul; trebuie sa-l urmezi, sa il observi adanc, si sa vezi prin el ca fiind doar eroare de judecata a valorilor.

Nu ma ajuta daca vietuiesc pe langa vreun sfant mare?

Sfinti mari sunt mereu in jurul tau insa tu nu ii recunosti. Cum poti sti care este un mare sfant, din auzite? Poti avea incredere in altii sau chiar si in tine aici? Pentru a te convinge dincolo de orice indoiala, ai nevoie de mai mult decat o recomandare, chiar si decat o inspiratie. Poti trai mult timp langa un sfant fara sa realizezi norocul tau. Copilul unui om mare nu va cunoaste maretia tatalui sau in vremea copilariei. Trebuie sa te maturizezi ca sa recunosti maretia si sa-ti purifici inima ca sa recunosti sfintenia, ori iti vei cheltuii timpul si banii in van, pierzand ce deja viata ti-a pus sub nas. Sunt oameni buni intre prietenii tai, poti invata mult de la ei. Vanatoarea de sfinti este doar un alt joc. Fi cu tine mai degraba, urmarindu-te fara incetare. Fi sincer si nu vei esua in a rupe lanturile inatentiei si inchipuirii.

Vrei sa ma lupt de unul singur?

Nu esti niciodata singur- exista puteri si prezente care te servesc cu credinta tot timpul. Nu le poti percepe insa sunt reale si active. Cand intelegi ca totul este in minte dar tu nu esti mintea, atunci totul este tu.

Ce este atot-cunoasterea, este Dumnezeu atot-cunoscator, esti tu? Aud expresia ‘martor universal’, ce inseamna? Realizarea sinelui implica atot-cunoastere sau este o chestiune de antrenament special?

A-ti pierde complet interesul in cunoastere duce la atot-cunoastere. Este doar harul de a cunoaste ce este nevoie de cunoscut la momentul potrivit, care duce la actiune dreapta. Actionand spontan si corect ca rezultat al cunoasterii de moment, este de dorit.

Pot cunoaste mintea unei alte persoane?

Intai cunoaste-o pe a ta- caci contine intregul univers, si ceva spatiu in plus...

Teoria ta de lucru pare sa fie ca starea de veghe nu este in fond diferita de vis si somn adanc. Cele trei stari sunt in esenta un caz de gresita identificare cu trupul. O fi asa insa simt ca asta nu-i tot adevarul.

Nu incerca sa cunosti adevarul caci cunoasterea prin minte nu este cunoastere adevarata. Insa poti cunoaste ce nu este adevarat, care este deajuns sa te elibereze de fals. Ideea ca tu sti ce este adevarat, este periculoasa caci te tine inchis prizonier al mintii. Doar cand nu sti, te apuci sa investighezi si nu poate exista mantuire si salvare fara investigatie pentru ca necercetarea este cauza prima a inlantuirii.

Spui ca iluzia lumii incepe cu sentimentul ‘eu sunt’ dar cand te intreb de originea lui, spui ca nu are origine, ca cercetarea lui il face sa dispara.⁴⁰⁵ Ce este solid destul ca sa fie la fundatia lumii, nu poate fi doar iluzie; ‘eu sunt’ este singurul factor constant de care sunt constient, cum poate fi fals?

Nu este ‘eu sunt’ care este fals ci ceea ce crezi ca esti. Eu stiu fara urma de indoiala ca nu esti ceea ce te crezi a fi. Logic ori nu, nu poti nega evidentul. Nu esti nimic din ce esti constient- priveste cu insistenta, desfacand structura mintala pe care ai construit-o. Ce mintea a facut, mintea va desface.

Nu poti nega momentul prezent, minte or nu minte. Ce este acum, este. Poti chestiona aparenta insa nu si faptul. Care este radacina faptului?

‘Eu sunt’ este radacina tuturor aparentelor si puntea permanenta in succesiunea evenimentelor pe care le numim viata, insa eu, sunt dincolo de ‘eu sunt’.

Gasesc ca cei realizati spiritual, isi descriu starea lor folosind elemente imprumutate din religie. Tu, fiind Hindus, Brahma, Vishnu si Shiva folosesti imagini si expresii hinduse. Te rog sa ne spui care este experienta ta dincolo de vorbe, la ce realitate se refera?

Este felul in care vorbesc, limba care am invatat sa o folosesc.

Dar ce este dincolo de limbaj?

Cum sa explic altfel decat negand vorbele? De aia folosesc cuvinte ca fara timp, fara spatiu, fara cauza. Astea sunt cuvinte dar desii goale de insemnatate, imi sunt de folos.

Daca nu au insemnatate, de ce le folosesti?

Pentru ca voi asteptati cuvinte unde cuvintele nu pot ajunge.

Inteleg, dar din nou mi-ai deflectat intrebarea.

89. Progres in viata spirituala

Intrebare: Suntem doua fete din Anglia, vizitand India. Stim prea putin despre yoga si am venit aici pentru ca ni s-a spus ca invatatorii spirituali joaca un rol important in viata indienilor.

Maharaj: Bine ati venit; nu este nimic nou ce puteti gasi aici. Lucrarea pe care o facem este eterna- a fost exact la fel acum zece mii de ani. Secole trec dar problemele omului raman neschimbate- suferinta si mantuirea de ea.

Alti sapte tineri au cerut gazduire pentru cateva nopti. Au venit sa-l vada pe guru lor care lectura in Bombay. L-am intalnit si eu- un tanar aratos si placut, degajat in aparenta dar eficient, cu o atmosfera de pace si tacere in jurul sau. Invatatura lui este traditionala, incluzand karma yoga, lucrarea altruista, supunerea la guru, etc. Consistent cu Gita, spune ca altruismul este calea spre salvare; omul asta este plin de planuri ambitioase vizand pregatirea lucratorilor care sa deschida centre spirituale in multe tari. Pare ca le da nu numai autoritatea dar si puterea sa lucreze in numele lui.

Da, exista transmisia puterii.

Cand eram cu ei, simteam ca sunt invizibila. Discipolii inconjurand guru lor, ma inconjurau si pe mine. Orice faceam pentru ei considerau ca facut de guru lor, eu fiind doar un instrument. Pentru ei eram ca un robinet pe care il intorci la stanga sau la dreapta. Relatia personala era inexistenta. Au incercat un pic sa ma converteasca dar in momentul in care au simtit rezistenta, m-au eliminat din atentia lor. Nici macar intre ei nu pareau foarte uniti, doar interesul comun in guru lor ii tine impreuna. I-am gasit reci, aproape inumani. A te considera un instrument in mainile lui Dumnezeu, este un lucru, dar sa ti se refuze atentia si sa fi ignorata doar pentru ca ‘totul este Dumnezeu’, poate duce la indiferenta si cruzime chiar⁴⁰⁶. Razboaiele din istoria omenirii s-au facut in numele lui Dumnezeu- nimeni nu este asa de impersonal ca intr-un razboi.

A insista, a rezista, sunt continute in vointa de a fi. Inlatur-o si ce ramane? Existenta si non-existenta se leaga de ceva, in timp si spatiu, aici si acum, acolo si atunci, care sunt doar in minte. Mintea joaca un joc de ghicitori- mereu nesigura, plina de anxietate si neliniste. Te opui a fi tratata ca un simplu instrument a vreunui dumnezeu ori guru si insisti sa fi tratata ca o persoana, pentru ca nu esti sigura de existenta ta si nu vrei sa renunti la comfortul si siguranta unei personalitati. Chiar daca nu esti ceea ce crezi ca esti, iti da senzatia de continuitate, viitorul curgand lin in prezent si devenind trecut. Sa ti se nege existenta personala este infricosator insa trebuie sa o infrunti si sa iti gasesti indentitatea in totalitatea vietii. Atunci problema cine foloseste pe cine, nu mai rasare.

Toata atentia care am primit-o era doar pentru convertirea mea la credinta lor. Cand am rezistat, si-au pierduti interesul in mine.

Nu devi un discipol prin convertire sau accident. De obicei exista o legatura antica, sustinuta prin multe vieti, inflorind ca dragoste si incredere, fara care nu exista discipoli.

Ce te-a facut sa devi un invatator?

Am fost facut sa devin unul, fiind numit astfel. Cine sunt eu sa invat si pe cine?! Ce sunt, tu esti si ce tu esti, eu sunt. ‘Eu sunt’ este comun tuturor; dincolo de ‘eu sunt’ este imensitatea luminii si a dragostei. Nu o vedem pentru ca ne uitam aiurea. Eu pot doar sa-ti arat cerul, ca sa vezi stelele trebuie sa o faci tu singura. Unora le ia mai mult timp sa le vada, altora mai putin- depinde de claritatea vederii si de sinceritatea cautarii care sunt exclusiv ale lor, eu pot doar sa incurajez.

Ce se asteapta de la mine daca devin un discipol?

Fiecare invatator are metodele sale, de obicei urmand cele ale invatatorului sau a caii prin care el insusi a ajuns la realizarea adevarului, si de asemenea limbajul specific prin care se exprima. In schema asta, se produce ajustarea personalitatii discipolului. Discipolului i se da libertatea maxima de gandire si este incurajat sa puna orice fel de intrebari. Trebuie insa sa fie absolut convins de competenta invatatorului, altfel credinta lui va fi doar calduta si actiunile sale incomplete. Este absolutul care te duce la absolutul dincolo de tine- adevarul absolut. Dragostea si altruismul sunt factori decisivi in realizarea lui, pe care il poti ajunge fiind sincer cu tine insuti.

Inteleg ca trebuie sa renunti la familie si posesii ca discipol.

Depinde de guru; unii asteapta ca discipolii sai maturi sa devina asceti si recluzi. Altii incurajeaza viata de familie cu datoriile ei, considerand o viata familiara model mai dificila decat cea a renuntarii, mai potrivita unei personalitati mai mature si mai echilibrate. Viata monastica este sugerata incepatorilor- in cultura hindusa, tinerilor pana la 25 de ani li se prescrie o viata monastica, de saracie, castitate si obedienta pentru edificarea caracterului si pregatirea pentru greutatile si tentatiile vietii de familie.

Cine sunt oamenii astia din camera- sunt discipoli ai tai?

Intreaba-i! Nu devi discipol doar prin promisiuni verbale, ci in tacerea adanca a fiintei tale. Nu devi discipol prin alegerea ta, este mai mult o chestiune de destin decat de vointa. Nu conteaza cine este invatatorul, toti iti doresc binele. Discipolul potrivit intotdeauna isi va gasi invatatorul potrivit.

Pot sa vad frumuseatea si binecuvantarea unei vieti dedicate cautarii adevarului sub indrumarea unui invatator competent si iubitor; din nefericire, trebuie sa ma intorc in Anglia.

Distanta nu are importanta; este dorinta puternica si adevarata care iti va modela viata. Seamana samanta si las-o in grija anotimpurilor.

Care sunt semnele progresului in viata spirituala?

Libertatea de anxietati, un sentiment de usurinta si bucurie, pace adanca inauntru si energie abundanta in afara.

Cum le-ai obtinut?

Le-am gasit in prezenta sfanta a invatatorului meu; eu nu am facut nimic. Mi-a spus sa fiu tacut si am fost, pe cat am putut.

Este prezenta ta la fel de puternica ca si a lui?

De unde pot sti? Pentru mine, el este singura prezenta; daca esti cu mine, esti cu el.

Fiecare guru ma trimite la gurul sau- unde este inceputul?

Exista o putere in univers lucrand pentru iluminare si mantuire, mereu prezenta in inima oamenilor. Este factorul unificator care elibereaza; iar libertatea uneste. In cele din urma, nimic nu este al meu sau al tau; totul este al nostru. Fi numai una cu tine insati si vei fi una cu toti si toate, acasa in intregul univers.

Vrei sa spui ca gloria asta vine doar cu stabilizarea in sentimentul ‘eu sunt’?

Este simplitatea care este certa, nu complicatul. Oamenii nu au incredere in simplu, usor, ce este mereu disponibil- incearca singura! Poate parea nesemnificativ, marunt insa este o samanta care in timp va creste intr-un arbore puternic. Acorda-ti o sansa!

Vad atata lume tacuta adunata aici, la ce au venit?

Sa se gaseasca pe sine. Acasa, lumea ii covarseste; aici nimic nu-i deranjeaza- au o sansa sa scape pentru un moment de grijile vietii si sa contacteze esenta sinelui lor.

In ce consta antrenamentul in constienta de sine?

Nu este nevoie de nici un antrenament. Constienta este mereu prezenta; aceeasi atentie pe care o dai externului, o dai si internului. Nu exista o alta constienta, noua sau speciala.

Ajuti oamenii personal?

Oamenii vin sa discute problemele lor; se pare ca gasesc ceva ajutor, altfel nu ar veni.

Discuti problemele lor in public doar, ori si in privat?

Depinde de dorinta lor; eu nu disting intre public si privat.

Esti disponibil mereu ori mai ai si altele de facut?

Sunt mereu disponibil insa dimineata si dupa masa tarziu sunt mai conveniente.

Inteleg ca nici o lucrare nu este mai insemnata decat cea a invatatorului spiritual.

Motivul este de maxima importanta.

90. Abandoneaza-te sinelui propriu

Intrebare: M-am nascut in USA, ultimele 14 luni le-am petrecut la Sri Ramanashram; acum ma intorc in USA la chemarea mamei.

Maharaj: Ce planuri ai?

Ma gandesc sa devin o asistenta medicala ori sa ma marit si sa fac copii.

De ce vrei sa te mariti?

A infinta un camin patruns de spiritualitate este cel mai important serviciu social pe care mi-l pot inchipui. Dar desigur, viata poate sa decida altfel insa sunt gata pentru orice vine.

Ce ti-au dat de facut acolo in lunile petrectute la Sri Ramanashram, in ce fel te-au schimbat?

Nu mai am teama, am gasit ceva pace.

Ce fel de pace- aceea de a vrea ce ai sau de a nu vrea ce nu ai?

Un pic din amandoua, cred. Nu a fost usor deloc. In vreme ce manastirea este un loc foarte linistit, inauntru am agonizat.

Cand intelegi ca distinctia dintre afara si inauntru este doar in minte, nu te mai temi.

Intelegerea asta nu este constanta; nu am ajuns inca imutabilitatea absolutului.

Atunci, atata vreme cat crezi asta, trebuie sa-ti continui exercitiile spirituale ca sa scapi de ideea de a nu fi completa, inlaturand supra-impozitiile astea pe sine. Cand realizezi ca esti mai mica decat un punct in spatiu si timp, ceva prea mic sa poata fi taiat si prea efemer ca sa fie ucis, doar atunci, teama dispare. Cand esti mai mic decat varful unui ac, nici un ac nu te poate intepa- tu intepi acul!

Da, cateodata ma simt asa, mai mult decat netamatoare, sunt neteama insasi.

Ce te-a facut sa mergi la manastire?

O poveste nefericita de dragoste pentru care nici drogurile si nici bautura nu au folosit. Am dat din intamplare peste niste carti de yoga si asa am descoperit Ramanashram.

Daca tragedia ta s-ar intampla din nou, vei suferi la fel de mult, considerand starea ta mintala de acum?

Oh nu, mai degraba m-as sinucide.

Deci nu iti este frica de moarte.

Mi-e teama de a muri, nu de moartea insasi. Imi imaginez moartea ca un proces dureros si urat.

Asta e doar inchipuire- nu e neaparat asa; poate fi impaciuitor si frumos, odata ce esti convinsa ca moartea se intampla trupului si nu tie, vei privi doar trupul cazand ca o haina dezbracata.

Sunt pe deplin constienta ca frica de moarte se datoreaza anxietatii de necunoscut.

Oameni mor in fiecare secunda; frica si agonia mortii atarna peste lume ca un nor. Nu este surprinzator ca si tu te temi, dar cand esti convinsa ca doar trupul moare si nu continuitatea memoriei si a sentimentului ‘eu sunt’ reflectata in ea, frica inceteaza.

’Om muri si ‘om vedea.

Daca esti atenta, vei vedea ca nasterea si moartea sunt una; viata pulseaza intre a fi si a nu fi si una are nevoie de cealalta pentru implinire. Te-ai nascut sa mori si mori pentru a te naste din nou.

Detasarea poate opri procesul?

Detasarea opreste teama da nu faptul.

Sunt fortata sa ma renasc? Ce oroare!

Nu este obligatie; primesti ce vrei- tu doar faci planuri si le completezi.

Ne condamnam singuri la suferinta?

Crestem prin investigatie; ca sa investigam necesitam experienta. Avem tendinta de a repeta ce nu am inteles. Daca esti sensibila si inteligenta, nu suferi. Durerea este doar un strigat de ajutor si plata neglijentei. Actiunea inteligenta si compasionata este singurul remediu.

Pentru ca am crescut in inteligenta, nu as mai tolera suferinta. Ce este gresit cu sinuciderea?

Nimic gresit daca rezolva problema, dar daca nu?! Suferinta cauzata de destin- ca o boala dureroasa si incurabila, ori calamitate de nesuportat, pot justifica sinuciderea insa unde intelepciunea si compasiunea lipsesc, sinuciderea nu ajuta la nimic. O moarte prosteasca inseamna o renastere a prostiei. Apoi este chestiunea karmei de considerat. A indura viata este de obicei calea inteleapta.

Trebuie sa induri viata indiferent cat e de acuta si fara speranta suferinta?

Indurarea este un lucru iar agonia fara speranta, altul. Indurarea si rabdarea au semnificatie si dau rod prin lectia lor, in timp ce agonia nu este de nici un folos.

De ce sa ma ingrijorez de karma, oricum se intampla cum este decis.

Mare parte din karma noastra este colectiva. Suferim pentru pacatele altora cum ei sufera pentru ale noastre. Umanitatea este una; ignorarea faptului asta, nu schimba faptul. Am putea fi cu mult mai fericiti daca nu am fi asa de indiferenti la suferinta altora.

Gasesc ca am devenit cu mult mai responsabila.

Bine! Cand spui asta, ce ai in minte- pe tine ca trup de femeie responsabila?

Exista un trup si compasiune, si memoria unui numar de intamplari si atitudini pe care colectiv le poti numii persoana.

Incluzand ideea de ‘eu sunt’?

‘Eu sunt’ este ca un cos continand multele lucruri care constituie persoana.

Sau mai degraba, ramurile de salcie din care este facut cosul. Cand te gandesti la tine ca femeie, intelegi ca esti femeie sau ca trupul tau este descris ca feminin?

Depinde de stare- cateodata ma simt numai ca centrul constientei.

Sau ca oceanul constientei. Insa exista momente in care nu esti nici barbat, nici femeie, nu accidentalul cauzat de circumstante si conditii?

Da, exista insa ma rusinez sa vorbesc despre asta.

O sugestie este tot ce se poate astepta; nu e nevoie sa spui altceva.

Pot fuma in prezenta ta? Stiu ca nu este acceptabi sa fumezi inaintea unui intelept, cu atat mai mult unei femei.

Fumeaza fara probleme, nimeni nu se supara; intelegem.

Simt nevoia de a ma calma.

Adesea asta este cazul cu americanii si europenii; dupa o sesiune spirituala devin incarcati cu energie, cautand un mijloc sa o consume. Organizeaza comunitati, devin invatatori de yoga, se casatoresc, scriu carti... orice numai sa nu stea linistiti, intorcand energia spre inauntru, spre a gasi sursa ei nelimitata si a invata arta de a o controla.

Admit ca ma simt plina de energie si ca doresc sa ma intorc la o viata activa.

Poti face ce doresti, atata vreme cat nu te iei drept trup-minte⁴⁰⁷. Nu este atata o problema de a renunta la trup si tot ce tine de el ci o intelegere clara ca nu esti trupul ala. Un sentiment de detasare emotionala.

Stiu ce spui- acum patru ani am trecut printr-o perioada de rejectie fizica. Nu imi cumparam haine, mancam simplu, dormeam pe scandura goala. Este acceptarea privatiunilor care conteaza, nu discomfortul. Acum am inteles ca primind viata asa cum vine si iubind tot ce ofera, este calea. Accept bucuroasa orice vine si ma folosesc deplin. Daca nu pot face altceva decat sa dau viata fizica si spirituala catorva copii, este destul, desi inima mea iubeste fiecare copil, chiar daca nu pot sa-i ajung pe toti.

Esti maritata si mama doar cand esti constienta de dualitatea barbat-femeie. Cand nu te consideri trup, atunci viata de familie a trupului, indiferent de cat de intensa si interesanta, este vazuta doar ca un act pe ecranul mintii, cu lumina constientei ca singura realitate.

De ce insisti pe constienta ca singura realitate? Nu este obiectul constientei la fel de real cat dureaza?

Dar nu dureaza- realitatea de moment este secundara, depinzand de etern.

Vrei sa spui continuul, permanentul?

Nu poate fi continuitate in existenta. Continuitatea implica identitate in trecut, prezent, viitor. O astfel de identitate nu este posibila caci uneltele identificarii insasi sunt in continua fluctuatie si schimbare⁴⁰⁸. Continuitate, permanenta, sunt iluzii create de memorie, simple proiectii mintale a unui model, unde modelul este imposibil. Abandoneaza toate ideile astea de temporar ori permanent, trup sau minte, barbat sau femeie, si ce ramane? Nu vorbesc despre a renunta la distinctii, caci fara ele nu ar exista manifestare.

Cand nu separ, sunt in pace, insa cumva ma pierd din nou, cautand fericirea in lucruri. Nu inteleg de ce nu pot trai mereu in pacea interioara. Pacea este tot o conditie a mintii.

Dincolo de minte este tacere, nu se poate spune nimic despre ea.

Da, vorbitul despre tacere este doar zgomot. De ce cautam fericirea lumeasca chiar dupa ce am cunoscut-o pe cea interna- naturala, spontana?

Cand mintea se pune in slujba servirii trupului, fericirea se pierde⁴⁰⁹; ca sa o regasesti, cauti placerea. Dorinta de a fi fericit este normala insa modurile de a o obtine sunt inselatoare si distructive.

Este placerea gresita?

Folosirea corecta a trupului si a mintii aduce placere intensa; este cautarea placerii care este gresita. Nu incerca sa te faci fericita; mai degraba chestioneaza-ti cautarea fericirii. Este din cauza ca nu esti fericita ca doresti fericirea. Gaseste de ce nu esti fericita. Pentru ca nu esti fericita, cauti fericirea in placere dar placerea aduce durere si de aia o numesti ‘fericire lumeasca’. Atunci doresti un alt fel de fericire, fara durere, pe care o numesti divina. In realitate, placerea este doar o intrerupere a durerii. Fericirea este si lumeasca dar si nelumeasca, in si dincolo de ce se intampla. Nu fa distinctii, nu separa inseparabilul si nu te instraina de viata.

Cat de bine te inteleg; inainte de manastire, eram tiranizata de constienta, judecandu-ma mereu. Acum sunt complet relaxata, acceptandu-ma complet, asa cum sunt. Cand ma intorc in USA, voi lua viata asa cum vine, cum e data prin gratia Domnului, acceptand amarul cu dulcele. Asta este unul din lucrurile pe care le-am invatat la manastire- sa ma incred in Domnul. Inainte nu puteam sa am credinta.

Increzandu-te in Domnul, te increzi in tine. Intelege ca orice se intampla, ti se intampla tie, prin tine, de catre tine, caci tu esti creatoarea, cea care se delecteaza de creatie si cea care distruge tot ce este perceptibil si nu te vei teme. Netematoare, nu vei fi nefericita si nu vei cauta fericirea. In oglinda mintii, tot felul de imagini apar si dispar; stiind ca sunt pe de-antregul creatii proprii, urmareste-le in tacere, venind si plecand, in trezvie si fara perturbare. Atitudinea asta de martor tacut este fundatia yoga. Vezi imaginea insa tu nu esti imaginea⁴¹⁰.

Gasesc ca gandul mortii ma sperie pentru ca nu doresc renasterea. Stiu ca nimic nu ma forteaza insa presiunea dorintelor neimplinite este covarsitoarea si s-ar putea sa nu fiu in stare sa rezist.

Chestiunea rezistentei nu se pune- ce se naste si renaste, nu esti tu; lasa sa se intample, tu doar priveste.

De ce atunci ingrijorarea?

Dar esti ingrijorata si vei fi atata timp cat imaginea se infrunta cu sensul adevarului, iubirii si frumusetii. Dorinta de armonie si pace este de nesters. Dar odata implinite, ingrijorarea inceteaza si viata fizica devine fara efort, dincolo de nivelul atentiei. Atunci, chiar si in trup, nu esti nascuta. A fi in trup sau nu, este egal pentru tine. Atingi un punct unde nimic nu ti se poate intampla. Fara trup, nu poti fi ucisa, fara posesii, nu poti fi furata, fara minte, nu poti fi deceptionata si inselata. Nu exista cui in care dorinta si teama se pot agata. Atata timp cat nici o schimbare nu te afecteaza, ce altceva conteaza?!

Cumva nu imi surade ideea mortii.

Pentru ca esti atat de tanara. Cu cat te cunosti mai bine, cu atat te temi mai putin. Desigur, agonia mortii nu este un spectacol placut dar rar este constient cel care moare.

Dar se reintoarce in constienta?

Este ca somnul; pentru o vreme, persoana este afara din focus si apoi se intoarce.

Aceeasi persoana?

Persoana, fiind o creatura a circumstantelor, in mod necesar se schimba cu ele, ca o flacara care se schimba cu combustibilul. Numai procesul continua, creand timpul si spatiul.

Ei bine, Dumnezeu va avea grija de mine; las totul in seama lui.

Chiar si credinta in Dumnezeu nu este decat o statie pe cale. In cele din urma abandonezi totul caci ajungi la ceva asa de simplu ca nu sunt cuvinte de exprimat.

Sunt doar la inceput; mai devreme nu am avut credinta si incredere, imi era teama sa las lucrurile sa se intample. Lumea parea un loc inospitabil si primejdios. Acum cel putin pot sa spun ca am incredere in Dumnezeu si invatator. Lasa-ma sa cresc in ritmul meu, nu ma impinge!

Te las insa tu nu vrei caci ramai blocata in ideile tale despre barbati si femei, tineri si varstnici, moarte si viata. Treci peste astea. Un lucru recunoscut, este un lucru lasat in spate.

Dom’le, pe unde ma duc, intalnesc oameni care considera ca datorie sa-mi gaseasca greseli si sa imi dea sfaturi de indreptare. Mi s-a acrit de adunat averi spirituale. Ce nu este in regula cu prezentul meu ca sa il sacrific unui viitor, indiferent cat de promitator si roz? Spui ca realitatea este acum; o doresc acum si nu vreau sa fiu anxioasa despre ce sunt si viitor. Nu mai intereseaza mai multul si mai bunul. Lasa-ma sa iubesc ce am.

Ai dreptate- fa-o! Fi doar sincera, iubeste ce iubesti, nu te forta⁴¹¹!

Asta este ce as numi abandon invatatorului.

De ce exteriorizezi- abandoneaza-te sinelui tau, care este expresia a tot ce este.

91. Placere si fericire⁴¹²

Intrebare: Unui tanar prieten, ce are 25 de ani, i s-a spus ca sufera de o boala de inima incurabila. Mi-a scris ca prefera sinuciderea decat o moarte lenta. I-am raspuns ca s-ar putea gasi solutii la ce este incurabil pentru medicina occidentala. Exista puteri care pot aduce schimbari aproape instantanee in trupul uman. Efectele postului repetat sunt miraculoase. I-am scris sa nu se grabeasca sa moara inainte de a incerca. Exista un yogin nu departe de Bombay care are puteri miraculoase. Este specializat in controlul fortelor vitale ce stapanesc trupul. Am intalnit cativa din discipolii lui si i-am trimis prin ei fotografia si scrisoarea prietenului; sa vedem ce se intampla.

Maharaj: Da, miracole se intampla insa fara vointa de a trai, ele nu au putere.

Poate o asemenea dorinta fi indusa?

Superficial, da, insa nu dureaza. Nimeni nu poate sa oblige pe altul la viata; apoi sunt culturi unde sinuciderea este la loc de cinste.

Nu trebuie sa iti traiesti viata care ti s-a dat pana la sfarsit?

Natural- spontan- usor, da. Dar boala si suferinta nu sunt naturale. A indura stoic orice vine este o virtute nobila insa a refuza o tortura si umilire fara sens tine de demnitate.

Mi s-a dat o carte scrisa de un intelept in care descrie experiente stranii si minunate. Dupa el, abandonul total al discipolului este sfarsitul oricarui efort spiritual. De aici incolo invatatorul preia responsabilitatea completa a vietii discipolului, astfel ca cei doi devin unul.

Fiecare invata pe altii dupa propria experienta formata prin credinta, care este formata prin experienta. Chiar si invatatorul este format de discipol dupa imaginea discipolului. Este discipolul care da imaginea invatatorului. Cand invatatorul este vazut ca un agent al eliberarii, care lucreaza dinauntru si dinafara, abandonul total devine natural si usor. La fel cum cel in dureri se pune complet in mainile doctorului, asa si discipolul se increde fara rezerve in invatator. Este natural sa cauti ajutor cand este necesar, insa invatatorul nu trebuie niciodata sa-si impuna vointa sa discipolului⁴¹³. Pe de alta parte, un discipol care se indoieste si ezita, va ramane neimplinit, nu din vina invatatorului.

Ce se intampla atunci?

Viata corecteaza orice greseala. Insa lectile vietii iau timp; mult necaz si intarziere se salveaza prin incredere si supunere. Dar credinta asta apare doar cand indiferenta si nelinistea sunt inlocuite de pace si claritate. Cel lipsit de demnitate si neincrezator in sine, nu va fi in stare sa se increada in altul. De aceea, la inceput, invatatorul incearca sa dea confidenta necesara discipolului prin exemplul sfintilor si al lui personal, instiland increderea de sine si de viitor. Cand increderea in invatator este obtinuta, caracterul si viata discipolului se schimba adanc si rapid.

S-ar putea sa nu doresc schimbarea- viata sa-mi fie buna asa cum este.

Spui asta pentru ca nu vezi cat de dureros este sa traiesti. Esti ca un copil adormit cu o acadea in gura, fericit pentru moment in lumea ta intima, dar este deajuns sa privesti atent fetele oamenilor ca sa iti dai seama de universalitatea suferintei. Chiar si fericirea ta este atat de vulnerabila, la mila unui dezastru financiar ori a unui ulcer stomacal. Este doar un moment de pace intre doua necazuri. Fericirea adevarata nu este vulnerabila pentru ca nu depinde de circumstante.

Vorbesti din experienta proprie- si tu esti nefericit?

Nu am probleme personale⁴¹⁴ insa lumea este plina de oameni a caror viata este inghesuita intre frica si dorinta. Sunt ca vitele manate la abator, sarind si impingandu-se, fara grija si fericite, nestiind ca intr-o ora vor fi belite si transate. Tu spui ca esti fericit; esti cu adevarat ori doar te imbeti cu apa rece? Priveste-te fara teama si vei realiza ca fericirea ta depinde de conditii si circumstante, fiind momentana, nu reala. Fericirea adevarata curge dinauntru.

La ce folos fericirea pe care mi-o descri; nu ma face fericit!

Te multumesti cu placeri, care nu sunt acelasi lucru cu fericirea. Goleste-ti paharul si curata-l. Nu poate fi umplut cata vreme este plin cu tulbureala. Altii iti pot da placere dar nu si fericire.

Un lant de evenimente placute este suficient.

Curand se termina in durere daca nu in dezastru- yoga este doar cautarea fericirii interioare, nepieritoare.

Poti vorbi numai pentru orient; in occident conditiile sunt diferite si ce spui tu nu se potriveste.

Nu exista orient si occident in mizerie si teama. Problema este universala- suferinta si anihilarea ei. Cauza suferintei este dependenta, iar independenta este remediul. Yoga este stiinta si arta eliberarii de sine prin intelegerea sinelui.

Nu cred ca sunt potrivit pentru yoga.

Pentru ce esti potrivit? Toata agitatia ta, cautarea placerii, iubind si urand, toate arata ca te lupti cu limitatiile tale, acceptate sau impuse dinauntru. In ignoranta ta faci greseli si cauzezi durere tie si altora insa dorinta de a fi este prezenta si nu poate fi negata- aceeasi dorinta care cauta nasterea, fericirea si moartea, va cauta intelegerea si mantuirea. Este ca o scanteie intr-o incarcatura de bumbac- poti sa nu sti de ea pana cand intreaga incarcatura va izbucni in flacari. Eliberarea este un proces natural si inevitabil in timp, insa este in puterea ta sa o ajungi mai devreme decat mai tarziu.

Atunci cum se face ca sunt asa de putini oameni mantuiti in lume?

Intr-o padure numai cativa arbori sunt in floare la un moment dat, insa fiecaruia ii vine randul. Mai devreme sau mai tarziu, resursele tale mintale si fizice se termina; ce vei face atunci- disperi? Da-i inainte si dispera! Vei obosi in disperare si vei incepe sa intrebi- atunci vei fi pregatit pentru yoga constientei.

Gasesc nenaturala obsesia asta a cautarii.

Naturalul tau este cel al unui handicapat din nastere- poti sa nu iti dai seama dar asta nu te face normal; sti doar situatia ta dar nu poti sti ce nu sti, nu sti ce este normal ori natural. In prezent esti fara carma si celui care se lasa dus de ape, orice i se poate intampla in fiece moment. Mai bine trezeste-te si contempleaza-ti situatia. Ca esti, sti, ce esti nu sti. Cauta sa afli ce esti.

De unde atata suferinta in lume?

Egoismul este cauza suferintei, nu este alta cauza.

Inteleg ca suferinta este inerenta limitatiei.

Diferentele si distinctiile nu sunt cauza mizeriei; unitatea in diversitate este naturala si buna. Suferinta in lume apare doar cu egoismul care separa lucrurile lumii.

92. Treci dincolo de ideea ‘eu sunt trupul’

Intrebare: Suntem ca animalele, alergand fara rost, la nesfarsit. Exsita vreo scapare?

Maharaj: Multe cai sunt oferite care te duc pe ocolite inapoi de unde ai plecat. Intai intelege ca problemele tale apar doar in starea de veghe si ca indiferent cat de dureroase sunt, ele dispar in somn. Cand esti treaz, esti constient, cand dormi, esti doar viu. Constienta si viata, pe ambele le poti numi Dumnezeu, insa tu esti dincolo de ele, dincolo de Dumnezeu si de viata sau moarte. Ce te previne sa te cunosti ca totul si dincolo de toate, este mintea, bazata pe memorie. Are putere asupra ta atata timp cat o crezi; nu-i da crezare, nu o lupta, numai nu o baga in seama. Nu-i da atentie si va incetini, relevand secretul lucrarii ei. Odata ce ii cunosti natura si scopul, nu ii vei mai permite sa creeze probleme imaginare⁴¹⁵.

Desigur, nu toate problemele sunt imaginare, exista probleme reale!

Ce probleme pot exista care nu sunt create de minte? Viata si moartea, placere si durere, vin si pleaca, traite si uitate. Este memoria si anticipatia care creaza probleme de a avea si de a evita, colorate de preferinte si mofturi. Adevarul si dragostea sunt natura reala a omului in care mintea si inima sunt mijloacele ei de expresie.

Cum poti aduce mintea sub control, si inima, care nu stie ce vrea?

Ele nu pot lucra in intuneric, au nevoie de lumina constientei pure pentru a functiona corect. Orice efort de control va fi dictat de memorie care este un servitor bun dar un stapan rau, prevenind descoperirea noului⁴¹⁶. In realitate nu este loc pentru efort. Egoismul se datoreaza identificarii cu trupul, si asta este problema si cauza principala a tuturor problemelor. Egoismul nu poate fi inlaturat prin efort ci doar prin intelegere clara a cauzelor si efectelor lui. Efortul este un semn de conflict intre dorinte incompatibile, care trebuie vazute asa cum sunt ca sa se dizolve.

Si ce ramane?

Ceea ce nu se poate schimba, ramane. Pace adanca, tacere, linistea si frumusetea ascunsa a realitatii, raman. O poti cunoaste doar traind-o, nu din descriptii verbale.

Trebuie sa fi pregatit si eligibil pentru realizarea adevarului? Natura noastra este animala in esenta. Daca nu este cucerita, cum putem spera sa intelegem realul?

Lasa animalul in pace, aminteste-ti doar ce esti. Foloseste-te de fiecare incident al zilei sa iti aduci aminte ca fara tine ca martor, nu exista nici animal si nici Dumnezeu⁴¹⁷. Intelege ca esti amandoua, esenta si substanta a tot ce exista; ramai ferm in intelegerea asta.

Este intelegerea suficienta, nu am nevoie de dovezi tangibile?

Este intelegerea ta care decide validitatea dovezilor insa ce dovada mai tangibila iti trebuie decat existenta ta? Oriunde te duci, te gasesti pe tine; oricat de departe zbori in timp, acolo esti.

Evident ca nu sunt etern si omniprezent; sunt doar aici si acum.

Bun destul; ‘aici’ este peste tot, si ‘acum’, intotdeauna. Treci dincolo de ideea ‘eu sunt trupul’ si vei gasi ca spatiul si timpul sunt in tine si nu invers. Odata asta inteles bine, obstacolul prim al realizarii adevarului este inlaturat.

Ce este realizarea care este dincolo de intelegere?

Imagineaza-ti o padure plina de tigrii si tu intr-o cusca de fier; stiind ca esti protejat de cusca, privesti tigrii fara teama. Dupa aceea vezi tigrii in cusca si tu liber prin padure. In fine, cusca dispare si tu calaresti tigrii.

Am participat la o sesiune de meditatie organizata recent in Bombay si am fost martor la isteria si abandonul de sine al participantilor. De ce se duc oamenii la evenimente din astea?

Astea sunt toate inventii ale unei minti tulburi, oferind prostimii senzatii tari. Unele ajuta sa aduca la suprafata memorii si dorinte supresate sau inconstiente, aducand un fel de usurare de moment, insa in final, lasand omul unde a fost ori mai rau.

Citeam recent despre experientele meditative ale unui yogin, pline de viziuni, sunete, culori si melodii- un fel de spectacol fantastic. In final toate au disparut si doar un sentiment de lipsa de frica totala a ramas. Ma intreb la ce mi-ar folosi mie asa ceva?

Probabil ca la nimic, daca nu te atrage. Altii ar putea fi impresionati, oamenii nu sunt la fel. Insa toti infrunta propria existenta unde ‘eu sunt’ este faptul ultim. ‘Cine sunt?’ este intrebarea ultima careia toti trebuie sa-i gaseasca raspuns.

Acelasi raspuns?

Acelasi in esenta, variat in expresie⁴¹⁸. Cel ce cauta accepta sau inventeaza o metoda care i se potriveste, o pune la lucru cu ceva sinceritate si efort, obtinand rezultate in acord cu temperamentul si asteptarile sale; le toarna apoi intr-un sistem conceptual, stabilind o traditie si incepand sa admita pe altii la scoala lui. Totul este construit pe memorie si imaginatie. Nici o scoala nu este lipsita de merit dar nici indispensabila; in fiecare poti progresa pana la un punct, cand orice dorinta de progres mai departe trebuie abandonata pentru a face loc progresului adevarat. In final toate scolile si orice efort trebuiesc abandonate. In solitudine si intuneric, se face pasul care duce dincolo de ignoranta si teama. Adevaratul invatator insa, nu va limita discipolul cu un set de idei, sentimente si actiuni rigide. Dimpotriva, ii va arata cu rabdare nevoia de a se elibera de toate ideile si obiceiurile consacrate, sa fie vigilent si sa mearga acolo unde il duce viata, nu pentru a suferi sau disfruta, ci pentru a intelege si invata. Sub invatatorul adevarat, discipolul invata sa invete, sa nu isi aduca aminte, si sa se supuna. Compania nobila, nu formeaza ci elibereaza. Fi atent la tot ce te face dependent. Cele mai multe asa numite ‘daruiri gurului’ se sfarsesc in dezamagire, daca nu in tragedie. Din fericire, cautatorul sincer se va elibera la timp, devenind mai intelept cu experienta.

Desigur ca abandonul de sine are valoarea sa.

Abandonul de sine este abandonul grijii de sine. Nu poate fi facut, se intampla cand iti intelegi natura reala. Abandonul de sine verbal, chiar acompaniat de sentiment, are valoare negligibila si se sfarama sub stres. In cel mai bun caz arata o aspiratie, nu un fapt.

In Rigveda se mentioneaza adhi yoga, consistand din mariajul intre intelepciune si viata. Pot spune ca inseamna de asemenea uniunea intre puritate si actiune?

Da, daca prin puritate intelegi armonie- intre natura ta si actiunea altruista. In adhi yoga viata este guru si mintea discipolul. Mintea slujeste viata, nu o dicteaza. Viata curge natural si fara efort, mintea inlaturand obstacolele pentru o curgere lina.

Nu este viata repetativa prin natura ei? Neurmarind viata nu duce la stagnare?

Viata este creativa prin ea insasi. O samanta, in timp, devine padure. Mintea este padurarul, protejand si reguland impulsul navalnic de a exista.

Vazut ca serviciul vietii de catre minte, adhi yoga este democratia perfecta. Toti sunt angajati in a trai cum stiu si pot mai bine, toti fiind discipolii aceluiasi guru.

Poti sa zici asa daca vrei, posibil... insa fara ca viata sa fie iubita si crezuta, urmata cu zest si interes, asta este doar vorbarie despre yoga, care este o miscare in constienta, constienta in actiune.

Odata am privit un parau curgand printre pietre. Fiecare piatra producea o miscare diferita a apei, in functie de forma si marimea ei. Nu este fiecare persoana doar o miscare peste un trup in timp ce viata este una si eterna?

Miscarea este a apei, nu separata. Este miscarea care te face constient de apa. Constienta este mereu despre miscare, schimbare. Nu exista constienta neschimbatoare. Neschimbarea sterge imediat constienta. Omul privat de senzatii interne si externe, devine inert ori trece dincolo de starea inconstienta in cea de nemurire si nenastere. Constienta se naste numai cand spiritul si materia vin impreuna.⁴¹⁹

Sunt una sau doua?

Depinde de cuvintele care le folosesti- una, doua, trei. Investigand, trei devine doi iar doi devine unu. Uita-te la paralela oglinda-fata. Ele presupun un al treilea care le uneste. In meditatie vezi trei ca doi pana realizezi ca sunt una. Cat timp esti scufundat in lume, nu te poti cunoaste, intoarce-ti atentia inspre tine.

Nu pot distruge lumea.

Nu ai nevoie, doar intelege ca ce vezi nu este real. Aparentele se dizolva cercetand si realitatea de substrat va veni la suprafata. Nu ai nevoie sa arzi casa ca iesi afara. Doar pasesti afara. Doar cand nu poti pleca si veni liber casa devine inchisoare. Eu intru si ies din constienta usor si natural si de aceea lumea este un camin, nu o inchisoare pentru mine.

Dar in cele din urma, exista lumea ori nu?

Ce vezi nu este altceva decat tu insuti. Da-i ce nume vrei, faptul nu se schimba. Prin filmul destinului, propria-ti lumina proiecteaza imagini pe ecran. Tu esti spectatorul, lumina, imaginile si ecranul⁴²⁰. Chiar si filmul destinului este facatura ta, selectata si impusa voluntar. Spiritul este brav, bucuros sa infrunte obstacole; cu cat mai grea misiunea, cu atat mai adanca si larga intelegerea de sine.

93. Omul nu este cel ce face

Intrebare: De mic am fost urmarit in viata de un sentiment de lipsa. In scoala, colegiu, munca, viata de familie si sociala, mi-am imaginat ca pacea va veni curand, insa n-am fost nicicand in pace. Sentimentul asta de neimplinire creste odata cu trecerea anilor.

Maharaj: Atata timp cat exista un trup cu care te identifici, frustrarea este inevitabila. Doar cand te cunosti ca pe de-antregul strain si detasat de trup, vei rasufla usurat de teama si dorinta, inseparabile de ideea ‘eu sunt trupul’. Numai calmand teama si satisfacand dorinta nu vor inlatura sensul asta de gol de care incerci sa scapi; doar cunoasterea de sine te poate ajuta. Prin asta intelege- a sti ceea ce nu esti. Astfel de cunostinta este realizabila dar sa cunosti ceea ce esti, este o descoperire fara sfarsit⁴²¹. Cu cat descoperi mai mult, cu atata ramane mai mult de descoperit.

Pentru asta as fi avut nevoie de parinti, scoala si societate diferite.

Nu poti schimba circumstantele insa poti schimba atitudinea ta; nu ai nevoie sa fi atasat de lucruri neesentiale; numai necesarul este bun. Pacea este doar in esential.

Caut adevarul, nu pacea.

Nu poti vedea adevarul daca nu esti in pace. O minte tacuta este esentiala pentru perceptia clara, necesara realizarii adevarului de sine.

Am atatea de facut, nu imi pot permite sa nu gandesc.

Asta din cauza ca iti imaginezi ca tu este cel ce face. In realitate lucrurile ti se fac, nu le faci tu.

Daca doar le las sa se intample, cum pot sti sigur ca se vor intampla cum doresc eu?

Dorinta ta se intampla odata cu implinirea sau neimplinirea; nu poti sa schimbi niciuna. Poti crede ca te straduiesti si te lupti dar totul se intampla, incluzand rezultatul actiunii. Nimic nu este facut de tine si pentru tine. Totul este in imaginea proiectata pe ecran incluzand ceea ce te socotesti a fi- o persoana, un nimic in lumina.Tu esti lumina, nu proiectia.

Daca sunt lumina, cum de am uitat?

Nu ai uitat- numai in film apare ca uiti si iti amintesti. Nu vei inceta sa fi un om pentru ca te visezi tigru. La fel, esti lumina pura aparand ca o imagine pe ecran si fiind una cu ea.

Daca totul se intampla, de ce sa ma ingrijorez?

Exact! Libertatea este libertatea de griji. Intelegand ca nu poti influenta rezultatele, nu baga in seama dorintele si temerile tale. Lasa-le sa vina, vor trece. Nu le da hrana atentiei si interesului tau.

Daca nu sunt atent la ce se intampla, cum pot trai?

Din nou, asta-i ca si cand ai intreba ‘ce ma fac daca incetez sa visez?’ Inceteaza si vezi! Nu e nevoie sa fi ingrijorat despre ‘ce urmeaza’- ceva urmeaza intotdeauna. Viata nu incepe sau se termina- nemiscata, se misca; momentana, dureaza. Lumina nu se gata indiferent de cate imagini sunt proiectate. Viata umple fiecare forma pana sus si se intoarce la sursa cand forma se descompune.

Daca viata este asa minunata, cum de exista ignoranta?

Tu vrei sa tratezi boala fara sa fi vazut pacientul. Inainte de a intreba despre ignoranta, de ce nu intrebi- cine este ignorant? Cand spui ignorant, nu iti dai seama ca ai impus conceptul ‘ignorant’ peste starea ta prezenta de ganduri si sentimente. Examineaza-le cum apar, da-le atentie completa si vei gasi ca nu exista ignoranta, doar inatentie. Da atentie la ce te ingrijoreaza, asta-i tot. In cele din urma, asta-i durere mintala si orice durere cere atentie, invariabil. In momentul in care dai atentie, cerinta inceteaza si ideea de ignoranta se dizolva. In loc de a astepta un raspuns la intrebarea ta, gaseste-l pe cel care intreaba si cauza care-l face sa intrebe. Vei gasi curand ca este mintea impinsa de teama si dorinta care intreaba. In frica este memorie si anticipare, trecut si viitor. Atentia te aduce in prezent, in acum, iar prezenta in acum este o stare mereu disponibila, insa rar observata.

Reduci efortul spiritual la simpla atentie; cum se face ca alti invatatori cer cursuri dificile, ce iau timp?

Ei invata exercitii prin care ei insisi au obtinut succes, in orice forma ar fi el. Asta-i normal pentru ca ghideaza din experienta proprie pe care o cunosc intim. Eu am fost invatat sa dau atentie sentimentului de ‘eu sunt’ si l-am gasit foarte efectiv, de aceea vorbesc despre asta cu confidenta totala. Dar adesea oamenii vin la mine cu trupurile si mintile atat de manipulate, pervertite si slabe ca intelegerea trezviei este dincolo de capacitatea lor. In astfel de cazuri, doar simple acte de sinceritate sunt potrivite. Repetitia unei mantre, privitul intens la o imagine, le va prepara trupul si mintea pentru o cautare mai adanca si directa. In cele din urma, este sinceritatea care este factorul indispensabil/crucial. Exercitiul spiritual este doar vasul care trebuie umplut pana sus cu sinceritate, care nu este decat dragoste in actiune, caci nimic nu se poate fara dragoste.

Ne iubim doar pe noi insine.

Daca ar fi asa, ar fi minunat; iubeste-te intelept si vei fi perfect. Toti isi iubesc trupul dar putini sinele real.

Are fiinta mea reala nevoie de dragoste?

Fiinta ta reala este dragostea insasi, reflectata in ce iubesti de la un moment la altul.

Suntem egoisti, nu cunoastem decat dragostea limitata de sine.

Bun de ajuns pentru inceput. Nu te codi sa iti doresti binele. Gandeste, socoteste adanc ce este intr-adevar bun si straduieste-te sa-l obti cu sinceritate. In curand vei afla ca realul este singurul tau bun.

Totusi nu inteleg de ce unii guru insista in a prescrie exercitii complicate, dificile- ce nu stiu ei?

Nu conteaza ce faci ci ce incetezi a face. Cei care incep practica spirituala sunt febrili si nelinistiti si trebuiesc tinuti pe cale. O rutina care sa-i tina ocupati este potrivita lor. Dupa ceva timp se vor linisti si vor ramane in pacea si tacerea in care pielea ‘eu-lui’ se dizolva iar interiorul si exteriorul devin una. Exercitiul spiritual adevarat este lipsit de efort.

Simt cateodata ca spatiul este trupul meu.

Cand esti legat de iluzia ‘eu sunt trupul asta’, esti numai un punct in spatiu si un moment in timp. Cand renunti la identificarea cu el, spatiul si timpul raman doar in minte, care nu este decat un val in minte, care este constienta reflectata in natura. Constienta si materia sunt aspectele pasive si active ale fiintarii pure, care este ambele si dincolo de ele. Spatiul si timpul sunt trupul si mintea existentei universale. Eu simt ca tot ce se intampla in spatiu si timp, mi se intampla mie, ca fiecare experienta este a mea, ca fiecare forma este forma mea. Ce ma consider a fi, devine trupul meu si tot ce i se intampla trupului, devine mintea mea. Insa la radacina universului, este constienta pura, dincolo de spatiu si timp, aici si acum. Asta esti si tu.

Ce diferenta face ce ma consider cand actionez? Actiunea se intampla dupa circumstante.

Circumstantele si conditiile guverneaza pe cel ignorant. Cel ce cunoaste realitatea nu este fortat de ele; singura lege pe care o urmeaza este aceea a iubirii.

94. Dincolo de spatiu si timp

Intrebare: Ne spui mereu ca nu am fost nascuti si nu vom muri; cum se face ca eu vad lumea ca ceva ce s-a nascut si va muri, cu siguranta.

Maharaj: Crezi asta pentru ca niciodata nu ti-ai chestionat credinta ca tu esti trupul, care desigur, se naste si moare. Cat timp esti in viata, esti fascinat asa de complet cu el ca rar daca reusesti sa iti percepi natura ta reala. Este ca si cum ai vedea doar suprafata apei oceanului, ignorand imensitatea din adancuri. Lumea este doar suprafata mintii iar mintea este infinita. Ce numim ganduri, sunt doar valuri in minte; cand mintea este tacuta, reflecta realitatea⁴²². Cand este complet nemiscata, se dizolva si doar realitatea ramane. Realitatea este asa de concreta ca este cu mult mai tangibila decat mintea si materia; chiar si diamantul este mai moale decat untul in comparatie cu realitatea. Asta face lumea asta vaporoasa de vis, irelevanta.

In lumea asta este atata suferinta, cum o poti vedea ca irelevanta? Ce nesimtire!

Nesimtit esti dumneata, nu eu! Daca lumea ta este asa de plina de suferinta, fa ceva pentru ea, nu-i adauga lacomia si indolenta ta! Eu nu sunt legat de lumea ta de vis; in lumea mea, semintele suferintei- dorinta si teama, nu sunt semanate si suferinta nu creste. Lumea mea este fara opozite, fara discrepante mutual distinctive; armonia domina, pacea ei este solida ca stanca. Pacea si tacerea ei sunt trupul meu.

Ce spui imi aminteste de dharmakaya lui Buddha.

Poate, dar hai sa nu o luam razna cu terminologii... Ia aminte numai la persoana care te imaginezi a fi, ca parte a lumii si priveste-ti mintea din afara, caci tu nu esti mintea. In cele din urma, singura ta problema este obisnuinta de a te identifica cu ceea ce percepi. Lasa-te de obiceiul asta, aminteste-ti ca nu esti ceea ce vezi, foloseste-te de puterea ta de detasare si trezvie. Gaseste-te in tot ce traieste si comportarea ta va reflecta viziunea ta. Odata ce intelegi ca nimic din lumea asta poti numi ca al tau, o privesti din afara ca si cum ai privi un joc pe scena, ori o imagine pe ecran, admirand cu placere insa detasat. Cat timp te imaginezi ca fiind ceva solid, tangibil, un obiect intre altele, de existenta spatiala efemera si vulnerabila, vei trai anxios sa supravietuiesti si sa te multiplici. Dar cand te cunosti ca fiind dincolo de spatiu si timp, in contact cu ele doar la punctul de ‘aici si acum’, altfel, omniprezent si omnipotent, de neatins, invulnerabil, nu te vei mai teme. Cunoaste-te asa cum esti, nu exista alt leac contra fricii. Trebuie sa inveti sa gandesti si sa simti astfel, daca vrei sa scapi de neajunsurile unei vieti traite intre dorinta si frica, castig si pierdere, marire si decadere. O problema personala nu poate fi rezolvata la nivelul ei- este precis dorinta de a trai care este mesagerul mortii, la fel cum dorinta de fericire creste pe fundalul nefericirii. Lumea este un ocean de durere si teama, anxietate si disperare. Placerile sunt ca pestii- putini si repezi, venind rar si disparind rapid. Cel de inteligenta putina crede, in ciuda evidentelor, ca este o exceptie si ca lumea ii datoreaza fericire. Insa lumea nu poate da ce nu are- ireala in esenta ei, este inutila fericirii adevarate. Nici nu se poate altfel- cautam realul/adevarul pentru ca suntem nefericiti cu irealul/minciuna. Fericirea este natura noastra reala si nu ne lasam de a o cauta, desi rar stim unde sa o gasim. Odata ce ai inteles ca lumea este doar o perceptie gresita a realitatii si ca nu este ce apare a fi, esti eliberat de obsesia ei. Numai ce este compatibil cu fiinta ta reala poate sa te faca fericit, iar lumea, asa cum o percepi, este precis opusul compatibilitatii. Ramai tacut si priveste ce vine la suprafata mintii; respinge cunoscutul, imbratiseaza necunoscutul si apoi lasa-l sa plece la randul lui. Astfel vei ajunge la o stare lipsita de cunoastere, unde numai fiintarea/existenta este ea insasi singura cunoastere. A cunoaste prin a fi, este cunoastere directa/nemediata de minte. Este bazata pe identitatea intre cel ce vede si ceea ce este vazut. Cunoasterea indirecta se bazeaza pe senzatii si memorie, pe proximitatea intre subiect si obiect, limitata prin contrastul dintre ele. La fel cu fericirea- normal, trebuie sa fi trist ca sa cunosti bucuria si bucuros ca sa sti ce este tristetea. Fericirea adevarata⁴²³ este necauzata si nu depinde de stimuli externi. Nu este opusul tristetii, ce include suferinta si neajunsul.

Cum pot fi fericit cu atata suferinta in jur?

N-ai incotro, fericirea interioara este navalnica in realitatea ei, ca soarele pe cer, expresia ei poate fi ignorata insa nicicand absenta.

Cand avem probleme, suntem nefericiti.

Teama este singura problema- cunoaste-te nedependent de orice si teama de teama dispare.

Care-i diferenta intre fericire si placere?

Placerea depinde de lucruri, fericirea nu.

Daca fericirea este independenta, de ce nu suntem mereu fericiti?

Atata timp cat credem ca avem nevoie de lucruri ca sa fim fericiti, vom crede si ca absenta lor ne face mizerabili. Mintea intotdeauna se contureaza dupa credinta ei. De aceea importanta de a te convinge de a nu cauta fericirea in placeri; placerea este o distractie si un obstacol caci doar iti intareste convingerea falsa ca ai nevoie sa ai, sa faci si sa dregi pentru a fi fericit, cand in realitate este exact pe dos. Dar de ce atata vorbarie despre fericire? Nu te gandesti la ea, decat cand esti nefericit. Cand spui ‘sunt fericit acum’, este doar intre doua suparari- trecut si viitor. Fericirea asta este doar o scurta excitatie cauzata de usurarea durerii. Fericirea reala este total inconstienta de sine; cel mai bine se exprima negativ prin ‘nu este nimic in neregula cu mine, nimic nu ma ingrijoreaza’. Caci in cele din urma, scopul exercitiului spiritual este sa ajungi la un punct cand convingerea asta, este mai mult decat verbala, o experienta actuala, mereu prezenta.

Care experienta?

Cea de a fi golit de amintiri si asteptari; este ca fericirea spatiului deschis, de a fi tanar si a avea tot timpul si energia de a face lucruri, de a descoperi, de aventura.

Ce ramane de descoperit?

Universul exterior si imensitatea interioara, care sunt in realitate, mareata minte si inima a lui Dumnezeu. Insemnatatea si scopul existentei, secretul suferintei, viata eliberatoare de ignoranta.

Daca a fi fericit inseamna acelasi lucru cu a fi eliberat de grija si teama, n-as putea spune ca absenta

problemelor este cauza fericirii?

O stare de absenta, de neexistenta nu poate fi o cauza; pre-existenta cauzei este implicata in concept. Starea ta naturala in care nimic nu exista, nu poate fi cauza devenirii; cauzele sunt ascunse in marea si misterioasa putere a memoriei, insa casa ta adevarata este in nimicnicie, in golirea de orice continut.

Goliciune si nimicnicie, ce teribil!

Le intampini cu bucurie cand mergi la culcare. Gaseste singur starea de somn in veghe si vei fi in armonie cu natura ta reala. Cuvintele iti dau doar ideea insa ideea nu este experienta. Tot ce pot sa-ti spun este ca fericirea adevarata nu are cauze si ce nu are cauze este nemiscat. Care nu inseamna ca este perceptibil, ca placere. Ce este perceptibil, este durerea si placerea; starea de libertate de suferinta poate fi descrisa doar negativ. Ca sa o experimentezi direct, trebuie sa treci dincolo de mintea dependenta de cauzalitate si de tirania timpului⁴²⁴.

Daca fericirea nu este constienta si constienta nu este fericire, care este legatura intre ele?

Constinta este un produs al conditiilor si circumstantelor, dependenta de ele, schimbandu-se odata cu ele. Ce este independent, necreat, atemporal si neschimbat, desi mereu nou si proaspat, este dincolo de minte. Cand mintea se adanceste in ea, este inghitita si doar fericirea ramane.

Cand toate pleaca, doar nimicul ramane.

Cum poate exista nimic fara ceva? ‘Nimic’ este doar o idee, dependenta de memoria a ceva. Fiintarea pura este independenta de existenta lumeasca, care se poate defini si descrie.

Te rog spune daca constienta continua dincolo de minte ori se termina cu ea?

Constienta nu vine si pleaca, constienta este mereu prezenta.

Cine este constient de constienta? Si cine este martorul care observa?

Cand exista persoana, exista constienta. ‘Eu sunt mintea’ este la fel cu constienta, daca spui ‘eu sunt constient’, inseamna doar ‘sunt constient ca gadesc ca-s constient’. In constienta nu exista ‘eu sunt’. Martorul si observatia tin de minte. Martorul este legat de ceea ce observa. In starea neduala, orice separatie dispare.

Iar tu, continui in constienta?

Persoana, acel ‘eu sunt trupul asta, mintea asta, lantul asta de memorii, ghemul asta de dorinte si temeri’, dispare, insa ramane ceva ce poti numi identitate, care ma lasa sa devin o persoana cand este nevoie. Dragostea isi creaza necesitatile ei, chiar aceea de a deveni o persoana.

Se spune ca realitatea se manifesta ca existenta, constienta, extaz. Sunt astea absolute ori relative?

Sunt relative si dependente una de alta. Realitatea este independenta de expresiile ei.

Care este relatia intre realitate si expresiile ei?

Nu exista asa ceva; in realitate totul este real si identic; nu este nimic altceva decat supremul, in miscare sau nemiscat, dar este numai mintea care se misca, sau nu. Realul este dincolo, tu esti dincolo. Cand intelegi ca nimic perceptibil sau conceptibil poate fi tu, esti liber de imaginatie. A vedea totul ca imaginar, nascut din dorinta, este crucial pentru intelegerea de sine. Scapam realul din cauza inatentiei si creem irealul printr-un exces de imaginatie. Trebuie sa iti dai inima si mintea lucrurilor astora, sa le rumegi mereu- este ca si gatitul mancarii- o ti pe foc ceva timp, pana este gata.

Nu sunt eu sub destin? Ce pot sa fac impotriva lui?! Ce sunt si ce fac este predeterminat. Chiar si asa numita libertate de alegere este predeterminata atata doar ca nu sunt constient de asta si ma imaginez liber.

Din nou, totul depinde cum privesti. Ignoranta este ca o febra- te face sa vezi lucruri care nu exista; karma este tratamentul divin prescris. Accept-o si urmeaza instructiunile cu incredere si te faci bine. Pacientul nu mai este pacientul unui spital dupa ce este sanatos. A insista in rezultate imediate, doar prelungeste boala. Accepta destinul si implineste-l. Asta este calea cea mai scurta spre eliberarea de destin, prin dragoste, nu prin forta. A actiona sub frica sau dorinta este sclavie, a actiona din dragoste, libertate.

95. Accepta viata asa cum vine

Intrebare: Am fost aici anul trecut, iata-ma din nou; ce ma face sa vin, nu stiu, dar cumva nu te pot uita.

Maharaj: Unii uita, unii nu, in functie de destinul fiecaruia, ori sansa, daca preferi.

Intre sansa si destin exista diferente.

Doar in minte; in fapt, nu sti ce cauzeaza ce- destinul este doar un cuvant folosit sa-ti acopere ignoranta; sansa, un alt asemenea cuvant.

Fara cunoasterea cauzelor si efectelor lor, poate exista libertate?

Cauzele si efectele sunt infinite in numar si variatate. Totul este afectat de tot. In univers, cand un lucru se schimba, totul se schimba- de aici marea putere a omului sa schimbe lumea cand el insusi se schimba.

Dupa cum spui, tu te-ai schimbat radical acum 40 de ani in urma, dar lumea ramane la fel ca inainte.

Lumea mea s-a schimbat complet; a ta ramane la fel, caci tu nu te-ai schimbat.

Cum se face ca schimbarea ta nu ma afecteaza pe mine?

Pentru ca nu exista comuniune intre noi; nu te considera separat de mine si vom imparti starea comuna instantaneu.

Am ceva proprietate in USA pe care intentionez sa o vand si sa cumpar pamant in Himalaya. Voi construi o casa, sap o gradina, ingrijesc vreo dou-trei vaci si o sa traiesc in liniste. Mi se spune ca proprietatea si linistea nu sunt compatibile, ca voi avea probleme cu oficialii, vecinii si hotii. Este asta inevitabil?

In cel mai bun caz, poti astepta o succesiune nesfarsita de musafiri care vor face din casa ta o casa de oaspeti gratuita. Mai bine accepta viata asa cum vine, du-te acasa si vezi-ti de femeia ta cu dragoste si grija, caci nimeni altcineva nu are nevoie de tine. Visul tau de glorie iti va cauza mai mult probleme.

Nu caut glorie ci realitate.

Pentru asta ai nevoie de o viata ordonata si linistita, pacea mintii si sinceritate totala. Ce ti se da sa traiesti in fiecare moment este de la Dumnezeu; foloseste-te pe deplin si vei fi mai impacat. Este doar ce te straduiesti sa obti imaginandu-ti, care iti cauzeaza necazuri.

Este destinul una cu gratia divina?

Absolut- accepta viata cum vine si o vei trai ca o binecuvantare.

Pot sa-mi accept viata mea; cum pot sa accept viata pe care altii sunt obligati sa o traiasca?

O accepti acum; necazurile altora nu te impiedica sa-ti urmezi placerile. Daca ai fi cu adevarat compasionat, ai fi abandonat demult grijile tale si ai fi putut da ajutor real.

Daca am o casa mare si pamant destul, pot crea un centru spiritual cu camere individuale, hol comun de meditatie, cantina, librarie, birouri, etc.

Centrele spirituale nu se fac, ele se intampla. Nu poti sa le incepi sau sa le opresti cum nu poti porni sau opri un rau. Sunt multi factori implicati in crearea unui centru spiritual de succes, maturitatea ta interioara fiind doar unul din ei. Desigur, daca esti ignorant de fiinta ta reala, orice faci devine scrum. Nu poti pretinde a fi un guru si sa-ti tina- ipocrizia se sfarseste in dezastru.

Care-i baiul in a te purta ca un sfant inainte de a fi sfant?

A practica sfintenia este exercitiu spiritual si nu e nimic gresit in asta daca nu iti arogi merite.

Cum pot sa stiu daca sunt sau nu in stare sa fac un centru spiritual daca nu incerc?

Cat timp te iei a fi o persoana- un trup cu o minte, separata de fluviul vietii, cu voie proprie, urmand scopurile tale, traiesti doar superficial si orice faci va fi efemer si de mica valoare, doar atatand vanitatea. Trebuie sa pui suflet inainte de a astepta rezultate; cat suflet ai tu?

Cum pot sa masor sufletul?

Uita-te la continutul mintii tale- esti ce cugeti; nu esti mai tot timpul preocupat cu grijile zilnice personale? Valoarea meditatiei este ca te scoate din rutina zilnica si iti aminteste ca nu esti ce te crezi a fi, dar numai amintindu-ti asta nu e destul, actiunea trebuie sa urmeze convingerea. Nu fi ca bogatul care si-a scris testamentul dar refuza sa moara!

Nu este graduatia, legea vietii?

O, nu; doar pregatirea este graduala, schimbarea este instantanee si completa⁴²⁵. Schimbarea graduala nu te duce la un nivel nou de existenta constienta. Ai nevoie de curaj sa dai drumul comfortului caldut.

Admit, imi lipseste curajul.

Asta pentru ca nu esti convins pe deplin. Convingerea deplina genereaza dorinta si curaj. Meditatia este arta de a crede prin intelegere. In meditatie, contemplezi invatatura primita, cercetatnd-o pe fata si pe dos si in mod repetat, pana cand claritatea si confidenta apar, urmate de actiune⁴²⁶. Convingerea si actiunea sunt inseparabile; daca actiunea nu urmeaza convingerea, nu te acuza de lipsa de curaj. Judecandu-te aspru nu te duce nicaieri. Ce folos are vointa fara claritate si angajament emotional?

Ce inseamna angajament emotional? Nu trebuie sa actionez impotriva dorintelor mele?

Nu, claritatea este suficienta. Energia vine din dragoste, trebuie sa iubesti sa actionezi, indiferent de forma si obiectul dragostei tale. Fara claritate si caritate, curajul distruge. Razboinicii sunt curajosi, dar ce folos?

Vad clar ca ce doresc este o casa cu gradina unde pot trai in pace. De ce sa nu-mi urmez dorinta?

Pai urmeaz-o, dar tine cont de neprevazut. Fara ploaie gradina moare. Ai nevoie de curaj pentru aventura.

Am nevoie de timp sa-mi gasesc curajul, nu ma grabi, lasa-ma sa ma coc pentru actiune.

Perspectiva ta e gresita- actiunea amanata este actiune abandonata. Vei avea poate alte sanse de actiune insa momentul prezent este pierdut. Orice pregatire este pentru viitor, nu te poti pregati pentru prezent.

Si ce-i rau in a te pregati pentru viitor?

Actionand ‘acum’ n-are folos de pregatirile tale; claritatea este acum, actiunea la fel. Cugetand la a fi pregatit impiedica actiunea iar actiunea este cheia realitatii.

Chiar actionand fara convingere?

Nu poti trai fara actiune iar in spatele fiecarei actiuni este un pic de teama si dorinta. Tot ce faci se bazeaza pe convingerea ca lumea este reala si independenta de tine. Daca convingerea ar fi opusa, te-ai purta foarte diferit.

Nu e nimic gresit in convingerile mele; actiunile mele depind de circumstante.

Cu alte cuvinte, esti convins de realitatea circumstantelor, de lumea in care traiesti. Urmeaza lumea la sursa ei si vei gasi ca inainte ca lumea sa fie, tu esti si cand lumea nu mai este, tu ramai. Gaseste-ti fiinta nesupusa timpului si actiunile tale vor fi martore adevarului. Ai gasit-o?

Nu, n-am gasit-o.

Atunci ce altceva mai bun ai de facut? Nu este asta actiunea cea mai urgenta? Nu te poti vedea independent de orice pana ce nu abandonezi totul, ramanand neidentificat si fara sprijin. Odata ce te cunosti, nu conteaza ce faci⁴²⁷, dar ca sa testezi independenta ta, trebuie sa vezi ce se intampla cand renunti la ceea de care depindeai. Cel care intelege adevarul, il traieste ca absolut, cu intelepciune, curaj, si dragoste complete; nu este nimic relativ in el, indiferent de incercarile ce le are de infruntat. Toate incercarile si cel incercat sunt inauntrul sau, unde se desfasoara drama care nu se poate imparti cu altii.

Crucificare, moarte si reinviere- teren batut deja! Am citit, auzit si vorbit de asta la nesfarsit dar la ce?!

Ramai tacut, nepreocupat si intelepciunea va veni singura. Nu fi nerabadator. Asteapta in tacerea mintii si a inimii. Este usor sa stai tacut insa sa vrei cu adevarat este rar. Voi oameni, doriti sa ajungeti supermen peste noapte. Stai golit de ambitii, fara cea mai mica dorinta, expus, vulnerabil, neprotejat, nesigur si singur, deschis complet, imbratisand viata asa cum vine, fara a cauta vreun profit/beneficiu, material ori spiritual.⁴²⁸

Inteleg ce spui dar nu vad cum este realizabil.

Daca ai sti, nu ai face-o. Abandoneaza orice incercare, nu te stradui, nu lupta, renunta la orice suport, ramai doar agatat orbeste de sentimentul existentei, inlaturand orice altceva. Este deajuns.

Cum sa inlatur, cu cat inlatur mai mult cu atat mai mult iese la suprafata.

Refuza atentia, lasa lucrurile sa vina si plece; dorinte si ganduri sunt de asemenea lucruri. Nu le baga in seama. Din timpuri imemoriale, praful evenimentelor au acoperit oglinda clara a mintii tale, facandu-te sa traiesti din memorie. Sterge praful inainte ca sa aiba timp sa se aseze. Asta va dezgoli, straturile vechi, pana ce ajungi la fundatia naturii mintii tale adevarate. Este foarte simplu si usor; fi sincer si rabdator, asta-i tot. Dispasiune, detasare, libertate de dorinta si teama, de orice preocupare de sine, constienta doar, libera de amintiri si asteptari, asta este starea mintala in care descoperiri se intampla. Eliberearea este in fond libertatea de a descoperi.

96. Abandoneaza amintirile si asteptarile

Intrebare: Sunt American de origine si anul asta care a trecut l-am petrecut intr-un centru spiritual in Madhya Pradesh, studiind aspecte de yoga. Am avut un guru, al carui guru, un discipol al marelui Sivananda Saraswati, locuia in Monghyr. Am stat si la Ramanashram. In Bombay am mers la un curs intensiv de medidatie burmeza, condus de unu- Goenka. Dar nu am gasit pacea. Ma controlez ceva mai bine si sunt ceva mai disciplinat in viata de zi cu zi, dar asta-i tot. Nu pot spune din ce cauza; am vizitat multe locuri sfinte, cum m-au influentat, nu pot spune.

Maharaj: Rezultatele bune vin, mai devreme ori mai tarziu. Ai primit instructiuni la Ramanashram?

Da, cativa englezi si un indian mi-au dat ceva lectii.

Ce planuri ai?

Trebuie sa ma intorc in USA- am probleme cu viza. Imi completez diploma in vindecari naturale si lucrez.

Buna profesie, fara indoiala!

Ce pericol este in a urma calea yogai?

Cand casa arde, mai este un chibrit aprins periculos?! Cautarea realitatii este cea mai periculoasa caci iti distruge lumea in care traiesti. Dar daca esti motivat de dragostea de viata, nu ai de ce sa te temi.

Ma tem de mintea mea, este atat de instabila!

In oglinda mintii, imagini apar si dispar. Oglinda ramane. Invata sa distingi imobilul in mobil, neschimbatorul in schimbator, pana vei realiza toate diferentele sunt doar in aparenta si ca unitatea este fapt. Identitatea de baza, pe care o poti numi Dumnezeu, ori Brahman, ori matricea- cuvintele nu au importanta, este intelegerea ca toate sunt una. Odata ce poti spune cu confidenta nascuta din experienta directa- eu sunt lumea, esti liber de dorinta si teama, pe deoparte, si devi complet responsabil pentru lume, pe de alta. Mizeria fara sens a starii umane, devine singura ta preocupare.

Deci chiar si inteleptul are problemele lui!

Da, dar ele nu sunt creatie proprie. Suferinta lui nu este otravita de sentimentul de vina. Nu este nimic gresit in a suferi pentru pacatele altora- crestinismul tau este bazat pe asta.

Nu este toata suferinta creatie proprie?

Da, atata timp cat exista un sine separat care sa o creeze. In final sti ca nu exista pacat, vina, pedeapsa, doar viata- intr-o continuua transformare. Cu disparitia identificarii cu persoana, suferinta personala dispare. Ce ramane este tristetea si compasiunea pentru ororile durerilor nenecesare.

Este ceva nenecesar?

Nimic nu este necesar, nimic nu este inevitabil, obisnuinta si pasiunea orbesc si deruteaza. Compasiunea constienta vindeca si salveaza. Nu putem face nimic, putem doar sa lasam lucrurile sa se intample dupa natura lor.

Promovezi pasivitatea completa?

Claritatea si caritatea sunt actiune. Dragostea nu este lenesa iar claritatea directioneaza. Nu e nevoie sa te ingrijorezi de actiune, ai grija de mintea si inima ta. Prostia si egoismul sunt singurul rau⁴²⁹.

Ce recomanzi- repetitia numelui lui Dumnezeu sau meditatia?

Repetitia iti va stabiliza respiratia; vitalitatea se imbunatateste cu o respiratie adanca si linistita. Asta va stabiliza mintea, facand-o stabila si pura, pregatita de meditatie. Fara vitalitate, putin se poate face- de aici importanta protejarii si cultivarii ei. Posturile si respiratia sunt parte din yoga, caci trupul trebuie sa fie sanatos si sub control, insa prea multa concentratie pe trup, neaga scopul, caci este mintea care primeaza de la bun inceput. Cand mintea se linisteste si nu mai creaza probleme spatiului intern, trupul ia alta semnificatie si transformarea lui devine necesara si posibila.

Am calatorit in toata India, am intalnit multi guru si am invatat multe feluri de yoga. Este bine sa gust din toate?

Nu, astea sunt doar introducerea. Vei intalni pe cineva care te va ajuta sa-ti gasesti calea ta.

Simt ca nu pot sa-mi aleg eu invatatorul real. Ca sa fie real trebuie sa vina neasteptat si sa fie irezistibil.

A nu anticipa este mai bine; felul in care raspunzi este decisiv.

Sunt eu stapan pe raspuns?

Discriminarea si dispasiunea practicate acum, isi vor arata fructele in timp. Daca radacina este sanatoasa si udata bine, fructele vor fi dulci. Fi pur, alert, fi pregatit!

Sunt austeritatile de vreun folos?

Sa traiesti toate necazurile vietii cu bucurie, este austeritate suficienta; nu e nevoie sa inventezi probleme.

Dar sacrificiile?

Imparte bucuros ceea ce ai, cu cine are nevoie- nu inventa cruzimi pe care sa ti le impui.

Ce este abandonul de sine?

Accepta ceea ce vine.

Ma simt prea slab ca sa stau pe picioarele mele; am nevoie de compania inteleptilor. Detasarea este dincolo de mine; sa accept ce vine, cum vine, ma sperie. Ma gandesc la intoarcerea in US cu oroare.

Du-te inapoi si ia avantaj de oportunitati; ia-ti diploma intai, oricand dupa aia te poti intoarce in India.

Sunt constient de oportunitatile din USA; este singuratatea care ma sperie.

Nu trebuie sa te simti singur- mereu ai compania sinelui tau; instrainat de ea, te vei simti singur chiar si aici. Fericirea vine din a te multumi pe tine. Multumeste-te cand te intorci in US, nu fa nimic degradant glorioasei realitati pe care o cunosti in inima ta. Dar gaseste adevaratul sine si ramai cu el.

Ce beneficii ar oferi sihastria?

Depinde de temperamentul fiecaruia. Ai putea lucra pentru altii si cu altii, alert si prietenos si sa ai castig, sa cresti in spirit, mai mult decat in solitudine. Izolarea te-ar putea face insipid si indiferent sau sa te lase mormaind, la mila mintii si a vorbariei ei neincetate. Nu iti imagina ca te poti schimba prin efort. Violenta, chiar impotriva ta insuti- luand forma de austeritate si pocainta, va ramane neroditoare.

Cum se poate cunoaste omul realizat de cel nerealizat spiritual?

Dovada esti doar tu. Daca gasesti ca te schimbi in aur, inseamna ca ai atins piatra filozofala. Ramai cu persoana si urmareste ce i se intampla, nu intreba pe altii. Invatatorul lor nu e neaparat si al tau. Invatatorul este universal in esenta insa diferit in expresie. Poate aparea furios sau lacom, ori extrem de precaut si ingrijorat de centrul lui spiritual ori de familia lui, si poti fi derutat de aparente in timp ce altii nu-s.

Nu am dreptul sa astept perfectiune totala, inauntru ca si inafara?

Inauntru, da, insa perfectiunea exterioara depinde de circumstante, de starea trupului, personala si sociala, si de nenumarati alti factori.

Mi s-a spus sa gasesc un intelept ca sa invat de la el arta intelepciunii, si acum tu imi spui ca metoda asta este falsa, ca nu pot sa stiu cine este intelept sau ca intelepciunea se poate castiga prin metode potrivite. Sunt confunz!

Esti, din cauza intelegerii gresite a realitatii. Mintea ta este imbibata de obisnuinta evaluarii si achizitiei, neadmitand ca incomparabilul si cel de neajuns asteapta dintotdeauna in inima ta pentru a fi recunoscut. Tot ce ai de facut este sa abandonezi orice amintire si orice asteptare. Pastreaza-te doar gata, in goliciune si nimicnicie absoluta.

Cine va face abandonul sa se intample?⁴³⁰

Dumnezeu- tu doar observi nevoia de abandon. Nu-i rezista si nu te agata de persoana care te crezi a fi. Pentru ca iti imaginezi ca tu esti o persoana, crezi ca si inteleptul e la fel, doar ceva mai bine informat si puternic. Poti sa-l etichetezi ca etern constient si fericit, dar asta este departe de adevar. Nu te increde in definitii si descrieri- sunt profund inselatoare.

Daca nu mi se spune ce am de facut, ma simt pierdut.

Simte-te pierdut cu tot dinadinsul! Cata vreme te simti competent si confident, nu vei afla realitatea. Daca nu accepti aventura interna ca un mod de viata, nu vei descoperi nimic.

Ce este de descoperit?

Centrul fiintei tale, libera de orice directie, cai si destinatii⁴³¹.

Fi tot, cunoaste tot, poseda tot?

Fi nimic, cunoaste nimic, poseda nimic, este singurul fel de a trai cu adevarat, singura fericire de dorit.

Admit ca telul asta este dincolo de intelegerea mea; cel putin arata-mi calea.

Calea ti-o gasesti singur. Daca nu ti-o cauti si gasesti singur, nu va fi a ta si nu te va duce niciunde. Traieste sincer adevarul asa cum l-ai descoperit, actioneaza prin putinul pe care l-ai inteles. Este sinceritatea care te duce nu inteligenta mintii, a ta sau a altuia⁴³².

Mi-e teama de greseli; am incercat atatea si nimic n-a dat roade.

Ai dat prea putin din tine; ai fost doar curios, nu si sincer.

Pentru ca nu stiu mai bine de asa.

Cel putin asta sti. Stiindu-le superficiale, nu da atentie experientelor tale, uita-le cand se gata. Traieste curat, fara a fi egoist, ingrijorat pentru tine, asta-i tot.

Este moralitatea asa de importanta?

Nu insela, nu rani pe altul, nu este important?! Inainte de orice, ai nevoie de pace interna, care cere armonie intre intern si extern. Fa ceea ce crezi si crede in ceea ce faci. Orice altceva este pierdere de timp si energie.

97. Mintea si lumea nu sunt separate

Intrebare: Am vazut aici niste poze a catorva sfinti si aud ca ei sunt stramosii tai ancestrali. Cine sunt si cum a inceput totul?

Maharaj: Suntem numiti colectiv- cei noua maestrii (Navnath). Legenda spune ca primul invatator a fost Rishi Dattatreya, mareata incarnatie a trinitatii Brahma, Vishnu si Shiva. Chiar si cei noua maestrii sunt mitologici.

Care este caracteristica principala a invataturii lor?

Simplicitatea, atat in teorie cat si in practica.

Cum poti deveni un Navnath? Prin initiere sau prin succesiune?

Nici una, nici alta. Traditia Navnath, este ca un rau- curge in oceanul realitatii si oricine intra in ea, este dus de ape.

Asta implica acceptarea de catre un maestru in viata?

Cei ce practica exercitiile spirituale ale concentrarii mintii pe ‘eu sunt’, pot sa se simta legati de altii care au urmat aceleasi exercitii cu folos. Acestia pot sa declare inrudirea cu cei ce se numesc Navnaths. Le da placerea de a se sti apartinand unei traditii vechi.

Castiga ceva prin asocierea asta?

Cercul companiei sfintilor creste pe masura ce trece timpul.

Prin asta au acces la sursa puterii si gratiei de care ar fi fost impiedicati sa ajunga ca oameni de rand?

Puterea si gratia sunt pentru toti care o cauta. Dandu-ti un nume pompos, nu ajuta. Spune-ti cum vrei, atata timp cat esti intens concentrat in tine, obstacolele cunoasterii de sine vor fi inlaturate.

Daca accept indrumarea ta si o urmez, ma pot numi si eu un Navnath?

Multumeste-ti mintea lacoma de vorbe; cuvantul nu va schimba nimic. In cel mai bun caz, iti aminteste sa te porti frumos. Exista o succesiune de guru si discipoli care la randul lor antreneaza alti discipoli si asa se pastreaza linia. Dar continuitatea traditiei este informala si voluntara. Este ca numele de familie, in forma spirituala.

Trebuie sa fi realizat adevarul ca sa intri in cercul Navnath Sampradaya?

Navnath Sampradaya este doar o traditie, un fel de invatatura si practica. Nu denota un nivel de constienta. Daca accepti un membru ca guru al tau, esti parte din Navnath Sampradaya. De obicei primesti o binecuvantare de la el- o privire, o atingere, un cuvant, uneori un vis vivid sau o amintire puternica. Uneori, singurul semn de gratie este o schimbare rapida si semnificativa in purtare si caracter.

De-alungul anilor te-am vizitat des; gandul la tine este mereu aproape. Sunt prin asta un membru?

Apartenenta ta este o chestiune de convingere si sentiment, dar este doar verbala si formala. In realitate nu este nici guru si nici discipol, nici teorie si nici practica, nici ignoranta si nici intelegere. Totul depinde de ce te consideri a fi. Cunoaste-te corect; nu este substitut pentru cunoasterea de sine.

Cum pot sa stiu ca ma cunosc corect?

Ce nevoie ai de dovezi? Experienta este unica si de neconfundat. Vine deodata cand obstacolele sunt oarecat inlaturate. Este ca o funie uzata care se rupe deodata. Lucrarea ta este pe firele impletiturii; ruptura este inevitabila- poate fi intarziata insa nu evitata.

Sunt derutat de negarea cauzalitatii- inseamna asta ca nimeni nu este responsabil pentru lumea asta?

Ideea de responsabilitate este doar in mintea ta. Gandesti ca ceva ori cineva trebuie musai sa fie responabil pentru ce este. Este o contradictie intre un univers multiplu si o singura cauza. Ori una ori alta este falsa, ori amandoua. Cum le vad eu, este doar fantezie. Ideile nu au realitate. Fapt este ca fara tine, nici universul si nici cauza lui nu ar exista.

Nu pot pricepe daca sunt creatura sau creatorul universului.

'Eu sunt' este fapt, mereu prezent; ‘eu sunt creat’ doar o idee. Nici Dumnezeu si nici universul nu au venit sa-ti spuna ca te-au creat. Mintea obsedata de ideea cauzalitatii inventeaza creatia si apoi se intreaba cine este creatorul. Mintea singura este creatorul; dar nici chiar asta nu e adevarat caci creatorul si creatia sunt una; mintea si lumea nu sunt separate. Intelege ca ce gandesti ca este lumea, este mintea ta insasi.

Exista o lume dincolo de minte sau afara de minte?

Spatiul si timpul sunt in minte. Unde ar putea fi plasata o lume ‘supramintala’?! Sunt multe nivele ale mintii si fiecare proiecteaza versiunea proprie, dar toate sunt in minte si create de catre ea.

Care este atitudinea ta fata de pacat; cum privesti pacatosul, cel care incalca legea, interioara ori exterioara? Il doresti schimbat ori doar ti-e mila de el, ori iti este indiferent?

Nu cunosc pacatul sau pacatosul. Judecata ta nu ma obliga la nimic. Fiecare se poarta dupa cum ii este felul; nu poate fi altfel si nu este motiv de regret.

Altii sufera.

Viata traieste din viata. In natura, procesul este obligatoriu, in societate ar trebui sa fie voluntar. Nu poate exista viata fara sacrificiu. Pacatosul refuza sa sacrifice si invita moartea. Asta este asa cum este si nu este motiv pentru condamnare sau mila.

Dar nu simti compasiune pentru cel adancit in pacat?

Da, simt ca sunt acela si ca pacatul lui este al meu.

Asa, si atunci?

Devenind una cu el, el devine una cu mine. Nu este un proces constient ci se intampla de la sine, fara voia cuiva. Ce trebuie sa se schimbe, se schimba oricum; deajuns sa te cunosti asa cum esti, aici si acum. Investigatia intensa si metodica a mintii este yoga.

Ce spui de lantul destinului cauzat de pacat?

Cand ignoranta, mama pacatului se dizolva, destinul, indemnul de a pacatui inceteaza.

Sunt lucruri de platit insa...

Cu terminarea ignorantei, toate se termina. Lucrurile sunt vazute cum sunt si toate sunt bune.

Cand pacatosul, omul rau, vine si iti cere binecuvantarea ta, ce ii raspunzi?

Va primi ceea ce cere. Nu cunosc oameni rai, ma cunosc doar pe mine. Nu vad sfinti sau pacatosi, numai fiinte vi. Nu impart gratie caci nu am nimic ce pot da ori nega, care tu deja nu ai in aceeasi masura. Fi constient de bogatia ta si foloseste-o pe deplin. Cat timp iti imaginezi ca ai nevoie de gratia mea, vei fi la usa mea cersind. Eu cersind de la tine ar fi la fel de irational, nu suntem separati, realul este comun.

O mama vine la tine cu o poveste trista- fiul ei a luat-o pe droguri si sex tot mai rau. Iti cere binecuvantarea; ce ii raspunzi?

Probabil ma aud spunandu-i ca totul va fi bine.

Atata doar?

Ce altceva ai mai vrea?

Dar fiul femeii se va schimba?

Poate ca da ori poate ca nu.

Cei care te cunosc de ani multi spun ca de cate ori zici ca va fi bine, se intampla invariabil asa cum spui.

Poti sa spui la fel de bine ca a fost inima mamei care a salvat copilul. Totul are cauze nenumarate.

Se spune ca omul care nu vrea nimic pentru sine este atot-puternic, intregul univers il serveste.

Daca asa crezi, da-i bice- abandoneaza orice dorinta personala si foloseste puterea aia sa schimbi lumea.

Toti Buddhas si Rishis nu au reusit sa schimbe lumea.

Lumea nu se lasa schimbata. Prin natura ei este dureroasa si tranzienta. Vezi-o cum este, nu dori si nu te teme de nimic din ea; cand lumea nu te tine prizonier, devine bucurie si frumusete. In lume poti fi ferict numai daca esti liber de ea.

Ce e drept si ce este gresit?

In principiu, ce cauzeaza suferinta este gresit si ce o indeparteaza, este drept. Trupul si mintea sunt limitate si de aceea vulnerabile- au nevoie de protectie, care da nastere la teama. Cat timp te identifici cu ele, vei suferi; realizeaza-ti independenta si fi fericit. Iti spun, asta este secretul fericirii. Sa crezi ca depinzi de lucruri si oameni pentru fericire se datoreaza ignorantei naturii tale adevarate. Sa sti ca nu ai nevoie de nimic ca sa fi fericit, exceptand cunoasterea de sine, este intelepciune.

Ce vine intai, fiintarea ori dorinta?

Cu ideea ‘eu sunt’ rasarind in constienta, rasare si ideea de ce esti si ce ai putea fi. Asta aduce dorinta de actiune si procesul devenirii incepe. Devenirea, in aparenta, nu are inceput sau sfarsit, caci reincepe in fiecare moment. Cu incetarea imaginatiei si dorintei, devenirea inceteaza si ‘eu sunt asta sau aia’ se dizolva in fiintare pura, ce nu se poate descrie, numai trai. Lumea iti apare asa de reala pentru ca te gandesti la ea tot timpul; inceteaza si se va dizolva in abur subtire. Nu uita- cand dorinta si teama sfarsesc, captivitatea se termina. Este implicarea emotionala, preferintele pro si contra pe care le numim caracter si temperament care inlantuiesc.

Fara dorinta si teama, ce motiv este pentru actiune?

Niciunul, daca nu consideri dragostea de viata, de frumusete, motiv suficient. Nu-ti fie teama de libertatea de dorinta si teama. Te ajuta sa traiesti diferit de ceea ce sti, mai intens si mai interesant ca, intr-adevar, pierzand totul, castigi totul.

Deoarece te consideri urmas spirtual al lui Rishi Dattatreya, este drept sa credem ca tu si predecesorii tai sunteti reincarnari ale lui Rishi?

Poti crede ce vrei si daca actionezi dupa credinta ta, vei culege roadele ei insa pentru mine nu are importanta. Sunt ce sunt si asta este destul pentru mine. Nu am nevoie sa ma identific cu nimeni, nu conteaza cat de ilustru, si nici sa iau mitul drept realitate. Interesul meu se reduce la ignoranta si la eliberarea de ea. Rolul invatatorului este sa inlature ignoranta din inimile si mintile discipolilor. Odata ce discipolul a inteles, restul este in mainile lui. Nimeni nu poate face lucrul altuia. Si daca lucrarea este gresita, inseamna ca nu a inteles si ca invatatorul nu si-a terminat treaba.

Nu exista cazuri fara speranta?

Nimeni nu este fara speranta; obstacolele se pot invinge. Ceea ce viata nu poate repara, moartea va termina insa invatatorul nu poate esua.

Ce iti da increderea asta?

Invatatorul si realitatea interna a omului sunt una, lucrand impreuna spre acelasi tel- salvarea mintii si indreptarea ei. Nu pot esua. Din pietrele de incercare din calea lor, construiesc punti. Constienta nu este totul, exista alte nivele in care omul este cu mult mai cooperativ. Invatatorul este familiar cu toate nivelele si energia si rabadarea lui sunt nesfarsite.

Mereu imi spui ca visez si ca e timpul sa ma trezesc. Cum se face ca Maharaj care vine in visul meu nu a reusit sa ma trezeasca? Ma indeamna si imi aminteste insa visul continua.

Este pentru ca nu ai inteles clar ca visezi. Asta este esenta sclaviei- amestecul realului cu irealul. In starea ta prezenta numai sentimentul ‘eu sunt’ se refera la realitate; ‘ce’ si ‘cum’ sunt, sunt iluziile impuse de destin sau accident.

Cand a inceput visul?

Apare a fi fara inceput caci, de fapt, este doar acum. Il inoiesti dintr-un moment in altul. Odata ce intelegi ca visezi, te vei trezi. Insa tu nu intelegi pentru ca vrei ca visul sa continue. Va veni o zi cand vei dori ca sa inceteze, din toata inima, si vei accepta sa platesti orice pret; pretul va fi dispasiune si detasare, pierderea interesului in vis.

Ce fara de speranta sunt- atata timp cat visul existentei continua, il vreau sa continue, si va continua.

A vrea sa continue nu este inevitabil. Priveste cu atentie conditia in care esti, claritatea te va elibera.

Cat timp sunt cu tine, tot ce spui pare evident insa cum plec, revin la a fi agitat si anxios.

Nu trebuie sa fi departe de mine, cel putin in mintea ta, dar mintea ta fuge dupa lume.

Lumea e plina de probleme, nu e de mirare ca mintea mea e plina de ele.

A existat vreodata o lume fara probleme? Existenta ta ca persoana depinde de violenta impotriva celorlalti. Chiar trupul tau este un camp de batalie, plin de morti si muribunzi. Existenta implica violenta.

Ca trup, da, ca om, nu. Caci omenia inseamna neviolenta ca lege a vietii, violenta fiind legea mortii.

In natura este foarte putina non-violenta.

Dumnezeu si natura nu sunt umani si nu trebuie sa fie. Ma preocupa doar omul, a fi uman inseamna compasiune absoluta.

Iti dai seama ca atata vreme cat trebuie sa te aperi, trebuie sa fi violent.

Da, dar ca sa fiu intr-adevar om, trebuie sa fiu lipsit de egoism. Cata vreme sunt egoist, sunt doar un umanoid, nu om.

Deci, suntem cu totii umanoizi, doar cativa sunt oameni. Putini sau multi, din nou, este claritatea si caritatea care ne fac oameni. Umanoizii sunt dominati de inertie si agitatie, omul, de armonie. Claritatea si caritatea sunt armonie care afecteaza mintea si actiunea, insa realul este dincolo de armonie. De cand te cunosc, esti mereu dupa a ajuta lumea. Cat de mult ai ajutat?

Nici un pic, nici lumea nu s-a schimbat si nici eu. Insa lumea sufera si eu sufar cu ea. A lupta impotriva suferintei este o reactie naturala. Si ce este civilizatia, cultura, filozofia si religia decat o revolta impotriva suferintei?! Raul si anihilarea lui- sunt preocuparile tale, pe care le numesti ignoranta, care-i acelasi lucru.

Ei bine, cuvintele nu au importanta, nici in ce forma esti acuma. Numele si formele se schimba fara incetare. Cunoaste-te ca martorul neschimbat al mintii schimbatoare, asta ajunge.

98. Libertate de identificarea de sine

Maharaj: Poti sa sezi pe podea; ai nevoie de o perna? Ce intrebari ai- nu ca trebuie sa intrebi ceva; poti sa ramai tacut. Sa fi, doar fi, este important. Nu trebuie sa intrebi ori sa faci ceva. O astfel de viata aparent lenesa este la mare pret in India. Inseamna ca pentru moment esti liber de obsesia- ‘ce urmeaza’. Cand nu te grabesti si mintea este libera de anxietati, devine linistita si in tacerea aceea, poti auzi ceva care in mod normal este prea subtil pentru perceptie. Mintea trebuie sa fie deschisa si limpede pentru a vedea. Ce incercam sa facem aici este sa aducem mintile in starea potrivita intelegerii realului.

Intrebare: Cum putem invata sa ne eliberam de griji?

Nu-ti face griji pentru griji. Doar fi. Nu incerca sa fi tacut, facand din a fi tacut o sarcina de indeplinit. Nu fi nelinistit in a fi tacut, mizerabil pentru a fi fericit. Fi doar atent, constient ca existi si ramai constient; nu spune, ‘da, sunt constient, acuma ce urmeaza?’ In ‘eu sunt’, nu exista ce urmeaza. Este o stare atemporala.

Daca este o stare atemporala, se va manifesta singura, oricum.

Esti ce esti, etern, dar ce folos daca nu sti si traiesti in consecinta? Blidul cu care iti cersesti mancarea poate fi de aur dar atata vreme cat tu nu sti, ramai un sarantoc⁴³³. Trebuie sa iti cunosti valoarea de sine, sa ai incredere in ea si sa o exprimi prin sacrificiul zilnic al dorintelor si temerilor.

Daca ma cunosc, voi inceta sa doresc si sa-mi fie teama?

Pentru catava vreme, obisnuintele mintale, obiceiul de a fi nostalgic dupa trecutul cunoscut si de a te teme de viitorul necunoscut, pot coexista cu noua viziune. Cand sti ca astea sunt doar ale mintii, poti trece de ele. Cat timp ai tot felul de idei despre tine, te cunosti doar prin aburul ideilor astora; ca sa te cunosti asa cum esti, renunta la orice idee. Nu iti poti imagina gustul apei pure; o poti descoperi doar cand incetezi sa ii adaugi tot felul de arome. Cat timp esti interesat in modul tau de viata prezent, nu il vei abandona. Descoperirea nu poate veni atata timp cat te agati de familiar. Numai cand realizezi tristetea imensa a vietii tale si te revolti impotriva-i, poti gasi o cale de iesire.

Vad acum ca secretul vietii eterne indiene, sta in aceste dimensiuni ale existentei, carora India le-a fost mereu custodian.

Este un secret deschis tuturor si mereu vei gasi oameni gata sa il imparta. Invatatori sunt multi, discipoli adevarati, putini.

Eu sunt gata sa invat.

A invata cuvinte nu este deajuns. Poti cunoaste teoria dar fara experienta personala de a fi centrul fiintarii, impersonal si fara atribute, dragoste deplina si pace, cunoasterea verbala este sterila.

Atunci ce am de facut?

Incearca doar sa existi. Cuvantul important este ‘incearca’. Aloca zilnic timp suficient pentru a ramane tacut in incercarea de a lasa in spate personalitatea cu obsesiile si dependentele ei. Nu intreba cum caci nu se poate explica. Incearca mereu pana reusesti. Daca perseverezi, nu poti esua. Ce are suprema importanta, este sinceritatea, onestitatea. Trebuie sa fi scarbit in a continua a fi persoana si sa vezi nevoia urgenta de a te elibera de identificarea asta nenecesara cu un ghem de amintiri si obisnuinte. Rezistenta asta persistenta impotriva nenecesarului, este secretul succesului. In cele din urma, esti ceea ce esti fiecare moment al vietii, insa nu esti vreodata constient, cu exceptia, poate, a momentului cand te trezesti din somn. Tot ce ai nevoie este sa fi constient de fiinta ta, nu ca o afirmatie verbala ci ca fapt mereu prezent. Constienta de a fi iti va deschide ochii la ceea ce esti. Este foarte simplu- inainte de toate, fa constant contact cu tine insuti, fi cu tine insuti tot timpul. In constienta de sine, toate binecuvantarile curg. Incepe ca centru al observatiei, al cunoasterii deliberate, pentru a deveni centrul dragostei in actiune. ‘Eu sunt’ este mica samanta care va creste intr-un arbore puterninc, natural, fara urma de efort.

Vad atata nemernicie in mine; nu trebuie sa ma schimb?

Nemernicia care o vezi este umbra inatentiei. In lumina constientei de sine, se ofileste si cade. Dependenta de altul este nesabuinta caci ce altii iti dau, altii pot lua inapoi oricand⁴³⁴. Nu accepta indrumare de la nimeni ci doar dinauntrul tau si chiar atunci, cerne si inlatura gunoiul amintirilor, caci te va influenta gresit. Chiar daca nu esti sigur de calea pe care pasesti si cum sa o faci, ramai tacut si priveste atent inauntru- indrumarea va veni cu siguranta. Niciodata nu esti lasat fara sa sti care-i pasul urmator. Problema este ca ades il eviti. Invatatorul este acolo sa iti dea curaj, pentru ca are experienta necesara. Insa numai ce descoperi singur, prin constienta si efortul tau iti vor fi mereu de folos. Aminteste-ti ca nimic din ce percepi nu este al tau; nimic de valoare nu poate veni din afara. Relevant este doar ceea ce intelegi si simti singur. Cuvintele, auzite sau citite, doar vor crea imagini mintale, insa tu nu esti o imagine mintala. Tu esti puterea perceptiei si potentialul actiunii din spatele imaginii.

Se pare ca ma sfatuiesti sa fiu centrat in mine in mod egoist. Nu trebuie sa imi pese de altii?

Interesul tau in altii este egoistic, orientat spre sine si preocupat cu avantajul personal. Nu esti interesat in altii ca persoane ci numai atata cat te imbogatesc, ori iti inobileaza imaginea pe care o ai despre tine. Protectia, prezervarea individului si multiplicare trupului propriu este fundatia egoismului. Prin trup inteleg tot ce se leaga de nume si forma- familia ta, tribul, tara, rasa, etc. A fi atasat de numele si forma proprie, este egoism. Omul care cunoaste ca nu este nici trup si nici minte, nu poate fi egoist, caci nu are pentru ce sa fie. Ori poti spune, el este egoist pentru oricine intalneste, bunastarea fiecaruia este preocuparea sa. Sentimentul ‘eu sunt lumea, lumea este eu insumi’, devine natural odata stabilit; egoismul nu mai are loc. A fi egoist inseamna sa ravnesti, sa posezi, sa acumulezi ca parte in detrimentul intregului⁴³⁵.

Dar poti fi bogat prin mostenire, casatorie sau noroc doar.

Daca nu-ti protejezi bogatia, va fi luata de la tine.

In starea ta prezenta, ca persoana, poti iubi o alta persoana?

Eu sunt cealalta persoana, cealalta persoana este eu insumi; chiar daca in nume si forma aratam diferit, nu exista separatie. La radacina existentei, suntem una.

Nu este asta cazul in iubirea dintre doi oameni?

Este, insa ei nu sunt constienti de asta. Sunt atrasi unul de altul insa nu stiu motivul.

De ce este dragostea selectiva?

Dragostea nu este selectiva, dorinta doar este. In dragoste nu exista straini. Cand centrul egoismului dispare, orice dorinta de placere si teama inceteaza, interesul in a extrage placere dispare; dincolo de fericirea de moment, este intensitate pura, energie inepuizabila, extazul de a darui dintr-o sursa perena.

Nu trebuie sa incep prin a-mi clarifica problema binelui si a raului?

Ce este placut, lumea considera bun, ce este dureros, rau.

Da, asa este cu noi, cei de rand. Dar cum sta treaba cu tine, la nivelul unitatii; ce este bun si rau pentru tine?

Ce contribuie la suferinta este rau, ce contribuie la diminuarea ei, bun.

Deci negi ca ceva bun poate veni din suferinta? Exista religii care considera suferinta buna si nobila.

Karma, sau destinul, este o expresie a unei legi benefice- tendinta universala spre echilibru, armonie, unitate. In fiecare clipa, orice s-ar intampla, este benefic. Poate apare ca dureros ori urat, o suferinta amara si fara sens, insa la scara mare a timpului, intre trecut si viitor, este singura cale posbila de a evita o situatie dezastruoasa.

Fiecare sufera numai pentru pacatele proprii?

Fiecare sufera prin ceea ce se considera a fi. Daca te simti una cu umanitatea, suferi pentru toti si atunci nu esti limitat in spatiu sau timp in suferinta ta. A fi inseamna a suferi. Cu cat mai restrans cercul identificarii de sine, cu atat mai acuta suferinta cauzata de dorinta si teama.

Crestinismul accepta suferinta ca purificatoare si nobila, in timp ce hinduismul o priveste cu dezgust.

Crestinismul este un fel de a insira cuvintele, iar hinduismul, altul. Realul este, dincolo desi in spatele cuvintelor, incomunicabil, trait in mod direct, exploziv prin efectul asupra mintii. Este usor de avut cand nimic altceva nu este dorit- vedeniile interne create de imaginatie si perpetuate de dorinta.

Poate exista suferinta care sa fie necesara si buna?

Accidental sau incidental, durerea este inevitabila si tranzitorie; durerea deliberata, adusa chiar cu cele mai bune intentii, este fara sens si cruda.

Tu nu ai pedepsi crima?

Pedeapsa este doar crima legalizata. Intr-o societate construita pe preventie mai degraba decat retaliere, crima ar fi aproape inexistenta; cele cateva exceptii pot fi tratate medical ca boli de minte si corp⁴³⁶.

Se pare ca nu consideri religia ca semnificativa aici.

Ce este religia? Un nor pe cer! Eu traiesc in cer, nu in nori, constituiti din atatea cuvinte legate intre ele. Inlatura-le si ce ramane?! Adevarul! Casa mea este in neschimbare. Care pare a fi o stare de constanta reconciliere si integrare a opozitelor. Lumea vine aici sa invete despre existenta unei astfel de stari, a obstacolelor aparitiei ei, si, odata priceputa, despre arta de a o stabiliza in constienta, astfel ca orice conflict intre intelegere si traire, sa dispara. Starea in sine este dincolo de minte; nu poate fi invatata. Mintea poate doar sa se concentreze pe obstacole, fiind efectiva in a le identifica, caci este mintea lucrandu-se pe sine. Incepe cu inceputul, da atentie faptului ca esti. In nici o clipa nu poti spune ‘nu am fost’, in cel mai bun caz poti spune ‘nu imi amintesc’- sti cat de superficiala este memoria; accepta ca, afundat in maruntele tale afaceri personale/lumesti, ai uitat ce esti. Incearca sa iti amintesti eliminand cunoscutul. Nu ti se poate spune ce se va intampla, nici nu este recomandat caci anticipatia creaza iluzii. In cautarea interna, neasteptatul este inevitabil; descoperirea este intotdeauna dincolo de orice imaginabil. La fel cum un copil nenascut inca, nu poate cunoaste viata dupa nastere, caci nu are nimic in minte cu care sa formeze o imagine valida, asa si mintea, nu este in stare sa gandeasca realul altfel decat in termeni negativi- ‘nu asta, nu aia’. Luand irealul drept real este obstacolul- a vedea falsul ca fals si abandonandu-l aduce realitatea in existenta. Starea de claritate perfecta, dragoste imensa, curaj suprem- astea sunt doar cuvinte schitand vag ceea ce poate fi. Esti ca orbul ce asteapta sa vada dupa operatie- in cazul in care nu refuzi operatia. Starea ‘eu sunt’ in cuvinte, nu are nici o semnificatie, numai faptele conteaza.

Nu poate exista religie fara cuvinte.

Religiile cunoscute sunt doar gramezi de vorbe. Religia isi arata fata adevarata in actiunea tacuta. Sa cunosti ce crede un om, priveste-l in actiune. Pentru cei mai multi, slujirea trupului si a mintii este religia lor. Pot avea idei religioase insa nu fac nimic pentru ele. Se joaca cu ele, le sunt dragi, dar atat- zero actiune⁴³⁷.

Cuvintele sunt necesare pentru comunicare.

Pentru schimbul de informatii, da, insa comunicarea reala intre oameni, nu este verbala. A stabili si mentine o relatie cere constienta afectionala exprimata prin actiune directa. Nu ce spui insa ce faci este ceea ce conteaza. Cuvintele sunt facute de catre minte si au insemnatate doar la nivelul ei. Cuvantul ‘paine’, de exemplu, nu poti sa-l mananci si sa traiesti din el; sugereaza doar o idee. Insemnatatea se capata doar mancand. In acest sens, iti spun ca starea normala, nu este verbala. As putea zice ca este dragoste inteleapta exprimata in actiune, insa vorbele inseamna putin daca nu le experimentezi in frumusetea si deplinatatea lor. Vorbele au o valoare limitata dar noi nu le punem limite si astfel ne condamnam la dezastru. Ideile noastre nobile sunt denaturate prin actiuni josnice. Vorbim de Dumnezeu, adevar si iubire, si in loc de experienta directa, traim prin definitii. In loc de a ne largi si adanci actiunea, slefuim definitiile imaginandu-ne ca stim despre ce vorbim!

Cum poti transmite experienta daca nu prin cuvinte?

Experienta nu poate fi transmisa prin cuvinte. Vine cu actiunea; un om care este intens in experienta lui, va radia confidenta si curaj. Altii vor actiona si vor castiga experienta lor nascuta din actiune, imitandu-l. Invatatura verbala are valoarea ei, pregateste mintea pentru a se goli de acumularile din ea. Cand nimic extern este vazut ca valoros si inima este gata sa renunte la orice, ai ajuns maturitatea mintala. Atunci realul are o sansa si o insfaca. Intarzierile, cand apar, sunt cauzate de mintea care nu vrea sa vada si sa renunte.

Suntem chiar asa de singuri?

O, nu, nu suntem. Cei care au, daruiesc, si sunt multi din acestia. Lumea insasi este un dar pretios, mentinut cu sacrificii de iubire. Insa cei gata cu adevarat sa primeasca, intelepti si umili, sunt asa de putini... ‘cere si ti se va da’, este legea eterna! Cunosti atatea cuvinte, atatea ai rostit; sti de toate dar nu te cunosti pe tine insuti caci sinele nu se cunoaste prin cuvinte, numai privirea directa ti-l poate revela. Priveste cu ochii tai, cauta!

Este dificil sa renunt la cuvinte. Viata noastra mintala este un fluviu de cuvinte.

Nu este o chestiune de usor sau dificil; nu ai de ales- ori incerci ori ba, totul depinde de tine!

Am incercat de atatea ori si am esuat.

Incearca din nou; daca incerci, ceva se poate intampla, daca nu, esti blocat. Poti cunoaste toate cuvintele potrivite, citand scripturi, fiind briliant in dialoguri si in final sa ramai doar un sac de oase. Ori poti fi neinsemnat si umil, o persoana cu totul neimportanta, insa radiind dragoste si intelepciune adanca.

99. Cel ce percepe nu poate fi cel perceput

Intrebare: Am cercetat diferite scoli yoga si nu m-am putut decide care este mai potrivita pentru mine. As fi recunoscator pentru un sfat. Pentru moment, urmand cautarile mele, sunt doar obosit de ideea de a gasi adevarul. Imi pare atat nenecesar cat si problematic. Viata este placuta asa cum este si nu are nevoie de imbunatatiri⁴³⁸.

Maharaj: Esti binevenit sa ramai in multumirea ta, insa poti? Tineretea, sanatatea, banii, toate trec si se schimba, mai devreme sau mai tarziu. Mizeria care te-a ocolit pana acum, te va urmari. Daca vrei sa nu suferi, trebuie sa o intalnesti la mijlocul drumului si sa o imbratisezi. Scapa-te de dependentele si obisnuintele tale, traieste o viata simpla si sobra, nu rani vreo fiinta vie- asta este fundatia yogai. Pentru a gasi realitatea trebuie sa fi tu real in cele mai mici actiuni zilnice; nu poate exista eschivare in cautarea adevarului. Spui ca gasesti viata placuta, poate pentru prezent. Dar cine este cel ce o vede placuta?

Marturisesc ca nu stiu cine, stiu doar placerea.

Chiar asa, insa placerea este o stare a mintii- vine si pleaca. Impermanenta ei este ce o face perceptibila- nu poti fi constient de ce nu se schimba, insa ca sa iti dai seama de schimbare, nu ai nevoie de un fond neschimbator?

Deloc, memoria starii anterioare, comparata cu cea prezenta, da impresia schimbarii⁴³⁹.

Intre amintit si actual, exista o diferenta bazica care poate fi observata in fiecare moment. Nicicand actualul nu este amintitul. Intre cele doua este o diferenta de fiintare, nu doar de intensitate. Actualul este de neconfundat- nici un efort sau imaginatie nu poate sa le faca sa se schimbe intre ele. Ce este ce da actualului calitatea asta unica?

Actualul este real, in timp ce amintitul contine un grad anumit de incertitudine.

Chiar asa, dar de ce? Acum o clipa, amintitul a fost actual, si intr-o clipa actualul va fi amintit. Ce face actualul unic? Evident, este sentimentul tau de a fi prezent. In amintire si anticipare, exista sentimentul clar a unei stari sub observatie, in timp ce in actual, sentimentul este cel de a fi prezent si constient.

Da, inteleg. Este constienta care face diferenta intre ele. Poti gandi trecutul in viitor insa esti prezent acum.

Oriunde ai merge, duci cu tine sentimentul de aici si acum. Asta inseamna ca esti independent de timp si spatiu, ca ele sunt in tine, nu tu in ele. Sentimentul de finit, de limitare in timp si spatiu, ti-l da identificarea de sine cu trupul, care intr-adevar, este limitat in timp si spatiu. In realitate tu esti infinit si etern.

Si cum pot cunoaste acest sine al meu, infinit si etern?

Sinele pe care vrei sa-l cunosti, este cumva un al doilea sine, esti tu facut din mai multi ‘tu’? Desigur, exista un singur sine si tu esti acela. Abandoneaza ideile gresite despre sine, si va fi evident; este doar mintea ta care impiedica cunoasterea sinelui.

Cum pot sa scap de minte; este viata fara minte posibila la nivel uman?

Ideea de minte este falsa⁴⁴⁰. Exista doar idei si unele sunt gresite- abandoneaza-le caci iti blocheaza viziunea adevarului de sine.

Care idei sunt gresite si care drepte?

Afirmatiile sunt adesea gresite iar negatiile, drepte.

Nu poti trai negand totul!

Numai negand poti trai; afirmatia este incatusare. Sa intrebi si sa negi sunt necesare. In esenta asta este revolta si fara revolta nu poti avea libertate. Nu exista un al doilea sine, superior pe care sa-l cauti. Tu esti sinele suprem, renunta doar la ideile false pe care le-ai acumulat despre tine. Atat credinta cat si ratiunea iti spun ca nu esti nici trupul, nici dorintele si temerile lui, nici mintea cu ideile ei fanteziste, si nici masca pe care societatea te forteaza sa o porti- persoana care vrea sa fi. Renunta la fals si adevarul va veni singur. Spui ca vrei sa te cunosti- tu esti sinele; nu poti fi altceva decat ce esti. Este cunoasterea separata de fiinta ta? Orice poti sti cu mintea, este al mintii, nu al tau. Despre tine poti doar spune ‘eu sunt constient’.

Gasesc a fi in viata o stare dureroasa.

Nu poti fi in viata caci tu esti viata insasi. Este persoana care te imaginezi ca sufera, nu tu. Dizolv-o in constienta vazand ca este doar un ghem de amintiri si obisnuinte. Intre constienta irealului si constienta naturii tale reale este o ruptura pe care o poti usor drege odata ce stapanesti arta constientei pure.

Tot ce stiu este ca nu ma cunosc.

Cum poti sti ca nu te cunosti? Intuitia directa iti spune ca ce cunosti esti tu in primul rand, caci nimic nu exista fara ca tu sa existi primul ca sa iei cunostinta de existenta oricarui obiect. Iti imaginezi ca nu te cunosti pentru ca nu te poti descrie. Oricand poti spune ‘stiu ca sunt’ si vei refuza ca falsa afirmatia ‘nu sunt’. Insa orice poate fi descris, nu poate fi tu si ce tu esti cu adevarat, nu poate fi descris. Poti sa te cunosti doar fiind, fara incercari de definire si descriere de sine⁴⁴¹. Odata ce ai inteles ca nu esti perceptibil sau definibil, ca orice apare in campul constientei nu poate fi tu insuti, te vei dedica eradicarii totale de identificare de sine, ca fiind singura cale care te poate duce la adanca intelegere a naturii sinelui, a adevarului. Literal, progresezi prin negatie- ca o veritabila racheta. A sti ca nu esti nici trupul si nici mintea, desi constient de ambele, este deja cunoastere de sine.

Daca nu sunt nici trup si nici minte, cum de sunt constient de ele; cum pot percepte ceva strain de mine⁴⁴²?

'Nminic nu este eu', este primul pas. ‘Eu sunt totul’ este urmatorul. Ambele atarna de ideea ‘lumea exista’. Cand renunti si la asta, ramai ceea ce esti- sinele pur. Tu esti acela, aici si acum, doar orbit de ideile false despre tine.

Bine, admit ca sunt- am fost si voi fi, cel putin pana mor. Nu am indoieli despre a fi, aici si acum. Dar asta nu ajunge- vietii mele ii lipseste bucuria, armonia intre interior si exterior. Daca doar eu sunt iar lumea este doar o proiectie, de ce exista disarmonia asta⁴⁴³?

Tu ai creat disarmonia si acum te plangi! Cand te indentifici cu emotiile create de dorinta si teama, creezi mizerie si robie. Cand creezi cu dragoste si intelepciune si ramai neatasat de creatia ta, rezultatul este armonie si pace. Dar indiferent de conditia mintii tale, in ce fel se reflecta in tine? Este doar identificarea cu mintea care te face fericit sau nu. Revolta-te impotriva slujirii mintii, vezi atasamentul ca fiind creat de catre tine insuti si rupe lantul atasamentului la placerile si suferintele mintale. Pastreaza in minte scopul tau- libertatea, pana iti dai seama ca ai fost dintotdeauna liber, ca libertatea nu este ceva de obtinut in viitor prin eforturi dureroase ci mereu la indemana de a fi folosita cu bucurie. Eliberarea nu este o achizitie ci o chestiune de curaj, curajul de a te cunoaste ca fiind liber si de a trai in consecinta.

Daca traiesc cum mi-ar place, sufar.

Suferi dar esti liber. Consecinta actiunilor tale depinde de societatea in care traiesti si conventiile ei.

Pot fi nechibzuit in ce fac.

Cu curaj, apare si intelepciunea, compasiunea si indemanarea in actiune. Vei sti ce ai de facut, si orice faci va fi pentru bunul tuturor⁴⁴⁴.

Gasesc ca diferitele aspecte ale mele se lupta unul cu altul si nu este pace in mine. Unde sunt libertatea, curajul, intelepciunea si compasiunea?! Actiunile mele doar largesc groapa in care traiesc.

Este pentru ca te consideri a fi cineva ori ceva. Inceteaza, priveste, cerceteaza, intreaba pana ajungi la concluzia corecta si ai curajul sa o pui in actiune, vazand ce se intampla. Primul pas poate sa naruiasca acoperisul peste tine dar curand, comotiunea se va limpezi si vei gasi pacea si bucuria. Cunosti atatea lucruri despre tine insa nu cunosti pe cel ce cunoaste. Gaseste-l! Priveste inauntru mereu, aminteste-ti sa-ti amintesti ca cel ce percepe nu poate fi perceput, ca perceputul nu este cel ce percepe. Orice vezi, auzi sau gandesti, aminteste-ti- tu nu esti ce se intampla, esti cel in care toate se intampla. Persista in sentimentul ‘eu sunt’ si cu siguranta vei descoperi ca centrul perceptiei este universal, la fel de universal ca lumina care lumineaza lumea. Tot ce se intampla in univers ti se intampla tie, in tine- martorul placid. Pe de alta parte, orice este facut, se face de catre tine, energia universala inexhaustibila⁴⁴⁵.

Este, fara indoiala, foarte multumitor sa auzi ca esti martorul calm si energie universala, dar cum faci trecerea de la cuvinte la cunoastere directa; a auzi nu inseamna a sti.

Inainte de a cunoaste orice direct, non-verbal, trebuie sa cunosti cunoscatorul. Pana acum ai luat mintea drept cunoscatorul dar nu este asa. Mintea te astupa cu imagini si idei care lasa rani in memorie si iei amintirea drept cunoastere. Adevarata cunoastere este mereu proaspata, noua, neasteptata. Izvoraste dinauntru. Cand sti ce esti, esti si ce sti. Intre a fi si a sti, nu este ruptura.

Pot investiga doar prin minte.

Cu toata increderea, foloseste-ti mintea ca sa o cunosti. Este cea mai buna cale ca poti trece dincolo de ea. A fi, a cunoaste, a te bucura, sunt ale tale. Intai realizeaza-ti fiinta. Asta nu e greu caci sentimentul ‘eu sunt’ este mereu cu tine. Apoi realizeaza-te ca si cunoscator, aparte de cunoscut. Cand ajungi sa te sti ca fiintare pura, extazul libertatii este al tau.

Care yoga este asta?

Ce conteaza?! Ce te aduce aici este nemultumirea cu viata trupului si a mintii pe care o traiesti. Poti incerca sa o imbunatatesti, supunandu-ti mintea si trupul unui ideal, ori poti taia nodul identificarii de sine si sa-ti privesti trupul si mintea ca ceva ce se intampla fara a te obliga la nimic.

Pot sa numesc calea de control si disciplina raja yoga si pe aia de detasare- jnana yoga? Si de veneratie- bhakti yoga?

Daca ai chef; cuvintele indica insa nu explica. Ce te invat eu este calea antica si simpla a eliberarii prin intelegere. Intelege-ti mintea si stransoare ei se va sfarama. Mintea intelege gresit, asta este natura ei. Intelegerea corecta, orice nume ia-i da, este singurul remediu, mintea este asa cum este.

Nimic ce faci nu te va schimba caci nu ai nevoie de schimbare. Poti schimba mintea si trupul insa schimbarile vor fi mereu ceva extern tie, nu tu. De ce sa-ti bati capul cu schimbarea? Intelege odata pentru totdeauna ca nici mintea si nici trupul tau, nici macar constienta ta nu sunt ‘tu’ si ramai adevarat in natura ta, ca ceea ce este dincolo de constient si inconstient. Nici un efort nu te poate duce acolo, numai claritatea intelegerii. Urmareste neintelegerea curenta si abandoneaz-o, asta-i tot. Nu este nimic de cautat si de gasit, caci nimic nu a fost vreodata pierdut. Calmeaza-te si urmareste ‘eu sunt’ relaxat, realitatea este numai un pas in spate. Stai tacut, linistit- realitatea va rasari, sau mai degraba, te va absorbi in ea.

Nu trebuie sa scap de minte si de trup intai?

Nu poti si chiar prin ideea asta esti leagat de ele. Numai intelege si ignora.

Nu sunt in stare sa le ignor caci nu sunt integrat.

Imagineaza-te complet integrat, gandul si actiunea pe deplin coordonate, dar asta nu te va elibera de a te confunda cu trupul si mintea. Vezi-le corect ca ‘nu tu’, asta-i tot.⁴⁴⁶

Tu vrei sa imi amintesc sa uit!

Da, asa se pare, desi nu este fara speranta; poti sa o faci daca esti dedicat si sincer. Apucatul orbeste este plin de promisiuni. Cautatul tau este gasitul, nu poti esua.

Pentru ca nu suntem integrati, suferim.

Vom suferi atata timp cat gandurile si actiunile noastre sunt determinate de dorinta ori teama. Vezi inutilitatea lor si pericolul si haosul ce le creaza, va dispare. Nu incerca sa te reformezi, numai vezi inutilitatea schimbarii. Schimbatorul nu inceteaza sa se schimbe in timp ce neschimbatul asteapta. Nu astepta ca schimbatorul sa te duca la neschimbare, nu este posibil. Numai cand ideea de schimbare este vazuta ca falsa si abandonata⁴⁴⁷, neschimbatul se reveleaza singur.

Oriunde ma duc mi se spune ca trebuie sa ma schimb profund pentru a vedea realul. Procesul asta de schimbare deliberata este numit yoga.

Toate schimbarile sunt doar in minte. Sa fi ce esti, trebuie sa treci de minte in fiinta ta. Nu are importanta ce minte lasi in urma daca o lasi definitiv. Din nou, asta nu este posibil fara intelegerea adevarului de sine.

Ce vine intai- abandonul mintii sau realizarea sinelui?

Realizarea sinelui. Mintea nu poate trece de ea insasi prin puterile ei; trebuie sa explodeze.

Nu este explorare inainte de explozie?

Puterea exploziva vine din real insa trebuie sa ai mintea pregatita; teama o poate intarzia pana la urmatoarea sansa.

Gandeam ca oricand exista o sansa.

Da, in teorie; in practica toti factorii realizarii sinelui trebuie sa fie prezenti. Dar asta sa nu te descurajeze- staruinta in sentimentul ‘eu sunt’ va crea o sansa noua caci atitudinea atrage oportunitatea. Tot ce cunosti este mana a doua, numai ‘eu sunt’ nu are nevoie de dovezi- ramai in el.

100. Intelegerea duce la libertate

Intrebare: In multe tari investigatorii urmeaza anumite practici pentru a extrage confesiuni de la victimele lor si pentru a le schimba personalitatea, daca e nevoie. Prin o alegere judicioasa de privari fizice si morale, si prin convingere, personalitatea veche este demolata si una noua ii ia locul. Cel investigat aude atat de frecvent ca este un inamic al statului, un tradator al patriei, ca vine ziua in care ceva se rupe in el si incepe sa fie pe deplin convins ca este tradator, rebel, dezgustator si ca merita o pedeapsa aspra. Procesul asta este numit spalare de creier. Asta ma face sa il compar cu practicile religioase si yogine si sa le gasesc similare. Aceleasi privatiuni fizice si mintale, izolare, un sentiment puternic de pacat, disperare si o dorinta de a scapa prin pocainta si conversie, de a adopta o noua imagine de sine si de a intra in rol. Aceleasi repetitii ale unui set de formulari- ‘Dumnezeu este bun, guru stie, credinta ma va salva’. Aceleasi mecanisme opereaza in practicile religioase sau yogine. Mintea este facuta sa se contrentreze pe o idee excluzand oricare alta, concentratia fiind sustinuta cu putere printr-o disciplina rigida si austeritati dureroase. Un pret mare este platit, in viata si fericire pentru ce apare a fi de o mare importanta. Aceasta conversie prearanjata, evidenta sau ascunsa, religioasa ori politica, etica ori sociala, pare originala si de durata, dar o simt artificiala.

Maharaj: Ai dreptate. Trecand prin atatea greutati, mintea este dislocata si imobilizata. Conditia ei este precara si orice face, se termina in robie adanca.

Atunci la ce bun exercitiile spirituale?

Fara a face eforturi imense, nu vei fi convins ca efortul nu te duce niciunde. Sinele este atat de confident in sine ca daca nu este complet descurajat, nu renunta. Doar faptele reci pot revela nimicnicia absoluta a imaginii de sine.

Cel ce-mi spala creierul ma face nebun, pe cand guru ma face sanatos. Metodele sunt asemanatoare dar motivele sunt total diferite. Similaritatile sunt probabil doar la nivel verbal. A invita ori a impune suferinta, inseamna violenta si fructele violentei nu pot fi dulci.

Sunt anumite situatii inevitabile in viata care sunt dureroase si trebuie sa le induri. Dar sunt si astfel de situatii pe care ti le creezi singur, fie deliberat sau prin neglijenta. Si din astea trebuie sa inveti sa nu le repeti.

Se pare ca trebuie sa suferim ca sa invatam sa controlam durerea.

Durerea trebuie indurata. Nu exista asa ceva ca si control al durerii si nu ai nevoie de antrenament. Pregatirea pentru viitor prin schimbare de atitudini este un semn al fricii.

Odata ce stiu cum sa infrunt durerea, sunt liber de ea, fara teama, si de aceea fericit. Un prizionier care isi accepta pedeapsa ca justa este in pace cu autoritatile inchisorii si cu statul. Toate religiile nu fac altceva decat sa indemne la accept si abandon. Suntem incurajati sa ne declaram vinovati, sa ne simtim responsabili pentru tot raul din lume si sa ne privim ca singura cauza a lui. Problema mea este ca nu vad mare diferenta dintre spalarea de creier si exercitiul spiritual, exceptand ca acesta nu este o constrangere fizica. Elementul sugestiei compulsive este prezent in ambele.

Cum spuneai, similaritatile sunt superficiale; nu este nevoie sa ne batem capul cu ele.

Domnule, similaritatile nu sunt superficiale. Omul este o fiinta complexa care poate fi in acelasi timp acuzator si acuzat, judecator, gardian si calau. Nu este multa vointa voluntara in exercitiul spiritual voluntar. Esti miscat de forte dincolo de percepere si control. Imi pot schimba metabolismul mintal, la fel de putin ca si cel fizic si asta prin eforturi sustinute si dureroase, ca in exercitiile yoga. Ce intreb este- accepti ca yoga implica violenta?

Accept, asa cum tu o pui, ca yoga inseamna violenta si eu nu am predicat niciodata violenta. Calea mea este total neviolenta, exact cum spun- neviolenta. Gaseste singur ce inseamna cand spun simplu- non-violenta.

Nu folosesc cuvinte aiurea. Cand un guru imi cere sa meditez 16 ore pe zi pentru restul vietii, nu o pot face fara violenta extrema indreptata spre mine. Este un astfel de guru drept sau gresit?

Nimeni nu te obliga sa o faci, daca nu vrei. Este doar un mod de a-ti spune ‘ramai cu tine insuti, nu te pierde in altii’. Invatatorul asteapta dar mintea nu are rabdare. Nu este invatatorul ci mintea care este violenta si in acelasi timp temandu-se de propria-i violenta. Ce este al mintii este relativ, este o gresala sa o iei ca absolut.

Daca raman pasiv, nimic nu se schimba, daca sunt activ, trebuie sa fiu violent. Ce pot face sa nu fiu nici steril si nici violent?

Desigur, este o cale care nu este nici sterila si nici violenta- priveste-te asa cum esti, accepta-te asa cum esti si uita-te si mai adanc la ceea ce esti. Violenta si neviolenta descriu atitudinea ta fata de altii. Sinele in relatie cu el insusi nu este nici violent si nici neviolent, nici constient si nici inconstient de sine. Daca se cunoaste, tot ce face va fi drept, daca nu, va fi gresit.

Ce sa inteleg cand spun ‘ma cunosc asa cum sunt’?

Inainte de minte, sunt. ‘Eu sunt’ nu este un gand in minte; mintea mi se intampla mie, nu eu mintii. Si din moment ce spatiul si timpul sunt in minte, eu sunt dincolo de ele, etern si omniprezent.

Esti serios, vrei sa spui ca existi oriunde si oricand?

Da, pentru mine este la fel de evident ca libertatea de miscare este pentru tine. Imagineaza-ti un arbore intreband o maimuta- ‘esti serios cand spui ca poti sa te muti dintr-un loc in altul’ si maimuta zicand- da.

Esti liber de cauzalitate, poti produce miracole?

Lumea este un miracol, eu sunt dincolo de miracole, sunt absolut normal. Pentru mine totul se intampla asa cum trebuie; nu ma amestec in cursul creatiei. La ce folos sunt miracolele marunte cand cel mai mare miracol se intampla tot timpul? Orice vezi este al propriei tale fiinte ca vezi. Du-te adanc in tine, cauta- nu este nici violenta si nici neviolenta in descoperirea de sine. Distrugerea falsului nu este violenta.

Cand practic cercetarea sinelui cautand in speranta ca imi va aduce profit intr-un fel sau altul, nu gasesc ceea ce sunt.

Precis! Adevarata cercetare este intotdeauna in ceva, nu din ceva. Cand intreb cum sa primesc sau sa evit ceva, nu este cercetare reala. Sa cunosti orice, trebuie sa-l accepti total.

Da, sa cunosc pe Dumnezeu trebuie sa-l accept ca Dumnezeu- ce infricosator!

Inainte ca sa-l accepti pe Dumnezeu, trebuie sa te accepti pe tine, care este si mai infricosator. Primii pasi in acceptarea de sine nu sunt placuti deloc, caci ce-ti apare nu este o imagine fericita. Ai nevoie de tot curajul ca sa mergi mai departe. Ce ajuta este tacerea. Priveste-te in tacere totala, nu incerca sa te descri. Priveste fiinta care te crezi a fi si aminteste-ti ca nu esti ceea ce privesti. ‘Asta nu sunt- ce sunt?’ este o miscare a cercetarii. Nu sunt (alte) mijloace de eliberare, toate mijloacele doar o intarzie. Respinge hotarat ce nu esti pana cand sinele real apare in gloria deplina a nimicului, a absentei oricarui lucru/obiect.

Lumea trece prin schimbari rapide si critice. Putem vedea cu claritate asta in USA desi se intampla si in alte parti. Criminalitatea este in crestere pe de-oparte, iar pe de alta sfintenia adevarata, de asemenea. Se formeaza comunitati, unele fiind de un nivel inalt de integritate si austeritate. Se pare ca raul se auto- distruge prin insasi succesul lui, ca un foc care isi consuma sursa, in timp ce binele, ca si viata ramane.

Atata timp cat imparti evenimentele in bune si rele, s-ar putea sa ai dreptate. In fapt, binele vine din rau si raul din bine, prin implinirea lor.

Dar dragostea?

Cand se confunda cu pofta, devine distructiva.

Ce este pofta?

Amintire, imaginatie, anticipare- senzoriala si verbala; o forma de adictie.

Este brahmacharya, continenta, imperativa in Yoga?

O viata de constrangere si supresie nu este yoga. Mintea trebuie sa fie fara dorinte si relaxata- asta vine cu intelegere nu cu hotarare, care nu este decat o alta forma a memoriei. O minte care intelege, este libera de dorinta si teama.

Cum ma pot face sa inteleg?

Prin meditatie, care inseamna a da atentie. Fi pe deplin constient de problema ta, priveste-o din toate partile, vezi cum iti afecteaza viata; apoi las-o in pace- nu poti face mai mult decat atat.

Asta ma va face liber?

Esti liber de eroare cand ai inteles-o. Expresia externa a libertatii poate lua ceva timp sa apara insa este deja prezenta. Nu astepta perfectiune caci nu exista in manifestare. Detaliile se ciocnesc. Nici o problema nu se rezolva complet insa poti sa te retragi din ea la un nivel unde nu mai are insemnatate.

101. Inteleptul nu retine, nici nu pastreaza

Intrebare: Cum procedezi cand ai ceva de facut- faci planuri in detaliu si apoi le executi?

Maharaj: Inteleg situatia complet si stiu dintr-odata ce este de facut. Atata tot. Restul se intampla de la sine, si in mare parte inconstient. Identitatea cu tot ce exista este atat de completa incat cum raspund universului, la fel universul imi raspunde. Sunt perfect increzator ca odata situatia inteleasa, evenimentele se vor desfasura asa cum trebuie. Spre deosebire de omul de rand, care isi evalueaza sansele si riscurile, eu raman detasat⁴⁴⁸, sigur ca totul se intampla asa cum trebuie, indiferent de ce se intampla, caci in final toate trebuie sa ajunga in echilibru si armonie. Inima lucrurilor este pacea.

Inteleg ca personalitatea este o iluzie si ca detasarea alterta, fara pierderea identitatii, este punctul de contact cu realitatea. Poti sa-mi spui daca acum esti o persoana sau o identitate constienta de sine?

Sunt ambele insa sinele real nu poate fi descris decat prin termenii oferiti de persoana, ca ceea ce nu sunt. Tot ce pot spune despre persoana nu este despre sine, si nu poti spune nimic despre sine care sa nu se refere la persoana, cum este, cum ar putea fi, cum ar trebui sa fie. Toate atributele sunt personale. Realul este dincolo de atribute.

Esti cateodata persoana si alte ori sinele?

Cum as putea fi? Persoana este ceea ce apare altor persoane. Mie insumi sunt infinitul constientei in care persoane nenumarate apar si dispar in succesiune, fara sfarsit.

Cum se face ca persoana, care pentru tine este iluzorie, noua ne apare reala?

Tu, sinele, fiind sursa fiintarii, constienta si bucuria de a fi, dai realitate la tot ce percepi. Asta se intampla invariabil in ‘acum’, nu in alt timp, pentru ca trecut si viitor sunt doar in minte. A fi, este mereu ‘acum’.

Eternitatea nu este si ea fara sfarsit?

Timpul este limitat, eternitatea este in fractiunea de secunda a lui ‘acum’. Ne scapa pentru ca mintea este mereu in miscare intre trecut si viitor si nu se opreste sa priveasca la ‘acum’. Daca este interes, eternul se poate prinde destul de usor.

Ce determina interestul?

Sinceritatea, care este semnul maturitatii.

Si cum se ajunge la maturitate?

Pastrandu-ti mintea clara si curata, traind pe deplin constient de fiecare moment asa cum vine, examinand si dizolvand orice dorinta si teama imediat ce rasar⁴⁴⁹.

Este posibila o astfel de concentrare?

Incearca- fa primul pas, energia curge din sinceritate.

Gasesc ca nu sunt sincer destul.

Sa te inseli pe tine insuti este mare prostie; iti otraveste mintea ca si cancerul. Remediul consta in claritatea si integritatea gandirii. Incearca sa intelegi ca traiesti intr-o lume iluzorie, examineaz-o si descopera-i radacina. Incercarea in sine te va face sincer, caci este binecuvantare in incercarea dreapta.

Unde ma va duce asta?

Unde altundeva decat spre perfectiune! Odata bine stabilit in ‘acum’, nu mai ai de mers niciunde; ce esti dincolo de timp, te exprimi etern.

Tu esti unul ori multi?

Sunt unul aparand ca multi.⁴⁵⁰

De ce existam?

A fi constient este bine.

Viata este trista.

Ignoranta cauzeaza necazul; fericirea este rezultatul intelegerii.

De ce trebuie ignoranta sa doara?

Este radacina oricarei dorinte si temeri, care sunt stari dureroase si sursa de erori nesfarsite.

Am vazut oameni care au inteles adevarul, razand si plangand. Nu arata ca sunt liberi de dorinta si teama?

Pot rade sau plange in functie de circumstante, insa inauntru sunt linistiti si clari, privind detasat reactiile lor spontane. Aparentele inseala, cu atat mai adevarat in cazului unui intelept.

Nu te inteleg.

Mintea nu poate intelege caci este mereu dupa a apuca si a pastra, in timp ce inteleptul este liber de ele.

Ce apuc eu care tu nu apuci?

Tu esti o creatura a amintirilor, cel putin asa iti imaginezi a fi. Eu sunt pe de-antregul neimaginat. Sunt ce sunt, neidentificabil cu vreo stare fizica sau mintala.

Un accident iti poate distruge detasarea asta calma.

Lucru straniu, este ca nu; sunt surprins sa ma vad neschimbat- constienta pura, alert la ce se intampla.

Chiar si in momentul mortii?

Ce am eu de-aface cu moartea trupului?!

Nu ti-l trebuie ca sa contactezi lumea?

Nu am nevoie de lume si nici nu sunt in una. Lumea ta este in mintea ta; o pot vedea prin ochii tai dar sunt pe deplin constient ca este o proiectie de amintiri, atinsa de real doar la punctul constientei, care nu poate fi decat ‘acum’.

Singura diferenta intre noi pare a fi ca in timp ce eu spun ca nu imi cunosc sinele real, tu susti ca il sti bine; vezi vreo alta diferenta?

Nu exista diferente intre noi; nici nu pot spune ca ma cunosc, stiu doar ca sunt indescriptibil si indefinibil. Exista o expansiune dincolo de puterea mintii, care este casa mea, eu insumi si dragoste in acelasi timp.

Tu vezi iubirea peste tot in timp ce eu vad ura si suferinta. Istoria umanitatii este o istorie de crima, individuala si colectiva. Nici o alta fiinta vie nu omoara din placere ca omul.

Daca mergi la motive, vei gasi dragoste de sine si de ai tai. Lumea lupta pentru ce isi imagineaza ca iubeste.

Desigur ca dragostea lor este reala daca sunt gata sa moara pentru ea.

Dragostea este nelimitata; ce este limitat nu poate fi numit dragoste.

Cunosti o astfel de dragoste nelimitata? Cum se simte?

Cunosc; totul este iubit si de iubit; nimic nu este exclus.

Nici macar un ticalos josnic?

Totul este in constienta mea, totul este eu insumi. Este nebunie sa te imparti prin ceea ce iti place si ce nu. Eu sunt dincolo de amandoua; nu ma instrainez.

A fi liber de ce iti place si ce nu, este o stare de indiferenta.

Pare asa la inceput. Persevereaza in indiferenta si va inflori intr-o dragoste atotcuprinzatoare.

Cateodata sunt momente in care mintea devine o floare si o flacara insa nu dureaza mult pana ce viata revine la cenusiul ei zilnic.

Discontinuitatea este legea cand te amesteci cu concretul; continuul nu poate fi gustat caci nu are granite. Constienta implica alternatii, schimbarea urmeaza schimbarii, cand un lucru se sfarseste, altul incepe; ceea ce nu este limitat nu poate fi experimentat in sensul literal al cuvantului. Poti sa fi constienta fara sa o sti dar poti sa cunosti ce nu esti- hotarat, nimic din continutul ei, care este in continuua miscare.

Daca imobilul nu poate fi cunoscut, care este insemnatatea si scopul realizarii sinelui?

Sa realizezi nemiscarea inseamna sa devi nemiscat; scopul este binele a tot ce traieste.

Viata este miscare; imobilitatea moarte- la ce foloseste moartea vietii?

Eu vorbesc de nemiscare nu de imobilitate; devi imobil in reticienta. Devi o putere care face totul cum trebuie- nu neaparat ca o activitate externa intensa, care poate ori nu sa apara; mintea ramane tacuta.

Imi urmaresc mintea si vad ca se schimba tot timpul; o stare urmeaza alteia in varietati infinite. Tu in schimb, pari a fi mereu intr-o stare de benevolenta voioasa.

Starile mintii nu conteaza, treci peste ele, inceteaza a mai fi fascinat de continutul constientei tale. Cand ajungi straturile adanci ale fiintei tale adevarate, vei gasi ca jocul de suprafata a mintii te afecteaza putin.

Jocul insa va inceta vreodata?

O minte linistita nu este una moarta. Constienta este mereu in miscare, este un fapt observabil. Constienta imobila este o contradictie.

Cand vorbesti de o minte linistita, ce vrei sa spui? Nu este mintea acelasi lucru cu constienta?

Vorbele pot fi folosite in multe feluri, depinzand de context.⁴⁵¹ Intre constient si inconstient este mica diferenta, in esenta sunt acelasi lucru. Starea de veghe difera de somn in prezenta martorului. O raza de constienta ilumineaza o parte a mintii si acea parte devine visul nostru sau constienta de veghe, in timp ce constienta apare ca martor, care de obicei cunoaste doar constienta. Exercitiul consta initial in a face martorul sa-si intoarca spatele continutului constientei si apoi sa revina constient asupra lui insusi.

Daca constienta este atotpatrunzatoare, atunci un orb care este realizat spiritual, poate vedea?

Amesteci simturile cu constienta. Inteleptul se cunoaste asa cum este, fie ca trupul ii este sanatos ori afectat de boala si mintea privata de unele perceptii senzoriale, insa nu este afectat de ce tu sugerezi- prezenta ori absenta vederii.

Intrebarea mea este clara- daca un orb devine intelept, vederea i se restaureaza ori nu?⁴⁵²

Cum ar putea vedea daca creierul nu este restaurat?!

Dar restaurarea este posibila?

Poate fi ori nu; depinde de destin. Insa un intelept se gaseste in spatiul perceptiei ne-senzoriale, spontane, care il face sa cunoasca lucrurile direct, nu prin intermediul simturilor. El este dincolo de perceptibil si conceptual, dincolo de categorii legate de timp si spatiu, forme si nume. Nu este nici cel ce percepe si nici perceptibil ci factorul simplu si universal care face perceptia posibila. Realitatea este in constienta insa nu este constienta si nici continutul ei.⁴⁵³

Ce este fals, lumea sau cunoasterea ei de catre mine?

Poate fi o lume fara cunoasterea ta; poti sa sti mai mult decat sti? Poti sa postulezi o lume dincolo de minte dar va ramane un concept, fara dovezi si de nedovedit. Experienta ta este dovada ta si este valida doar pentru tine- cine altul poate avea experienta ta, cand acela este doar atat de real pe cat apare in experienta ta?!

Sunt condamnat la singuratate fara nici o speranta?

Esti, ca persoana; in fiintare esti totul.

Esti tu o parte a lumii care imi apare in constienta ori esti independent?

Ce vezi tu, al tau este si ce vad eu, al meu- cele doua nu au mai nimic in comun.

Trebuie sa existe un factor comun care ne uneste.

Ca sa gasesti factorul comun, abandoneaza orice distinctie; numai universalul este in comun.

Ce ma socheaza ca foarte straniu este ca in timp ce tu spui ca sunt numai un produs al memoriei si astfel limitat, creez o lume vasta si bogata in care totul este inclus, chiar si tu si invatatura ta. Cum se creeaza vastitatea asta, fiind continuta in micimea mea, nu pot intelege. Chiar daca imi dai intregul adevar, nu pot pricepe deca o mica parte a lui.

Totusi, este fapt- maruntul proiecteaza intregul dar nu il poate contine. Indiferent de cat de completa si vasta este lumea ta, se contrazice pe sine, fiind tranzitorie si astfel iluzorie.

Poate fi iluzorie insa este minunata- cand privesc, ascult, pipai, miros, gust, gandesc si simt, imi amintesc si imi imaginez, nu pot sa nu fiu socat de creativitatea mea miraculoasa. Privesc printr-un microscop sau telescop si vad minuni, urmaresc un atom si aud soaptele stelelor. Daca eu sunt creatorul a toate astea, atunci sunt Dumnezeu, dar daca asta este asa, de ce ma percep asa de marunt si neajutorat?

Esti Dumnezeu insa nu o sti.

Daca sunt Dumnezeu, lumea pe care o creez trebuie sa fie adevarata.

Adevarata in esenta dar nu in aparenta. Fi liber de dorinte si temeri si viziunea ti se va clarifica vazand lucrurile asa cum sunt. Ori poti spune ca satoguna creaza lumea, tamoguna o asunde si rajoguna o distorsioneaza.

Asta nu imi spune nimic ca daca te intreb ce sunt alea, imi vei raspunde- ce creaza, ce ascunde si ce distorsioneaza. Faptul ramane- ceva de necrezut mi s-a intamplat si nu inteleg ce, de ce si cum.

Ei bine, a te minuna este inceputul intelepciunii. Sa o faci continuu este exercitiul spiritual de care ai nevoie.

Sunt intr-o lume pe care nu o inteleg si de aceea mi-e frica de ea. Asta este experienta tuturor.

Te-ai separat de lume si astfel o vezi dureroasa si infricosatoare. Descopera-ti eroarea si fi liber de teama.

Imi ceri sa renunt la lume in timp ce eu vreau sa fiu fericit in ea.

Cum pot sa te ajut cand imi ceri imposibilul?! Ce este limitat este necesar dureros si placut, la rand. Daca cauti fericirea reala, de neclintit si neschimbatoare, trebuie sa lasi lumea cu durerile si placerile ei in spate.

Cum?

Renuntarea fizica este doar o mostra de sinceritate dar numai sinceritatea nu elibereaza. Trebuie urmata de intelegere, care vine cu perceptia alerta si investigatia adanca. Trebuie sa lucrezi neincetat pentru mantuirea ta de pacat si mizerie.⁴⁵⁴

Ce este pacatul?

Tot ceea ce te robeste.

Apendice: Nisarga Yoga

In casa umila a lui Sri Nisargadatta Maharaj, exceptand lumina electrica si zgomotul strazii, nu ai putea sti in ce perioada a istoriei umanitatii te afli. Este o atmosfera de dincolo de vremuri in camera aceea micuta; subiectele discutate sunt afara din timp, adevarate pentru toate timpurile. Felul in care sunt examinate si verbalizate este si el etern; secole, milenii si eoni trec si dispar in timp ce lucrurile discutate sunt stravechi si in acelasi timp mereu noi.

Discutiile purtate si invataturile date ar fi fost aceleasi acum zece mii de ani si vor ramane aceleasi zece mii de ani de acuma inainte. Intotdeauna vor exista fiinte constiente intrigate de constienta lor, cautandu-i cauzele si scopul. De unde vin, cine sunt, incotro ma indrept? Astfel de intrebari nu au inceput si nici sfarsit. Si este esential a cunoaste raspunsul caci fara o deplina intelegere a sinelui, in timp si dincolo de el, viata este doar un vis, impus noua de puteri pe care nu le cunoastem, pentru scopuri pe care nu le pricepem.

Maharaj nu este educat; nu este eruditie in dialectul Marathi in care s-a nascut. Nu citeaza autoritati, scripturile sunt mentionate rar. Bogata mostenire spirituala a Indiei este intrupata in el, mai degraba decat exprimata in vorbe. In jurul lui nu a fost construit vreun centru spiritual bogat iar cei ce il urmeaza sunt oameni modesti ce ocazional pot sa gaseasca o ora departe de munca lor sa o petreaca in compania lui.

Simplitatea si umilinta sunt note cheie ale vietii si invataturii lui; fizic si moral, nu se impune- esenta fiintarii de care vorbeste, o vede in altii la fel de clar cum o vede in el insusi. Iar el spune ca in timp ce el este constient de ea iar altii nu, diferenta este doar temporara si de putina importanta- exceptand pentru mintile fascinate de continutul lor mereu schimbator. Cand este intrebat despre yoga sa, raspunde ca nu are de oferit niciuna, nici un sistem, teologie, cosmologie, psihologie sau filozofie. El doar cunoaste natura sa reala si pe cea a auditorilor lui si le asterne pe fata. Auditoriul nu o poate vedea pentru ca nu este obisnuit sa vada evidentul, simplu si direct, educat fiind sa cunoasca doar prin mintea stimulata de simturi. Ca mintea este un simt, nici nu-i trece prin cap.

Nisarga Yoga, yoga naturala a lui Maharaj, este uluitor de simpla- mintea, care este mereu in devenire, trebuie sa recunoasca si sa patrunda in sinele ei, nu ca ceva concret, aici sau acolo, acum si atunci, ci ca fiintare atemporala. Aceasta este sursa vietii si constientei, atotputernica in termeni de spatiu si timp, fiind cauza fara de cauza a tot si toate, fara sfarsit, mereu prezenta. Necauzata, este libera; atotpatrunzatoare, cunoaste; nedivizata, este fericita. Traieste, iubeste si este mereu creatoare si distrugatoare de universuri. Fiecare om o are, fiecare om este ea, dar nu toti se cunosc asa cum sunt, si de aceea se identifica cu numele si forma trupului si cu continutul constientei.

Pentru a rectifica neintelegerea realitatii sinelui, singura cale este de a folosi pe deplin puterea mintii, intorcand-o spre ea insasi si facand-o un instrument de descoperire. Mintea initial a fost o unealta pentru supravietuirea biologica, invatand legile si caile naturii, lucrand cu ea si ridicand nivelul de viata. Insa in procesul acesta, mintea a castigat arta gandirii simbolice si a comunicatiei, arta si usurinta limbajului, cuvintele devenind importante, dand un aspect de realitate abstractiunilor conceptuale care chiar au inlocuit realitatea, cu rezultatul ca acum omul traieste intr-o lume verbala, a vorbelor, dominata de cuvinte.

Desigur, pentru a trai in lume, vorbele sunt extrem de importante, dar ne fac sa traim intr-o lume complet simbolica si de aceea ireala. Pentru a scapa din robia asta a mintii verbale, atentia trebuie schimbata de la simbolul verbal la lucrul in sine.

Cuvantul cel mai folosit si cu incarcatura emotionala cea mai mare, este cuvantul ‘eu’. Mintea tinde a include totul in el- trupul, la fel ca si absolutul. In practica, este doar un indicator al unei experiente directe, imediate si profund semnificative. A fi si a sti ca esti, este esential. Pentru a prezenta interes, un lucru trebuie sa fie legat de existenta constienta, care este punctul focal al oricarei dorinte si temeri. Caci scopul ultim al oricarei dorinte este de a intensifica sentimentul existentei, in vreme ce frica este, in esenta, frica de extinctie.

Stabilirea in sentimentul ‘eu’, atat de real si vital, pentru a ajunge la sursa lui, este esenta in Nisarga Yoga. Nefiind continuu, sentimentul ‘eu’ trebuie sa aiba o sursa din care curge si in care se intoarce. Sursa asta atemporala a fiintarii constiente este ce Maharaj numeste, natura sinelui, fiintare.

In ce priveste metodele de realizare a identitatii sinelui, Maharaj este foarte deschis, neimpunand vreuna. El spune ca fiecare are calea lui spre realitate si ca nu exista o masura pentru toti dar ca indiferent de calea aleasa, toti trebuie sa intre prin poarta lui ‘eu sunt’. Este intelegerea deplina a lui ‘eu sunt’ si a sursei lui, ca starea suprema, care este primordiala si ultima, ce poate fi realizata. Diferenta intre inceput si sfarsit este doar in minte; cand mintea este intunecata ori tulbure, sursa nu se poate percepe, cand luminoasa si clara, devine o reflectie perfecta a sursei. Sursa este mereu aceeasi, dincolo de intuneric si lumina, de viata si moarte, de constient si inconstient.

Aceasta stabilizare in sentimentul ‘eu sunt’ este yoga naturala, simpla, usoara- Nisarga Yoga. Nu contine secrete si nu conditioneaza, nu necesita pregatire sau initiere. Oricine este confuz de propria-i existenta ca fiinta constienta si doreste cu onestitate sa inteleaga, poate sa caute sa se stabileasca in sentimentul de a fi, cu rabdare si perseverenta, pana ce norii ce intuneca mintea se disipeaza si inima existentei apare stralucind.

Nisarga Yoga, cand aduce roade, se manifesta ca o schimbare din inconstienta si pasivitate la constienta si activitate. Diferenta este in fond, nu si in forma- o bucata de aur si o bijuterie sunt ambele aur; viata merge inainte insa este perceputa spontana si libera, fericita si cu rost. Maharaj o descrie lucid, insa ca orbul din nastere, care nu poate vizualiza lumina si culoare, mintea lumeasca nu este in stare sa patrunda astfel de descriptii. Expresii ca fericire dispasionata, detasare afectionata, atemporalitate si necauzalitate, suna ciudat si nu produc raspuns. Intuitiv, intelegem ca au semnificatii adanci si pot chiar crea dorinta de a le experimenta, insa doar la nivel superficial, lumesc. Cum spune Maharaj- cuvintele sunt indicatoare, arata directia insa nu te insotesc. Adevarul este rodul actiunii oneste, cuvintele doar indica calea.

Maurice Frydman

1De dragul pastrarii liniei discursului in traducerea mea am atasat atributul ‘mintala’ constientei, in linie cu intelegerea lui Maharaj, ca sa o disting de constienta pura.

2 Matei 6:

“De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.”

3Reflexul conditionat al educatiei si al obisnuintei identificarii cu ceva/cineva.

4 Trupul cu care te identifici este intr-o transformare continua pe care o cunosti teoretic si practic ca imbatranire. Chiar daca procesul nu este evident in timp scurt, ai invatat la scoala ca celule mor si celule se nasc in fiece moment, desi ‘tiparul fetei’ apare neschimbat, pentru un timp- schimbarea se produce prea incet pentru a fi observabila in timp scurt. Deci, cu care trup te identifici cand ai spune ‘eu sunt trupul meu’- cu cel de acum o secunda cand ai rostit vorbele ori cu cel prezent, care intr-o secunda va fi efectiv altul, chiar daca nu observabil?

5 ‘Sileste-ti mintea in inima’- indrumarea filocalica a rugaciunii inimii este in fapt renuntarea aceasta de a gandi, specula, imagina... abandonul total pe care il cere Cristos zicand: “Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.” Copilasii sunt inocenti in acest sens pentru ca nu sunt inca pervertiti de cunoasterea lumii prin gandire (a binelui si raului si a tuturor perechilor de opozite, prin care mintea analizeaza, compartimentalizeaza si imagineaza, separa, opune si compara, creand o lume de concepte, diversa si multipla, ‘dupa chipul si asemanarea ei’) ci traiesc prin experienta directa, necunoscand inca grija si frica, si de aici, speranta si dorinta.

6 Omul irational este cel care desi intelectual intelege adevarul, continua sa-l ignore. Crestinul care cunoaste invatatura cristica insa alege calea lumii este irational pentru ca ‘una zice si alta face’. Aceasta purtare naste un conflic la nivel de constiinta care in cele din urma duce la suferinta, si astfel- posibil, la masuri de reconciliere/remediere (pocainta), desi multi/majoritatea continua sa repete pacatul sau sa-i dea diversitate pentru ca nu pot concepe fericirea decat ca acumulare cantitativa de experiente lumesti, bunuri materiale, ori chiar si de cunostinte spirituale- care in final tot bun material devine daca ceea ce se cunoaste intelectual ramane la nivel de informatie si motiv de mandrie scolastica. Ca sa se ameteasca singur cu iluzia ca este crestin, ignora invatatura inlocuind-o aproape in intregime cu venerearea persoanei invatatorului, dupa traditia si dogma omeneasca (in fapt confunda legile omenesti cu invatatura originala in jurul careia s-au creat cele lumesti).

7Intr-adevar, mintea este doar un concept ce, laolalta cu orice alte concepte, sunt manifestari tranzitorii ale vietii, caracteristice omului. Insa pe parcusul dialogurilor de fata conceptul de minte este frecvent folosit ca ceva concret, real. Aceasta se datoreaza necesitatii comunicarii in limbajul consacrat al lumii desi scopul ultim ramane acelasi- a intelege ca mintea nu exista altfel decat ca energie vitala, in esenta ei, si ca iluzie in manifestarile ei.

8As spune mai degraba ca o noua intelegere se naste iar intelegerea este in constienta, nu in minte. Mintea (logica si ratiunea aplicata faptelor) duce la intelegere insa odata la destinatie, rolul ei este terminat.

9‘cauza de ignoranta’- ce ironic, vorbind de cauzalitate universala... Aici, Maharaj pare a-si contrazice afirmatia imediat anterioara, desi o explicatie ar fi ca interlocutorul nu este inca in stare sa priceapa ca viata cotidiana de care vorbeste este rezultatul universului, in care ‘obtinerea unui rezultat’ nu are nici o semnificatie caci nu afecteaza totul/universul infinit in nici cea mai mica masura.

10 Pasajul asta (si explicatiile ce urmeaza) poate fi oarecum confuz pentru cel ce se asteapta la consistenta in mesajul lui Maharaj. Consistenta este oarecum obscurizata deoarece raspunsurile date sunt legate de contextul intrebarii, care reflecta capacitatea de intelegere a partenerului de dialog. Cateodata raspunsurile insa intrec aceasta capacitate creind confuzie in auditor si elicitand alte intrebari clarificatoare. Un interlocutor care se indentifica cu trupul/persoana sa nu poate sa inteleaga idea de universalitate fara continut caci o entitate cauta mereu alte entitati cu care sa se compare.

Aici intrebare fireasca se pune: ‘cum poate cel nenascut sa doreasca a se naste?’ La nivelul realitatii relative, facand concesie ideei de persoana ca o entitate reala, este dorinta care naste persoana (nu fatul!) si orice altceva- soarele, pamantul, universul, prin gandirea conceptuala. In somn, cand gandirea dispare, toate aceste dispar cu ea- ce ramane sunt gaurile din retea- realitatea absoluta, libera de continutul imaginar.

11 Haosul inseamna neprevazut in timp ce dorinta are totdeauna un scop, anticipand posibilul si tangibilul. Nu exista dorinta doar de dragul dorintei. Insa aici un raspuns mai potrivit ar fi~ ‘da, cata vreme insisti sa te situezi in cauzalitate, atentia data nodurilor va destrama reteaua si cu ea insasi conceptul de cauzalitate.’

12 Realitatea nu are nevoie de explicatii cauzale, doar mintea umana are.

13 Aici nu sunt de acord (si in general cu mare parte din capitolul asta- pe care ma gandeam sa-l elimin, insa cum mentionam mai sus, raspunsul reflecta nivelul spiritual de intelegere al celui ce intreaba)- nu exista cunoscator fara obiectul cunoasterii. In fapt, exemplul somnului este doar opinie- nimeni nu poate pretinde ca cunoaste starea de inconstienta. Tot ce poti sa declari ca cunosti este doar constient. Sentimentul de odihna atribuit somnului este deductie bazata pe repetitia efectului inregistrata in memorie (care este iluzorie pentru ca se refera la timp) si nu fapt- in fapt doar poti constata ca esti obosit sau odihnit- ‘acum’; memoria iti poate spune ca ai fost obosit si ai mers la culcare insa a face somnul cauza odihnei, ne intoarce la cauzalitatea negata in capitolul anterior. Discutia asta despre somn (ca orice discutie de altfel) nu este aplicabila realitatii absolute, doar celei relative- iluzorii/cotidiene ce se desfasoara in parametrii timp-spatiu in afara carora mintea nu poate functiona.

14Care contrazice propozitia imediat anterioara- cum poate orbul spune ‘nu vad nimic’?!

15Este mai degraba o proiectie a mintii pe alt trup caci ca trup este imposibil sa spui ‘cunosct moartea acum ca nu mai sunt...’

16Pai atunci se pare ca sunt doi cunoscatori- unul, cel clasic, care este legat de cunoscut, si altul, cel care este independent de cunoscut (cel din somn), care spui ca nu dispare chiar cand experienta este absenta. Desigur ca cel care apare si dispare, conditionat de prezenta a ceva de cunoscut/obiect al cunoasterii, nu poate fi real.

17 Nu retin unde am citit ceva asemanator legat de ‘rugaciunea inimii’ (sa fie ‘Pelerinul Rus’?) care spunea aproximativ: ‘sileste-ti mintea sa coboare in inima si tine-o acolo; la inceput va fi dificil pentru ca mintea va incerca sa fuga afara din locul acela stramt si intunecos’. Inima aici nu este organul anatomic- de fapt si aici ca si in alte culturi, pentru a nu confunda lucrurile, se vorbeste despre o inima spirituala asezata in partea dreapta a pieptului- asta ca o concesie facuta celor ce nu pot intelege ca inima se refera la samburele-esenta/sursa/origine/centru, nu la un loc anume in trup, dar ei nu pot renunta la obisnuinta identificarii a orice, in spatiu si timp. Maharaj indeamna la cercetarea sursei de unde apare sentimentul ‘eu sunt’- calea este ‘eu sunt’, o cale interioara, insa sursa este dincolo de sentimente, speculatii ori imaginatie. ‘Sursa’ este un alt nume pentru adevar sau realitate, care nu poate fi cuprins in cuvinte; insa pentru a ajuta/tenta mintea 'sa coboare in inima'(si sa se dizolve acolo) trebuie sa i se dea ceea ce poate folosi- nume si forma, fara de care nu poate intelege ce i se cere. Adevarul nu se descopera urmand cai externe caci nu este un obiect ca orice obiect al lumii, frumos impachetat cu o eticheta pe el pe care scrie ‘Acesta este adevarul’ si ascuns undeva in lume pentru a fi descoperit.

18 Dialogul acesta bazat pe natura intrebarii, porneste de la nivelul de intelegere al interlocutorului conform caruia efortul/actiunea este necesara pentru gasirea adevarului, in cazul asta- meditatia. In plus, dialogul accepta ideea iluzorie a omului- agent al actiunii, ca entitate reala- vezi dialogul anterior. Maharaj accepta sa se angajeze in acest dialog, raspunzand intrebarii desi stie ca toate astea fac parte din ce el numeste ‘bull and cock stories’- un fel de povesti vanatoresti, care nu au nimic de a face cu sursa/adevarul/realitatea, care nu poate fi cunoscuta ca urmare a unui discurs, din auzite, ci numai direct ‘in tacerea mintii coborate in inima’.

19 Care inseamna nu ‘virtuosi’, ci 'necontaminati' de detaliile observatiei si ‘neafectati’ de ceea ce se observa. Dar neafectarea nu inseamna indiferenta volitiva ci observare, libera de orice implicare emotionala, i.e. pura.

20'Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.’ `Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu.`

21Daca, prin absurd, 'un arbore cade in padure'... dar eu nu sunt martor/stiu de caderea sa, ce conteaza daca cade sau nu?!

22Maharaj foloseste conceptul de minte si constienta indiscriminat, desi mai incolo, le diferentiaza. Dupa cum arat mai tarziu, in acceptia mea, constienta este aspectul cunoscator al existentei; partea ‘activa’ a fiintarii ethereale, pe care il ‘umple’ complet cu ‘bazaitul’ energiei vietii. Mintii i se atribuie totalitatea cunoscutului dar mintea nu este decat un alt concept ce tranziteaza constienta, un gand, alaturi de emotii, simtiri, senzatii fizice si imagini- toate impreuna, dincolo de detalii, constituind acel bazait neincetat al firii, care inseamna... fiintare.

23Asta nu inseamna ca omul si-a pierdut memoria, ci doar ca vede memoria pentru ce este- unealta mintii in sprijinul trupului, comuna vietii/naturii.

24 Memoria omului este bazata pe vocabularul invatat in anii copilariei si rafinat in timp cu experienta. Tot ceea ce cunoastem este de la altii si totul este la nivel de cuvinte/concepte. Nimeni nu a adus informatii noi cu el la nastere. Cunoasterea a ceea ce esti nu poate fi bazata pe ce ai auzit de la altii ci pe experienta directa a fiintarii. De aceea memoria nu este aplicabila/necesara in a sti ca esti. Sti ca esti fiind, nu gandind, din amintiri ori imaginatie.

25 Este oarecum dificil de inteles cum de ‘acum’ nu este in timp. Prezentul, ca si concept este in timp insa analizand ideea de timp infinitezimal, a lui ‘acum’- cel mereu prezent dar care nu poate fi masurat de minte, ne plasam afara din timp, in eternitate.

26 Adevarata cunoastere a lumii se face direct, nu prin intermediul conceptelor (informatiei primite de la altii): cunoasterea directa, nemediata de minte prin idei/concepte se intampla instantaneu in constiinta in vreme ce cunoasterea in detaliu, mediata de concepte, se intampla in minte, depinzand de memorie si de aceea este iluzorie, la fel ca mintea care o creeaza. Astfel, cuvantul paine, nu este painea. Ca sa cunosti painea, trebuie sa mananci. Numai vorbind despre paine, nu-i vei cunoaste gustul si nici nu te vei satura. Lumea este originea trupului- la nivelul asta este absurd a te vedea separat de origine.

27 Asta este lumea cunoscuta direct, dincolo de concepte, lumea unde gustul painii este cunoscut de toti, mancand- unde explicatiile si descriptiile nu sunt necesare. Intr-un fel, asta este lumea simpla a animalelor in care mintea nu este abuzata.

28 “Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale.” Si “...cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?”

29 Trezvie= dex. Definitie: “Stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească.”

30 "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă." Cine este cel ce este indemnat sa o caute? Cel ce se crede afara din ea, caci cel ce stie ca "Imparatia lui Dumnezeu nu vine in chip vazut. Si nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Ca iata, imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" nu are nevoie sa o caute.

31 Ce poate fi mai natural decat animalul pe care oamenii in ingamfarea lor il socotesc inferior. Zice un parinte din vechime: “cainele este mai bun decat mine, caci si dragoste are si la judecata nu vine.” Singura trasatura superioara a omului, este ca spre deosebire de animal, omul este capabil sa cunoasca adevarul si sa traiasca viata ca viata (nu ca proprietar de ‘o viata’), si astfel sa nu fie trait de catre viata, ca animalul. Din pacate prea putini sunt cei ce au interesul si vointa de a-si folosi logica si ratiunea pornind de la fapte pentru a identifica falsul, respingandu-l, si atfel a trai in adevar.

32 Toate ‘povestile astea vanatoresti’ ce apar diverse, au in fond acelasi tel- de a indruma cautatorul si a-l face sa renunte la indentificarea cu persoana centrata pe trup. Nu este nevoie de un catalog pentru a descrie aspectele naturii tale reale cand esti convins ca nu esti trupul-mintea/persoana.

33mda... cum spuneam mai devreme (si cum Maharaj insusi sustine cu alta ocazie)- nu poti fi constient ca esti inconsitent (aici suntem in dualitate- cine este constient despre ce?!) Factual, tot ce cunosti este starea constienta, restul este pe de-antregul presupunere, speculatie.

34Memoria este iluzie si creatoarea iluziei. In primul rand pentru ca da realitate trecutului si este baza imaginatiei viitorului, in vreme ce, factual, experienta fiintarii se intampla doar ‘acum’. Apoi, memoria, pe langa ca este aproximativa, este perisabila si dependenta de multe lucruri (e.g., sanatate fizica si psihica) si astfel, ireala.

35 Aici apare confuzia universala- in a crede ca poti sa te cunosti, din cauza identificarii cu trupul si cu psihicul/cu forma si cu numele, bazat pe memorie si de aici, pe imaginatie.

36 Sectiunea asta este cheia mesajului lui Maharaj: intelege ca identificarea cu persoana centrata in trup este artificiala, impusa de societate (fiind baza de organizare a societatii, pornind de la conceptul materiei ca fundament al existentei) si acceptata ca adevar suprem, de necontestat. Fi liber de identificari artificiale/fara o baza rationala, si vezi ca nu dispari- ramai ca ceea ce ai fost dintotdeauna- constienta universala/impersonala, nepieritoare. Cum spune Maharaj mai incolo: ‘pamantul este al meu, ce creste pe el este a lui Dumnezeu’.

37 Indrumarea Socratica- care arata validitatea universala a expresiei (educatia formala a lui Maharaj se reduce la doar cateva clase de scoala elementara...)

38 Intrebarea arata neintelegerea realitatii supreme, continuand in iluzia identificarii cu persoana faptuitoare- ‘cu fundul in doua luntrii’.

39 Legat de rugaciunea inimii- asteptand minuni din repetarea mecanica a vorbelor rugaciunii in speranta ca efortul cantitativ va aduce rasplata/beneficii. Aplicabil si altor aspecte de habotnicie irationala.

40 Pentru cei care au impresia ca cunoasterea de sine este o chestiune de inteligenta, de instructie academica ori/si agilitate verbala.

41 Traducerea din Marathi in Engleza foloseste doi termeni legati de constienta pe care Maharaj ii delineaza in scopul dialogului [in pasajul urmator si in restul textului, desi nu consistent]: 'awareness' si 'consciousness', uneori introducand si ideea falsa de 'inconstienta' [caci, in fapt, nimeni nu a experimentat-o vreodata in sine]. Uneori insa, renunta la a distinge intre ele, depinzand de contextul discutiei si partenerul de dialog. Alteori amalgameaza ideea de luciditatea constientei cu cea de minte, folosindu-le indiscriminat, incurcand itele si mai mult.

In limba romana avem 'constienta' doar, atat pentru ‘awareness’ cat si pentru 'consciousness', care este acelasi lucru, i.e., capacitatea de a fi si de a sti ca esti [constient]. Constienta poate fi numita si viata. Viata este suma experientei de moment constand in senzatii, ganduri, imagini mintale si emotii- singura viata pe care o poti cunoaste direct, caci alta adevarata nu exista. Viata mai poate fi inteleasa ca Dumnezeu pentru ca experienta traita nu este o productie personala; persoana fiind doar un alt fenomen tranzitoriu al vietii/creatiei lui Dumnezeu.
In incercarea dificila de a fi oarecum fidel textului englez, de a face sens in Romana si de a fi consistent in expresie, am jonglat cu conceptele romanesti de ‘existenta’, 'perceptie', 'luciditate', 'vigilenta/atentie', 'alerta'..., si ‘constienta’, in functie de context, preferand cuvantul din urma (insa uneori folosind si expresia, oarecum pleonastica, de ‘existenta constienta’, pentru claritate)- conventie locala/un ‘masaj’ artificial si nedorit expresiei lingvistice, si experientei directe, careia insa nu i-am gasit alta solutie. In cele din urma, gasesc distinctia intre aceste concepte, artificiala si nenecesara pentru ca numai constient poti sa-ti 'dai seama', sa fi lucid, iar a fi constient inseamna a fi in viata/a fiinta/a exista.

42 Cum spune si in alte ocazii, Maharaj vorbeste despre ‘eu-mine’ ca si constienta impersonala, nu ca persoana pe care o are in minte interlocutorul ce se identifica cu persoana proprie si care creaza confuzie pentru cititorul care adopta aceeasi pozitie.

43 Petele de pe oglinda sunt conceptele, prejudicile, judecatile... ganditul inutil in forma de opinii si speculatii care apar in constienta. Fata proprie si lumea sunt una si aceeasi. Fata este parte din lume si invers- formeaza o singura imagine; doar mintea vine sa le desparta, separe si opune. Atentia pe, ‘eu sunt’ investigand faptele si eliminand ceea ce rational si logic imi arata ce nu sunt, este servetul care inlatura aceasta separatie.

44Mantuire inseamna eliberare/implinire

45 “Eu si tatal una suntem” Cel ce nu se poate elibera de obsesia identificarii cu trupul vede asta ca blasfemie insa cel ce intelege ca nu exista ratiune pentru a pretinde drept de proprietate asupra trupului, blasfemia se vede invers, de partea celui ce-si aroga drepturi necuvenite, caci nimic, absolut nimic nu este afara de Dumnezeu si a te crede cumva ‘special’, separat de Dumnezeu este aroganta si blasfemie. Dumnezeu si creatia sunt una si aceeasi. Confuzia celui ce se crede trup este ca-l vede pe Dumnezeu ca persoana. Ideea de un dumnezeu-persoana este cea careia ii datoram societatea umana nedreapta construita de-alungul istoriei pe ideea ierarhiei, a celor alesi si a celor nealesi, a celor venerati si a celor dispretuiti, a celor ajunsi sus si a celor ramasi jos, care ii aduleaza pe cei din varf. Intr-o astfel de societate, omul a inventat, dupa chipul si asemanarea lui, un dumnezeu justitiar de la care sa ceara dreptate, favoruri personale si... socoteala cand lucrurile nu se intampla dupa dorinta omului.

46 Trupul se naste spontan, primeste un nume, se dezvolta si arata cum arata nu din vina sau meritul ‘posesorului’, functioneaza singur, si cand vine vremea, dispare. Iar tu, nu ai absolut nimic de zis in toate astea- nu ti se cere parerea si orice opinie ai avea, nu conteaza. Nimeni nu aduce informatii noi cu el la nastere- tot ce stim este de la cei de dinaintea noastra; nimeni nu-si produce aerul pe care il respira. Apa si hrana necesare au fost date de-alungul timpului. “ De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?”

47Este ‘normal’ in sensul cuvantului de norma/experienta comuna, majoritara dar asta nu inseamna ca este si logic/rational.

48Din nou- problema constientei ca ceva semi-distinct de ‘starea suprema’, pe care Maharaj o mai numeste uneori ‘absolutul’. O perspectiva ce contrazice experienta directa a investigatiei sinelui pe care tot Maharaj o promoveaza, indemnand la a te indoi de orice afirmatie auzita, filtrand-o prin prisma experientei directe. Un absolut distinct de constienta absoluta a existentei, inclina spre ‘crede si nu cerceta’-ul religios clasic.

49Intelegerea se produce in constienta, nu in minte. O incurcatura de concepte datorata folosirii lor inconsistente [vezi si mai departe]. Mintea este capacitatea de a rationaliza gandurile, conceptual, bazat pe logica. Gandurile sunt manifestari ale vietii ce tranziteaza constienta- aspectul cunoscator al fiintarii ca viata fara de moarte, mereu proaspata, de la un moment la altul.

501000 de ani este mult pentru cel care spera sa atinga 90-100, in cel mai bun caz, insa raportat la infinitatea timpului, nu inseamna absolut nimic.

51Ploaia cade in mod egal peste buni si rai, urati si frumosi, udandu-i pe fiecare. Cel ce este dincolo de fenomenele lumii, ramane uscat, chiar daca trupul se uda, dar nu este 'al meu' ci doar un trup ud, intre altele.

52In alte contexte, Dumnezeu este definit ca si viata constienta (‘pamantul este al meu, ce este pe si in el este a lui Dumnezeu’). Este fascinatia cu continutul iluzoriu care duce la o perspectiva duala intre suprem si constienta.

53Doar in acceptiunea duala a viului opus mortului. Existenta nu poate sa nu existe in termen absolut- lucrurile nu au existenta in sine, ele vin in existenta si ies din ea fara ca existenta sa fie afectata in vreun fel.

54Renunti la identificarea de sine cu persoana ca sa realizezi ca realitatea/existenta impersonala este sinele.

55Din nou- constienta ca viata subordonata realitatii

56Un nou exemplu de contrazicere- inainte de asta Maharaj vorbeste repetat de suprem ca fiind o stare. De aceea intelegerea celor spuse trebuie sa mearga dincolo de ceea ce cuvintele incearca sa indice. Important este nu ce spune Maharaj, ori oricine altul ci ceea ce se reveleaza celui ce contempleaza supremul [realitatea/adevarul absolut] in sine, dupa cum explica in pasajul imediat urmator.

57Si pentru ca este, nu poate sa nu fie, in timp ce toate celelalte sunt trecatoare.

58Ideea de cauza nu are sens din perspectiva infinitatii timpului si a starii continuu schimbatoare a oricarui ‘obiect’ ce tranziteaza fiintarea. Pe de alta parte, acceptand o cauzalitate partiala, ignorand cauza cauzei... sursa adevarata, este echivalentul betiei cu apa rece. Spune Maharaj mai jos 'nu trebuie sa cunosti cauza ca sa adresezi efectul'. Asta pare lipsit de sens in termenii afacerilor lumesti unde se pretinde ca doar stiind cauza poti sa adresezi boala si nu doar sa tratezi simptomul [efectul]. Insa perspectiva asta ignora ca orice remediu este temporar cand cauza ultima este trecuta cu vederea. Tratarea cauzei partiale este in fond tot tratarea unui simptom, cand cauza adevarata este ignorata, echivaland cu lipirea unui leucoplast pe o mana rupta.

59 Nu exista nimic in afara de minte, iar mintea este doar o idee in constienta care vine si pleaca dupa cum vrea.

60Isi da singur raspuns... Insa ignora faptul ca universul [infinit], ca ultima cauza a orice, inseamna absolutul, care atunci duce tot acolo, la nimicul existentei lucrurilor.

61Sucit este sa zici ca nu exista cauze dar ca sursa poate influenta un eveniment- pai nu este sursa [tu] cauza schimbarii atunci?!

62O pista falsa- schimbarea inseamna timp si memorie legata de detalii, de continutul constientei care este plina de schimbare ca energie vitala in perpetuua miscare. Cand atentia cade pe continut/detaliu, te gasesti in domeniul falsului, a ceea ce apare si dispare, ce nu are realitate in sine.

63 ‘eu sunt’ este calea, care duce la adevar si la viata

64La prima vedere (dualistica) asta pare o afirmatie socanta insa are sens cand Dumnezeu este inteles ca intregul, neseparat de el. Nu poti cunoaste ce esti ci numai ce nu esti. Cunoasterea este o chestiune mintala in dualitatea subiect-obiect; in fiintarea pura dualitatea dispare.

65 Domeniul lui Dumnezeu este mai limitat aici. In raspunsul dat la afirmatia interlocutorului, Dumnezeu este doar creatorul, nu absolutul. Religia insa introduce ideea irationala de Dumnezeu separat de creatia sa (ilustrat imediat mai jos prin intrebarea ‘nu este Dumnezeu separat de tine?’), si de aici alte idei ca cea de libertatea alegerii, pacat si virtute, pedeapsa si recompensa, inger si diavol,...

66Nu esti nici prizonierul lumii si nici independent de ea, esti lumea insasi, una cu lumea, neseparat si nediferentiat. Ca individ esti produsul lumii, al atomilor din care toate sunt create si care impreuna pot fi numite Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de schimbare si nu poate fi schimbat. Este doar mintea care separa si opune, cautand diferente intre forme si astfel cauzand orbire. Ca fiintare pura, lumea este miscare, energie vitala ce umple constienta fiintarii pure ‘pana la buza’.

67Daca convingerile sunt gresite, timpul le va arata falsitatea. ~ ‘Prostul insistand in prostia sa, va deveni intelept’- William Blake.

68 Desi in Limba Romana fericirea este definita ca: “Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”, multumirea asta este quasi-universal asociata cu placerea, in vreme ce este evident ca fericirea inseamna mai degraba pacea, care inseamna lipsa de dorinte sau temeri. Fericirea care depinde de placerea trecatoare si care vine din exterior (din cele ale lumii) este superficiala, o stare tranzitorie care, obligatoriu, este urmata de durere/tristete/suferinta...nefericire. Fericirile Cristice concluzioneaza: "bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri!" interpretat ca: “Bucurati-va in lacrimi, bucurati-va in patimire, bucurati-va in moarte, caci cei mai buni din neamul omenesc, care au strabatut aceasta cale spinoasa ca si voi, va asteapta acum in lumea cealalta, unde domneste Hristos, si unde nu este durere, nici intristare, nici suferinta, ci viata si bucurie vesnica”. Fericirile (crestinortodox.ro) Unde exact se afla ‘cerul’ si ‘lumea cealalta’ (imparatia lui Dumnezeu) ne dezvaluie Cristos: “...imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru.”

69 Rugaciunea prost inteleasa este cea care cere nenecesarul. Necesarul nu trebuie cerut caci Dumnezeu ti l-a dat pana acuma fara sa ceri. Este urmarirea placerii care produce suferinta. Primeste mai bine ce ti se da cu gratitudine pentru ca totul vine de la Dumnezeu; bun si rau sunt doar in mintea ta- renunta la ele. O poveste patristica spune ca era un calugar care obisnuia sa socoteasca binele si raul in mainile sale, punand cele bune in palma dreapta si cele rele in cea stanga. Dupa o vreme a observat ca palma stanga era mai tot timpul plina pe cand cea dreapta mai tot timpul goala. Atunci l-a luminat Dumnezeu ca sa mute cele din palma stanga in cea dreapta, scapand de nemultumire si traind impacat.

70 Ori ca un video recorder care doar inregistreaza evenimente, neafectat emotional.

71 Stiu ca sunt si sunt pentru ca stiu- cuvintele difera insa indica acelasi lucru.

72 “Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.” Realul nu este dincolo ci este una cu martorul cand obiectele marturiei sunt absente iar capacitatea de a marturisi este in starea de potential neintrerupt, ca energie vitala ce umple realul pana sus la buza, una cu el.

73O alta contradictie derutanta- cum poti fi dincolo de a nu fi?! Este inexistenta experienta ta directa, ori doar o constructie conceptuala?

74Nasterea si moartea sunt ale persoanei in constienta, nu a trupului (care si el este doar o aparitie intermitenta in constienta). Apoi, nu ca raspunsurile vor fi perfecte daca intrebi pe cei care le aud si care judeca omeneste, cu mintea, insa vor fi spontane pentru ca nu le vei mai judeca ca ‘ale mele’ ci ca ceva ce se intampla, la fel cum trupul, mintea si lumea se intampla- intamplari efemere (carora nu le esti altceva decat martor dispasionat), ce nu lasa urme in realitatea care intelegi ca esti, reflectata in minte si determinand detasare, ca un fel de indiferenta benevola fata de ceea ce se intampla.

75 ‘aici si acum’ nu este un punct ci totul, intregul care nu are puncte, pentru ca ‘acolo si atunci’ nu exista; ‘aici si acum’ este infinitul omniprezent. Daca ar fi doar un punct diferit the ‘atunci si acolo’, ar inceta sa fie infinit.

76 Nu poti urma calea larga sperand ca sa ajungi la poarta ingusta unde vei putea intra dupa voie. Ca sa intri, dupa o viata fara preocupari spirituale, ai nevoie de un miracol. Cand ti-e mintea in Dumnezeu, nu poti face voia lumii ci numai a lui Dumnezeu; cand iti ti mintea in lume, faci voia lumii si a ta, chiar daca porti o cruce la gat [pentru decor...]

77 “Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi”

78 E doar o chestie de semantica- Maharaj incurca dintr-odata lucrurile facand o diferenta intre fiintare si existenta. In alte dialoguri le considera una. Similar, cateodata diferentiaza intre constienta lucida, constienta mintala (awareness si consciousness) si viata. Intreg dialogul asta este ciudat si confuz- ma gandeam sa-l las deoparte...

79Pentru ca nu exista evidenta timpului; ideea de timp liniar fiind doar o conventie, care nu poate fi trait decat 'acum'.

80 Pasaj confuz- Maharaj amesteca cumva pozitiile- din punctul de vedere al supremului, dorinte si temeri nu pot exista pentru ca nu este o minte sa le creeze. Pe de alta parte acceptand mintea ca reala (desi mai devreme spune ca supremul nu are minte), spune ca dorintele si temerile nu-i vin. Pai nu-i chiar asa- mintea lui ii cerea tutun caci era un fumator ‘inrait’ (discutat mai incolo...) Insa judecandu-l pe el ca persoana, nu ajuta cititorul cu nimic sa inteleaga supremul si nici pe Maharaj nu-l ‘scoboara’ de unde el zice ca se afla (cum spune undeva ~ ‘parerea ta despre mine te leaga numai pe tine, pe mine nu ma obliga la nimic’). ‘Fa ce zice popa, nu ce face popa!’ ‘Nu judeca ca sa nu fi judecat’- judecata cu care esti judecat este chiar mintea ta la care ii dai ghes la pareri si judecati, de altii si de sine. ‘Nu judeca’ (incluzand sinele) este porunca absoluta, nu o oferta optionala si selectiva, ce vrea sa zica ‘nu antrena/incuraja mintea la judecati’. Atentie insa, a nu-ti judeca gandurile si actiunile nu se refera la novicele ce se doreste sfant insa cu inima inca este in lume, ci la cel care intelege ca orice pierdere in gand te indeparteaza de trairea in Dumnezeu si te trage inapoi in parerea de sine si in mintea carnala a omului, sclav dorintelor si temerilor nascute de catre minte.

81 Facand si desfacand, creind separatii pentru a explica... cateodata creaza mai multa confuzie decat clarificare- sinele, necunoscutul, supremul, absolutul, constienta impersonala, Dumnezeu, universalul... sunt explicate separat numai ca in final toata explicatia sa fie aruncata la gunoi, unificand conceptele sub un nume ori altul. Toate indica acelasi ‘lucru’- pe sine, acel ‘eu sunt’ care nu are forma si margini; infinitul liber de identificarea sinelui cu un 'eu' personal.

82 O descriere ‘memorabila’ a minciunii/falsului.

83 Cel ce face constient raul insa gasind motivatii ca sa-si adoarma constiinta, nu este dispus sa auda critici dar este deschis la confirmare si incurajare, cat de superficiale ar fi ele, indiferent de unde vin. In fond, raul este doar un aspect al prostiei/ingorantei.

84 O alta ‘memorabila’ clarificare a conceptului iubirii, care intoarce cu capul in jos iubirea lumeasca exclusiva, intre ea si el, cantata si rascantata de barzii lumii. Iubirea aici inseamna uniune si accept total a ceea ce este, fara rezistenta sau preferinte- iubire neconditionata. Cum spune Pavel: “Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.” Si: “Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.” Dragostea egoista a copilului este o etapa necesara, deschizatoare de minte si de inima, in afara de cand devine patima egoista si atunci iubirea se transforma in distrugere si suferinta, simtamant bine cunoscut majoritatii oamenilor caci mai toti am suferit esecuri in dragostea lumeasca. Din pacate multi raman toata viata la varsta copilariei, putini fiind norocosi sa inteleaga dragostea lui Maharaj si a lui Pavel. Nu poti iubi pe aproapele ca pe tine insuti atata vreme cat te judeci (caci atunci vei judeca si pe altii) si cu dragoste preferentiala, de copil. Sa iubesti cu adevarat trebuie sa fi matur!

85 Nu este situatia asta prevalenta intre multimea mare a celora ce se autonumesc 'credinciosi'?!

86 Nu exista doua sine/doi ‘eu’- externul este doar o amagire, o fantoma a singurului ‘eu’, cel asa zis intern, care insa nu este nici intern si nici extern, ci doar... cel ce este (‘Eu sunt cel ce sunt’). Cautandu-te pe tine undeva, fie in exterior ori in interior, cotrobaind peste tot, e ca si cand ti-ai cauta ochelarii de pe nas.

87Eu-l se dizolva in spatiu, devenind una cu el- fara margini/de nelocalizat, omniprezent.

88 A fi rational inseamna a pune in actiune ceea ce intelegi ca adevar. Cel care intelege doar teoretic dar ignora in practica este irational. Mai devreme sau mai tarziu se va crea un conflict care duce la suferinta iar suferinta la schimbare. Intotdeauna intelegerea adevarului va triumfa in cele din urma, fie prin ‘indreptarea pacatosului’ ori prin moartea lui, care este tot un fel de a face ordine, de a indrepta strambatatea.

89Constienta libera de continut, pura, fiind libera de orice nevoie de identitate si identificare de sine, este absolutul in aspectul lui cunoscator (‘Eu sunt cel ce sunt’).

90Precis asa- dupa cum spune si Tutea ‘"Eu când discut cu un ateu, e ca şi când aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu." Cel ce nu poate vedea dincolo de nume si forma, de timp si spatiu, de detaliile vietii cum apar in constienta, nu poate intelege ca tot ce trece este imaginar, iluzoriu, nereal. Opus acestui om lumesc, inteleptul intelege ca el este 'spatiul' etern, in care totul apare si dispare. Pentru acesta fascinatia hipnotica a jocului lumii a incetat. Cum spune Maharaj, undeva mai incolo: 'Cand niste copii se joaca pretinzand realitatea, ce este de vazut si memorat?!'

91 O noua mostra de intelepciune ‘memorabila’ pe care insa lumea in superficialitatea ei nu o vede ori o ignora, in graba ei pentru rezultate imediate, fara a contempla adevarul factual- este goana dupa placere care este sursa durerii.

92Cand identificarea de sine cu o persoana centrata in trup inceteaza, insemnand ca nu mai esti ‘cineva-ceva’, atunci esti tot ceea ce simturile experimenteaza. Sa luam ca exemplu auzul si sa privim rational si logic- pentru un surd nu exista cantecul unei pasari iar pentru cel ce aude cantecul si auzul sunt una; nu pot fi unul fara celalalt. Intelegerea asta sterge separarea artificiala, lumeasca, cu care suntem obisnuiti sa privim lucrurile. Aceasta se poate aplica la toate simturile- despartirea simtului de obiectul sau, factual nu face sens. Lumea materiala nu poate fi cunoscuta decat prin simturi. Doar asa se poate intelege ‘fiind nimic, sunt totul’.

93 Pentru cel ce citeste prima data dialogurile astea, repede sa judece, este dificil de inteles cum Maharaj poate sa declare ca este absolutul, supremul, adevarul si viata si doar cateva randuri mai tarziu sa admita ca este miscat de emotii, la fel ca oricare alt om. Dificultatea intelegerii deriva din prejudecata cititorului care se stie ca persoana si vede in jur doar persoane (cum si spune Maharaj undeva inainte), judecand si comparand bazat pe memorie si imaginatie. Clarificarea vine cand incetezi a judeca si a te compara cu altii- priveste doar la tine, in adancul tau si surprinde-te reactionand emotional fara a te judeca nicicum, ci doar observa-te, ca martor impersonal si impartial. Cand angajezi gandul persoanei devi persoana, cu toate slabiciunile ei; cand te detasezi de ea si o privesti ca pe un fenomen efemer al naturii, esti eliberat de jugul mintii. Neuitand ca trupul si mintea sunt cauzate de Dumnezeu si nu de tine, este crucial pentru detasarea de ele si adoptarea perspectivei de martor. Detasarea in cele din urma, este de obiceiul atasamentului de nume si forma, pornind de la ‘eu-trupul-minte’. Detasarea inseamna eliberare.

94Observatia, judecata, simtirea si orice alt fenomen intern legat de actiune/facere nu sunt ‘eu’ caci ‘eu’ nu este actorul/facatorul ci ceea ce cauzeaza/inlesneste orice actiune, si asta este aer-apa-hrana... natura, univers... Dumnezeu. ‘Eu’ este dincolo, cel ce este si care nu poate sa nu fie- fiintare pura/absoluta; ‘eu’ este cel nemarginit, in care toate se intampla, venind si trecand, fara sa lase o urma in spate.

95La nivelul (iluzoriu) al lumii materiale, ‘eu’ nu pot fi decat produsul mediului in care exist, a pamantului, facut din aceleasi elemente din care totul in jur este facut- carbon, apa, aer... ‘Eu-trupul’ este tabelul lui Mendeleev pe care Terra l-a ‘impielitat’ ca ‘eu’.

96 Pentru ca unde este ‘eu-l’ care sa pretinda a fi proprietar de lucruri ori chiar de viata?! Ce logica are cineva sa sa identifice cu corpul ‘sau’- o ‘bucata de carne animata’ care a venit la viata spontan, fizic a crescut singura si a fost modelata psihic si mintal de catre cei de dinainte, traieste intr-un mediu fizic, social, si spiritual pe care le-a gasit gata facute, si va dispare spotan, asa cum a aparut, cand ii vine vremea. Cine poate pretinde ca-si produce singur aerul fara de care nimic nu exista (este aerul un lucru de nimic; poate cineva renunta la respiratie?!) Caci daca eu nu sunt dar, prin absurd, lumea ar exista- ce conteaza? Exista pentru cine?! “De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?” Este extrem de dificil de acceptat ca nu exista o lume independenta de mine, ca lumea este in mine, nu eu in ea, ca nimic nu exista daca nu apare pe ecranul constientei si ca exista doar atata vreme cat ii dau atentie, ca disparitia mea inseamna disparitia totala a lumii. Insa ratiunea aplicata experientei directe imi spune ca reversul nu poate fi decat fals.

97Nu inteleg tendinta dualista de a despica firul fiintarii in constienta si in existenta, venind de la un non-dualist- sunt constient ca exist si exist doar constient fiind.

98 In natura mea, chiar si un raspuns incorect pentru ‘cei din tribune’ (judecatorii pamantesti) apare corect. Daca eu nu sunt trupul si nici mintea caci nu le-am creat eu si nici nu le-am cerut, ci doar martorul pasiv, impartial si (binevoitor) indiferent a ceea ce se intampla- ideea de bun sau rau, corect si incorect dispare. Daca Dumnezeu este in toate- de unde apar eu ca separat si unde mai are ‘eu’ loc?!

<<A venit iubita si a batut la usa Prea-Iubitului si o voce a intrebat ‘cine esti?’ Iubita a raspuns- ‘sunt eu’. ‘Pleaca’ a raspuns vocea, ‘nu este loc pentru tine si mine aici.’ Atunci iubita a venit din nou, a batut si vocea a intrebat ‘cine esti?’ la care ea a raspuns: ‘sunt tu!’ ‘Intra’ spuse vocea, ‘caci sunt una cu tine’ >> Rumi

99Un fel de a spune, insa factual, atentia pe tine ca trup este atentie data lumii, nediferita de atentia data unui caine ori unui arbore. Imaginand globul pamantesc cu geografia lui si miliardele de fiinte ce-l populeaza nu este lumea; lumea este limitata la obiectele atentiei imediate, care sunt foarte putine si care inceteaza sa fie cand atentia se muta la alte obiecte.

100 Meditatia, contemplatia, rugaciunea- ca stari de observare/ascultare a ‘vocii divine’ (care este doar pacea si linistea eterna si ‘solida a realitatii, ca un bloc dens si immutabil’, cum spune Maharaj) este intrerupta de ‘zgomotul mintal’ (perceputa ca miscare, agitatie mintala, defilarea gandurilor), care este intrerupt de ascultare din nou, si asa mai departe pentru cele 30 ori 60 de minute de ‘inchidere in sine’. Linistea si zgomotul alterneaza pe fondul nemiscat al realitatii care este ‘intrevazut’ cand linistea predomina si cunoscut cand zgomotul apare, prin comparatie cu linistea Dumnezeiasca anterioara, care este anticipata si asteptata sa revina. “Nu poti opri pasarile tristetii sa zboare deasupra capului tau insa le poti impiedica sa-si faca acolo cuib.” Proverb chinezesc- unde poti inlocui cuvantul ‘tristete’ cu orice altceva: dorinta, anxietate, melancolie, nebunie, fantezie, etc.

101 Ideea de scop raspunzand la intrebarile mintii lumesti- ‘de ce’ si ‘cum’, cautand cauze la ce este vazut ca efect, este larg raspandita intre credinciosii de toate felurile ca rezultat al perspectivei materialiste care sta la baza societatii umane, care este si fundatia tuturor religiilor. Este ideologia materialista care denatureaza intelegerea corecta a existentei- ideea de entitati trupesti limitate in spatiu si timp (acestea fiind doar concepte intelectuale vagi, fara substanta in experienta directa, i.e., ce exact inseamna ‘aici si acum’?), separate intre ele, de mediul inconjurator si de creator, in competitie intre ele si cu natura si in pozitie de suplicanti milei creatorului. Frica si dorinta, egoismul concentric (eu, familia, tribul, locatia, natiunea, rasa...) sunt cauza suferintei rezultate dintr-o astfel de perspectiva.

102 Ce perspectiva ciudata, punand calea larga pe acelasi nivel cu cea ingusta, si sugerand ca ambele duc la acelasi rezultat. Imbuibarea nu poate duce la fericire- nimeni nu poate sa manace doar dulce fara pauza caci i se face rau. Apoi, dulcele fara sa cunosti amarul ori acrul, nu are sens.

103Idee logica/rationala, de baza in definirea realitatii/adevarului- nu poti numi real/adevarat ceea ce se schimba, ce apare si dispare (caci nimic din ce apare in timp nu poate dura; obligatoriu trebuie sa si dispara)

104Da, cum spune Maharaj- ‘ce viata nu poate drege, moartea va sterge’, iar Robert Adams zice- ‘we are all hellbound for heaven’.

105 „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” ‘Eu’ sunt eminamente necesar pentru a da marturie nasterii lui Avraam caci daca Avraam s-a nascut dar eu nu sunt ca sa stiu, e ca si cum nu ar fi fost nascut vreodata; la modul general, vezi intrebarea clasica legata de arborele ce cade in padure fara ca cineva sa fie martor. Pe de alta parte, este interesant de analizat conceptul de lume prin prisma experientei directe. Nu exista alta lume decat cea pe care o experimentam prin simturile trupesti (cu spuneam inainte, cel care simte si ceea ce se simte sunt inexorabil legati prin actul simtirii). Conceptul de lume folosit in limbajul cotidian face apel la imaginatie, proiectand obiecte lumesti (ape, cer, paduri, munti, popoare, etc.) dincolo de ceea ce este factual perceput prin simturi, si deci, iluzoriu. De aici si frica ridicula de moarte, lasand lumea in urma. Urmand rationametul de mai sus, moartea individului inseamna disparitia lumii prin disparitia simtirii si imaginatiei.

106“Pe cand se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el in odaia de nunta si s-a incuiat usa.” Insa aici avem din nou un pasaj unde constienta este asimilata cu mintea- cea care judeca, si nu ca aspectul cunoscator al fiintarii pure (lipsite de detaliile continutului si deci de judecata). ‘Afirmarea unitatii in dualitate’ inseamna in fond nedualitate, i.e., realitatea eternului, fara continut de obiecte- limitate in timp si spatiu.

107Aici Maharaj regreseaza din nou in lumea materiala a cauzalitatii dand realitate materiei. Mi se par ciudate oscilatiile astea intre adevarul absolut/realitate si asa-zisul ‘adevar relativ’ al materiei.

108 Saftul unui om cu patru clase primare care detine putin mai mult decat hainele de pe el (si pe care nici alea nu le considera ale lui...) Oare care ar fi sfatul unui Bezos, Biden ori Trump?!

109Ori de a identifica orice din perspectiva profitabilitatii, a avantajului.

110Memoria pisicii ori a cainelui care stiu unde este culcusul in casa, unde este vasul cu mancare sau apa, etc., fara alte judecati.

111Aici s-ar putea incadra si ‘omul de stiinta’ care construieste teorii detaliate si logice, perfect aplicabile in cele ale lumii, pe fundatia falsa a materiei ca realitate ultima (cand este evident ca materia nu este decat un concept gaunos, fara substanta).

112 Toti crestinii (cititi) cunosc indemnul/porunca ‘Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.’ Insa cati din cei ce traiesc in lume au curajul sa o urmeze, cati cauta mai intai imparatia in loc sa se ingrijeasca de ziua de maine? De aceea ii este mai usor camilei sa treaca prin urechea acului decat celui bogat (in griji) sa intre in imparatie...

113Fericirea lumeasca este o aparitie rara si tranzitorie- nu dureaza. Fericirea asta este definita ca un sentiment de implinire si satisfactie. Substratul/esenta fericirii este pacea- in pace nu poate exista nemultumire sau nevoie de inca ceva de implinit. Implinirea unei dorinte sau concluzia unei temeri, intr-un fel sau altul, aduce pacea ce urmeaza suferintei cauzate de efortul de a implini dorinta sau de a indeparta temerea.

114Sa nu uitam intelesul adanc al conceptului ‘dragoste’ care inseamna unitate, lipsa de distinctie si separare, ca opus celui lumesc superficial ce intotdeauna tinteste ceva limitat, un lucru sau fiinta, obiect al dorintei egoiste.

115 “Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. (Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.)”

116 Libertatea trambitata in gura mare in special in vest, si preluata fara discernamant si in est, este taman pe dos- totul este inchinat satisfacerii moftului de moment. Cel inrobit de placeri lumesti, ca de exemplu dependenta de droguri, este vazuta in vest ca handicap care trebuie sprijinit ca sa mentina in viata handicapatul pe drumu-i ales. Societatea vestica liberala organizeaza sisteme de suport a dependentelor incluzand masa si casa gratuite, centre de injectare sub supraveghere medicala, dar si de re-integrare in viata sociala, in felul liberal inteles in vest- cu mofturi care sunt luate drept necesitati legitime. Totul este bazat pe compasiunea prost inteleasa, aceea de a mentine omul in mizeria care si-a creat-o singur cu singurul scop de a prelungi viata trupului cu orice pret- favorizand cantitatea, calitatii.

117 Este evident ca memoria zilei trecute nu poate fi reprodusa ieri ci doar ‘acum’; la fel imaginatia zilei de maine. Acest ‘acum’ care nu poate fi captat caci este in perpetua miscare, este afara din timp; o cercetare mai adanca a falsului temporal, dezvaluie calea spre eternitate. Ideea de timp isi pierde sensul cand e vorba de cele doua extremitati conceptuale de plus si minus infinit, care converg in ‘acum-ul’ de dincolo de timp.

118In vis traiesc cu teama ca ma risipesc, ca ‘petrecerea’ se intampla altundeva iar eu nu sunt acolo sa iau parte. Nu am altceva de facut decat sa privesc cu ochii deschisi la fantezia asta bolnavicioasa a mintii si sa-mi dau seama ca teama asta nejustificata de risipire este risipirea insasi. Detasandu-ma de teama, las teama sa fie, vazand falsul pentru ceea ce este fara sa-i dau nas.

119Ideea de destin individual nu are sens logic caci nimeni nu este o insula.

120 ”Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!” Si astfel imi iau speranta ca pot face ceva si mut responsabilitatea pe ‘madularele mele’/’firea mea pamanteasca’ si pe Dumnezeu. Greseala consta in a refuza folosirea ratiunii in a privi faptele in fata- madularele sunt ale lui Dumnezeu iar eu le tratez ca un impostor facandu-le ‘ale mele’, nici macar ca un chirias, constient ca sunt date spre folosinta doar temporar. ‘Firea mea pamanteasca’ este o inventie mintala care orienteaza fals spre violenta asupra ‘madularelor ‘mele’ in lipsa identificarii cu altceva mai bun si din cauza obsesiei cu nevoia de identificare de sine cu ceva.

121 Nimic nu forteaza actiunea urmand judecata si inchipuirea mintii. Nu poti face raul si da vina pe dracul ori pe ‘firea omeneasca’. Discomfortul creat in minte de abtinere/abstinenta de la actiune, chiar daca este intens, nu poate dura, caci toti stim din experienta ca nimic nu dureaza, totul este in continuua transformare. Discomfortul/durerea nu sunt date pentru a fi impacate prin placere, ci pentru a invata prin rabdare, a le indura; sunt un exercitiu al rabadarii (nu inteleasa ca asteptand sfarsitul incercarii si usurarea ci ca actiune volitiva in a sta in discomfort/durere si a-i urmari evolutia in timp pana dispare). In a invata/practica rabdarea, este importanta experimentarea/cunoasterea ei, a modului cum se manifesta, nu continutul/detaliile, cautatul de cauze si judecatile asociate. Accept incercarea, ca este de la Dumnezeu, ca ocazie de a exersa rabadarea ca unealta in cunoasterea de sine si de Dumnezeu, care in final este acelasi lucru cand nevoia de identificarea dispare.

122A nu se intelege gresit- ce se poate controla este mintea prin detasare de proiectiile ei iluzorii/false si nu ceea ce proiecteaza.

123 Savurand placerea sau indurand durerea se inregistreaza ca evenimente de egala semnificatie/valoare cand atentia este focusata in adevar, detasata de cele ale trupului care apartine lui Dumnezeu. Durerea si placerea sunt doar bazaitul necontenit al vietii, inregistrat ca viata insasi, libera de notiunea de bun si rau, de just si injust, etc. Identificarea cu trupul-minte determina dorinta de a persista si multiplica si teama de a dispare ca forma. Insa formele vietii care apar in Dumnezeu, create de Dumnezeu, dispar in Dumnezeu, transformandu-se in alte forme, dupa voia lui Dumnezeu, insa Dumnezeu ramane- etern si neschimbat, viata insasi, vibrand in bazaiala eterna.

124Experientele de oricare sunt inregistrate in constienta insa nu se poate spune ca este constienta cea care desemneaza si distinge intre placere si durere. Asta este gandire care, se inregistreaza in constienta fara a afecta constienta in vreun fel. Din motive neclare, Maharaj nu este consistent, interschimband conceptele de constienta si minte, alteori cel de constienta si luciditate pura, insa distingandu-le de realitatea absoluta cu care, ultim, se identifica.

125 Mintea care este in Dumnezeu nu poate face voia sa, la fel cum mintea care este in lume nu poate face voia lui Dumnezeu. “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.” Si ‘Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

126Conceptul atentiei privit din perspectiva absolutului, este tot o iluzie in dualitate. Atentia inseamna directie (inspre un obiect, fie el concret ori abstract- o idee, gand, senzatie, emotie) care implica si o sursa a ei. Atentia ca potential absolut (nicicand consumat) ar fi un alt nume pentru constienta. Insa Maharaj vorbeste celor ce cauta vorbe, celui ce crede ca este agentul in control ce genereaza sau retrage atentia, in ciuda evidentelor contrare la nivel biologic.

127 Cunoasterea adevarului nu se poate face decat prin contrast cu temporarul/tranzientul/schimbatorul care este caracteristica vietii. Animalele sunt una cu viata fara sa stie. Omul are capacitatea de a intelege viata si de a cunoaste adevarul care penetreaza viata, fiind sursa ei, prin contrast insa orbirea si indaratnicia sa, il fac mai rau ca animalul.

128 Ori mai rau- inteligent in lacomia si cruzimea sa, care insa in fond este tot prostie.

129Pare de neconceput ca sfantul nu stie despre razboaie, cruzime, prostie, lacomie, aroganta,... ca ar trai cumva intr-o lume diferita. Asta ar fi ca si cand nu ai putea crede ca exista om care nu bea cafea... “... gandind potrivit traditiei hinduse ca totul in univers este o manifestare a divinitatii, cum am putea sa spunem ‘nu’ la ceva, orice in lume? Cum sa spui ‘nu’ brutalitatii, prostiei, vulgaritatii, nesimtirii? Invatatorul/guru imi raspunse ‘pentru tine si pentru mine, cale este de a spune ‘da’.”

Joseph Campbell- The Power of Myth

130 “Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?”

131O afirmatie falsa, pe care chiar Maharaj o contrazice cu alta ocazie spunand ca orice este de cunoscut se face doar in constienta, sau ca tu esti constienta, nu ceea ce apare in ea, nici o proprietate a trupului care se poate aprinde sau stinge dupa plac. Apoi este o contradictie sa spui ca poti fi constient de inconstienta (intunecime).

132Pentru ca vorbesti la 'timpul' de acum, nu de atunci, de inceput, iar 'acum' nu este in timp.

133Oare pisica casei isi pune problema daca este trupul in pisiciala ei? Trupul pisicii face ce este caracteristic ei si nu ce este caracteristic purtarii cainelui sau omului [la fel cum marul nu face prune iar ciresul, castraveti]. Omul doar daca se prosteste poate imita cainele sau pisica insa prosteala este tot o caracteristica omeneasca, nu animala. Trupurile sunt ale naturii, create in ultima instanta de natura, univers, Dumnezeu (numele nu conteaza)- identificarea cu trupul este o impostura, o alta prosteala, caracteristica doar omului.

134Nu are raspuns pentru ca orice raspuns este mintal- tranzitoriu si circumstantial, de aceea fals/ireal. Raspunsul ce rasare dincolo de gandire, cand toate raspunsurile sunt vazute pentru ce sunt- false, este constienta fiintarii [acel ‘eu sunt’ fara identificarea eului cu ceva/cineva], mereu prezenta, indiferent de circumstante.

135Singurul sine pe care il poti cunoaste vreodata, in mod direct, nu prin credinta in ce spun altii, imaginatie sau speculatie. In acest sine apar toate ideile de multiplicitate si diversitate a lumii, incluzand alte sine-uri.

136 In orice moment nu poti fi altundeva decat ‘aici si acum’, fie ca dormi, esti lesinat ori drogat, fie melancolic gandit la trecut ori practic, facand planuri de viitor, de castig si marire. Intelegand ca timpul si spatiul sunt doar concepte utile pentru vietuirea in lume insa fara valoare in cunoasterea de sine si meditand asupra lipsei de substanta ale lor, duce la acelasi rezultat cu meditatia asupra lui ‘eu sunt’, distrugand ideea de ‘persoana in lume’. Cand totul este ‘aici si acum’, nu se poate vorbi de devenire, care inseamna timp.

137Logic, daca ai cunoaste doar durere, fara a o putea compara cu amintirea lipsei ei (ca sa nu zicem, a placerii), ideea de durere isi pierde sensul. La fel in cazul placerii.

138 Intelegerea proasta a ajutorului in conceptia liberala a vestului unde cei ghinionisti, ‘loviti de soarta’ (ramasi fara serviciu si locuinta, dintr-o cauza oarecum dincolo de controlul lor) sunt pusi in aceeasi oala cu drogatul iresponsabil care nu doreste schimbare. Dependenta de droguri este mentinuta si incurajata de sistem prin asigurarea unui venit (cheltuit pe droguri), locuinta si masa grauita, pe langa centre de injectare dotate cu cele necesare injectarii sub asistenta medicala. Decesele datorate supradozarii intrec cele raportate ca fiind cauzate de covid. Ignorand calitatea vietii in favoarea cantitatii duce la situatia asta absurda de 'benevolenta' perpetuare a mizeriei umane.

139 A avea si a fi sunt una si aceeasi aici, din perspectiva ca nimic material nu este al tau (inclusiv trupul-minte). Te poti avea doar pe tine, ceea ce esti cu adevarat- constienta libera de continut/viata pura. ‘Eu am’ se dizolva in ‘eu sunt.’

140 Cat de irationali suntem cand credem ca fericirea se gaseste in lucruri sau persoane! Daca ar fi asa, acelasi lucru sau persoana ar face fericita toata lumea, tot timpul- cata inghetata poti manca sau vin poti bea inainte ca sa ti se faca rau? Acelasi lucru care iti da placere pe moment iti poate cauza durere mai apoi. Masina noua pe care ai cumparat-o iti aduce fericire pana la prima zgarietura... treptat ajungi la nepasare.

141 "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Aici golul nu se refera numai la haine si bunuri materiale ci la emotii, ganduri, senzatii- toate care constituie personalitatea imaginata. Nimeni nu a adus cu sine informatie noua la sosirea in lume (mai bine zis, cand lumea l-a creat) si nimeni nu va lua nimic afara din ea. Informatia este data ‘imprumut’ spre dreapta folosinta in viata lumeasca, prin altii, din voia lui Dumnezeu, insa in cunoasterea de sine si de Dumnezeu, trebuie luata deoparte, neamestecata cu viata lumeasca, care va fi fara cusur cand omul urmeaza voia lui Dumnezeu, fara cartire, fara opinie, asa cum este data a trai.

142 Ideea de ‘atingere a telului’ poate crea confuzie caci contrazice faptul ca timpul nu exista decat ca si conventie/concept pe care Maharaj o sustine in dialogurile sale. Telul poate fi vazut ca un interes/o dorinta constanta si atingerea lui se face spontan, la fel ca intelegerea adevarului cand toate iluziile lumesti legate de timp, spatiu, separatie cad dintr-odata, reveland adevarul absolut. Mintea pare sa ‘aduca’ omul inapoi in lume insa adevarul absolut nu mai dispare odata cunoscut- ramane ca fundal al tot ceea ce apare, al constientei/vietii.

143 Ce ‘logica cu capul spart’ rostita cu convingere maxima! Cand Dumnezeu este tot ceea ce este- pornind de la fundamentul material factual al existentei in trup, privind aerul pe care-l respiri si fara de care individul de carne nu exista, de unde rasare ‘eu’! ‘Eu’- cel fara de Dumnezeu, este doar o idee impostoare care incearca sa-si faca loc in creatia lui Dumnezeu insa care nu poate avea succes pentru ca apare in timp si ce apare in timp, dispare in timp, urmand legea implacabila a nasterii si a mortii. Cum spuneam- cand esti (cu mintea) in Dumnezeu, tu nu mai existi si astfel nu poti face voia ta urmand legea timpului si a lumii; in cel mai bun caz poti doar fi martor la creatia de moment cu moment a lui Dumnezeu. Si, cum spune Maharaj, cand esti cu mintea in lume, esti singurul responsabil pentru faptele tale.

144Perspectiva lumeasca sucita in intrebarea asta irationala, ignorand ca nu poate exista particular in afara universalului, sursa si originea a tot ce apare ca particular. Ar fi de ras daca nu ar fi de plans ca intreaga societate este construita pe aceasta idee ridicola unde individul e propria sa creatie, un actor independent de natura care il hraneste, adapeaza si aereaza.

145Am ratacit si eu confuz o bucata de vreme, derutat de afirmatiile contradictorii a lui Maharaj cand se refera la sine ca trup (contrazicandu-se insa imediat mai jos, unde zice: “Iti repet- nu am fost, nu sunt si nu voi fi un trup...”), ca aici, (in alte parti spunand ca dorinta si teama l-au parasit, in timp ce isi justifica adictia la tutun, de exemplu, ori ca este liber de lucrarea mintii insa avand ‘iesiri’ manioase, etc.) in timp ce cel mai adesea spune ca el este lumea intreaga, universul ori realitatea absoluta... Insa in final am inteles ca din perspectiva absolutului, detalii de genul asta in text sunt de ignorat/de nejudecat pentru ca atentia indreptata asupra paiului din ochiul semenului nu va face sa dispara durerea produsa de barna din ochiul propriu.

146 Da, un dumnezeu fabricat ‘dupa chipul si asemanarea’ omului, cu apucaturi omenesti, cel prost inteles din scrierile religioase ‘vandute’ multimii ca adevar suprem. Ideea de Dumnezeu-persoana, de la care poti cere favoruri, este seductiva insa rari sunt aceia care pornind pe calea asta sa ajunga sa renunte total la ideea de ‘eu sunt afara/separat de Dumnezeu’, cerand mila sa si in cele din urma intelegand ca mila este tot timpul disponibila, ca Dumnezeu nu este zgarcit, insa ca cel ce o cere este de negasit... Mai de folos este a intelege ideea de Dumnezeu ca putere impersonala, fata de care orice putere a lumii/universului, fie ea cat de mare, este zero pentru ca puterile lumii sunt in timpul iluzoriu pe cand puterea lui Dumnezeu este eterna, fiind cea care face posibila orice manifestare in timp, care nu poate exista prin sine. Dumnezeul persoana este tinta criticismului ateu, si pe buna dreptate, insa Dumnezeu- putere absoluta, sursa a tot si a toate, nu se poate nega.

147 Contrazicand ideea de nastere, existenta si moarte stau faptele- ceea ce se naste se naste spontan, nimeni nu iti cere parerea daca timpul, locul si imprejurarile iti convin, nici sexul sau cum arati nu sunt la alegere. Nu poti sa nu te dezvolti fizic si mintal, nu controlezi nici un proces fiziologic- trilioanele de reactii chimice din trup in orice clipa, asigurand respiratia, digestia, circulatia sangelui, cresterea unghiilor si a parului, etc. Nu controlezi miliardele de bacterii care iti inhabiteaza trupul si fara de care nu poti trai. Cand mai putin de 10% din DNA-ul tau este de natura umana, unde tragi linia intre ‘eu’ si ‘nu eu’? Astea sunt faptele si cu ele nu poti argumenta, cum spune Maharaj.

148Ideea de sansa sugerata aici este nesincera si ilogica caci sansa este in orice moment (concesiune facand varstei adolescente)- de ce nu ai luat-o, de ce continui vechea vanatoare de placeri, evitand sa parasesti adolescenta? Pe ce ratiune se bazeaza speranta ca ceva se va schimba cand tu continui sa urmaresti aceleasi lucruri, cand , cum spune Maharaj, singura fericire pe care ti-o poti imagina este repetitia placerii.

149 Dimpotriva- te adanceste mai tare in ignoranta ta cu care ai venit aici.

150Si inca o mostra de logica limitata prin superficialitatea perspectivei.

151Povesti care sa-l satisfaca pe interlocutorul asta care are o idee fixa despre reincarnare. Maharaj insista asupra experientei directe si a nemuririi, in majoritatea dialogurilor- nimeni nu poate sa stie ce este dupa moarte (nici macar ca este mort... poate cineva sa spuna ‘sunt mort de acum...’?!) si apoi, daca nu este nastere si astfel nu poate fi nici moarte, despre ce este vorba aici?!

152Tendinta universala de a vedea paiul in ochiul altuia, manifestata in discutii ca “da’ tu?!”, fie ca este vorba de politica, de sport, de morala, ori orice altceva. Omul comun este mai rar interesata in a dezbate idei, preferand a cauta defecte- trecute, prezente sau imaginare, partenerului de dialog ori altora.

153Nu-ti place insa nici filozofiile pe care le-ai auzit/practicat pana acuma nu iti plac, altfel nu ai fi aici punand intrebari. Faptele vorbesc, si nu te poti certa cu ele (cum spune Maharaj). Citeam undeva o idee popularizata intre ortodocsii romani, criticand 'filozofiile orientale' ale 'vidului' rece si impersonal, in comparatie cu credinta crestina intr-un dumnezeu personal caruia poti sa-i ceri lucruri si sa i te plangi, chiar si sa ii reprosezi daca nu raspunde 'cum trebuie' efortului temporar facut ca plata pentru implinirea unei cereri. Ideea unui astfel de dumnezeu ma poate doar duce cu gandul la zicala 'mizeria are nevoie de companie'.

154Asta nu inseamna insa a inlocui ideea falsa despre ce/cine esti cu o alta idee, fie ea si 'sunt supremul, adevarul, realitatea, etc.' In general, eu as spune mai degraba- renunta la a te identifica cu ceva, cu orice si observa ca nu incetezi sa existi fara identitate. Dar aici, pentru a adresa sentimentul de separatie, de acord- renunta a te crede trup-minte-persoana.

155Pentru ca privesti realitatea ca pe un obiect de vreun fel de care poti fi sau nu constient si nu ca ‘spatiul’ constientei in care viata se manifesta in infinitele ei detalii, incluzand ideea ca tu si realitatea sunteti doua lucruri diferite.

156Problema este separarea creata de obsesia identificarii obiectelor lumii, incepand cu 'eu/al meu', nu existenta in sine, care nu se poate nega. De aceea reprosul folosirii 'scuzei' ca realitatea nu se poate descrie in cuvinte de catre cei frustrati ca nu primesc un raspuns clar la cererea lor, se dovedeste nefondat. Identificarea obiectelor lumii, incepand cu eu, perfect valida functionarii in cotidian, este din punct de vedere factual, irationala caci, la nivel relativ, nici un obiect nu ramane constant in timp- tot ce se naste/apare in timp, se transforma, murind/disparind in timp. Insa fara limbaj, nu exista dialog. Chiar daca 'a fi' nu are nevoie de vorbe, dialogurile inregistrate aici sunt pentru cei care inca au nevoie de ele insa toata constructia conceptuala de idei, indiferent cat de eloquenta, nu are nimic de a face cu realitatea absoluta, altul decat incercand sa indice ‘drumul’ spre ea eliminand obstacolele gandirii nenecesare, care il blocheaza.

157Constienta nu este dureroasa; doar continutul ei poate fi, pentru ca depinde de circumstante. Durerea se datoreaza schimbarii neincetate a circumstantelor si a continutului, ceea ce genereaza sentimentul de instabilitate/nesiguranta si de aici durerea in aspectul ei de teama (de a pierde ceea ce este cunoscut si de necunoscutul ce va veni). Constienta este ‘spatiul’ in care schimbarea are loc, inregistrata de ‘minte’ dar nu schimbarea in detaliile ei.

158Din nou, nu- conflictul este iluzoriu, generat de gandire, de comparatie bazata pe memoria inselatoare. Spatiul nu poate fi acuzat de ceea ce se intampla in el. Evenimentele placute sau nu, se succed neincetat in spatiul constientei, disparand fara a lasa o urma, lasandu-l pur/nepatat, la fel cum a fost inainte ca evenimentul sa se intample.

159Asa o fi insa poezia, la fel ca si pictura, arta in general, transmite un mesaj care transcende comunicarea verbala comuna si, desi mesajul este unul, receptorii sunt multi, fiecare intelegand si experimentand ce percepe in felul sau, care poate fi descris in cuvinte doar in termeni foarte aproximativi, limitati de limitele cuvintelor.

160De-ar fi asa, nu ar fi rau insa crestinul de astazi a transformat credinta in venerarea persoanei, nu a invataturii. Forma exterioara a pastrarii traditiei omenesti legata de postire, de inchinaciuni si matanii, de rugaciuni, cunoasterea randuielilor in biserica, etc. este pe larg la ce se rezuma intelegerea credintei.

161"Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor... Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara."

162Paragraful asta creeaza confuzie si smintire caci tendinta omeneasca de adulare a persoanei este foarte usor influentabila de astfel de afirmatii ‘sunt ca tine dar ceva mai mult’- ca in ideea in care Cristos este om si Dumnezeu in acelasi timp, pe cand ceilalti sunt doar oameni... Maharaj ar fi trebuit sa pastreze linia dialogului de la pagina 118: “-Sarim de la un nivel la altul tot timpul. -Sunt doua nivele de considerat- fizicul, de fapte, si mintalul, de idei. Eu sunt dincolo de amandoua.”
Caci cine este cel ce traieste “lucrurile comune ale vietii la fel ca tine”? Un raspuns mai potrivit ar fi fost “trupul face ceea ce este natural omului, la fel cum sarpelui ii este natural sa serpuiasca, pasari sa pasareasca, marului sa maruiasca,... omul, omeneste- fie iubind, inseland, razand, cantand, disperand, ori... vorbind despre adevarul absolut care insa nu are nimic de-aface cu toate manifestarile naturii umane, absolut pe care il stiu si stiindu-l, sunt adevarul. Ori te identifici cu o entitate/persoana ori cu adevarul absolut; aici nu exista compromis (in pofida afirmatiei ca nu faci compromisuri). Nu poti sari de la un nivel la altul si sa-ti pastrezi credibilitatea.

163Cum spuneam mai devreme: 'Chiar daca 'a fi' nu are nevoie de vorbe, dialogurile inregistrate aici sunt pentru cei care inca au nevoie de ele.' Vorbele pot ajuta la inlaturarea falsului care obscureaza adevarul, insa nu au nimic de a face cu el. Toate intrebarile au rostul de a pune mintea in imposibilitatea de a gasi un raspuns si de a-si vedea limitele. Astfel, desi mintea nu-si inceteaza activitatea de vagabondaj prin ganduri, intelegerea ce apare in constienta este una de detasare in care gandurile sunt vazute pentru efemeritatea lor si nu li se da prilej de ancorare in ‘ceva/cineva’.

164Afirmatie care ar putea deruta cititorul care si-l inchipuie pe Maharaj cumva fara creier- sediul conventional al mintii/gandirii. ‘Mintea este moarta’ in sensul ca judecatile sunt vazute pentru ce sunt- manifestari efemere ale energiei vitale, de neluat in seama dincolo de necesar, i.e., ceea ce este natural/al naturii.

165Aici si in general, resping pozitia lui Maharaj vorbind despre o distinctie intre intelept si ‘omul de rand’, considerand contextul discursului sau ce se vrea non-dualistic. Ca si cand unul are ceva ce celuilalt ii lipseste. Maharaj insusi spune ca nu exista diferente pentru ca nu este decat o singura constienta- cea pe care o cunosc fiind. Din perspectiva adevarului absolut, nu face nici o diferenta daca unul e intelept iar altul ignorant caci astea sunt stari temporare care, ca orice ce este in timp, trebuie sa dispara in timp (moartea egaleaza tot si toate, in mod absolut). Da, insa din perspectiva adevarului lumesc, relativ, conteaza... ai fi tentat sa argumentezi. Insa cum spune Maharaj, ‘la ce bun este relativul cand cunosti absolutul’?!

166O alta afirmatie inconsistenta cu ideea ‘eu nu sunt trupul’. Cum poti sa mergi acasa daca nu ai fost nicicand altundeva si numai te crezi in deplasare?! Iluzia ca nu esti acasa este precis asta- iluzie! In general, afirmatiile lui Maharaj in dialogul asta infatisandu-l ca o persoana neobisnuita, este pricina de sminteala pentru cititorul inclinat prin traditie si obisnuinta sa venereze personalitati iesite din comun intr-o lume comuna.

167Pentru cel tentat sa soarba fiecare cuvant ca ‘litera legii’, diviziunile aste pot duce la confuzie, tinand cont de contradictiile aparente din alte dialoguri unde Maharaj vorbeste de problemele pe care limbajul le poate aduce intelegerii, distorsionand-o mai degraba decat clarificand-o. Pentru dialogul de fata, conceptele astea pot clarifica insa din perspectiva simplicitatii intelegerii, nu este nevoie de toate astea. Mintea nu este decat un alt gand aparand in constienta, care nu este altceva decat viata- perceputa ca energie pulsand, vibrand in stare de repaus ori miscandu-se in actiune. Miscarile de orice fel, mai mult sau mai putin evidente (caci si pulsul si vibratia sunt miscare) apar pe fondul nemiscarii totale a ceea ce nu se schimba vreodata, a fiintarii eterne.

168Simpatic... l-a scos din pepeni pe Maharaj, care ca om se stie ca avea tendinte de irascibilitate, desi nu le admitea ca fiind ale lui ci ale omului perceput de catre cei care il judecau ca atare.

169O, nu! Daca e sa privim lumea animala, incluzand omul, teama este foarte naturala; o unealta folositoare pentru instinctul de conservare individual. De la paramecium, la pisica, om si elefant, toate organismele raspund la ce percep ca pericol in mod natural, fugind sau atacand.

170„Iată, semănătorul a ieşit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.“ Maharaj spune ca nu poate exista esec odata pornit pe cale- pot exista intarzieri si deviatii, toate necesare pentru ‘coacerea mintii’ care par sa asterne un val peste adevar, insa adevarul nu poate fi ascuns. Cel ca intelege cu mintea, cel rational, care a invatat sa distinga intre fapt si imaginatia bazata pe opinie, speculatie ori prejudiciu, poate sa ignore faptele la vremea bucuriei insa la vremea durerii va fi nevoit sa le faca fata, iar viata nu duce lipsa de necazuri si dureri. Desigur, cei care asculta ‘vestea buna’ ca pe o barfa de cartier de ultima ora, fara a o testa cercetandu-si sufletele, sunt terenul sterp ori neprielnic pe care a cazut samanta.

171<<Ochwiay Bianco a zis: “Cat sunt de cruzi oamenii albi- buzele lor sunt subtiri, nasurile ascutite, fetele ridate adanc si cu gauri. Ochii lor au o expresie fixa. Sunt mereu in cautare de ceva, ce cauta? Albii intotdeauna vor ceva, sunt mereu nelinistiti. Noi nu stim ce vor, nu-i intelegem. Credem ca sunt nebuni.” L-am intrebat atunci de ce crede ca albii sunt nebuni. “Spun ca gandesc cu capul” a raspuns el. “Bineinteles- voi cu ce ganditi?” l-am intrebat surprins. “Noi gandim aici” a spus el indicandu-si inima.>> Carl Jung

172Cei doi vorbesc din puncte de vedere diferite- controlul lui Maharaj se refera la sine pe cand cel al interlocutorului, la lumea materiala iluzorie. Cand lumea nu ma intereseaza, sunt, cum s-ar spune in control (asupra mea, desi nu este nimic de controlat caci nimic nu este nelalocul lui); cand sunt serios interesat in lume si vreau sa o controlez, lumea ma controleaza pe mine.

173Sinele unic este mereu 'acum', nu unul din amintire cu care se compara altul, din alta amintire... sinele este cel de fiecare moment actual in care toate amintirile (incluzand cele de sine) se succed. Insa memoria este creatoarea iluziei de continuitate ca om, limitat in timp si spatiu. Interesul dat detaliilor memoriei ascunde realitatea eternului acum in care aducerea aminte este doar o manifestarea a existentei, nediferita de orice alt proces fizic ori intelectual.

174“V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou”

175 Un rabin isi facea rugaciunea in sinagoga: 'Dumnezeu este mare si minunat, eu... sunt nimic, nu am nimic, nu pot nimic. Sunt nimic, o Doamne, sunt nimic, nimic...' zicea, batandu-se cu pumnul in piept. Cantorul, auzindu-l i se alatura, batandu-se si el cu pumnul si zicand 'O, Doamne, sunt nimic, nimic,...' Ingrijitorul sinagogii fiind in preajma, isi lasa matura si farasul si vine si el- pumnul in piept: 'Doamne, sunt nimic, nimic,...' Ceilalti doi se opresc uitandu-se la el si unul la altul, la care cantorul ii spune rabinului privind spre ingrijitor cu dispret: 'ia te uita cine se crede nimic!'

176O descriere a statiilor de pe calea unirii cu absolutul (din perspectiva celui ce se crede separat de el)- de la eu-gandurile, la eu-observatorul lor, la eu-lumina in care relatia observator-observat se unesc in actul observarii, si in final la eu-originea a tot si toate- spatiul in care observarea se manifesta. Dumnezeu apare aici fie ca puterea din spatele actului observator, cel care o face posibila, fie ca sursa/originea; distinctia este inconcludenta folosind doar la intelegerea fiintarii in Dumnezeu ca eu, cel care nu are nevoie de identificarea cu ceva. Acesta este omul nou a lui Pavel, cand zice ‘Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.’ Aceasta este quintesenta negarii de sine; rastignirea este voluntara- sunt rastignite pe crucea credintei toate dorintele si temerile care stau la baza vointei omului vechi, disipate acum, odata cu omul vechi si inlocuite total cu vointa lui Dumnezeu.

177Nu ne trezim la o stare de trezvie ci la una de trezire- stare de veghe lipsita de atentia alerta asupra mintii.

178Cum poate o asa profunzime sa vina de la un om care abia a invatat sa scrie si citeasca?! Nu se poate- traind in ‘omul nou’, in Dumnezeu, adevar- absolut/realitate, nu mai este omul care vorbeste ci Dumnezeu manifestat in ceea ce apare ca om celor care inca nu stiu ca totul este Dumnezeu, si ca ei nu exista. La modul practic, nu exista intelepciune fara aer-apa-hrana, care sunt a lui Dumnezeu- Dumnezeu insusi.

179Omul lumesc/ignorant, avar si irational, ce nu poate intelege existenta dincolo de castig sau pierdere...

180Persoana cu dorintele si temerile ei este iluzorie; martorul este etern, nu ca cel legat de obiectele observatiei ci ca potentialul nicicand actualizat, care nici nu vine si nici nu pleaca.

181De catre cine?! Realitatea este constienta fiintarii, infinitul umplut pana la buza de energia neintrerupta a vietii fara de moarte

182Si esti izgonit din rai, muscand din marul binelui si raului, a placutului si neplacutului... a cunostintelor lumesti/omenesti.

183‘nu sunt afara’ pentru ca nu pot fi, din moment ce eu sunt realitatea nemarginita, tranzitata meteoric de un trup cu numele Maharaj. Afara sau inauntru nu mai au sens in infinitate.

184Realitatea nu este un atribut al persoanei (centrata intr-un trup). Numai persoana poate vorbi de conditii, si in nici un caz permanente caci conditionarea contrazice ideea de permanenta.

185Omul o vrea ca pe ceva ce poate tine sub cheie; sobolanul intelectual, obisnuit sa adune si sa-si faca provizii spirituale... „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” Proviziile spirituale adunate in hambarul mintii le strica timpul, uitarea. Adevarul nu poate fi pus in buzunar ca ceva ce poate fi scos si folosit la nevoie pentru beneficii egoiste, pentru ca se impute si impute locul cu aroganta cunostintei nefolosite. Cunoasterea lui Dumnezeu manifestat prin simturi este o experienta mereu proaspata, spontana, mereu prezenta si accesibila.

186“S-a atins de Mine cineva. Caci am simtit o putere care a iesit din Mine.”- povestea sfintei Veronica.

187Banalitatea fiintarii pure, atat de evidenta, nu ofera nici o excitatie pentru mintea mereu in cautare de senzatii. Cei ce spera sa gaseasca senzatii de placere si extaz in adevar, se risipesc in ignoranta.

188Nici un sistem religios nu este superior altuia. Priveste si intelege ce ai, nu te compara cu altii. Pentru cel care are nevoie de un cadru spiritual, ceea ce iti este de trebuinta este in fata ta, nu in alte parti.

189Nu exista nimic independent de cele cinci simturi prin care cunoastem lumea. Un arbore nu cade in padure daca nu este nimeni sa fie martor. Cel ce percepe si ceea ce este perceput sunt una, nediferentiati si de neseparat in actul perceptiei, care este viata insasi, ‘miscarea’ necontenita ce ‘umple’ complet realitatea infinita si nemiscata.

190As spune mai degraba invers, ca sa evit identificarea care implica cautarea a ceva limitat. 'Sunt' are o nuanta mai putin personala decat 'eu', mai indirect personala. De fapt, chiar Maharaj spune undeva mai inainte ca daca scoti ‘eu’ din ‘eu sunt’, ramane doar ‘sunt’. Dar se poate privi si invers- ‘sunt’ fiind ‘miscarea’, energia vietii ce umple ‘eu-l’ nemarginit pana sus, indistinct, una cu el.

191Paralela la teologia apofatica si catafatica a cunoasterii lui Dumnezeu.

192“Isus le-a zis: ‘Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu’. La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca sa arunce in El.” Mintea care nu poate da sens adevarului atemporal si aspatial, este grabnica sa puna mana pe piatra ca sa distruga ceea ce nu poate intelege.

193Evident, caci daca lumea ar fi dar tu nu, ce relevanta ar mai avea pentru cel ce nu este (din nou... paralela cu arborele din padure...)?

194Din nou, o discutie despre minte, fireasca in limbajul zilnic, la nivel conceptual, care insa din perspectiva experientei directe nu se confirma. O astfel de abordare in contextul discutiei despre real/adevar asterne o fundatie falsa. Angajand o teorie despre provenienta mintii, implica ca mintea este ceva real/adevarat, dar... a vazut cineva mintea (ori materia, care este un alt astfel de concept... ‘solid’, pe care este construita intelegerea lumeasca a existentei). Ideea de minte este folositoare in a investiga si descoperi (folosind uneltele ei de baza- logica si ratiunea) ca nu este decat precis asta- un concept gaunos, lipsit de esenta. Expresia clasica atribuita lui Ramana Maharshi se refera la folosirea unui ghimpe ca sa scoti un alt ghimpe din deget, dupa care amandoi se arunca in foc. Astfel, renuntand la conceptul mintii ca ceva real, ramane doar capacitatea de a angaja gandurile (care nu sunt creatie proprie- dovada evidenta fiind ca nimeni nu doreste ganduri negative insa aparitia lor nu este in controlul nimanui). Atata vreme cat individul se considera in control, are puterea si de a refuza ganditul/angajarea gandului ce apare spontan (si dispare la fel- caci nimeni nu poate pastra un gand la nesfarsit). Prin practica persistenta (meditatie) activitatea intelectuala/impulsul de a gandi poate fi observata in mod detasat, fara a-i da curs.

195Nu e greu de observat ca trupul-minte a aparut, functioneaza si dispare fara sa ti se ceara parerea- este natura/energie vitala.

196Intr-un dialog mai devreme, Maharaj asocia sinele cu ego-ul- acel ‘eu sunt... cineva’, cel pe care il stiu din memorie si cu care ma identific (persoana). Cuvantul englezesc ‘bliss’ folosit in traducerile din dialectele Hindu inseamna mai degraba un fel de extaz. Aceasta traducere imprecisa da nastere la idei false despre fericirea aceea nepamanteana, care in esenta ar fi mai degraba o pace adanca, imperturbabila. Iar asta nu este ceva strain caci fericirea pamanteasca insasi este in fond sentimentul de pace si multumire de sine, cand dorinta sau teama ca un eveniment sa se intample sau nu, dispare dupa ce s-a consumat.

197A te observa fara a reactiona este austeritate. A accepta ce vine spontan si a face necesarul in raspuns este austeriate. A renunta la a te percepe ca proprietar de viata pentru a te vedea si a trai ca viata insasi, ca suma emotiilor, senzatiilor, sentimentelor si gandurilor de fiecare moment, este austeritate.

198Mintea nu se purifica ca rezultat al unei operatiuni voluntare a omului pentru purificarea ei (sa nu fac aia sau sa fac aialalta) ci se purifica tinand-o in adevar. Cel ce are pe Dumnezeu in minte, nu poate face lucrul diavolului, si invers. Asta doar asa, ca sa ne aflam in treaba si sa vorbim de minte ca servitor in slujba sinelui- ne gasim tot pe taramul (spiritual) lumesc, nu in adevar.

199A vedea lumea este un fel de blazon in ziua de azi. In timp ce in vremurile vechi, era o cale de a deschide mintea tanarului vlastar al unei familii bogate care isi permitea calatoria (asezarile mici nu ofereau oportunitatea experientei vietii data de diversitatea oraselor si tarilor indepartate). Calatoria astazi se face pentru placere si faima. Multiplicarea experientelor senzuale este scopul principal al mutarii din loc in loc. Globe trotter-ul de astazi isi duce cu sine prejudiciile, si mofturile pe unde ajunge, cautand senzationalul experientelor exotice pentru ‘catalog’si revenind la baza/acasa cu ultimele ‘trofee turistice’, cel mai adesea fara nici o imbogatire intelectuala sau spirituala.

200"Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?"Isus i-a răspuns: "'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.' Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii." Cel ce realizeaza ca Dumnezeu este sinele a tot ce este, intelege ca dragostea de sine include tot ce Dumnezeu a creat, fiind dragostea lui Dumnezeu pentru creatia sa. Doar ca Dumnezeu il poti iubi pe celalalt; ca om, separat de Dumnezeu si de celalalt, doar cu jumatati de masura, in primul rand pentru ca dragostea de sine ca trup si minte nu este absoluta- omul isi vede nimicnicia, neputintele nascute din pacatul dorintelor si a fricii si astfel le cunoaste si pe ale aproapelui, ca de neiubit.

201Si daca o gasesti, ce crezi ca se intampla? Munca va continua, nu poti renunta la nevoia de a te hrani, de a vizita WC-ul de cateva ori pe zi, de a creste unghii si par, de a produce energie in celule, etc. Toate astea facandu-se automat, fie ca vrei sau nu, ceea ce ridica intrebarea fireasca- cine e cel ce se straduieste sa gaseasca realitatea?

202‘trebuie sa ai’, nu se valideaza aici. Ideea de stopare a mintii este pe cat de irationala, cat si de inselatoare- odata, ca mintea nu este decat un concept lipsit de esenta, si apoi, experienta directa imi arata ca nu sunt eu cel care comanda aparitia si disparitia gandurilor, ca sa nu mai vorbim de senzatii fizice- poti opri un cascat, o crampa, un gadilat... respiratia...?! Tot ce imi sta in control, oarecum, este acceptarea faptului astuia si abtinerea de la angajarea gandurilor (prin gandire)- altfel cunoscut ca transcenderea gandurilor. Iar asta, ca persoana ce se crede trup-minte facatoare, nu pot face decat in timpul acordat meditatiei.

203Problema care apare este nerabdarea, dorinta de a vedea plecat ceea ce este neplacut si de a incerca sa pastrezi starile placute. Toti stim ca nimic nu dureaza la nesfarsit; gandul neplacut poate persista cateva minute fara ca nimic sa poata fi facut altceva decat a-l privi in fata, a-l studia din ce-i facut (durere, rusine, vina, mandrie, etc., in esenta lor, ca simtamint intern, nu ca si concepte negative ori chiar pozitive) si de unde vine- ca o tesatura careia ii observi modelul, finetea fibrei, forma... aspectul exterior, fara a incerca sa vezi cum firele se imbina, unde incep si unde se incheie, etc. ‘Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare...’ indemna parintele Cleopa.

204Numesti constienta nu ce se intampla in minte ci faptul ca senzatiile, gandurile, si gandirea se intampla ca o miscare neincetata in constienta- nu te lasa sedus de detalii.

205Din nou, separari oarecum confuze intre minte, constienta si luciditate constienta, datorate si dificultatii traducerii in romaneste a cuvintelor ‘aware’ si ‘conscious’ din limba Engleza, care au doar ‘constienta’ ca singurul echivalent romanesc pentru ambele, cel mai adesea substituit cu conceptul de constiinta, care in engleza se refera la valori morale si etice. Distinctia pe care o fac in traducere este doar de dragul fidelitatii traducerii. In esenta, nu vad nici o diferenta intre constienta mintala si constienta pura/lucida (consciousness si awareness); este suficient conceptul de constienta, care este aspectul cunoscator al fiintarii stiut prin experienta directa/nemediata de gandire- ‘stiu ca sunt si sunt pentru ca stiu’/stiu fiind, nu gandind.

206Din nou o constructie artificiala fara suport in experienta directa, considerand nota anterioara.

207Nu poti pierde ce nu exista si deci nu ai avut...

208Absurd- nu te poti declara inconstient caci tocmai afirmatia asta te contrazice aratandu-te constient, singura stare pe care o poti cunoaste.

209Ei lasa-ma! Daca trupul aflat in mijlocul targului are nevoie de mers la toaleta, cum poate asta fara un proces mintal? Intregul dialog prezent este un amestec de afirmatii fara suport faptic in experienta directa, si declaratii ilegitime- din perspectiva realtitatii absolute; foarte confuz pentru cititorul neavizat.

210‘Inconstienta si intentionala’ doar daca nu o faci ‘a mea’ ci un fenomen al naturii, nediferit de ploaie sau vant, de exemplu. Un aspect de remarcat aici- prea putini incearca sa contreze inconsitenta afirmatiilor lui Maharaj cand vorbeste ca persoana pretizand ca este constienta pura. De ce? Pentru ca cei dornici de vorbele lui l-au pus pe un piedestal si inghit ce li se da chiar daca nu se poate rumega. Apoi, pozitia lui Maharaj este de nezdruncinat caci nu el l-a chemat pe cel ce pune intrebari ci a venit pentru ca crede ca Maharaj are ceva ce el nu are, pe cand Maharaj nu vrea nimic de la el. Apoi, cautandu-i nod in papura afirmatiilor lui Maharaj, nu aduce nici un folos celui ce se cauta pe sine. In final, nu ramane decat sa luam ce gasim bun si constructiv din vorbele batranului si sa ignoram restul.

211Asa da- vezi nota anterioara.

212Daca trupul este in minte iar mintea doar un concept fara esenta, ce ramane sa moara?! Fiintarea fiinteaza, doar iluzia moare.

213Realizarea se intampla in constienta nu in minte. Intelectul, prin logica si ratiune, poate doar realiza falsul- cum de altfel spune chiar el in alta parte.

214Mai degraba, liber de gandire, caci gandurile nu le poti opri sa vina si sa plece; tot ce poti este doar sa nu le dai atentie.

215Asta da impresia nefondata ca starea asta de liniste este ca inhatarea morcovului de la capatul batului, care contrazice ce se spunea mai inainte despre realitate ca fiind cautare si cautarea fiind realitate. Tot ce are inceput are si sfarsit pentru mintea care experimenteaza stari diferite. Starea de liniste, cea in care gandirea inceteaza, nu este de asteptat a fi de ordinul minutelor ci al secundelor insa experienta ei se intipareste in memorie ca acea ‘masa’ solida si nemiscata, in care toate cele observabile se misca, numita realitate/adevar/sinele, si care nu este o stare ci ‘fundalul’ dincolo de timp pe care experienta linistii se manifesta.

216Eu nu pot spune asta despre ‘mintea mea’ ci doar despre constienta care sunt cand sed in meditatie-contemplarea realitatii, cand cel care sede si orice gand, sentiment, senzatie, imagine apar si dispar ca valatuci de ceata in spatiul fiintarii. Memoria se intampla dupa, cumva aproximativa si greu de reprodus, disparand in timp fara insa sa duca la disparitia constientei de a fi.

217Suma invataturii lui Maharaj, repetata in forme variate in aproape fiecare dialog, desi nu asa de evident in fiecare, deoarece discursul este ajustat contextului/formei intrebarilor puse. In esenta, intentia discursurilor este de a pulveriza ego-ul/individualul, ideea separarii si apoi pe cea a identificarii chiar si cu intregul neseparat ‘Eu sunt, cel ce sunt’- fiintarea plina varf cu intregul viu, neseparat. Parafrazandu-l pe Pavel, ‘eu nu mai exist, Dumnezeu este singurul care exista in toti si toate, si in dincolo de ele, ca nemiscare si pace etern netulburata.’

218Pare confuz insa trebuie inteles ca Maharaj nu se identifica cu Maharaj persoana ci cu constienta pura. Este persoana care poate actiona intr-un fel sau altul, potrivit caracterului ei natural, putand fi ucisa, nu constienta. Persoana este ceea ce interlocutorul vede si constienta martor, observa. Constienta este independenta de persoane si de orice obiect ce o tranziteaza.

219Amestecul/confuzia intre imaginatie si fapt este ceea ce cauzeaza probleme. Citirea ziarului este un fapt dar continutul a ceea ce se citeste, nu. Uciderile nu sunt observate ci doar imaginate si proiectate emotional de catre mintea care separa si opune, judeca si condamna. Martorul este absent, fiind complet supresat de catre judecata mintii. Informatia are intaietate asupra observatiei directe, factuale si cum fiecare om are dreptul la opinie si este mai usor sa asculti de opiniile altora, mai ales cele ale persoanelor in autoritate- ‘experti’ si politicieni, se ajunge usor la manipularea maselor spre 'crima patriotica', legalizata si chiar onorata.

220Oamenii, prin indoctrinarea traditiei/culturii societatii umane, refuza sa vada si rezista indemnului de a privi/ folosi logica si ratiunea pe care sistemul social i-a ajutat sa o dezvolte, staruind incapatanati sa creada cosmarul mintal pe care il traiesc ca adevarat, aplicand logica si ratiunea pornind de la opinii, barfe, speculatii... informatie pe care o iau drept adevarata si pe baza careia dezvolta idei proprii. Pe de alta parte, ideea de control exprimata aici este inselatoare, ducand la sminteala.

221Nu e chiar asa de simplu- instinctul sexual nu este educat; animalele nu gandesc, se imperecheaza natural, chiar se lupta pentru asta cu riscul vietii. Diferenta este ca ele se poarta asa cum le este natura in timp ce natura animala a omului este pervertita de capacitatea de a gandi folosita gresit/abuzata- de prejudecati/preconceptii, traditie, obiceiuri, morala... toate bazate pe impozitia identificarii cu trupul, impusa dinafara si dinauntru in mod egal, acceptata ca fireasca, ca adevar. In timp ce animalul urmeaza legea firii- instinctele naturale de conservare de sine si a speciei, carora nu li se poate opune, omul are capacitatea de a gandi si de a intelege ca trupul pe care il numeste 'al meu' este al naturii si nu al mintii impostoare. Din perspectiva asta, dorinta si frica sunt naturale, insa nu 'ale mele', ci ale trupului si ale mintii pervertite. Maharaj spune ca ele dispar cand cunosti adevarul; eu as spune ca nu e asa- ele continua, natural, insa sunt vazute si intelese altfel.

222Dorinta si frica sunt naturale, tinand de a fi viu. Animalul doreste- sa respire, sa manance, sa se imperecheze; la fel, teama il face precaut, gata sa fuga sau sa lupte. Mintea animalului este simpla, naturala, legata de necesar. Mintea omului este pervertita, luand necesarul drept garantat, dorind nenecesarul si temandu-se de imaginar. Obiceiul asta nu este ca un orice alt obicei de care te poti lasa, ca de fumat, de exemplu. Mintea cu care omul se identifica nu se va linisti vreodata, insa odata cunoscuta pentru ce este si cum lucreaza, poate fi ignorata, aducand-o la starea ei naturala de servitoare a trupului, al necesarului.

223Maharaj vorbeste ca si constienta, nu ca persoana; mintea inca doreste si se teme insa, inteleasa ca fiind natura, proprietatea naturii nu a unei imagini false de sine, poate fi observata in detasare, lasand dorinta si teama sa-si urmeze cursul lor natural in a servi trupul si renuntand la nenecesar.

224Aici trebuie inteles faptul ca mintea isi asuma un rol impostor cand pretinde sa fie stapana unui trup care a aparut spontan, functioneza de la sine datorita hranei, aerului si apei care ii sunt furnizate de catre Dumnezeu, si care va dispare tragand mintea dupa el, cand ii vine vremea, dupa voia Domnului, fara ca mintii sa i se ceara parerea.

225“ Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. “

226 “Eu şi Tatăl, una suntem. “ In sensul ca doar Tatal este, iar eu sunt cel care stiu ca nimic nu exista decat Dumnezeu singur.

227 Foarte asemanator cu povestea pelerinului Rus, in experienta practicarii rugaciunii inimii.

228Cel inclinat sa caute metode, harti de a gasi comoara va fi dus in eroare de separarea asta intre interior si exterior. In timp ce i-ar putea fi de folos interlocutorului lui Maharaj, nu este o metoda universal valabila. Imbratisand astfel de raspunsuri particulare si generalizandu-le poate duce cautatorul adevarului pe o cale gresita pentru mult timp. Tot Maharaj spune undeva ca in realitate, diferentierea asta dintre interior si exterior nu este valida. Cuvintele care pot influenta pozitiv un individ anume la un timp dat, pot fi detrimentale sau indiferente altuia; dar asta se poate schimba usor- acelasi individ astazi influentat, maine va fi indiferent, pe cand indiferentul sau eronatul de astazi poate gasi valoare in ele maine. Totul este relativ si toata vorbaria despre realitate are ca scop scoaterea persoanei din fals, calea care duce la detasarea de persoana si astfel, la realitate.

229Atunci, daca cauza este legatura emotionala, intrebarea fireasca este- cum sa o inlaturam? Legatura emotionala este reinnoita de gand; fara gand nu exista legatura, deci tot gandul este cel care nu trebuie bagat in seama.

230Un alt aspect al fiintarii- viata ca vibratia neincetata care umple eterul realitatii, sus pana la buza. Omul este invatat, fortat si obisnuit sa se priveasca ca proprietar de viata. Suma emotiilor, gandurilor, sentimentelor si senzatiilor de fiecare moment este singura viata pe care fiecare om o poate experimenta fie implicat, ca omul de rand, fie detasat, ca martor, ca cel care intelege ca nu are o viata ci ca este viata asa cum o da Dumnezeu, buna sau rea (care nu sunt decat valori mintale si astfel relative si iluzorii caci viata ca absolut este nici buna, nici rea, ci doar ‘ceea ce este’, aici si acum). O poveste spune ca era un calugar care gandea astfel: toate necazurile le pun in palma mainii stangi si toate bucuriile in cea a mainii drepte. Dupa o vreme vazand palma stanga plina mai tot timpul in vreme ce cea dreapta, mereu mai goala, si intelegand ca tot ce traieste ca viata este de la Dumnezeu, a mutat incarcatura palmei stangi in cea dreapta si de atunci a trait multumit si impacat.

231Spre deosebire de nota anterioara, sfatul acesta a lui Maharaj este de o aplicabilitate mai larga, daca nu universala, pentru toti cei pe care ii supara gandurile. Eu prefer ideea de ancora, care este tot un fel de carlig- nu fi prilej de ancorare a gandului. Ori ideea de ganduri ca pasari ce zboara in infinitul cerului- nu deveni punct de aterizare si odihna pentru ele pentru ca pasarea se va gainata pe capul tau.

232Persoana si martorul, dintr-o perspectiva mai ampla, sunt doar concepte lipsite de substanta care apar si dispar in constienta, impreuna cu fluxul celorlalte obiecte, periferice atentiei date persoanei/martorului la un moment dat. Martorul insa poate fi vazut ca si constienta pura, constienta de fluxul vietii, nu de obiectele carate de fluxul ce curge necontenit, perceput mai degraba nedirectional ci ca efervescenta vietii, a existentei.

233 Logica spune ca trupul a aparut spontan, functioneaza spontan si va dispare la fel- nu exista motiv rational sa il pretinzi ca ‘proprietate personala’. Experienta spune ca nu exista memoria nasterii si ca nimeni nu poate spune ‘sunt mort acum’. Tot ce putem experimenta este constienta existentei, aici si acum.

234Logica mentionata mai sus, in sens de cauzalitate- nimeni nu isi cauzeaza existenta trupului; daca exista vreo cauza la tot ce se intampla prin trup si in trup, cauza este universul/Dumnezeu (‘nu puteti face nimic fara mine’). Nimeni nu respira aerul pe care si-l fabrica singur si fara de care nu poate exista trup ori gand- totul vine de la sursa ultima- Dumnezeu.

235Asta nu inseamna un fel de puteri speciale- trupul poate fi beat ori in extaz, la fel cum poate fi in durere, liniste sau agitatie- toate aste sunt observate in constienta martora, care ramane neafectata si mereu prezenta, pe cand trupul si tot ce-i legat de el sunt temporare/tranzitorii in constienta ca senzatii fizice sau ganduri asociate cu el.

236Bucata asta de dialog poate deruta pe cel 'habotnic' care nu il poate vedea pe Maharaj altfel decat trup (forma si nume), si sta gata sa judece, de parca judecand pe altul ii ajuta lui cu ceva. Pentru a avea folos ‘fa ce zice popa, nu ce face popa’. Altfel ramai cu judecata, intarind prejudecata ta despre cum trebuie sa fie un invatator, si cu iluzia temporara de satisfactie data de bagarea de seama la defectul altuia pe care il judeci ca trup, separat de tine- urmand vechiul model al lumii de a fi iute la a vedea paiul din ochiul fratelui... Asta insa nu-l absolva pe Maharaj de a vorbi din ambele colturi ale gurii, cum se zice, i.e., cand ca si constienta pura absoluta, cand ca persoana centrata in trup (pe care il numeste ‘al meu’, si astfel fiind om lumesc), infirmand-o imediat in cele ce urmeaza.

237A te purta ca un print nu inseamna a da ordine altora si a astepta sa fie executate ci a fi convins ca renuntand la dorinte si trecand peste temeri, nimic nu te poate atinge; un print este imun la amenintari, pericole si deceptii caci totul este supus lui, al lui.

238Ideea asta de iubire absoluta este la fel ca cea de fericire absoluta, care, in esenta, este pace absoluta. La fel, iubirea este mai degraba accept absolut a ceea ce este aparand ca ceea ce devine, si a devenirii insasi, nu atasament.

239“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul... “ Corinteni 1-13

240Nici multumit, nici nemultumit. Multumirea de a fi implica ideea de dragoste si de atasament dar si teama de a nu mai fi, nu de accept absolut a ceea ce devine si a devenirii fara sfarsit.

241Ar fi hazliu si ridicul daca n-ar fi trist- mintea, cel mai mare fenomen natural al ‘aflarii in treaba’.

242Acum constienta este ‘realitatea neschimbatoare insasi’!!!

243Daca trupul este in minte/constienta mintala si mintea in trup (fiind una) ce mai ramane de rafinat dupa ce dispar?!

244Singura stare pe care o putem cunoaste, nemediat de minte (care inseamna nedistorsionat), este cea constienta. Chiar si somnul este o presupunere- simtim efectul benefic al unui somn bun caruia ii atribuim cauza invigorarii, insa asta este presupunere- memoria starii de oboseala comparata cu cea prezenta de vitalitate, apare in constienta actuala a lui ‘acum’- singura factuala in experienta directa, nemediata. Cauzalitatea este in imaginatie, nu factuala, in timp, nu acum.

245Data statistica la inceputul anilor '80 cand dialogurile astea au fost inregistrate.

246Logic, nu poti sa te identifici cu ceva temporar caci absolut nimic nu sta pe loc, neschimbat, din cele ce pot fi percepute. Cand spui- 'eu sunt asta', 'asta' deja nu mai este ce a fost cand ai facut afirmatia caci este sub maselele timpului ce macina, inexorabil.

247O definitie total diferita de ceea ce in lume se intelege prin dragoste; de retinut si testat aplicabilitatea in discursul lui Maharaj. ‘Tu poti sa o numesti cum vrei’, spune el- asa ca eu as numi ‘capacitatea asta de a intra in alte puncte focale ale constientei‘ mai degraba transbordare, ori asa ceva, desi asta implica dualitate intre cel care intra si alte puncte focale. Mai bine deci renunt a-i da un nume caci imi este perfect clar ca... ‘un arbore nu poate sa cada in padure daca eu nu sunt prezent’. Caderea si cel ce o observa sunt de neseparat, vazute ca viata in aspectual ei absolut/etern de miscare neincetata.

248Daca o astfel de minune i s-a intamplat lui Maharaj, bravo lui insa ce folos are cititorul, care nu are decat ratiunea sa inteleaga ceea ce nu este?! Experienta lui Maharaj este personala- apelul ‘crede-ma’ aici poate duce in eroare cititorul deviindu-i calea intelegerii rationale spre vechiul obicei omenesc de a crede in minuni. Nu poti fi in timp si spatiu pentru ca ele sunt doar conventii ale limbajului omenesc. Asta este informatia, faptul cu care nu te poti certa- ce se poate face cu ele, e treaba fiecaruia. Ce i se intampla persoanei, e treaba scenariului, nu a persoanei care rationalizeaza faptele. Insa, din nou, in contextul intrebarii raspunsul este dat pe intelesul interlocutorului.

249Acceptarea miracolelor este foarte comuna spiritului Hindus (si nu numai...) dar contravine celor predicate pana acum de catre Maharaj cu privire la tranzitoriu si temporal, caracteristicile iluziei, ale falsului si irealului. Insa bucata asta legata de realizari personale fantastice, si de minuni, nu anuleaza restul mesajului. Maharaj a avut ratinuea lui de a spune ce a spus, poate ca sa se faca inteles puterii de discernamant a interlocutorului, ori poate ca... ‘asa a fost scenariul’, sa dea o oportunitate logicii is ratiunii sa fie folosite in a identifica falsul si eroarea seductiva.

250Ideea de realizare a sinelui este pe larg prost perceputa ca un fel de realizare personala, a persoanei, cum ar fi obtinerea unui titlu academic- de doctor, ori al unei recunoasteri sociale, ca cea de erou, ori leader. Realizarea insa inseamna simplu aducerea in realitate/adevar a sinelui, folosind ratiunea aplicata faptelor, care inseamna identificarea si eliminarea ideilor false despre un sine limitat, perceptibil si separat de mediul incojurator, observand ca Sinele persista in absenta oricarei identificari cu ceva.

251“Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” Ofranda pe care omul o poate aduce zilnic vietii in Cristos este rastignirea poftelor si temerilor pe crucea proprie, acceptand totul cum vine, dupa voia lui Dumnezeu nu cea proprie (care inseamna “a-ti duce crucea”). Rastignirea inseamana moarte- moartea zilnica a sinelui egoist cu dorintele si temerile lui.

252Ideea ascultarii calugaresti, legata de nota anterioara, cand calugarul isi moare siesi, dorintelor si temerilor sale si isi pune credinta absoluta in duhovnic, si in cei care ii sunt ‘superiori’ in organizatia manastireasca. Voia calugarului este ‘agatata in cui’, daruindu-se total voii celui pe care l-a trimis Dumnezeu pentru mantuirea sa si care este vazuta ca voia lui Dumnezeu insusi. Suspendare voii propri, in timp duce la anihilarea ei, calugarul traind si intelegand trairea ca mai sus, ca martor al lui- ‘eu nu mai traiesc ci Hristor traieste in mine’.

253"Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.” Am sa te vars pentru ca desi vrei sa te cunosti (aspectul bun, fierbinte), te uiti la paiul din ochiul invatatorului (recele) in loc sa ii urmezi invatatura pentru a descoperi barna din ochiul tau.

254In folosirea aproximativa a cuvintelor, fericirea este cel mai ades confundata cu placerea, fara de care lumea nu poate concepe fericirea. In fond fericirea este starea de liniste, pace si multumire- libera de dorinta sau teama. Starea aceasta este experimentata cand o dorinta s-a implinit sau o teama a luat sfarsit; dupa primele momente de excitare mintala datorate intelegerii ca lumea, in sfarsit, se invarte in acord cu dorinta individului, se asterne pacea temporara, eliberata de grija. Aceasta pace este fericirea adevarata care nu se poate face permanenta altfel decat prin eliminarea ideii de persoana, de identificarea cu ceva limitat, incomplet si de aceea plin de mofturi, temeri si nevoi.

255Desigur, asta nu este applicabila mintii infantile ori animale ci doar omului matur care a invatat sa inteleaga bazat pe logica si ratiune si in rationalitatea lui, sa treaca dincolo de ele in fiintarea pura.

256“...Dacă-ncercând triumful sau prăbușirea taci, Și poți, prin amândouă trecând, să fi la fel,...” Probabil ca Kippling a fost influentat de filozofia hindusa cand a conceput poezia ‘Daca-If’.

257Fericirea de a exista, de a intelege ca esti viata, energie subtila manifestata in senzatii, emotii, sentimente si ganduri- singura viata care este si pe care o poti cunoaste, in care toti si toate exista pentru ca viata exista. O perspectiva revolutionara, total opusa celei lumesti in care trupul caruia i s-a dat o viata, limitat in timp si in spatiu, este fundatia. Ideea de supravietuire este bazata pe aceasta identificare cu trupul. Viata este lichidul amniotic in care traim si care traieste, una cu el, neseparat si nediferentiat, viu, nu inert.Animalele urmeaza in mod natural legile naturii, a reflexelor neconditionate, de conservare a individului si a speciei, fara complicatiile pshihologice si psihice ale omului nascute din abuzul capacitatii de gandire, cand este folosita irational.

258Solutia este aceeasi pentru durerea fizica sau mintala/suferinta- constientizarea si acceptarea fara rezistenta; trairea in trezvie la manifestarea vointei divine, singura reala.

259De fapt, numai asa o poti obtine, fiind tacut, insa tacerea aceasta nu inseamna abtinerea de la a emite sunete ci abtinerea de a te lasa in voia gandului, de a condamna si specula.

260O fi insa unde este mintea, dincolo de concept- nu exista! Atentia vine si pleaca- toata discutia asta despre minte si atentie, lume si lucruri, eu si ceilalti, tine de iluzoriu, caci sunt lucruri care se nasc in timp si dispar in timp. Raportate la infinitatea timpului, ce ‘greutate’ pot sa aiba?!

261Identicitate da, dar nu si identificare- obisnuinta identificarii se dizolva initial in fiintarea fara identitate, numai ca sa revina in final in realizarea ca cunoasterea fiintarii este a acelui ‘eu’ al obisnuintei dar care nu mai are nimic de-aface cu obisnuinta de a-l percepe limitat la ceva/cineva. Acesta este Sinele.

262Aici este cheia dificultatii intelegerii in dialogul intre Maharaj si interlocutorii sai- neputinta de a intelege si a accepta lipsa de identificare de sine cu ‘ceva’, in principal trupul propriu, si in secundar cu alte trupuri, si intreaga lume de obiecte, separate intre ele si de trupul prim. Aceeasi dificultate, chiar imposibilitate, este prezenta in dialogul intre un ateu si un theist, pe de-oparte pentru ca theistul ofera ateului o tinta concreta- o divinitate creata dupa forma si asemanarea theistului, in loc de un mod de intelegere a creatiei, iar pe de alta parte, incapacitatea ateului sa se perceapa altfel decat un obiect, un trup inzestrat cu capacitate mintala, ca baza in a judeca tot si toate. Desi si credinciosul se identifica cu trupul sau, merge insa un pas mai departe prin intelegerea (desi obscura si ambigua) ca trupul sau este ‘templul lui Dumnezeu’- pe cata vreme ateul considera trupul sau ca ‘templul sinelui’, loc de joaca si proprietate personala.

263Adevarul care nu are nevoie de identificare, de vorbe, filozofii si discursuri maiestre. Dupa toate explicatiile legate de iluzia lui ‘eu sunt’ luata ca fapt, Maharaj duce ascultatorul la adevarul absolut, singurul care este ca ‘eu impersonal- Sinele’, anihiland orice idee de ‘eu personal- sinele’.

264Problema este ca bazaitul tau are detalii de care esti fascinat. Priveste bazaitul ca bazait doar ignorand despre ce se bazaie. Bazaitul asta neincetat este energia vitala care umple realitatea pana sus la buza, una cu ea.

265Ce adevar evident, pe care insa il trecem usor cu vederea, cel mai adesea complacandu-ne in compania falsului, evitand chestionarea lui.

266Animalele experimenteaza ‘eu sunt’ fara verbalizare, natural si simplu. La fel ca si pruncii, puii de animale sunt fara frica sau dorinta, pentru ca inca nu au invatat durerea si placerea- invatatorii si genitorii lui ‘eu sunt’, instinctul natural necesar pentru a proteja individul si specia. Spre deosebire de om, animalul nu constientizeaza ‘eu sunt’- cautarea hranei, perechii si adapostului sunt naturale, la fel cum este boala si moartea. Omul complica lucrurile facand probleme din instinctele naturale, comune animalelor. Insa aceeasi minte care face probleme, poate sa le si desfaca, urmand sfatul lui Maharaj de a chestiona, investiga si inlatura falsul. In plus, omul are capacitatea morala de a invinge dorinta si teama animalica cu riscul anihilarii sinelui.

267Ori ideea de ‘eu’ se contopeste cu fiintarea atunci cand ‘eu’ inceteaza a mai avea limite de spatiu si timp, devenind infinit.

268Scholastici educati in Sanskrit si Hindu

269O descriere din pacate adevarata a ceea ce este credinta pentru majoriatea oamenilor. Mintea poate distruge ceea ce inventeaza insa conflictul intre intelegerea adevarului (despre natura sinelui) si purtarea in viata zilnica ramane. Cum spune Pavel: " Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!... dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă vă izbăvi de acest trup de moarte…? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului." Solutia oferita de Maharaj 'Agata-te de aceea asupra careia mintea nu are putere' implica curajul necesar pentru abandonul total a persoanei ducand la realizarea lui Pavel ca „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.”

270Nota bene! Mantuirea nu vine prin persoana lui Cristos ci prin atitudinea voluntara de a pune in practica invatatura lui, care inseamna abandonul total mentionat mai sus. Cristos nu are nevoie de torturarea trupului si nici macar nu stie de 'sacrificile' aduse in numele lui. 'Pacatul din madularele mele' nu este inlaturat prin violenta ci prin curajul abandonarii parerilor, ideilor si prejudiciilor habotnice; 'grija zilei de maine' nu este in madulare ci in minte. Pe langa asta, acele madulare, nu sunt nici macar ale mele caci nu eu le-am cerut sau creat...

271Realitate, adevar, absolutul, supremul, sinele... toate sunt sinonime si sunt folosite de catre Maharaj adaptat la limbajul interlocutorului- unii prefera un cuvant altuia, si pentru a evita confuzii, Maharaj incearca sa fie consistent. Eu le amestec pentru a evita tendinta de atasament la cuvinte, care nu sunt altceva decat conventii utile comunicarii, indicatoare a ceea ce reprezinta, nu reprezentatul in sine. La fel, cuvintele- ghid, invatator, guru, maestru... in cazul de fata, cuvantul potrivit este ‘guru’ pentru ca interlocutorul este de aceeasi cultura cu Maharaj (de asemenea- aici apare mentiunea la zei si zeite, caracteristic culturii religioase indiene).

272In logica si ratiune- cerceteaza in sine, folosindu-le pe deplin. Constienta trupului a aparut spontan, copilul nu a avut vreun merit sau vina pentru infatisarea trupului, si nici pentru numele dat lui, ori pentru familie, rasa si locul nasterii. Trupul lui a crescut de la sine, natural, armonios. Aerul, hrana si cele necesare vietii i-au fost date dupa necesitate, intr-un fel sau altul, de cand se stie ca trup. Semnul crucii inainte de masa simbolizeaza tocmai aceasta recunoastere- nimeni nu isi fabrica hrana si aerul fara de care totul se prabuseste in cateva minute (si carora mai nimeni nu le da importanta cuvenita, luandu-le ca garantat) si nimeni nu isi planuieste si executa respiratia, digestia, circulatia sangelui, etc. Cel ce are grija de pasarile cerului si de iarba campului, are grija si de trup, supraveghind activitatea trillioanelor de reactii chimice in celule si a trilioanelor de bacterii care traiesc in trup si fara de care viata nu este posibila; cresterea unghiilor si a parului, reninnoirea pielii... maturarea trupului si ofilirea lui, toate la timpul lor, dupa legea naturii. Omul irational si-a creat o societate bazata pe fantezia proprietatii, o mentine si o sustine in pofida suferintei rezultata dintr-o astfel de perspectiva deliranta a proprietatii asupra ceva ce nu este al lui- trupul, si de aici, asupra lucrurilor si persoanelor.

273Refuzand complet angajarea oricarui gand, incluzand acel evident ‘eu sunt’ este negarea tuturor directiilor. ‘Eu sunt’ este o directie care contrazice ce ai spus chiar adineaori.

274‘Imblanzirea mintii’ este o fantezie care sfideaza logica pentru ca nu poti imblanzi ceea ce nu exista. Iluzia conceptului de minte este clar dovedita de discontinuitatea ei- ceea ce apare si dispare, depinzand de circumstante, nu poate fi numit real.

275A se purta (corespunzator) implica vointa constienta. Cel care se cunoaste pe sine, nu poate sa mai creada in vointa proprie. Cum spune in alta parte Maharaj, devi doar martor la cele ce se infaptuiesc prin trupul numit ‘al tau’- “nu eu ci Hristos traieste in mine”. Insa pentru interlocutorul de fata, poate ca sfatul acesta de purtare, are un impact si asta este ce importa, nu cuvintele in sine ori contradictia aparenta a discursului in ansamblul sau.

276Precis cum inteleg eu constienta- ca si constienta pura, aspectul cunoscator al fiintarii si al ansamblului experientelor de la un moment la altul= viata, fiintare. Jongland cu idei cauzale despre sursa constientei este doar un fenomen temporar care tranziteaza constienta fara a o afecta in nici un fel.

277Afirmatia asta nu poate avea loc decat in constienta, ca orisice altceva. Din nou se amesteca mintea cu constienta aici.

278Ideea de a calma mintea nu rezoneaza in experienta mea. Insasi Maharaj spune in alte locuri ca mintea este prin natura ei fara odihna. Imi este mai usor sa neg existenta mintii si doar sa observ ganduri aparand in constienta, nu in minte. Mintea este procesul gandirii, al prelucrarii gandului (la nivel conceptual). Gandurile rasar fara voia mea, singurul control pe care il am este sa nu le angajez, sa le ignor si astfel procesul mintal de prelucrare a lor este nulificat. Chiar si asta este neadevarat pentru ca, in fapt, fara aer nu se poate vorbi de vreo actiune.

279Instrumentul se imbunatateste prin tacere iar tacerea se obtine prin ignorarea gandurilor si ‘privitul’ dincolo de ele. Adevarul este etern, nu are nevoie de nimic, nici macar de cunoastere pentru ca cunoasterea este doar prin contrast si cand adevarul/realitatea este totul, contrastul nu exista. Contrast exista doar pentru minte iar mintea poate cunoaste adevarul doar in corelatie cu falsul care este continutul detaliat al vietii, al constientei- acel fluviu de energie ce curge neincetat si al carui instrument de cunoastere este intelectul. Ma conformez in acceptarea conceptului de minte doar de dragul traducerii, caci nu am sa repet la fiecare pas ce am descris mai devreme in comentariile mele.

280Mai degraba sa sti ce nu esti este rezultatul investigatiei adanci.

281A avea un duhovnic in lume fiind, si chiar si in manastire, ar trebui sa fie mai mult decat o conformare la asteptarile si judecatile congregatiei crestine privitoare la 'cum arata si ce face crestinul', e.g. poarta o cruce la gat, se inchina urmand ritualul in biserica, tine posturile si sarbatorile, etc. Pentru cei neconformisti, 'calea ingusta' este deschisa tuturor dar cine este cel gata sa o apuce, fie el in manastire ori in lume?!

282Cum spuneam mai inainte- debarasarea de fals nu inseamna eliminarea lui printr-un oarecare efort ci neluarea lui in seama, odata recunoscut ca fals. Caci gandurile nu vor inceta sa rasara in constienta si nici impulsul de a alege si procesa al mintii nu va inceta insa mintea poate fi supusa prin refuzul de a angaja ce nu este necesar, transformand-o dintr-un stapan crud, intr-un servitor util (asta, la nivelul acesta iluzoriu al afacerilor lumesti, rolul intelectului este de a sluji trupul; orice peste/dincolo de asta, este abuz de intelect, care duce la suferinta).

283Confuzia unei vieti lungi cu una ‘buna/plina’ este prevalenta in majoritatea culturilor lumii. O viata plina inseamna intelegerea vietii pentru ce este= suma senzatiilor, simtirilor, emotiilor si gandurilor, asa cum rasar de la un moment la altul, nu cantitate experientelor traite. Asta este singura viata ce este cunoscuta de oricine. Gandurile despre o viata plina sunt doar o astfel de manifestare de moment a vietii.

284Asta indemna Cristos zicand “Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.”

285Exista o tendinta in ziua de astazi de a calatorii, de a vedea lucruri noi, o neliniste care face pe unii sa traiasca cu gandul de la o vacanta la alta, considerand schimbarea de peisaje ca ‘depozite bancare’ in trairea vietii. Apoi este aspectul glorificarii experientei- cate tari, locuri noi, obiceiuri si intamplari a reusit calatorul sa stranga in memorie ca un fel de blazon, pentru a impresiona pe ceilalti care traiesc cu aceeasi iluzie a acumularii de amintiri ca valoare reala, intelese ca ‘viata plina’. Insa nimeni nu poate trai in amintiri caci experientele trecute nu se intampla in trecut ci ‘acum’. Si asa se risipeste ceea ce este prezent, i.e., viata, pentru ceea ce este imaginar- fantezia.

286Universalitatea simtita ca lichid amniotic- suntem una cu el, aceeasi compozitie chimica, chiar daca forma si numele difera.

287Realitatea nu poate fi facuta din parti- Dumnezeu/universalul si ‘eu’ cel dincolo de Dumnezeu. Cel ce cunoaste ‘dincolo-ul’ si pe Dumnezeu este in acelasi timp si una si alta, fara distinctie. Caci daca incepi sa faci distinctii, nu mai poti fi totul/intregul.

288‘... strâmtã este poarta, îngustã este calea care duce la viatã, si putini sunt cei ce o aflã.” De ce atunci crestinul de rand (tu, eu, noi) alege ‘poarta larga si calea lata care duce la pierzare’ ignorand invatatura directa a lui Cristos?! Intrebare valabila pentru fiecare in parte, menita sa extraga un raspuns dinauntru, nu dinafara, caci fiecare se naste, traieste si moare singur, toate astea fiind experiente care nu se pot gusta si implini decat prin sine, nu prin altii.

289Pentru ca o vad pentru ce este, ca observatori obiectivi si detasati de ea. Cel prins in afaceri lumesti nu poate intelege ca totul este ‘vanare de vant’, cum spune Eclesiastul.

290Cu alte cuvinte- ca sa inveti pe altul cum sa fie liber, trebuie ca tu sa fi liber mai intai. Aidoma invataturilor lumesti unde cel ce stie il invata si indruma pe cel ce vrea sa invete.

291Relativ aici se referala nivelul de intelegere a treburilor lumesti, care din perspectiva absoluta, sunt in cel mai bun caz miscari in constienta, unde binele si raul nu au validitate, pentru ca sunt concepte relative, dependente de timp, loc, lucru/obiect si persoana. Iar absolutul propus aici de Maharaj este tot in domeniul relativului pentru ca nu poate exista absolutul si eu, ca entitati separate.

292Judecata trunchiata, care, daca ar fi dusa mai departe ar releva iluzia ideii de agentie a persoanei- sursa vorbelor, deci, este hrana, nu ‘eu’, care mai departe indica cauza ultima- Dumnezeu/universul material.

293Logic, nu poti fi ce percepi- gandindu-te la trupul tau, nu esti gandul si nici trupul; ele sunt miscari/manifestari ale vietii inregistrate in constienta. In alte locuri insa, Maharaj spune ca ‘esti ceea ce percepi’, adica lumea; astfel, la nivel relativ, facand o concesie existentei lumii s-ar putea raspunde atunci ‘esti imaginea pe care o percepi, si care include si oglinda’. Mai bine zis, esti perceptia care uneste cele doua componente iluzorii- cel ce percepe si obiectul perceptiei. Factual, esti una cu mediul din care provii- aceeasi atomi sunt prezenti in tot ce percepi, incluzand trupul pe care irational il numesti ‘al meu’, astfel separand si despartind ceea ce este de neseparat. Mintea este cutitul cu care vrei sa tai in bucatele supa amniotica care esti.

294O alta distinctie importanta de facut aici- nimic nu se schimba in aparenta; viata continua ca inainte la suprafata- omul emotional poate ramane la fel ori creste hipersensibil, insa in profunzime ceea ce se intampla este inteles intr-o lumina noua, in detasare si liniste.

295‘Doar fi’ insemnand, ‘fi liber de nevoia de orice identificare mintala’. Identificarea cu fiintarea pura va reveni de la sine, cand esti liber de identificarea mintala. Intrebarea ‘cine sunt eu?’ este menita sa duca la intelegerea inutilitatii si inaplicabiliatii ei, caci ce conteaza cine sunt daca stiu ca nu sunt ‘ceva’ si ca sunt, nu ca o alegere ci ca o imposibilitate in a nu fi?!

296Asta duce in eroare- logic nu ai cum sa te simti liber de durere-placere [ori de altceva] fara sa iti amintesti durere-placere. Dar cine sa-si aminteasca daca te intelegi ca fiintare pura, fara memorii si fara preferinte? Este ca si cand spatiul s-ar simti liber- a fost vreodata altfel?!

297Asta este mintea, nu constienta, care este etern prezenta indiferent de ce eveniment apare sau dispare si de intreruperile dintre ele.

298“Caci mai usor trece camila prin urechile acului decat intra un bogat in imparatia Cerului.” Nu pentru ca a furat pe altul ca sa ajunga bogat si de aceea este pedepsit, ci pentru ca nu se poate detasa de dorinta de a avea si de frica de a pierde. Imparatia cerului fiind cea in care dorinta si frica nu inseamna nimic pentru ca nu este nimic de dorit sau temut; doar pace eterna.

299Este efortul implinirii dorintei care aduce suferinta iar dorinta odata implinita este mai devreme sau mai tarziu inlocuita de plictiseala, teama ori de o alta dorinta.

300Chiar si din perspectiva lumeasca, ratiunea spune ca sunt ale naturii, nu ale persoanei caci nu poate exista persoana cu dorinte si temeri fara aer-apa-hrana. Animalele cunosc dorinta si teama in mod firesc/natural, fara prejudicii, rusine, ura, invidie,... si celelalte artificii ce rezulta din pervertirea naturalului prin abuzul intelectului in cazul omului.

301Discutia merge in paralel, fara punct de convergenta pentru ca in timp ce interlocutorul nu e in stare sa renunte la a incerca sa gaseasca cauze si sa se identifice pe sine si tot restul cu cineva/ceva, perspectiva lui Maharaj este dincolo de cauzalitate si identificare.

302“Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

303Actiunea aici inseamna detasare de minte, de obisnuinta identificarii de sine, de cautare de cauze, de a gasi solutii, de a actiona bazat pe opinii, prejudicii, speculatii, credinte proprii ori auzite... de a te crede autorul actiunii. Singura identificare necesara pentru un timp, este cea a falsului, cum spune Maharaj.

304Rosturi exista doar pentru minte; viata este lipsita de astfel de calificari. Viata este miscare, inceput si sfarsit in detaliu, infinita/fara sfarsit in sine- forme si evenimente apar si dispar fara incetare, transformandu-se in alte forme si cauzand alte evenimente; viata continua neabatuta.

305Ideea ‘eu sunt trupul’ nu este constanta- se pierde in somn, de exemplu; ce apare si dispare in timp este definitia iluziei. Din perspectiva cunostiintelor lumesti, biologice, trupurile sunt natural inzestrate cu instinctul de conservare.

306Cercetarea interioara nu este o activitate la bancul de lucru cu unelte anume, ci se face in meditatie/contemplarea fiintarii. La fel ca rugaciunea contemplativa, este un exercitiu zilnic de detasare de fals, de ‘eu’ si de ‘al meu’ si de dizolvare in etern.

307Cam tras de par exemplul asta- ar fi de mirare daca un astfel de individ ar fi inca in viata...

308Nu obligatoriu caci un receptor cu mintea sechestrata de vreun gand obsesiv nu miroase parfumul si nu vede nici lumina.

309Interesant de comparat bucata asta cu altele unde Maharaj vorbeste despre eliminarea/pierderea/linistirea mintii ca rezultat al urmaririi gandurilor, cand mintea incetineste pana se opreste. Daca mintea incetineste si se opreste, nu este nicidecum pentru totdeauna, doar in cazul in care este moarta, odata cu trupul care o sustine. Este natura mintii sa se gaseasca in treaba, mereu in cautare de extraordinar in afara, zbatandu-se ca un manz caruia i se pune capastru prima oara cand este fortata sa ramana inauntru. Dificultatea intelegerii are dubla cauza: 1. recalcitranta de a renunta la ideea de minte ca ceva real, si 2. incapatanarea in a socoti mintea ca ‘a mea’ .

310 „Eu* sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Credinta populara la nivelul copilaresc, populata de spaime create de altii si acceptate ca adevar, i.e., eu sunt un mic nimic pacatos iar Dumnezeu e mare, bun si iertator, citeste afirmatia asta a lui Cristos ca referindu-se la persoana centrata in trupul cu numele Isus Cristos (habotnicia populara considera blasfemie scriindu-i numele fara doi ‘i’, sau necapitalizand-ui pronumele). In adulatia lor irationala a materiei ‘facuta om’ ofenseaza invatatura Cristica si chiar obiectul adulatiei lor caci Cristos nu a cautat glorificarea persoanei sale ci s-a adresat constientei universale, prezente in fiecare. Fie cuvintele lui au fost rastalmacite (ca sa faca sens puterii de intelegere inceputului de mileniu) fie contextul in care s-au rostit cuvintele astea a fost ignorat de-alungul timpului (din acelasi motiv). In adevar, citatul acesta trebuie citit astfel: <<‘Eu sunt’ este lumina lumii; cine urmeaza pe ‘mine’ nu va umbla in intuneric ci va avea lumina vietii>>. ‘Eu sunt’ este lanterna lui Maharaj.

311Dualitatea ‘lumea si eu’ este iluzorie- nu este nimic de schimbat pentru ca nu exista schimbator, ci doar schimbare. Schimbarea este energia vietii care umple spatiul etereal al adevarului pana sus la buza.

312Relfectie implica un receptor- cel care observa si judeca, discriminand atributele listate. Realitatea nu are treaba cu asta; numai cel care vede reflectii are.

313Da, insa contrazice ideea de castig din propozitia anterioara- ce ai castigat ori se pierde ori ti se ia.

314Oferirea celuilalt obraz nu este pentru omul de rand ci pentru cel care este incredintat ca toate vin de la Dumnezeu si le accepta asa cum vin, cu multumire. Cel care intoarce obrazul doar pentru ca asa i s-a spus/a citit, se inseala pe sine si si pe cel care il palmuieste, care probabil ca nu se va opri la inca o palma doar, simtind ca intoarcere obrazului se face in mandrie, vrand sa transmita ceva mesaj de superioritate ... Asta nu inseamna ca trebuie sa ripostezi cu violenta. Fiecare raspunde dupa caracterul lui omenesc, cum spune Maharaj. In adevar, o palma a fost data, o palma a fost primita; nimic nu s-a intamplat doar energia vietii s-a manifestat in felul asta.

315‘Fiti ca pruncii’ murind zilnic pacatului dorintei si a fricii, sacrificandu-le pe altarul inocentei infantile.

316O alta... sminteala (in limbaj manastiresc) ce contrazice faptul expus mai devreme, cum ca persoana nu exista, este o iluzie care se dizolva in contemplarea fiintarii, prin scanteia lui ‘eu sunt’ care consuma pe de-antregul eu-l personal.

317Interlocutorul s-a dezumflat- a venit aici pentru a-i fi laudat ego-ul nu pentru a asculta; vrea si el sa se faca auzit ori cel putin sa nu plece cu mana goala-ceva de facut, cu trepte de atins si cu un scop final... iar Maharaj nu da nici una, nici alta...

318Camila nu are probleme a trece prin urechile acului pentru ca nu se identifica cu nimic, cum fac bogatul si politicianul, pentru care grijile legate de avere sau putere ii face ‘cineva’, legati de pamant si afacerile lumesti si astfel imposibil sa se ridice la imparatia cerurilor.

319Aici in sensul de existenta fizica.

320Dimpotriva, sentimentul inseamna cunoasterea fiintarii, nu o senzatie trecatoare. Daca este realitate fara ‘eu sunt’ ce conteaza?! ‘Eu sunt-ul’ impersonal este realitatea.

321Aici este dichotomia intre intelegerea intelectuala si experienta empirica, zilnica a suferintei, a dorintei si anxietatii sau, chiar mai simplu- al inabilitatii stabilizarii in starea de martor, neimplicat in lucrarile mintii. Interesul ar trebui sa fie in adevar insa, mintea practica fura interesul mutandu-l la cele lumesti. Existenta calugariei este dovada neputintei omului lumesc de a se detasa de minte. Calugarul usureaza asuprirea mintii prin renuntarea la grijile lumesti si concentrarea pe practica neincetata a detasari de celelalte neajunsuri mintale (amintiri, imaginatie, anxietati, pofte, etc.) Maharaj adesea lasa impresia ca ‘fericirea cereasca’ permanenta este ceva posibil pentru omul de rand, si ca el ar fi cucerit-o (Maharaj, avea grija de business-ul sau de vandut tigari, fuma, manca, avea durerile inerente varstei, incluzand si pe cele datorate cancerului...) Daca o fi asa, doar el o stie- brava lui insa exceptia Maharaj si a inca catorva ‘alesi’ nu este sustinuta de existenta calugariei si scopul ei. ‘Cucerirea adevarului’ este o lupta pe viata, de fiecare moment, nu un proces de urmat potrivit unui plan, incheindu-se cu obtinerea unui rezultat final, cum ar fi cladirea unei case in care te muti cand este gata, si nu mai ai griji- casa odata locuita, trebuie ingrijita.

322Metodele sunt pentru identificarea falsului, nu pentru obtinerea adevarului. Ceea ce se obtine, ce nu a fost si acum apare a fi, depinzand de altceva, nu poate fi numit adevarat- simplu pentru ca se schimba, in functie de circumstante.

323Pai daca-i asa, ce te face sa te indentifici cu ceea ce nu este in controlul tau?

324Care, la o privire mai atenta demascheaza superficialitatea intelegerii existentei, reducand-o si limitand-o la limbaj. Cuvantul ‘caine’ este un simbol, o conventie indicand animalul pe care il cunoastem prin experienta repetata careia ii asociem cuvantul pe care am fost invatati sa-l folosim pentru acest ‘obiect al observatiei’. In adevar, nu stim ce este cainele- folosind alte cuvinte/conventii pentru a-l descrie, ramanem prinsi in aceeasi capcana a limbajului.

325‘Degetul care arata luna, nu este luna’. Nu este hartia, cerneala sau literele care sunt importante ci mesajul, care trimite inapoi la hartie, care este fundamentul.

326Dorinta si temerea este un laitmotiv in spiritualitatea indiana care zice ca poarta raiului este pazita de acesti doi caini mitologici- frica si dorinta. Cel care reusteste sa-i invinga, poate intra.

327Trateaza frica si dorinta ca pe o raceala- tot ce faci/oriunde mergi, duci raceala cu tine insa scopul actiunii nu se schimba, racit ori nu, implinesti ce este necesar de indeplinit.

328Cercul vicios se rupe cand intelegi ca sfarsitul ambelor este acelasi- pacea, aceeasi pace mereu prezenta, dinainte de inceputul lor.

329Maharaj mereu raspunde la astfel de intrebari care disting intre doua elemente- ‘niciunul, ambele sunt adevarate’, constant refuzand separarea facuta de minte si anuland importanta mintii prin trimitere la 'dincolo' (de minte).

330Raspunsul meu este mai simplu: temporalul vazut in infinitatea lui (oceanul infinit de lumina) devine atemporalul, i.e., eternul.

331Cui, daca nu celui prins de lume, cu mintea in afacerile ei?! Cel cu mintea in eternitate inceteaza a fi in lume.

332Poti sa incerci sa schimbi sau distrugi lumea si in incercare sa pieri ca si creatorul ei, odata cu creatia ta.

333Nu ca ceva separat, nu ca spatiul in care existi ca un mic nimic. Da, insa cunoasterea este a martorului-constienta, nu a creatorului. Creatia este mister pentru ca este spontana; ideea de creator si distrugator este doar atat- idee temporara ce tranziteaza constienta.

334Suferinta ca obiect de studiu este de importanta suprema pentru cel ce sufera. Mintea este creatoarea suferintei prin analize cauzale si judecati ce nasc dorinte si temeri. Pentru cel ce priveste dincolo de minte, evenimentele se perinda lipsite de continut, fiind vazute doar ca miscari ale energiei vietii in constienta. Astfel, sentimentul, suferinta si fericirea isi pierd semnificatia, fiind nivelate si egalizate.

335Chiar asa- cele spuse inainte de asta fiind doar fantezie fara substanta.

336Eu i-am spus ‘raceala’ mai devreme... In paragraful asta, am ales sa deviez de la textul original, inlocuind perspectiva lui Maharaj cu a mea, i.e., conceptul de constienta cu cel de minte. El insusi spune mai sus: ‘Ce descri tu nu este constienta ci doar cugetare asupra experientei’.

337O noua contradictie- caci pentru ‘cel care se cunoaste cu adevarat’ moartea este doar un concept fara substanta, care nu se poate cunoaste [nimeni nu poate afirma ‘sunt mort de acum’] si care presupune sfarsitul a ceva ce nu exista in fiintarea eterna.

338Nu-i chiar asa cu ‘bucuria de a fi viu’- sunt multi care voluntar renunta la ea ori doresc ca bucuria sa vina la un sfarsit. Agatarea de viata este a naturii/a vietii insasi (prin instinctul de conservare al individului si a speciei, prezent in fiece fiinta) nu a individului.

339 Care presupune investigarea obisnuintei de identificare a sinelui cu ceva limitat- 'trupul meu' cu scopul de a renunta la un astfel de obicei irational, nu de a inlocui o identificare cu alta de genul 'eu nu sunt trupul; eu sunt lumea, universul, adevarul, realitatea, Dumnezeu, etc...' Insa mintea/gandirea nu este adusa la realitate ci la tacere, lasand realitatea sa straluceasca. Cand ‘eu’ nu este de gasit, gandirea inceteaza lasand locul constientei fiintarii, care este indubitabila.

340Alan Watts- Despre tabu-ul cunoasterii de sine: “Limbajul indienilor Nootka consista doar din verbe si adverbe, fara substantive si adjective. Daca casa inseamna 'locuind', scaunul- 'sezand', de ce nu ar fi si oamenii- 'omenind', creierul- 'gandind' iar furnica- 'furnicand'? In limbajul Nootka, biserica este 'locuind religios', un magazin- 'locuind comercial' iar caminul 'locuind acasa'. Insa ne-am obisnuit sa intrebam 'cine locuieste; cine omeneste; cine furniceste?' Cand spunem ca fulgerul a luminat, lumina este aceeasi cu fulgerul, deci nu am putea spune simplu- 'a fulgerat'? Tot ce numim substantiv este un proces sau actiune. "

341Ce adevar evident, la indemana oricui care vrea sa gandeasca rational, dar cati sunt cei care vor asta si sa se poarte in consecinta, facand voia universului, nu al lor (mai bine zis, observand voia universului actionand prin trupul carora ii spun ‘eu’)?!

342Logic, nu?! Stiinta medicala care pretinde a studia si cunoaste omul, studiaza si cunoaste doar materia- trupul, si asta, doar la nivel conceptual. Mintea ca si concept fictiv se studiaza pe sine, producand rezultate fictive. Constienta de sine se confunda cu cunostinta persoanei bazata in trup. Sinele nu are nevoie sa se cunoasca si nici nu poate fi cunoscut ca obiect al cunoasterii intelectuale. Se cunoaste fiind, si este pentru ca stie ca este.

343i.e., 'de aia!'

344Iar facerea nu consta in stergerea memoriei ci in ignorarea ei, intelegand ca este doar o miscare trecatoare in constienta a energiei vitale care se intampla ‘acum’, nu in trecut.

345 Constienta nu are puncte. Martorul este aspectul cunoscator al starii de constienta, constienta insasi, nu un contabil al evenimentelor ce tranziteaza constienta.

346Aici e taman invers (unde inainte vorbesti de constienta in loc de minte, aici le inversezi)- judecatile sunt apanajul mintii, faptul de a judeca apare in constienta martor, libera de subiectivitate, ca miscare a vietii, a energiei vitale.

347Actiunea este de detasare, renuntare la identificare, acceptare a ceea ce se intampla, fara rezistenta. Este o negare continua a sinelui sugerat de minte (acel ‘eu, al meu, mie’)

348Si din nou confuzia rezultata din amestecul conceptelor- mintea este despre obstacole; mintea este cea ce se transcende pentru a ramane martor/constienta pura, neafectata de judecati mintale.

349Actiunea cui; cine e cel ce testeaza adevarul? Suna adanc insa perspectiva asta dualistica este aplicabila doar celui ce nu intelege ca adevarul singur este, pe cand orice altceva, incluzand ‘testul adevarului’, este doar o idee trecatoare in adevar.

350Pai nu spuneai mai inainte ca actiunea/facutul este necesar?!

351Oamenii realizati este o contradictie pentru ca cel realizat (care se stie ca realitate absoluta) inceteaza a mai fi om.

352A fi (constient) este singurul adevar ce este cunoscut direct/nemediat, existand, nu gandind.

353Mai bine zis, 'ceea ce crezi ca intelegi' este materie. In realitate, materia, ca si timpul si spatiul in care mintea o plaseaza, este un concept si o conventie ce se leaga de obiceiul omenenesc de a atasa nume formelor. Nimeni nu a gasit vreodata materia, la fel cum nimeni nu poate exista altundeva decat 'aici si acum' in orice moment, oriunde s-ar afla.

354Iar totalitatea experientei este viata de fiecare clipa. Natura nu este un obiect, ceva neanimat ci viata insasi manifestata prin simturi si trairi interioare, moment dupa moment. Ca fiinta constienta esti natura insasi, nu parte din ea.

355Pe scurt- nu, nivele exista in minte, nu in constienta.

356Sminteala- constienta nu este atributul tau, ca sursa, caci ce altceva poate produce sursa?! Consitenta este sursa in care ‘eu si tu’ si lumea apar si dispar, care ramane dupa ce flacara a consumat lemnul, s-a stins si caldura a disparut.

357Astfel de expresii, abundente in discursul lui Maharaj sunt greu de inteles cand, la auzul lor, omul imediat merge cu gandul la ‘mine-persoana’, asociata cu un trup si cu o imagine mintala a personalitatii propri cu nucleul in acel trup. Acel ‘tu’ la care se refera Maharaj, este adevarul, realitatea, fiintarea, viata... Dumnezeu, cel impersonal, etern care nu poate fi ajuns cu mintea, si care astfel este doar o fantezie pentru cel care nu poate sa vada dincolo de minte sau nu vrea sa renunte la a vedea altfel decat cu mintea, chiar daca accepta faptele pentru ce sunt.

358Ceea ce duce din nou la identificarea irationala de sine cu un trup in continua transformare. 'Eu sunt asta' este deja neadevarat cand afirmatia a ajuns la capat, caci ‘asta’ a devenit deja altul.

359Partea asta putea sa lipseasca pentru ca duce la sminteala exprimata in intrebarea imediat urmatoare- ‘cum pot sti viitorul?’

360Aici si in continuare, este o bucata aparent esoterica, dar doar aparent, data fiind limitarea limbajului. Experientele de care vorbeste Maharaj, nu sunt legate de continutul lor, ci de potentialul de a trai. Un alt cuvant poate mai potrivit ar fi ‘viata’. Viata se deruleaza indiferenta la forme si nume, formele tranformandu-se una in alta prin moarte, descompunere si reincarnare in alte forme, luand nume noi. Viata ramane neafectata.

361Masca sau nu, toata gimnastica asta verbala incluzand formulari ce aparent contrazic logica si conventionalismul in folosirea limbajului, negand ceea ce pentru minte pare evident, nu schimba cu nimic adevarul absolut al fiintarii, care este dincolo de orice speculatie intelectuala. Discursurile astea sunt doar divertisment pentru minte, cautand sa o anihileze pentru a lasa adevarul sa iasa la suprafata. In adevar nu poti vorbi despre inconstient decat constient fiind...

362Un alt exemplu de astfel de acrobatii mintale- cum poate mortul muri daca este deja mort?! Traducerea este aici literara si apare ca o greseala de exprimare. Mai potrivit ar fi fost sa spuna 'numai mortalul poate muri' ca sa aiba sens in comunicare.

363Chiar asa- multi din cei care se agata de cuvinte si de cel care le rosteste, cum este si cazul bibliei si a lui Cristos, se auto-orbesc. Nu incerca sa intelegi caci fiecare are momentele sale de ‘luat pe aratura’ in care doar el stie ce vrea sa spuna... Mergi mai departe, nu te poticni de mintea altuia!

364Cum sa o cauti in constienta cand constienta este realitatea, singura realitate pe care o cunosti in mod direct. Aici este mai degraba potrivit conceptul de minte/constienta mintala, i.e., cautarea zadarnica a mintii fascinata de mirajul unduirii valurilor.

365Ochelarii sunt pe nas, degeaba ii cauti peste tot caci nu-i vei gasi veci!

366Mintea fiind cugetarea dreapta, folosind logica si ratiunea care renunta a privi timpul la nivel istoric, intelegandu-l ca infinit, infinit care inghite orice, anihilandu-l, facandu-l praf si pulbere, i.e., nimic.

367Daca o ai, ce conteaza de unde vine?! La fel cu raceala- o ai si continui sa faci si dregi sub semnul ei stiind ca va trece. Pe de alta parte, daca vrei sa gasesti cauze, poti spune ca teama este o miscare a energiei vitale, prezenta in toate fiintele, menita sa apere individul. Mai pretentios, se cheama ‘instinctul de conservare’.

368Un ghid succint si la obiect pentru cel ce se angajeaza in exercitii de genul asta.

369Esti tu separat de viata si mizerile ei? Fiind interesat de mizerii, pierzi viata din vedere.

370"Eu când discut cu un ateu, e ca şi când aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu"- Petre Tutea.
Da, insa aici nu este vorba de opozitia ateu si crestin ci cea dintre omul lumesc si fiintarea constienta, avand perspective total diferite asupra existentei, ceea ce face dialogul intre cei doi dificil, daca nu imposibil, pentru omul lumesc, care vede totul prin prisma ‘eu si al meu’- cauza oricarui conflict, cum spune Maharaj. Maharaj intelege disperarea omului lumesc, caci si el a fost din lume, ca persoana, insa nu al lumii. “Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume...” spune Cristos.

371Grosiera si trunchiata, pentru ca nu are sens sa vorbesti de destin in izolare, i.e., personal. Persoana materiala (trupul) vine din natura, fiind natura, interactionand cu natura care include alte trupuri si forme, ce nu pot fi ignorate in interactiunea dintre ele. Deci in cel mai bun caz, destinul nu poate fi decat colectiv.

372O precizare- ‘ceea ce gandesti ca trebuie’, nu este la fel cu ‘ceea ce gandesti ca iti trebuie’. Trebuinta aici se refera la necesarul imediat, colectiv (ori cel putin, nu personal- egoismul este exclus din astfel de gand). Dar nu forta pe altii sa urmeze ceea ce tu gandesti ca este bine pentru ei.

373Am fost crescuti si crestem pe altii in a privi frumusetea ornamentului si a ignora valoarea aurului care o face posibila. Cel care ajunge la maturitate reuseste sa distinga esenta si sa-si schimbe scara valorilor.

374Omul aude dar nu asculta- doar ce i s-a spus clar- “Ornamentul isi ia culoarea si frumusetea de la aur, aurul insa nu se inbogateste.” Obisnuinta de a judeca lucrurile in termeni de profit sau pierdere, moare greu...

375Quintesenta intregii carti- toate dialogurile si invataturile de fata raman doar vorbe, chiar daca vorbesc despre realitate. La fel cum descrierea unui arbore nu este arborele ci doar o gramada de cuvinte care, oricat de bine intocmite, ramand doar conventii atragatoare mintii, discursul despre realitate nu este realitatea ci doar un indicator al ei. Realitatea nu este un obiect al cunoasterii mintale [mintea doar poate spune ce nu este; ce este, este dincolo de minte]. YHWH este transcrierea data Dumnezeului lui Moise urmand dialogul de pe muntele Tabor unde Dumnezeu s-a autonumit- ‘cel ce este’- Yahweh, in limba iudaica a timpului. YHWH, printr-o contorsiune a logicii umane ramane de nepronuntat, fiind totusi pronuntat ca “adonay” oricand citirea textului ajunge la ‘YHWH’.

376Omul aude dar nu asculta- porneste de la ‘a da realitate’ proiectiei mintale ‘eu sunt’ si a o separa de ceva mai mare ca ea- realitatea insasi.

377Pentru ca la randului lui sa fie supus investigatiei ca obiect al cunoasterii, si anihilat/dizolvat in realitatea eterna.

378Ceea ce inteleg ca fac calugarii din Muntele Athos, sau din alte sihastrii din lume.

379‘eu sunt dovada’ pentru ca am trecut testul si am confirmat ca adevar ceea ce mi s-a spus si te invit pe tine sa faci la fel.

380O alta viziune, diferita de cea lumeasca in care pacea, puterea, fericirea sunt vazute ca obiecte care pot fi castigate si pierdute. Maharaj le propune ca ‘valori’ ce exista etern si care pot fi accesate de catre persoana prin efortul propriu al investigarii sinelui ori prin abandon si supunere/ascultare completa a unui invatator, ambele implicand dizolvarea sinelui personal.

381“La început era Cuvântul [logos], și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au venit în existentă prin el, și nimic din ce a venit în existență nu a venit în existență fără el.” Cel care a creat lumea este cuvantul, nu persoana- tot ce cunoastem despre lume sunt cuvinte, care ne separa de ceea ce observam. In absenta cuvintelor suntem una cu ceea ce percepem, caci perceptia se intampla aici, nu in lume.

382Acelasi sfat de a nu incerca a controla viata, de a judeca ce face popa in loc de a face ce zice popa, speculand capcane.

383Din pacate, adularea unui trup imaginat ca superior, a ramas un vechi obicei al omului, incurajat de educatie si traditia societatii, in toate sferele- artistic, politic, sportiv, religios, si chiar in relatiile sociale cotidiene, unde mereu se face o separare intre superior si inferior, intre conducator si condus. In crestinism, cati dintre cei care se tin crestini, venereaza si urmeaza invatatura lui Cristos? Cu foarte putine exceptii, indiferent de denominatia religioasa, lumea se inchina persoanei, ca un fel de tribut pentru a castiga favoruri legate de viata lumeasca cu grijile ei pentru ziua de maine, pentru ‘ce vom manca si cu ce ne vom imbraca’, etc.

384Notele critice pe care le aduc unora dintre afirmatiile lui Maharaj sunt rezultatul dubiilor insa sublinierea pasajelor ca acesta urmeaza exact ce indruma el, un fel de agatare de ceea ce este dincolo de indoiala in valoarea lor. Indoiala si critica au valoare doar daca pun in lumina falsul, nu de dragul lor. ‘Criticul profesionist’ nu va sa treaca dincolo de obiceiul sau, in adevar.

385Ce descriere clara a ateului convins de pozitia lui! Ori chiar si a habotnicului indoctrinat in a lui. Intre doi ca acestia nu poate exista dialog atata vreme cat raman inchistati in idei preconcepute si in prejudicii, care de cele mai multe ori nici macar nu sunt proprii ci preluate de la altii.

386Valabil in lumina rugaciunii isihaste (pentru cei putini care se incumeta sa se dedice complet ei, fara a astepta beneficii personale de imbunatatire a vietii cotidiene, ci a o privi ca alegerea facuta pentru acest fel de a trai- ‘M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.’)

387Evident ca este asa caci se intampla ca manifestare a aerului, apei, si hranei- energia vitala care este cauza reala a gandirii si a vorbirii, avand ca si cauza ultima universul/Dumnezeu.

388O alta perspectiva rationala rezulta din a privi faptele, facand o concesiune realitatii trupului, de dragul argumentului. Trupul a aparut spontan, a crescut de la sine, arata cum arata, functioneaza de la sine si va dispare spontan, cand ii vine vremea. Cel care se identifica cu el, are foarte putin, ba mai degraba chiar nimic de zis in toate astea. Dar indiferent de logica si ratiune, problema legaturii puternice cu ceva fictiv ramane. Insa odata adevarul faptic cunoscut, nu mai poate fi ignorat, conflictul intre ceea ce stiu si ceea ce fac va cere o solutie. Sinceritatea introspectiunii nu poate favoriza falsul comportarii externe. Pacatosul se va mantui fie prin suferinta conflictului reformator, daca este sincer, fie prin autodistrugere, daca continua sa se minta pe sine, abuzandu-si trupul si mintea ca proprietati personale, in pofida cunoasterii adevarului. Dar asta, desigur, cum spuneam- este doar vorbarie de concesiune, care nu are nimic de-aface cu realitatea, cu eternul absolut caci ar insemna ca realitatea este ceva ce poate fi obtinut ca o rasplata personala, pentru un pret.

389Suma senzatiilor, emotiilor, dispozitiilor ‘sufletesti’, imaginilor si gandurilor ce rasar de la un moment la altul, in eternul ‘acum’ este viata, singura viata pe care o poti cunoaste in plinatatea si intensitatea ei. Amintirea unui eveniment de acum X ani, rasarita in constienta spontan, ca o scanteie de durata efemera este viata- ‘acum’. Atentia trebuie sa cada nu pe continutul amintirii ci pe faptul ca gandul a rasarit si ca o emotie legata de el s-a nascut, numai ca sa dispara la fel de repede, inlocuite de alt gand si alta emotie.

390Glorificarile astea atat de frecvente in cultura indiana, mie imi suna a... vorbe. Trecand peste ele insa, afirmatia lui Maharaj legata de natura realitatii si legatura cu identitatea, necesita clarificare. Identitatea inseamna multiplicitate si diversitate, continut care apare in realitate fara insa ca sa fie reale. Identitatea este o miscare a mintii in realitate, nu realitate! Ca altfel se contrazice cu ce a spus imediat mai sus: “mintea tanjeste dupa varietate si continut in timp ce realitatea e fara continut si invariabila”. Apoi mai spune ca este si constienta, ca si cand constienta realitatii ar fi diferita de constienta impersonala- aspectul cunoasterii fiintarii a celui ce este constient de ea, fiind.

391Raspunsul pe scurt ar fi ‘da’. Nu exista constienta fara continut si nici continut fara constienta- sunt una si aceeasi, fara separare. Un alt nume pentru constienta ar fi ‘fiintarea’, cum am schitat-o in nota de mai inainte.

392Din nou, o jonglare de termeni, demarcatii intelectuale intre constienta mintala si constienta pura, dificil de tradus. Constienta pura este constienta, iar constienta la obiect (constienta constientei este tot un obiect al constientei, la modul asta conceptual de jonglerii de vorbe) este constienta alterata/mintala, sa zicem asa (ca sa incurcam si mai bine treburile...caci indiferent de sofisticarea limbajului, chestiile astea nu se pot intelege din descriptii verbale, ci doar prin contemplarea mintii si ignorarea ei/refuzul de a o insotii pe unde o duce moftul de a...’bate campii’).
Afirmand ca realitatea este, in esenta, constienta pura, Maharaj contrazice ce spune repetat dealungul discursurilor sale, unde realitatea este dincolo de constienta pura (acel ‘awareness’ englezesc).

393Tocmai, spune-mi tu mie, de ce ai nevoie de cuvintele astea despre real? Si daca n-ai, ce cauti aici?!

394Nu stiu de ce nu se inlocuieste cuvantul asta deceptionant de 'fericire' cu cel de 'pace', care are o alta greutate.

395Pare de inteles, logic- ma duc la doctor pentru ca ma doare ceva sperand sa gasesc alinare. Dar stiinta doctorilor este limitata si de multe ori ramai fie cu promisiunea ca va fi mai bine, fie cu un tratament inefectiv. Cand iti iei speranta de la doctori, te intorci spre facatorul de minuni, dar si minunile sunt rare si se pare ca sunt doar pentru altii, nu si pentru mine, iar Dumnezeu este ocupat cu creare si recrearea universului. Cand ajung sa inteleg ca nu exista fericire personala si accept ce este de neacceptat- durerea ca mod de a trai, atunci ma pot detasa de ea si de ideea de ‘eu si al meu’. Si atunci incepe viata, nu roz desigur, insa viata de trait in alta intelegere.

396Ma rog, morcovul apare mai apetisant decat este, caci de fapt nici nu este... In realitate nu poate exista ceva care nu a mai fost si sa dainuie la infinit- tot ce are un inceput in timp, trebuie sa sfarseasca in timp.

397Atunci, ca om (ce afirmi ca nu esti), ai o problema pentru ca natura a inzestrat fiece animal cu constienta pozitiei sale si a evenimentelor, in spatiu si timp... Afirmatii de genul asta smintesc pe cel ce cauta realitatea, punandu-l pe cel ce le face pe un piedestal de divinitate care obscureaza adevarul fiintarii pure.

398In fapt, inconstientul este doar un concept- nimeni nu il poate experimenta caci tot ce stim sau imaginam este in constienta care nu este o stare temporara, atribut al trupului. Somnul adanc nu lasa urme altele decat a te simti odihnit, ‘acum’.

399Identitatea sinelui cu eterealul realitatii, i.e., eu sunt cel ce intelege fiintarea, adica eu sunt fiintarea insasi, este si ea o penultima statie inainte de dizolvarea in eterul absolut, fara margini, fara identitati si distinctii.

400Arderea asta nu este ca o ardere materiala- mintea nu gaseste raspuns, sau mai bine zis raspunsul rezulta din dizolvarea intrebarii, al carei continut este vazut/inteles ca efemer-tranzitoriu, si care, cand dispare, lasa in urma spatiul gol al tacerii, identic cu cel dinainte de intrebare si dupa orice alte intrebari ce se dizolva toate in acel spatiu fundamental care este sinele.

401Interpretarea faptului depinde de baza de plecare. In experienta comuna a vietii lumesti, da, este un fapt. La un nivel mai sus, intrebarea se pune- cine/ce este cel ce vorbeste si cel ce aude, cine/ce decide ca fiind separati pentru ca dialogul sa existe? Daca emitatorul si receptorul nu pot fi clar definiti, tot ce ramane este perceptia constienta. La nivelul asta constienta se stie pe sine ca existenta, continutul ei datorat simturilor fiind irelevant. Sunetul emis si receptionat sunt una, o manifestare a energiei vietii; la fel se poate spune de orice alt fenomen receptionat de simturi. Fenomenologia este fluviul vietii ce curge neincetat.

402Asta contrazice ideea de identitate discutata mai inainte. Pe de alta parte, a fi nu are nici o nevoie insa a fi este a fi constient, sau mai bine zis, constienta, care este constienta de a exista, in ‘acum-ul’ etern.

403Asta este dificil de inteles pentru cel care se identifica cu trupul- persoana, printr-un reflex devenit ca si neconditionat, invatat si exersat o viata. Persoana este parte din visul creat, doar o alta aparitie in inchipuirea lumii.

404Nu pot exista doua feluri de realitati- de moment si imutabila. Ce inseamna ‘de moment’ daca nu o masura vaga de timp, o durata, care contrazice ideea de realitate (cea care este dincolo de timp, eterna).

405Cercetarea il face sa dispara pe ‘eu’ dar nu si pe ‘sunt’, ori poate invers, cand ‘sunt-ul’ este ceva/cineva iar ‘eu-l’ este nemarginit.

406Pai daca vrei sa fi vazuta ca persoana ce cauti intr-un loc unde anihilarea persoanei este lucrarea de baza?

407Nici chiar asa- asta poate fi punct de poticnire pentru unii. Daca intelegi ca nu esti trup-minte-persoana, altfel privesti dorintele si temerile persoanei, cu detasare, ca martor, urmarind ce gandeste, zice si face trupul-minte, care nu sunt ‘eu’. Dorintele si temerile isi pierd acuitatea si perversitatea, devenind stinse, reduse la necesitati naturale.

408Logic si rational! Nu poti identifica ceva pentru ca atat obiectul identificarii cat si subiectul sunt in continua miscare, schimbare. ‘Eu’ poate fi inteles doar ca o abstractiune caci cel care pronunta cuvantul este deja altcineva in secunda urmatoare (valid si pentru ‘tu, ei, noi, voi’ sau chiar si pentru un munte sau o mare). “Panta rhei!”

409Dincolo de necesitatile naturale, i.e., orientata spre cele superficiale si nenecesare.

410Incluzand, si in primul rand, imaginea proprie- a persoanei centrate in trup, care isi imagineaza toate cele ce se reflecta in oglinda, intelegand ca esti oglinda, nu imaginile din ea, care sunt tranzitorii.

411Chiar daca pentru moment iubesti ceva gresit, suferinta nascuta din greseala te va duce pe calea cea buna. Este parte din destin/voia lui Dumnezeu, ‘in dragostea lui pentru pacatos’.

412Fericirea este un concept vag si cel mai adesea prost inteles, confundat cu placerea, care in termeni lumesti este okay insa folosit in context spiritual, duce la poticnire caci in adevar nu exista fericire lumeasca ci doar pace absoluta. In fond, chiar si fericirea lumeasca, privita indeaproape, indica acelasi sentiment de multumire si implinire in pace. Dupa ce placerea s-a implinit, urmeaza pacea stingerii dorintei, pana ce o alta dorinta de placere ii ia locul, cauzand suferinta in stradania de a o consuma si mai ales cand stradania este zadarnica, terminandu-se in esec.

413Cel care confunda vointa lui Dumnezeu cu a lui personala, nu este inca invatator. Doar invatatorul care s-a detasat de persoana, e demn de numele asta.

414Contrariu la ce spune in alt dialog mai devreme insa specifica: ‘a fi, a exista cu un nume si forma este dureros, dar iubesc ceea ce este’. Care schimba perspectiva de ‘problema personala’, in 'curs natural al vietii'. Dragostea de a fi viu trebuie sa includa durerea si placerea in mod egal, altfel nu este dragoste ci un fel de exploatare a vietii, secatuind-o de placere- vanare de vant.

415Mintea nu va inceta sa imagineze, sa sara din trecut in viitor, creind scenarii si probleme, cautand solutii. Ideea controlului mintii este pusa ambigu- pe de o parte o face ‘proprietate personala’ (nejustificat, caci nu exista minte fara viata/constienta, si nici viata fara trup, care nu este cauza lui insusi ci efectul aerului, apei si hranei lui Dumnezeu); pe de alta parte, mintea nu este decat un alt gand care apare in constienta, singur sau ca o insiruire mai mult sau mai putin logica de concepte, idei- bazate pe vocabularul invatat de la inaintasi. In final, nu poate fi aratata cu degetul- asta este mintea, la fel cum apa unui rau nu poate fi definita in timp si spatiu ci doar ideea de apa si rau pot, ca element chimic sau geografic.

416Continuand pe ideea (falsa) a realitatii mintii- mintea nu este adusa in control de catre minte (asta este doar o alta inselaciune a mintii care se vrea stapana). La fel, nu mintea este cea care realizeaza adevarul ci doar cea care identifica minciuna, falsul. Odata adevarul realizat, urmeaza o miscare inapoi, lumina adevarului dand claritate mintii in a intelege natura ei si a o converti in slujitor bun, din stapan rau.

417Alternativ, si poate mai potrivit, vezi ca nu este absolut nimic care nu este Dumnezeu; astfel poti sa fi totul, Dumnezeu doar, fara ca sa te identifici pe tine ca ceva concret si separat. Simplu spus, tu nu existi si nu poti vorbi de ‘natura noastra animala’!

418Asta este sminteala- nu te astepta sa gasesti un raspuns la ‘cine sunt’; in primul rand pentru ca un raspuns inteligibil nu este posibil si apoi ca in final, renuntand la el, te satisfaci cu faptul ultim de netagaduit- ‘eu sunt’ ori ‘Dumnezeu este’, ori doar ‘... este-sunt’, eliminand necesitatea identificarii, cu ceva sau cineva, care in fond este o chestie de indoctrinare si obisnuinta (invatati din copilarie sa ne identificam cu trupul si sa identificam alte trupuri si obiecte, obicei apoi exersat o viata, autoimpus si impus de catre societate, fara incetare).

419Nu este schimbare fara memorie. Aici, din nou o contrazicere a ceea ce se afirma mai devreme ca ~ ‘o bresa in memorie nu inseamna o bresa in constienta’, referitor la somn. Continutul constientei este mereu in schimbare insa constienta este potentialul neconsumat, spatiul in care schimbarile se petrec fara ca spatiul sa fie afectat in vreun fel. Apoi mai este introducerea dualitatii spirit-materie, care nu are nimic de-aface cu realitatea, libera de astfel de dualitati conceptuale.

420Din nou acelasi obicei obsesiv de identificare pe care Maharaj, de data asta il evaporeaza. Nimic nu este fara tine- daca ceva ar fi dar tu nu, ce conteaza?! Ce este, este pentru ca tu esti, fara a fi ceva sau cineva, ci ceea ce este- ‘eu sunt cel ce este/sunt.’

421Asta poate fi inteles gresit ca descoperirea este cunoastere a ceea ce esti, care se poate adauga memoriei. Nu, descoperirea este munca de des-coperire, de inlaturare a falsului care nu inceteaza sa acopere (adevarul).

422Mintea insasi este un val in constienta, un gand. In meditatie-contemplatie este de preferat a fi martorul gandurilor ce tranziteaza constienta- realitate in care nu poti sa bati un cui ca sa agati/ancorezi gandul, ca apartinand de ceva/cineva.

423Fericirea adevarata si neadevarata- cea lumeasca, nu este altceva decat pace. Diferenta intre ele este doar durata- cea lumeasca fiind temporara in timp ce cea nelumeasca, eterna. Esenta este aceeasi. Gustul pacii este multumirea, nedorirea de nimic si neteama de nimic. Cand fericirea lumeasca se intampla si efervescenta bucuriei (ca lumea se invarte in sfarsit in directia dorita) a trecut, reziduul este multumirea adanca si pacea- eliberarea de a dori altceva sau de a continua a fi anxios. Starea asta nesfarsita este caracteristica realitatii- libera de evenimente si obiecte, si de aceea de dorinta si teama.

424Insa cine este interesat de o stare in care nu se intampla nimic?! Lumea doreste sa experimenteze, sa cunoasca placerea ignorand ca nu este decat reversul medaliei unde durerea predomina; refugiul in pacea nimicului este atragatoare doar cand durerea este prea intensa dar repede abandonata cand numai si ideea posibilitatii de o noua placere ori de placere repetata, apare, uitand suferinta (mai bine zis, nevrand sa o aduca in minte).

425Alta contradictie- ceea ce se schimba defineste iluzia; ce s-a schimbat odata nu inceteaza sa se schimbe. Inteleptul sau sfantul devenit astfel este persoana care poate ramane intelept sau sfant (sau nu) numai cat traieste. Adevarul absolut n-are nimic de-aface cu asta.

426Indemnul la actiune poate fi gresit interpretat ca ceva actiune fizica, un fel de facator de bine profesionist care cauta probleme sa dreaga, ori sa converteasca lumea la afilierea la o organizatie religioasa sau alta, la a forta ‘vestea buna’ asupra altuia, numai pentru ca a hotarat in sine ca asa trebuie sa actioneze. Nu, actiunea aici se refera la simpla observare de sine si a lumii prin prisma celor invatate, prin renuntare la fals si la valorile vechi ale lumii. Un prim exemplu este indemnul lui Cristos sa ‘nu va ingrijiti pentru ziua de maine’, care inseamna abandonarea vointei proprii pentru voia lui Dumnezeu, acceptand viata asa cum vine. Doar unul ca acesta este indreptatit a semana ‘vestea buna’, si asta nu prin voia proprie ci ca portavoce a voii divine.

427A face ce vrei, nu mai are sens din moment ce identificarea cu o entitate separata- ‘eu’, dispare. Este obiceiul invatat si cultivat de-alungul unei vieti de a da identitate sinelui si obiectelor lumii, care creaza separare, si de aici teama si dorinta. Lumea cu obiectele nu mai prezinta un motiv de teama sau dorinta cand nu este privita din perspectiva lui ‘eu si al meu’ caci ‘eu si al meu’ este tot, i.e., ceea ce cade in campul perceptiei, de la un moment la altul.

428In aceeasi idee ca mai sus, gasesc cu mult mai eficient sa stai golit de identificarea cu ‘eu’ caci toate cele insirate aici intaresc ideea de ‘ceva/cineva’ care are de renuntat la ceva/de facut ceva. ‘eu-trupul-minte- persoana’ este cuiul in care agat viata de dorinta si temere, de profit si pierdere.

429Cerceteaza si testeaza cauzele suferintei lumii prin prisma asta, sa vezi daca nu este asa.

430Din nou, leitmotivul identificarii...

431Si care acum este acoperit de directii, cai si destinatii.

432De aceea spune Maharaj- daca pacatuiesti, fa-o total si deschis. Suferinta rezultata din ea te va ajuta sa cresti. La fel, urmeaza total si sincer putinul adevar pe care l-ai inteles singur, nu din auzite si citite. Daca este fals, timpul o va demonstra si te va ajuta sa inveti si sa progresezi. Urmand o cale pe care nu o testezi pe pielea proprie, numai din cauza traditiei sau presiunii sociale te tine batand pasul pe loc. W. Blake- ‘prostul daca ar insista in prostia lui, ar deveni intelept.’

433Dar cand ajungi sa sti, iti este egal daca blidul este de aur ori de plastic; distinctiile nu mai conteaza.

434Dramele, chiar tragediile amoroase fac parte din istoria omenirii, cantate de barzi si muzicanti de-alungul timpului, tratate de pshihologi si preoti, planse cu lacrimi amare de cei in suferinta ‘luarii inapoi’ a ceea ce parea promis pe veci- iubirea exclusiva si neconditionata. Si ele se datoreaza culturii umane- a identificarii cu trupul propriu intai, si apoi cu cel promis, a egoismului dorintei de a poseda in exclusivitate si a fricii de a pierde posesia imaginara.

435Ideea de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti, este o imposibilitate pentru cel care inca se ingrijeste pentru ziua de maine, pentru a acoperi nevointele trupului, in evantaiul de nuante in care il defineste Maharaj- de la eu, la familie, strada, oras, judet, echipa de fotbal, trib, tara, rasa... Chiar si ideea de altruism aplicata individului, persoanei centrate in trup, a celui care face bine pentru a se simti bine este o masca a interesului personal. Pentru cel cu adevarat compasionat si altruist, ‘stanga nu stie ce face dreapta.’

436Din nefericire, nu exista o astfel de societate. Cel mai bun exemplu de opusul unui astfel de model sugerat de Maharaj, este America, unde educatia in familie si societate se axeaza pe instructie, menita sa ofere individului sanse de a-si crea un trai material bun, fara insa ca sa-l invete sa traiasca. Cel care din diferite motive, cel mai adesea, are access limitat la instructia asta, alege calea crimei- spargeri, jefuiri, hotii, trafic de droguri, omucideri..., este haituit prin lege. Legea tinteste inlaturarea efectului, fara a considera cauza- lipsa de educatie preventiva.

437Cati crestini considera invatatura lui Cristos legata de ‘grija zilei de maine’? Este o vorba romaneasca ce se vrea inteleapta, fiind insa pricina de poticnire: ‘Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in straita’, unde accentul este pe bagatul in straita, care cel mai frecvent deschide calea spre oportunism si chiar furt.

438Daca ar fi asa, atunci ai fi la vreun spectacol, restaurant, meci de fotbal, nu la Maharaj, cautand raspunsuri...

439Memoria starii anterioare si comparatia cu o stare mai recenta se intampla tot pe fundalul neschimbator a lui ‘acum’.

440Mintea poate fi privita ca si conceptul aplicarii logicii si ratiunii asupra unei idei- sirul gandului, cum ar veni. In sine este doar un alt gand care apare in constienta, nediferit ori mai special decat oricare altul, in valoare absoluta- ganduri sunt toate, abstracte ori legate de material. In meditatie nu inventa o ancora, un cui de care sa agati gandurile, oricare ar fi ele- gandurile sunt pasari calatoare pe cerul albastru nesfarsit al fiintarii/constientei; lasa-le sa zboare unde vor, nu le fa cuib in capul tau caci se vor aseza si gainata acolo, umpland locul de putoare.

441Care inseamna identificare cu ceva anume.

442Tot ce poti percepe este strain de tine- schimba-ti intelegerea prin a percepe identitati fara nume, nu cauta si identificari.

443Pentru ca astepti de la lume, ceea ce lumea nu iti poate da- fericire/pace, fiind zgarcita cu oferirea placerii pe care o confunzi cu fericirea.

444Nu poti sluji la doi stapani in acelasi timp- cu gandul la Dumnezeu, nu poti face fapte nechibzuite; iar cu gandul la cele lumesti, nu poti sa faci voia lui Dumnezeu, impacat cu tine.

445Actiunea la care Maharaj se refera repetat- nu activitate in lume bazat pe un plan de actiune, ci curajul de a nu face nimic, de a ramane paralizat de intelegerea a ceea ce nu esti si nu este, de a fi detasat de ceea ce se intampla in lumea externa ca actiune asupra trupului (zis ‘al tau’) si a reactiilor lui de raspuns, sau a trupului tau asupra altora si asupra lumii. Orice actiune este manifestarea energiei universale/vietii, care este inexhaustibila.

446Complet opus eforturilor crestine de subjugare sau chiar pedepsire a trupului si a mintii prin efortul ascetic. Ignorarea mintii este un efort ascetic la fel de mare ca si cel de control, care este iluzoriu, caci cine este controlorul fara aer-apa-hrana... universul?!

447Falsa pentru ca se bazeaza pe memorie, care in sine este un concept fara substanta- amintirea este despre timpul trecut, care nu exista; factual nu poti fi altcandva decat ‘acum’.

448Sminteala ce aduce pe cel care odata ce a inteles ca nu exista dualitate si separare, ci doar sinele, sa uite si sa revina la vechiul obicei de a vedea diferente intre el, omul de rand, si Maharaj, supra-omul (care se pretinde a nu fi om de rand dar in acelasi timp are puterea supraomeneasca de a se detasa de cele ce sunt ale omului de rand).

449O alta sminteala care neaga spontaneitatea manifestarii, afirmand o vointa prin care ai putea sa controlezi ceea ce nu este tu sau al tau, i.e., mintea, care este, impreuna cu trupul de care tine, o iluzie/un gand in constienta. Chiar si la nivelul iluzoriu al materiei, nu poti vorbi de cauze partiale (eu, pastratorul unei minti clare) ignorand cauza ultima- aer-apa-hrana-univers/Dumnzeu.

450Ori este o greseala de exprimare ori de traducere- poate vrei sa spui ‘sunt multi aparand ca unul’...

451Folosirea asta ambiguua si interschimbabila intre conceptele de minte si constienta duce la poticnire pentru cel neavizat, inclinat sa venereze orice cuvant a lui Maharaj, laolalta cu persoana lui. Dupa cum chiar Maharaj spune, ia ce pare folositor si ignorA restul, etichetand contradictiile lui ca mofturi de exprimare, la fel cum am si eu si oricine altul, depinzand de unghiul de abordare a ideilor. Maharaj spune undeva ca nu pretinde consistenta in exprimare, deci hai sa trecem cu vederea dar nu fara a trece afirmatiile lui prin filtrul logicii si ratiunii, in contextul discursului.

452Ce intrebare- omul aude dar nu asculta...

453O descriptie ambigua a inteleptului ce poate duce la confuzie. Descriptia sugereaza o entitate (care ca orice entitate este limitata in timp si spatiu)- asociata cu trupul inteleptului; in acelasi timp este descris ca atribute ale realitatatii impersonale, ca fiintare pura. Si apoi, o noua separare ilogica intre constienta si realitate, caci sunt una si aceeasi, constienta fiind aspectul cunoascator al realitatii, una cu ea, dupa cum am notat frecvent in comentariile mele.

454"Rugati-va neincetat" spune Pavel.